Metoda centrarii mediilor mobile.

Metodă constând în transformarea valorilor ajustate cu media mobilă şi care se situează

între două valori lunare alăturate în valori care să corespundă fiecărei luni calendaristice. Pentru
a le transforma în valori lunare, se calculează totalul mobil pe două luni, iar prin împarţirea la 2
se obţine valoarea ajustată ce corespunde lunii calendaristice. Indicele sezonier ajustat se
calculează prin raportarea valorilor reale la valorile ajustate.

Concluzii

Tranziţia la economia de piaţă începută în urma transformărilor politice din 1989,

confruntă societatea românească cu una dintre cele mai acute si dureroase probleme specifice
economiilor capitaliste: şomajul, fenomen ce afectează în egală măsură economia şi societatea. Se
impune deci, ca necesară şi oportună , o analiyă a şomajului din ţara noastră, bazată pe metodele şi
tehnicile riguroase oferite de statiostică.
O primă concluzie a studiului interprins este aceea că, fenomenul şomajului este alimentat
prin procese de natură economică şi social-culturală. Studiul factorilor cauzatori ai şomajului i s-au
consacrat numeroase lucrări de specialitate, însă reţin atenţia în mod deosebit 4 teorii. Dintre
acestea teoria clasica, teoria keynesiana, ţi concepţia neoclasică se plasează într-un univers
walrasian, iar teoria ce are ca nucleu modelul malinvaudian, reprezintă o reconsiderare a
fundamentelor teoriei neoclasice, în univers non-walrasian.
S-au indentificat o multitudine de caze obiective şi subiectiveale fenomenului şomajului, a
caror enumerare este necesară: nivelul ridicat al productivităţii muncii, progresul tehnic şi ştiinţific,
crizele economice manifestate prin scăderi sau stagnări ale activităţii economice, modificările
structurale ale ramurilor economice, fenomenul de imigrare-emigrare, conjunctura economică şi
politică.
O constatare ce reţine atenţia este aceea că şomajul reprezintă o stare negativă a
economiei, un concept de natură complexă, eterogena. Pe plan economic distingem consecinţele
negative ale şomajului – pe plan naţional, excluderea unei părţi a forţei de muncă influenţează în
sens negativ mărimea PIB-ului, şi la nivel de individ-familie, şomajul se repercutează asupra
venitului şi are un impacrt puternic demoralizator asupra psihicului individului.
Se impune un sistem de clasificare a tipurilor de şomaj din punctul de vedere al
funcţionării şi locului lor pe piaţa muncii. Astfel, după natura şi cauzele şomajului distingem
şomajul conjunctural, fricţional şi structural (cu precizare că acesta din urmă reprezintă principalul
tip de şomaj); în funcţie de raportul cerere-oferta :şomajul clasic, ciclic şi sezonier şi în funcţie de
tipul decidentului: şomaj voluntar şi şomaj involuntar. Însă în economiile contemporane nu există
forme pure de şomaj, diferitele forme de şomaj coexistă şi se autogenerează reciproc. Fiecare tip de
şomaj este determinat de o serie de cauze (în principal motivele aparişiei şomajului structural şi
fricţional).
Politicile active constau în măsuri care să contribuie la reintegrarea şomerilor în diferite
activităţi şi prevenirea şomerilor în rândul celor tineri, iar politicile pasive se concretizează în
măsuri şi acţiuni care să asigure şomerilor un anumit venit de subzistenţă. Existenţa în România a
unui şomaj cronic de lungă duratăa impus cu necesitate o politică activă de ocupare, care să asigure
atingerea obiectivelor propuse la nivel micro şi macroeconomic.