2.

1 DEFINIREA sI CLASIFICAREA STOCURILOR

n contabilitatea financiara a ntreprinderii stocurile sunt clasificate si delimitate n functie de patru criterii: fizic, destinatie, faza ciclului de exploatare si locul de creare a gestiunilor.

Stocurile reprezinta ansamblul bunurilor si serviciilor care intervin n cadrul ciclului de exploatare, fie pentru a fi vndute n aceeasi stare sau la terminarea procesului de productie, fie pentru a fi consumate cu ocazia primei utilizari.

Stocurile sunt active detinute pentru a fi vndute n cursul normal al activitatii; n curs de productie, pentru o astfel de vnzare; sub forma de materii prime sau furnituri care trebuie sa fie consumate n procesul de prestare de servicii.

Aceasta definitie nu tine cont de natura elementului considerat, ci de destinatia acestuia, care este puternic influentata de activitatea ntreprinderii care detine bunurile. De exemplu terenurile si constructiile constituie imobilizari n majoritatea ntreprinderilor, dar ele sunt stocuri pentru un comerciant de bunuri imobiliare.

De asemenea, stocurile pot sa aiba o natura necorporala. Astfel, n ntreprinderile prestatoare de servicii, lucrarile realizate si nefacturate, la nchiderea exercitiului constituie stocuri.

Dupa natura lor, de obicei, sunt delimitate patru categorii de stocuri:

marfurile cumparate si revndute fara nici o transformare;

materiale si furnituri, care intra n productia de bunuri fabricate;

produsele finite, obiecte fabricate de ntreprindere;

lucrarile n curs de executie, produse sau servicii care au atins un stadiu intermediar de fabricatie.

Conform IAS 2 stocurile sunt definite ca toate activele obtinute n scopul revnzarii pentru desfasurarea normala a activitatii, inclusiv terenurile si alte mijloace fixe. Un activ achizitionat n alte scopuri dect vnzarea n desfasurarea normala a activitatii nu devine stoc n baza unei decizii ulterioare de vnzare a acestuia.1

n principiu stocurile sunt clasificate n bilant conform naturii si destinatiei lor sau a ordinii cronologice n care apar, n cadrul ciclului de exploatare.

O buna gestiune a stocurilor solicita ca: natura bunurilor sa fie indicata cu precizie; intrarea n stoc sa fie nregistrata n momentul transferului de proprietate; evaluarea intrarilor si iesirilor de bunuri n si din stoc sa fie definita cu exactitate si sa ramna invariabila.

Natura bunurilor stocate este definita printr-o nomenclatura interna ntreprinderii si trebuie sa fie armonizata cu o nomenclatura macroeconomica a produselor si activitatilor.

n modelul bilantier din tara noastra, sunt individualizate urmatoarele categorii de

bunuri:

materiile prime participa direct la fabricarea produselor si se regasesc n produsul finit integral sau partial, fie n starea lor intiala, fie transformata

 materiale consumabile (materiale consumabile, combustibili, materiale pentru ambalat, piese de schimb, seminte si materiale de plantat, furaje si alte materiale consumabile) participa sau ajuta la desfasurarea procesului de productie sau, n general, de exploatare, fara a se regasi, de regula, n produsul finit.

materiale de natura obiectelor de inventar reprezinta bunuri cu o valoare mai mica dect limita prevazuta de lege, pentru a fi considerate mijloace fixe, indiferent de durata lor de serviciu, sau o durata mai mica de un an, indiferent de valoarea lor, precum si bunurile asimilate acestora (echipamentul de protectie, echipamentul de lucru, mbracamintea speciala, mecanismele, dispozitivele, verificatoarele, aparatele de masura si control, matritele folosite la executarea anumitor produse si alte obiecte similare). In tarile cu sisteme contabile evoluate, categoria de obiecte de inventar nu este contabilizata si prezentata n categoria stocurilor. Criteriile precise de delimitare ntre imobilzarii, stocuri si cheltuieli fac ca bunurile de natura obiectelor de inventar, deci bunuri de valoare mica si al caror consum este destul de rapid sa fie considerat ca integral consumate n exercitiul lor n serviciu.

stocuri aflate la terti reperezinta diferitele materiale de natura stucurilor aflate n curs de aprovizionare, trimise spre prelucrare la terti, aflate n custodie sau consignatie la terti. In fapt ele sunt stocuri de materii si materiale, de obiecte de inventar, de produse, de animale, de marfuri si de ambalaje, care patrimonial apartin ntreprinderii, dar fizic se gasesc la terti sau sunt n curs de aprovizionare.

productia n curs de executie este productia care nu a parcurs toate fazele de prelucare, prevazute n procesul tehnologic, precum si produsele nesupuse probelor si receptiei tehnice sau necompletate n ntregime. De asemenea ea include si lucrarile, serviciile, precum si studiile n curs de executie sau neterminate.

semifabricatele sunt produsele al caror proces tehnologic a fost terminat pentru o faza de fabricatie si care vor continua procesul de fabricatie n alte sectii, pentru parcurgerea celorlalte faze, sau vor fi vndute tertilor.

produsele finite sunt produsele care au parcurs toate fazele procesului de fabricatie si au fost depozitate, n vederea vnzarii, sau au fost livrate direct clientilor.

 produsele reziduale sunt elementele secundare rezultate din procesul de fabricatie: rebuturi, materiale recuperabile, deseuri.

animalele: post care se refera la animalele nascute sau cele tinere de orice fel, cele crescute si folosite pentru reprodutie, cele puse la ngrasat pentru a fi valorificate, cele crescute pentru productia de lna, lapte si blana, precum si coloniile de albine.

marfurile sunt acele bunuri care au fost achizitionate pentru a fi revndute n aceeasi stare sau dupa ce au suportat o foarte usoara transformare.

ambalajele sunt bunurile necesare pentru protectia materialelor si marfurilor pe timpul transportului si depozitarii sau pentru o ct mai buna prezentare comerciala a acestora. Este vorba de ambalaje re folosibile achizitionate goale sau o data cu materialele si marfurile aprovizionate, ambalajele confectionate de unitate si cele restituite de clienti, n conformitate cu contractele ncheiate cu acestia. Ambalajele si materialele de ambalat fabricate n sectiile de productie ale ntreprinderii pentru a fi vndute ca atare, fac parte din categoria stocurilor de produse finite. Materialele de ambalat care nu pot fi gestionate ca ambalaje sunt incluse n categoria materialelor consumabile.