Contabilitatea Stocurilor

CONTABILITATEA STOCURILOR
1.1. Continutul, caracteristicile si principalele structuri ale
stocurilor
Stocurile sunt active circulante detinute pentru a fi vândute, în curs de

productie în vederea vânzarii sau sub forma de materii prime, materiale si
alte consumabile ce urmeaza a fi folosite în procesul tehnologic sau pentru
prestarea de servicii.
Un activ se clasifica ca circulant atunci când:
- este achizitionat sau produs pentru consum propriu sau în scopul

comercializarii si se asteapta a fi realizat in termen de 12 luni de la data
bilantului;
- este reprezentat de creante aferente ciclului de exploatare;
- este reprezentat de numerar sau echivalente de numerar a caror

utilizare nu este restrictionata.
Activele circulante se utilizeaza o perioada scurta în activitatea

înterprinderii si în general participa la un singur circuit economic
modificându-si în permanenta forma.
Cuprind ansamblul de bunuri si servicii care intervin în ciclul de exploatare

al înterpriderii si sunt destinate fie a fi consummate la prima lor utilizare,
fie a fi prelucrate în procesul de productie, ori a fi vândute în starea în
care au fost procurate.
Stocurile pot intra în înterprindere pe mai multe cai: achizitie, productie

proprie, aport, donatie, etc.
Din punct de vedere financiar, tinând cont de perioada scurta în care sunt
regasite în structura patrimoniului, sunt considerate alocari ciclice. Din
punct de vedere al gradului de lichiditate, stocurile sunt considerate active
cu o lichiditate partiala.
Stocurile, prezinta o serie de caracteristici care le particularizeaza în

structura activelor:
- se afla succesiv si neîntrerupt în diferite faze ale procesului de productie

si comercializare;
- descriu mai multe rotatii (circuite) în cadrul unei perioade de gestiune;

- sunt destinate a fi consumate la prima lor utilizare (materiale
consumabile, materiile prime), sau a fi vândute în aceeasi stare
(marfurile) sau a fi vândute dupa prelucrare (produsele);
- contribuie la realizarea cifrei de afaceri a unitatii si la valorificarea

capitalului.
Aceste caracteristici fac ca stocurile sa detina un rol important în

activitatea firmelor. Din acest motiv este foarte important ca gestiunea
stocurilor sa vizeze mentinerea unui nivel corespunzator al acestora din
punct de vedere al calitatii, cantitatii, si al volumului productiei si al
modului de realizarea al acestuia. Nu orice nivel al stocurilor este favorabil
interprinderilor. Un nivel minim poate genera disfunctionalitati pe relatia
furnizor-beneficiar si opriri ale procesului de productie. Un nivel ridicat al
acestora, poate determina imobilizari importante de stocuri care vor fi
lipsite de miscare o anumita perioada, fapt ce genereaza dificultatii în
fluxurile financiare ale firmei.
Stocurile pot fi calasificate astfel;
Materii prime, participa direct la fabricarea produselor si se

regasesc în produsul finit integral sau partial, fie în starea lor initiala, fie
transformata.
Materiale consumabile (materiale auxiliare, combustibili,

mareriale pentru ambalat, seminte si materiale de plantat, furaje, si alte
mareriale consumabile),
participa sau ajuta procesul de fabricatie sau de exploatare de regula, fara

a se regasi în produsele la a caror fabricare participa.
C) Materiale de natura obiectelor de inventar, cuprind bunuri

materiale de valoare mare cu durata de viata utila sub un an indiferent de
valoare sub forma de echipament de protectie si de lucru, îmbracaminte
speciala,mecanisme, dispozitive, verificatoare, bacaramente, SDV-urile,
amenajari provizorii de santier, aparatele de masura si control, matritele
folosite la obtinerea anumitor produse si alte obiecte similare. Nu se includ
în aceasta categorie lucrarile de organizare de santier de la care în urma
terminarii lucrarilor nu se recupereaza materialele. Obiectele de inventar
reprezinta bunuri care nu îndeplinesc conditiile legale privind valoarea si
durata pentru a fi considerate mijloace fixe, precum si bunurile asimilate
acestora.
Baracamentele si amenajarile provizorii se refera la bunurile

achizitionate sau construite de unitatea patrimoniala în scopul executarii
lucrarilor si prestatiilor de constructii. Nu se includ în aceasta categorie
lucrarile de organizare de santier de la care, prin demolare sau
demontare, nu se recupereaza materiale, cum este cazul platformelor
betonate, drumurilor si cailor de acces, gropilor de var si altele.
Bunurile amintite anterior (lit. a-g) fac parte din proprietatea unitatii
patrimoniale care le detine, unde se includ si bunurile aflate în custodie,
spre prelucrare sau în consignatie la terti si care se reflecta distinct în
contabilitate, pe categorii de stocuri.
În cadrul unitatii patrimoniale exista si stocuri care nu-i apartin, cum

este cazul valorilor materiale primite spre prelucrare, în custodie sau în
consignatie si a caror evidenta se organizeaza cu ajutorul conturilor în
afara bilantului.
D) Produsele, sunt reprezentate de:
- semifabricate sunt acele bunuri al caror proces tehnologic a fost terminat

într-o sectie (faza de fabricatie) si se pot livra altor sectii sau tertilor.
- produse finite, bunuri care au parcurs în întregime toate fazele

procesului de fabricatie si nu mai au nevoie de prelucrari ulterioare în
cadrul unitatii patrimoniale, putând fi depozitate în vederea livrarii sau
expediate direct clientilor;
- produse reziduale, reprezentând rebuturile, materialele recuperabile,

deseurile adica bunurile necorespunzatoare calitativ ce rezulta din
procesul tehnologic.
E) Animalele si pasarile, respectiv animalele nascute si cele tinere de

orice fel (vitei, miei, mânji, porci si altele) crescute si folosite pentru
reproductie sau puse la îngrasat pentru a fi valorificate, coloniile de albine
precum si animalele pentru productie (lâna, lapte, oua, blana).
F) Marfurile, respectiv bunurile pe care înterprinderea le cumpara în

vederea revânzarii sau produsele predate spre vânzare magazinelor
proprii.
G) Ambalajele, includ bunurile refolosibile achizitionate sau fabricate,

destinate protejarii si prezentarii produselor si care, în mod temporar, pot
fi pastrate la terti cu obligatia restituirii în conditiile prevazute în contract.
H) Productia în curs de executie, este reprezentata de productia care

nu a trecut prin toate fazele (stadiile de prelucrare) prevazute de procesul
tehnologic, precum si de produsele nesupuse probelor si receptiei tehnice
sau necomplectate în întregime. Sunt asimilate productiei în curs:
lucrarile, serviciile si studiile în curs de executie sau nedeterminate.
a) Dupa apartenenta la patrimoniu, stocurile se pot grupa în:

- stocuri aflate în proprietatea înterprinderii, se gasesc fie în depozitele
sau spatiile proprii, (depozite, magazii, magazine, locuri de productie) fie
la terti, (materii si materiale aflate la terti, produse aflate la terti, marfuri
în custodie sau consignatie la terti, etc).
- stocuri aflate în gestiune dar care nu sunt în proprietatea înterprinderii

(stocurile primite spre prelucrare sau în custodie), înregistrate distinct în
conturi în afara bilantului (clasa a 8-a de conturi).
b) În functie de provenienta, stocurile se pot grupa în:
- stocuri provenite din productie proprie: produsele, animalele, marfurile,

materiale de natura obiectelor de inventar, etc.
- stocuri provenite din productie proprie: produsele, animalele, marfurile,

etc.
Pe lânga stocurile în categoria activelor circulante se mai cuprind:

creantele, investitiile financiare pe termen scurt, disponibilitatile banesti
din casa si conturi la banci.
1.2. Înregistrarea, costul si evaluarea stocurilor în

contabilitate
1.2.1. Înregistrarea stocurilor
În conformitate cu reglementarile în vigoare, detinerea cu orice titlu

de bunuri materiale, titluri de valoare, numerar, alte drepturi si obligatii,
precum si efectuarea de operatii economice fara sa fie înregistrate în
contabilitate sunt interzise. În aplicarea acestor prevederi este necesar sa
se asigure:
a) receptionarea tuturor bunurilor materiale intrate în unitate si

înregistrarea lor la locurile de depozitare. Bunurile materiale primite
pentru prelucrarea în custodie sau consignatie se receptioneaza si
înregistreaza distinct ca intrari în gestiune. În contabilitate valoarea
acestora se înregistreaza în conturi în afara bilantului.
b) în situatia unor decalaje între provizionarea si receptia bunurilor

care se dovedesc a fi în mod cert în proprietatea unitatii, se procedeaza
astfel:
- bunurile sosite fara factura se înregistreaza ca intrari în gestiune

atât la locul de depozitare cât si în contabilitate, pe baza receptiei si a
documentelor însotitoare;
- bunurile sosite si nereceptionate se înregistreaza distinct în
contabilitate ca intrare în gestiune.
c) în cazul unor decalaje între vânzarea si livrarea bunurilor, acestea

se înregistreaza ca iesiri din unitate, nemai fiind considerate proprietatea
acesteia, astfel:
- bunurile vândute si nelivrate se înregistreaza distinct în gestiune

iar în contabilitate în conturi în afara bilantului;
- bunurile livrate, dar nefacturate, se înregistreaza ca iesiri din

gestiune atât la locurile de depozitare cât si în contabilitate, pe baza
documentelor care confirma iesirea din gestiune din gestiune potrivit legii.
d) bunurile aprovizionate sau vândute cu clauze privind dreptul de

proprietate se înregistreaza la intrari si, respectiv, la iesiri, atât în
gestiune, cât si în contabilitate, potrivit contractelor încheiate.
1.2.2. Costul stocurilor
Costul stocurilor trebuie sa cuprinda toate costurile aferente

achizitiei si prelucrarii, precum si alte costuri suportate pentru a aduce
stocurile în forma si în locul în care se gasesc în stare de utilizare. Este
folosit pentru evaluarea stocurilor la intrare, la iesire, la inventariere si la
închiderea exercitiului financiar.
Evaluarea stocurilor la sfârsitul exercitiului financiar si la

inventariere, trebuie efectuata la valoarea cea mai mica dintre cost si
valoarea realizabila neta .
Valoarea realizabila neta este pretul de vânzare estimat ce ar putea

fi obtinut pe parcursul desfasurari normale a activitatii mai putin costurile
estimate pentru finalizarea bunului si costurilor necesare cedarii.
Principale structuri ale valorii stocurilor sunt: costul de achizitie,

costul de productie, costul standard (prestabilit) si pretul cu amanuntul.
Costul de achizitie folosit la înregistrarea intrarilor stocurilor este format

din pretul de facturare al furnizorului, taxele si ambalajele nerecuperabile,
cheltuielile de transport-aprovizionare si alte cheltuieli incluse în factura
furnizorului. Un asemenea pret devine cost istoric si va fi luat în
considerare la eliberarea stocurilor din depozit. Întrucât costul de achizitie,
devenit pret de înregistrare în contabilitate chiar pentru aceleasi
sortimente, difera de la o perioada la alta în functie de marimea preturilor
de livrare practicate de furnizori sau de cheltuielilor de transport
aprovizionare, se ridica problema preturilor unitare care trebuie practicate
la iesirea stocurilor în cauza de la locurile de depozitare. În acest scop,
Regulamentul de aplicare a Legii Contabilitatii nr. 82/1995, la art. 67
stabileste posibilitatea alegerii de catre agentii economici a uneia din
urmatoarele metode:
Cost mediu ponderat;
Prima intrare-prima iesire;
Ultima intrare-prima iesire..
Costul de productie al unui bun cuprinde: costul de achizitie al

materiilor prime si consumabilelor, celelalte cheltuieli directe de productie
precum si cota cheltuielilor indirecte de productie alocate în mod rational
ca fiind legate de fabricatia acestuia.
Cheltuielile generale de administratie, financiare si de desfacere nu

se includ în costurile de productie cu exceptia situatiilor prevazute de
Standardele Internationale de Contabilitate.
Materiile prime si materialele consumabile care sunt reînoite în mod

constant si a caror valoare globala este de importanta secundara pentru
persoana juridica, pot fi trecute în activ la o cantitate si o valoare
nemodificata, atunci când acestea nu se modifica semnificativ.
Costul stocurilor care nu sunt de obicei fungibile si al acelor bunuri

sau servicii produse si destinate unor comenzi distincte trebuie determinat
prin identificarea specifica a costurilor individuale.
Bunurile fungibile sunt bunuri de orice natura care nu se pot distinge

în mod substantial unele de altele.
Identificarea specifica a costului presupune atribuirea costurilor

specifice elementelor identificabile ale stocurilor. Acest tratament contabil
este adecvat pentru acele elemente care fac obiectul unei comenzi
distincte, indiferent daca au fost cumparate sau produse. Identificarea
specifica nu poate fi folosita în cazul în care stocurile cuprind un numar
mare de el 555p159f emente, care sunt de regula fungibile.
În functie de specificul activitatii, pentru determinarea costului pot fi

folosite, de asemenea, metoda costului standard, în activitatea de
productie sau metoda pretului cu amanuntul, în comert cu amanuntul.
Costul standard ia în considerare nivelurile normale ale materialelor,

consumabilelor, manoperei, eficientei si capacitatii de productie. Aceste
niveluri trebuie revizuite periodic si ajustate, daca este necesar, în functie
de conditiile existente la un moment dat.
Diferentele de pret fara de costul de achizitie sau de productie
trebuie evidentiate distinct în contabilitate, fiind recunoscute în costul
activului.
Repartizarea diferentelor de pret asupra valorii bunurilor iesite si

asupra stocurilor, se efectueaza cu ajutorul unui coeficient care se
calculeaza astfel:
Coeficient de repartitie (Kr) = Sold initial al diferentelor de pret +

Diferente de pret aferente intrarilor în cursul perioadei, cumulat de la
inceputul anului / Sold initial al stocurilor la pret de înregistrare cumulat
de la începutul anului * 100
Acest coeficient se înmulteste cu valoarea bunurilor iesite din

gestiune la pret de înregistrare.(Vbe x kr).
Coeficientul de repartizare a diferentelor de pret poate fi calculat la

nivelul conturilor sintetice de gradul I si II, prevazute în planul general de
conturi, pe grupe sau categorii de stocuri.
La sfârsitul perioadei, soldurile conturilor de diferente se cumuleaza

cu soldurile conturilor de stocuri, la pret de înregistrare, astfel încât aceste
conturi sa reflecte valoarea stocurilor la costul de achizitie, respectiv de
productie, dupa caz.
Diferentele de pret astfel stabilite la receptia bunurilor respective se

înregistreaza proportional atât asupra valorii bunurilor iesite, cât si asupra
stocurilor.
Metoda pretului cu amanuntul este folosita în comertul cu amanuntul

pentru a determina costul stocurilor la articole numeroase si cu miscare
rapida, care au marje similare si pentru care nu este practic sa se
foloseasca alta metoda.
Costul bunurilor vândute este calculat prin deducerea valorii marjei

brute din pretul de vânzare al stocurilor. Orice modificare a pretului de
vânzare presupune recalcularea marjei brute.
Reducerile de pret în cazul stocurilor pot avea caracter comercial sau

financiar.
Reducerile comerciale îmbraca forma: rabaturilor, risturnilor si remiselor.
Rabaturile sunt reduceri de pret ce se primesc pentru defecte de calitate

ale stocurilor.
Risturnurile sunt reduceri de pret calculate asupra ansamblului de operatii

cu acelasi tert în cadrul unei perioade determinate.
Remisele sunt reduceri acordate pentru vânzari superioare volumului
convenit sau pozitia de transport preferentiala a cumparatorului.
Reducerile financiare îmbraca forma sconturilor de decontare si se acorda

pentru achitarea datoriilor înaintea termenului normal de exigibilitate.
Reducerile asupra pretului de vânzare se calculeaza în casacada, adica

procentul de reducere se aplica de fiecare data asupra netului anterior iar
TVA asupra ultimului net.
1.2.3. Evaluarea stocurilor
1.2.3.1. Reguli de evaluare a stocurilor
La evaluarea stocurilor se disting patru momente principale,

corespunzatoare starii lor patrimoniale:
A. Evaluarea la intrarea în patrimoniul întreprinderi;
B. Evaluarea la inventariere;
C. Evaluarea la bilant;
D. Evaluarea la iesirea din patrimoniu.
Evaluarea stocurilor la intrarea în patrimoniu
Regula generala de evaluare si înregistrare a stocurilor , la intrarea

în patrimoniu, este evaluarea la cost istoric, care poate fi identificata, prin:
Costul de achizitie, în cazul bunurilor achizitionate de la terti,

în structura caruia se cuprind urmatoarele elemente:
Pretul de cumparare a bunurilor, din care sunt deduse taxele

recuperabile (TVA), precum si rabaturile, remizele, risturnuri etc.
Taxe vamale aferente bunurilor importate.
Cheltuieli accesorii de achizitionare - acestea fiind cheltuielile directe

sau indirecte legate de aprovizionare pâna la intrarea bunurilor intrate în
gestiune, ele pot fi:
Costuri externe: comisioane, transport extern, asigurare;
Costuri interne: de transport intern, cheltuieli de manipulare.

Nu se includ în costul de achizitie cheltuielile financiare aferente
finantarii necesare constituirii stocurilor si nici sconturile financiare
acordate pentru plata înainte de scadenta.
Costul de productie, în cazul bunurilor si serviciilor obtinute

din activitatea proprie de exploatare, format din:
Pretul de achizitie a materialelor consumate;
Cheltuielile directe de fabricatie;
Cheltuieli indirecte de fabricatie.
Valoarea de utilitate, în cazul bunurilor aduse ca:
Aport la capital;
Obtinute cu titlu gratuit;
Din donatii.
Costul de intrare în patrimoniu este denumit si valoare de intrare

sau valoare contabila.
Evaluarea stocurilor cu ocazia inventarierii
Regula generala de evaluare si înregistrare a stocurilor, la

inventar, este evaluarea la valoarea actuala sau de utilitate denumita si
valoare de inventar. Aceste valori se stabilesc în functie de utilitatea
bunului în întreprindere sau pretul pietei si se identifica, în functie de
destinatia lor, astfel:
Stocurile destinate vânzarii, li se stabilesc valoarea de inventar

sub forma valorii nete de realizare, care este data de pretul de vânzare
previzionat, din care se scad cheltuielile cu transport, comisioane etc.
Semifabricatele si productia în curs de executie se evalueaza la

valoarea componentelor materiale încorporate la care se adauga costurile
stadiilor de prelucrare.
Materiile prime si materiale consumabile destinate utilizarii în

exploatare se evalueaza la costul lor de înlocuire.
La stabilirea valorii de inventar se va aplica principiul prudentei,

potrivit caruia nu este admisa supraevaluarea elementelor de activ si a
veniturilor, respectiv subevaluarea elementelor de pasiv si a cheltuielilor.
În acest sens:
În cazul în care se constata ca valoarea de inventar, stabilita în
functie de utilitatea bunului pentru unitate si pretul pietei, este mai mare
decât valoarea cu care sunt acestea înregistrate în contabilitate, în listele
de inventariere vor fi înscrise valorile din contabilitate.
În cazul în care valoarea de inventar este mai mica decât valoarea din
contabilitate, în listele de inventariere se vor scrie valorile de inventar.
Pentru asigurarea imaginii fidele a patrimoniului, în cazul constatarii

unor deprecieri relative(nedefinitive) trebuie constituit provizion pentru
deprecieri, care sa reflecte situatia reala existenta, chiar si în cazul în care
aceste cheltuieli nu sunt recunoscute din punct de vedere fiscal.
Provizioanele constituite cu ocazia inventarierii, pentru deprecierile
constatate, nu sunt deductibile fiscal.
În cazul constatarii unor lipsuri în gestiune, imputabile, administratorii

vor lua masura imputarii acestora la valoarea lor de înlocuire. Prin
valoarea de înlocuire se întelege costul de achizitie, în care sunt incluse
costul de cumparare practicat pe piata, taxele nedeductibile, inclusiv TVA,
cheltuieli de transport aprovizionar.
Evaluarea stocurilor la închiderea exercitiului prin bilant

contabil
Se face la valoarea de intrare, respectiv la valoarea contabila pusa de

acord cu rezultatele evaluarilor la inventariere, astfel pot fi posibile
urmatoarele cazuri:
Pentru stocurile la care au rezultat diferente în plus între

valoarea de inventar si valoarea de intrare, în bilant acestea sunt evaluate
la valoarea lor de intrare, deci plusul de valoare nu se înregistreaza în
contabilitate.
Pentru stocurile la care s-au constatat diferente în minus între

valoarea de inventar si valoarea lor de intrare, acestea se evalueaza în
bilant la valoarea de inventar. În contabilitate aceste stocuri vor continua
sa fie înregistrate la valoarea lor de intrare, iar minusul de valoare datorat
unor deprecieri se înregistreaza prin intermediul conturilor de provizioane.
Daca din valoarea de întrare a stocurilor se deduce valoarea deprecierilor
pentru care au fost calculate si înregistrate provizioane, se obtine valoarea
de inventar ca valoare neta ce se înscrie în bilant.
Pe baza celor aratate mai sus se desprinde regula generala de

evaluare si înregistrare a stocurilor, si anume: înregistrarea lor în
contabilitate la valoarea de intrare, stabilita la nivelul costului de achizitie
sau a costului de productie, dupa caz, ca forme a costului istoric. Prin
aceasta se asigura aplicarea principiului realitatii, costurile efective de
achizitie si de productie fiind parametrii reali ai valorii stocurilor.
La iesirea din gestiune
La iesirea din gestiune stocurile se evalueaza, înregistreaza în contabilitate

si scad din gestiune la valoarea de intrare.
Determinarea valorii de intrare în cazul iesirilor este o problema mai

complexa, motiv pentru reglementarile din domeniul financiar-contabil
prevad urmatoarele metode:
-metoda costului mediu ponderat;
-metoda FIFO(primul intrat-primul iesit)
-metoda LIFO(ultimul intrat-primul iesit).
Metoda costului mediu ponderat (CMP) presupune

calcularea costului fiecarui element de baza mediei ponderate a costurilor,
elementelor similare aflate în stoc la începutul perioadei si a costului
elementelor similare cumparate sau produse(intrare) în cursul
perioadei.Costul mediu ponderat(Cmp) se determina conform relatiei:
Stoc initial valoric(Siv)+Intrari valorice(Iv)
CMP = -------- ----- ------ ----- ----- -----------
Stoc initial cantitativ(Sic)+Intrari cantitative(Ic)
Se calculeaza pe baza acestuia valoarea iesirilor(Ve):
Ve=Cmp x Ce Ce=cantitatea iesita.
Metoda poate fi aplicata periodic sau dupa fiecare receptie.
Metoda FIFO (First In First Out; primul intrat primul

iesit) presupune evaluarea stocurilor la iesirea din gestiune la pretul de
achizitue sau de productie a primului lot intrat. Dupa terminarea acestuia
se va lua în considerare pretul urmatorului lot intrat în ordine cronologica.
Schematic, evaluarea poate fi redata astfel:
E = qe1xp1= Ve1
E=qe2xp2= Ve2
.........................
E=qenxpn=Ven
qe1- cantitatea primului lot, care se evalueaza la pretul cu care a
intrat în evidente (p1).
qe2- cantitatea celui de-al doilea lot, care se evalueazala pretul

cu care acesta a intrat în
gestiune (p2)
qen- cantitatea celui de-al n-lea lot care se evalueaza la pretul cu

care acesta a intrat în gestiune (pn); "n" este ultimul lot din
evidente;
Ve- valoarea iesirilor; Ve=Ve1+Ve2+.........+Ven;
Ve1=valoarea iesirilor calculata în functie de primul pret aflat în

evidente;
Ve2=valoarea iesirilor calculata în functie de cel de-al doilea pret

aflat în evidente;
Ven=valoarea iesirilor calculata în functie de al n-lea pret aflat în

evidente.
Metoda LIFO ( Last In First Out; ultimul intrat primul

iesit) presupune evaluarea stocurilor la iesirea din gestiune în functie de
costul de achizitie sau pretul de productie al ultimului lot intrat.Dupa
epuizarea acestuia se va lua în considerare pretul urmatorului lot în
ordinea inversa cronologica.
Grafic, evaluarea iesirilor poate fi evaluata astfel:
E= qenxpn= Ven
E= qen-1 x pn-1= Ven-1
E= qe1 x p1 = Ve1
qen- cantitatea ultimului lot (al n-lea) care se evalueaza la pretul cu

care a intrat în evidente (pn);
qen-1-cantitatea penultimului lot (al (n-1)-lea), care se evalueaza la

pretul cu care a intrat în gestiune (pn-1);
qe1- cantitatea primului lot, care se evalueaza la pretul cu care a

intrat în evi-
dente (p1);
Ve - valoarea iesirilor; Ve= Ven+Ven-1+......+Ve1
Ven - valoarea iesirilor calculata în functie de pretul ultimului lot din

evidente;
Ven-1 - valoarea iesirilor calculata în functie de pretul penultimului

lot din evi-
dente;
Ve1 - valoarea iesirilor calculata în functie de pretului primului lot

din evidente.
Metoda aleasa trebuie aplicata cu consecventa de la un exercitiu la

altul. Daca în situatii exceptionale administratorii decid schimbarea
metodei pentru un anumit element de stocuri sau alte active fungibile în
notele explicative trebuie sa se prezinte informatii cu privire la motivul
schimbarii metodei si efectele sale asupra rezultatului. Întreprinderile
trebuie sa utilizeze aceleasi metode de determinare a costului pentru toate
stocurile care au natura si utilizare similare. Pentru stocurile cu natura sau
utilizare diferita, folosirea unor metode diferite de calcul a costului poate fi
justificata. Evaluarea productiei în curs de executie se face la sfârsitul
periodei prin metode tehnice de constatare a gradului de finisare sau a
stadiului de efectuare a operatiilor tehnologice, la costul de productie.
Întreprinderile din tara noastra au posibilitatea de a evalua si de a

înregistra în contabilitate bunurile de natura stocurilor si la alte preturi cu
conditia ca în raporturile periodice ele sa fie prezentate la costuri
efective. Astfel de preturi de îregistrare pot fi: preturi prestabilite si
preturi de facturare.
În cazul în care se utilizeaza preturile perstabilite, aceste preturi se

vor stabili pe baza preturilor medii ale bunurilor respective.
În acest caz, diferentele de pret fata de costul de achizitie sau

costul de productie se vor reflecta distinct în conturile de diferente de
pret.
Diferentele de pet stabilite la intrarea bunurilor în întreprindere se

repartizeaza si se înregistreza proportional, atât asupra valorii bunurilor
iesite cât si asupra stocurilor.
1.3. Metode de evidenta sintetica si

analitica a stocurilor
1.3.1. Metode de evidenta sintetica si
contabilizare a stocurilor
Înterprinderile din România pot sa-si organizeze contabilitatea
stocurilor utilizând fie metoda inventarului permanent, fie metoda
inventarului intermitent.
1. Metoda inventarului permanent
În cazul utilizarii inventarului permanent în contabilitate, în

conturile de stocuri se înregistreaza toate operatiile de intrare si iesire a
stocurilor cantitativ si valoric, ceea ce permite stabilirea si cunoasterea în
orice moment a stocurilor, atât cantitativ cât si valoric.
Conform normelor contabile din tara noastra, în conditiile utilizarii

inventarului permanent, unitatile patrimoniale îsi pot organiza
contabilitatea analitica a stocurilor în functie de specificul activitatii si de
necesitatile proprii.
În cazul utilizarii inventarului permanent, conturile de stocuri se

debiteaza cu intrarile de bunuri si se crediteaza cu iesirile din stoc aferente
perioadei de gestiune. La sfârsitul exercitiului financiar soldurile conturilor
de stocuri sunt comparate cu stocurile faptice stabilite prin inventariere.
Daca exista diferente în plus sau minus la inventar, acestea se vor
regulariza aducându-se stocurile la nivelul lor real.
În principiu, evaluarea intrarilor în stoc trebuie sa se faca la costul

istoric dat de costul efectiv de productie, în cazul stocurilor provenite din
productie proprie, iar iesirile din stoc la costurile la care au fost evaluate la
intrare elementele destocate. Evaluarea iesirilor din stoc se poate face
dupa multiple metode dintre care cele mai uzuale sunt: CMP, FIFO, LIFO.
Reglementarile contabile românesti dau posibilitatea unitatilor

patrimoniale, de a continua practica contabila anterioara de a evalua atât
intrarile cât si iesirile din stoc la preturi standard sau prestabilite,
denumite si preturi de înregistrare. Acceptarea continuarii acestei practici
a impus instituirea în contabilitatea generala a conturilor de diferente de
pret care sa reflecte distinct:
La intrarea elementelor în stoc, diferentele dintre costul istoric si

preturile de înregistrare;
La iesirea elementelor din stoc, repartizarea diferentelor de pret
asupra valorii de înregistrare a elementelor iesite, cu ajutorul
coeficientului K.
K= (Si+Rd) cont de diferente de pret
(Si+Rd) cont de stoc la pret de înregistrare
Coeficientul K se aplica asupra valorii elementelor iesite din stoc, la

pret de înregistrare.
Metoda inventarului permanent este utilizat de unitatile mari si
mijlocii, si consta în utilizarea conturilor de stocuri pentru a determina si
urmari în permanenta stocul scriptic al acestora dupa fiecare operatie de
intrare si de iesire, astfel, contabilitatea sintetica a stocurilor va reflecta:
stocul initial, de la începutul lunii, care va fi cel final din luna

precedenta si care nu poate fi decât debitor,
intrarile în cursul lunii, pe baza documentelor de intrare, care se

vor înregistra în debitul contului,
iesirile din cursul lunii, pe baza documentelor de iesire, vor

forma rulajul creditor al contului,
în baza elementelor mentionate: stoc initial, intrari, iesiri - se va

stabili în permanenta stocul scriptic al bunurilor, care vor putea în
perioadele de inventariere cu stocurile faptice, din a caror comparare se
pot stabili plusuri sau minusuri la inventar.
Folosirea acestei metode presupune:
utilizarea fiecaruia dintre preturile de înregistrare a stocurilor,
folosirea conturilor de diferente de pret aferente stocurilor,
conducerea unei contabilitati analitice a stocurilor prin

adoptarea uneia dintre metodele de contabilitate analitica.
Metoda inventarului permanent, presupune un volum mai mare de

munca, dar asigura o mai riguroasa cunoastere, în orice moment a marimii
stocurilor si un mai bun control al integritatii lor.
2. Metoda inventarului intermitent
Unitatile patrimoniale pot opta si pentru inventarul permanent al

stocurilor, cu conditia ca inventarul permanent al acestora sa fie condus în
contabilitatea de gestiune, în cazul întreprinderilor mari, sau extracontabil
în cazul întreprinderilor mici si mijlocii.
Aceasta metoda presupune stabilirea iesirilor si înregistrarea lor în

contabilitate pe baza inventarierii lor la finele fiecarei luni. În acest caz,
iesirile se determina ca diferenta între valoarea stocurilor initiale plus
valoarea intrarilor, pe deoparte si valoarea stocurilor finale stabilite prin
inventariere, pe de alta parte. Relatia de calcul a iesirilor ar putea fi
urmatoarea:
În cazul utilizarii acestei metode, se renunta la utilizarea în cursul

lunii a conturilor de stocuri pentru evidentierea intrarilor si , respectiv, a
recalcularii stocurilor scriptice dupa fiecare intrare. Prin urmare conturile
de stocuri se utilizeaza numai la începutul si sfârsitul lunii, iar intrarile de
stocuri, din timpul lunii sunt contabilizate direct în conturile de cheltuieli
corespunzatoare, la cost de achizitie, pret de factura sau pret prestabilit,
dupa caz. La sfârsitul fiecarei luni se stabilesc stocurile finale prin
inventariere si se înregistreaza în conturile de stocuri initiale ale lunii
urmatoare si ele se vor anula prin includerea lor pe cheltuieli la începutul
lunii urmatoare.
Metoda inventarului intermitent consta în:
înregistrarea tuturor intrarilor de stocuri, din cursul unui exercitiu

financiar, direct în conturile de cheltuieli privind consumul acestor stocuri,
regularizarea stocurilor la finele exercitiului financiar pe baza de

inventare faptice prin:
destocarea stocului initial reprezentat de soldul al contului de

stocuri, sub premiza ca acesta s-a consumat în cursul exercitiului
financiar,
restocarea stocului faptic determinat pe baza inventarului de la

finele exercitiului financiar, prin corectarea cheltuielilor privind consumurile
de stocuri.
În urma acestei tehnici de înregistrare, conturile de stocuri reflecta

marimea reala a acestora, iar conturile de cheltuieli privind consumurile de
stocuri reflecta cheltuielile efective cu aceste consumuri.
Metoda inventarului intermitent poate fi utilizat de unitatile mici si

mijlocii, si consta în neurmarirea prin contabilitatea sintetica a intrarilor si
iesirilor de stocuri în cursul perioadelor. Conturile de stocuri se utilizeaza
numai la finele perioadelor de gestiune când se debiteaza cu soldurile
finale existente la locurile de depozitare stabilite prin inventariere.
Miscarile de stocuri din cursul perioadei nu afecteaza conturile de stocuri,
ci direct conturile de cheltuieli.
Tehnica aplicarii inventarului intermitent difera la stocurile

procurate din afara unitatii fata de cele provenite din productia proprie si
anume:
pentru stocurile aprovizionate din afara unitatii se parcurg urmatoarele

etape:
se storneaza stocurile initiale ale perioadei din conturile de stocuri
pentru a reveni asupra conturilor de cheltuieli, unde au fost
înregistrate la început;
achizitiile de bunuri efectuate de la furnizori se înregistreaza
direct asupra conturilor de cheltuieli;
la finele perioadei se inventariaza bunurile aprovizionate sau
provenite din perioada precedenta, neconsumate, cu care se
degreveaza cheltuielile prin trecerea lor asupra conturilor de
stocuri.
Prin parcurgerea acestor etape, soldurile conturilor de cheltuieli

reflecta bunurile consumate în timpul perioadei, calculate dupa relatia:
În perioada urmatoare operatiile descrise mai sus se repeta.
pentru stocurile provenite din productie proprie se parcurg urmatoarele

etape:
se storneaza stocurile initiale ale perioadei din conturile de
stocuri pentru a anula veniturile constituite cu acestea la
finele perioadei precedente;
bunurile obtinute din productie proprie nu se înregistreaza în
contabilitatea sintetica, ci numai în evidenta operativa de la
locurile de depozitare;
pe masura vânzarii stocurile se vor înregistra asupra conturilor
de venituri, fara sa fie nevoie destocarea lor;
la finele perioadei se inventariaza bunurile obtinute din
productie proprie, inclusiv cele provenite din perioada
precedenta, dar nevânduta, si se înregistreaza asupra
conturilor de venituri din productia stocata.
Prin parcurgerea acestor etape, soldurile conturilor de venituri

reflecta bunurile produse în unitate, calculate dupa relatia:
În perioada urmatoare operatiile descrise mai sus se repeta.
pentru productia în curs de executie, determinarea ei se face numai la

sfârsitul perioadei prin metode diferite si se înregistreaza în
contabilitate ca stocuri la costurile corespunzatoare, dar la începutul
perioadei urmatoare operatia respectiva se storneaza în "rosu".
Folosirea acestei metode presupune:
utilizarea ca preturi de înregistrare în contabilitate a stocurilor, a

costului de achizitie pentru bunurile achizitionate din afara
unitatii si respectiv a preturilor de productie pentru bunurile
obtinute din productie proprie;
nu trebuie utilizate conturi de diferente de pret aferente
stocurilor;
nu este necesara organizarea unei contabilitati analitice a
stocurilor.
Metoda inventarului intermitent ar aduce simplificari în munca de

contabilitate, daca inventarierile faptice ar fi efectuate anual si nu lunar.
Ea nu permite, însa, un control riguros al gestionarii si al asigurarii
integritatii lor.
1.3.2. Metode de evideta analitica a stocurilor
În situatia contabilizarii stocurilor dupa metoda inventarului

permanent, Legea contabilitatii prevede în scopul cunoasterii corecte din
punct de vedere cantitativ si valoric a stocurilor aflate în gestiunea unitatii
patrimoniale, pe fiecare lot în parte si pe fiecare categorie de stocuri,
organizarea contabilitatii analitice a stocurilor dupa urmatoarele metode:
-metoda cantitativ-valorica;
-metoda operativ-contabila;
-metoda global-valorica;
a) Metoda cantitativ-valorica. Presupune tinerea unei evidente

cantitative la locul de depozitare al stocurilor, pe categorii de bunuri,
folosind Fisele de cont analitice. Fisele de magazie, împreuna cu actele
justificative(receptii, facturi), împartite în functie de sensul miscarii
bunurilor(intrari si iesiri), se predau compartimentului financiar-contabil,
care prelucreaza datele si înregistreaza stocurile atât cantitativ cât si
valoric, în Fisele de cont analitice, deschise pe feluri de bunuri si locuri de
depozitare.Concordanta valorica dintre datele înregistrate în conturile
sintetice si cele analitice, se verifica prin întocmirea la sfârsitul lunii a
balantei de verificare a conturilor analitice. Concordanta cantitatilor se
asigura prin confruntarea datelor dintre fisele de magazie si fisele analitice
pentru valori materiale.
b) Metoda operativ-contabila (pe

solduri). Presupune înregistrarea stocurilor la locul de depozitare
cantitativ, pe categorii de bunuri, iar la contabilitatea valoric, pe gestiuni,
iar în cazul acestora pe grupe si subgrupe de bunuri, întocmindu-se
documentul numit "Registrul Stocurilor". Concordanta dintre datele
înregistrate în evidenta depozitelor si cele din contabilitate se asigura prin
evaluarea lunara a stocurilor cantitative înscrise în Fisele de magazie
cantitativ si în "Registrul Stocurilor" cantitativ si valoric.
Tehnica de lucru este urmatoarea:
Documentele justificative sunt înregistrate de gestionar în fisele de

magazie, stabilind stocul dupa fiecare operatie;
Serviciul contabil, verifica periodic înregistrarile facute în fisele de

magazie si preia documentele respective, împreuna cu borderourile
întocmite de gestionar, care sunt centralizate pe grupe de materiale si pe
conturi corespondente
Totalurile stabilite se înscriu în "Situatia de miscari", întocmita separat
pentru intrari si pentru iesiri.
La sfârsitul fiecarei luni se totalizeaza situatiile si se stabilesc doua

categorii de totaluri, pe gestionari si pe grupe de materiale, atât la intrari
cât si la iesiri, iar stocurile din fisele de magazie se înscriu în Registrul
stocurilor si se înmultesc cu pretul lor. Existentele fizice înscrise în acest
registru trebuie sa concorde cu stocul stabilit prin fisele de magazie, iar
soldurile pe grupe si gestiuni cu valorile din Situatia de miscari lunara,
care trebuie sa concorde cu contabilitatea sintetica.
c) Metoda global-valorica. Are în vedere conducerea evidentei

stocurilor numai valoric, atât la nivelul gestiuni cât si a compartimentului
de contabilitate. La nivelul gestiunii, Fisele de magazie sunt întocmite cu
"Raportul de gestiune", în care se înregistrteaza zilnic intrarile si iesirile pe
baza de documente justificative. Aceasta, împreuna cu documentele
justificative se predau la compartimentul de comtabilitate, care verifica
realizarea documentelor si a valorilor consemnate. Controlul concordantei
dintre înregistrarrile din Raportul de gestiune si cele din Fisele de cont
pentru operatii diverse, se face periodic, de regula lunar, prin confruntarea
soldurilor.
Esenta metodei consta în tinerea evidentei numai valoric la nivelul

gestiunilor cu ajutorul "Raportului de gestiune" completat de responsabilul
gestiunii iar la compartimentul financiar, contabil global valoric pe fiecare
gestiune cu ajutorul formularului "Fisa de cont pentru operatii
diverse" completat de contabilul gestiunii.
1.4.Organizarea contabilitatii stocurilor si a productiei în curs de

executie
La organizarea contabilitatii stocurilor si productiei în curs de

executie trebuie avute în vedere urmatoarele elemente:
- obiectivele urmarite
- factorii specifici de influenta stocurilor si a productiei în curs de

executie;
- documentele justificative si de evidenta operativa;
- sistemul conturilor utilizate pentru reflectarea stocurilor si a

productiei în curs de executie.
a) Obiectivele urmarite
Obiectivele contabilitatii stocurilor si a productiei în curs de executie
sunt, în principal legate de realizarea functiilor comerciale ale
întreprinderii.
Principalele obiective ce revin contabilitatii în acest domeniu sunt:
Urmarirea si controlul realizarii programului de aprovizionare. Prin

organizarea evidentei pe grupe si feluri de stocuri, precum si a cheltuielilor
de transport-aprovizionare pe feluri de cheltuieli, comparate permanent cu
prevederile programelor, se asigura informatii utile cu privire la stadiul
aprovizionarii.
Asigurarea integritatii patrimoniale a stocurilor la locurile de

depozitare si urmarirea permanenta a miscarii lor. Se asigura prin
organizarea contabilitatii mijloacelor circulante materiale pe gestiuni, si în
cadrul acestora pe feluri de stocuri, cantitativ si valoric, înregistrarea
exacta si la timp a cuantumului miscarilor si a diferentelor constatate la
inventariere, sesizarea existentei stocurilor fara utilitate sau cu miscare
lenta, pentru luarea masurilor necesare lichidarii lor.
Urmarirea utilizarii rationale a mijloacelor materiale aprovizionate

impune un asemenea mod de organizare care sa permita respectarea
normelor de consum specific la eliberarea lor din depozit, evidenta
economiilor sau a materialelor neutilizate, precum si a materialelor
recuperabile rezultate din prelucrarea în sectiile de fabricatie.
Asigurarea delimitarii cheltuielilor de transport-aprovizionare fata de

valoarea materialelor aprovizionate, impune organizarea contabilitatii
astfel încât acestea sa poata furniza informatii cu privire la nivelul si
structura cheltuielilor de transport aprovizionare.
Înregistrarea si controlul valorificarii stocurilor de marfuri si a

celorlalte categorii de stocuri destinate a fi livrate tertilor.
Evidenta si urmarirea stocurilor de produse în procesul obtinerii si

livrarii la preturi competitive.
Evaluarea realista a stocurilor si determinarea influentelor asupra

patrimoniului si rezultatelor, prin aplicarea corecta a regulilor de evaluare.
Promovarea principiului prudentei si principiului continuitatii

activitatii la evaluarea si înregistrarea în contabilitate a stocurilor.
b) Factori specifici de influenta:
Marimea întreprinderii, ca factor care determina alegerea metodei

de contabilitate sintetica a stocurilor, fie metoda inventarului permanent,
fie metoda inventarului intermitent.
Structura organizatorica si functionala a gestiunilor de stocuri,
determina circuitul documentelor primare si evidenta analitica pe gestiuni.
Modul de organizare a activitatii de aprovizionare si livrare, depozitare si
miscare a stocurilor de materiale constituie premise de baza a
contabilitatii, întrucât operatiile specifice lor genereaza o mare diversitate
de documente primare de a caror corecta întocmire si completare depinde
gradul de exactitate a informatiilor furnizate.
Caracteristicile tehnico-productive ale activelor circulante materiale,

în functie de care se face clasificarea acestora; se stabilesc principalele
categorii si conturile sintetice corespunzatoare lor; se elaboreaza
nomenclatorul stocurilor si pe aceasta baza se organizeaza evidenta
operativa si contabilitatea analitica.
Decalajul ce poate aparea, uneori, în vânzarea si livrarea stocurilor.
Sursele de provenienta a activelor circulante materiale aprovizionate

( furnizori, din productie proprie, din prelucrare la terti ) influenteaza, în
principal, conturile sintetice utilizate si preturile de evaluare.
Modul de evaluare a activelor circulante materiale influenteaza, în

special, modul de înregistrare a acestora în contabilitatea sintetica, dar si
alegerea metodelor de determinare a preturilor de iesire la stocurile
intersarjabile.
Sistemul de indicatori privind gestiunea de valori materiale

influenteaza organizarea contabilitatii stocurilor în vederea calcularii
marimii cantitative si valorice a intrarilor, iesirilor si stocurilor, precum si a
cheltuielilor efective de transport aprovizionare, în functie de care se aleg
metodele de contabilitate analitica a stocurilor.
De asemenea la organizarea contabilitatii activelor circulante

materiale trebuie considerati si alti factori, ca: documentele însotitoare la
intrarea stocurilor; amplasarea depozitelor; separarea mijloacelor
circulante proprii de cele ce apartin tertilor; fazele procesului de
aprovizionare, precum si mijloacele folosite pentru executarea lucrarilor de
evidenta si calcul.
c) Sistemul documentelor justificative si de evidenta

operativa
Operatiunile privind existenta, intrarea, iesirea si deprecierea

stocurilor sunt consemnate în diferite documente specifice, care se pot
grupa dupa urmatoarele criterii:
Documente privind existenta stocurilor:
- liste de inventariere;
- registru de inventar;
- proces verbal de inventariere;
Documente privind intrarea stocurilor:
- comenzi;
- facturi;
- aviz de însotire;
- borderou de achizitie;
- note de receptie si constatare de diferente;
- bon de predare - transfer - restituire;
- rapoarte de productie;
- bon de primire;
- liste de inventariere;
- declaratii vamale de import;
- ordine de plata - extrase de cont;
- chitante si registru de casa;
- borderou de primire a bunurilor în consignatie;
- procese verbale de predare - primire;
- procese verbale de inventariere;
- procese verbale de donatie;
Documente privind iesirea stocurilor:
- facturi;
- avize de însotire;
- bonuri de predare - transfer - restituire;
- borderou de vânzare;
- fise limita de consum;
- bonuri de consum;
- foi de parcurs;
- procese verbale de predare - primire;
- bon de predare;'
- declaratie vamala de export;
- declaratii de încasare valutara;
- decizii de imputare;
- procese verbale de donatii;
- buletin de analiza;
- extrasele de cont bancar;
- chitante si registru de casa;
- rapoarte zilnice de productie;
Documente privind descrierea stocurloir:
- listele de inventariere ;
- situatii de calcul a perisabilitatilor;
- procese verbale de scoatere din gestiune a bunurilor degradate

sau expirate;
- note de constatare;
Evidenta operativa a stocurilor se tine cu ajutorul urmatoarelor

documente:
- fisa de magazie;
- registrul stocurilor;
- raportul de gestiune;
Prezentam, pe scurt, câteva din cele mai importante documente de

evidenta a stocurilor:
Factura - se întocmeste în momentul livrarii bunurilor, constituind,

pe lânga functia de intrare - iesire din gestiune, pe cea de act justificativ
pentru decontare (încasarea - plata) contravalorii bunurilor sau serviciilor
consemnate.
Avizul de însotire - serveste ca document pentru eliberarea -

primirea în gestiune si ca act de însotire a stocurilor pe timpul
transportului.
Nota de receptie si constatarea de diferente - evidentiaza

bunurile intrate în gestiune.Este întocmita în baza documentelor eliberate
de furnizor.
Bonul de predare - transfer - restituire - folosit pentru predarea

la magazie a stocurilor (produse, semifabricate, etc.) obtinute din
productie proprie sau pentru transmiterea bunurilor de la un loc de
depozitare la altul în cadrul aceleiasi unitati. Nu serveste ca document pe
timpul transportului.
Declaratia vamala: utilizat pentru declararea în detaliu a bunurilor

clasificate în Tariful Vamal, cu ocazia efectuarii unor operatiuni de import
sau export si care dovedeste efectuarea propriu-zisa a operatiunii de
import sau de export, dupa caz, în conditii legale.
c) Sistemul conturilor utilizate
Contabilitatea sintetica a stocurilor se conduce cu ajutorul clasei a

III-a din Planul de Conturi General, "Conturi de stocuri si produse în
curs de executie". Aceasta clasa cuprinde urmatoarele grupe:
grupa 30 Stocuri de materii prime si materiale
grupa 33 Productia în curs de executie
grupa 34 Produse
grupa 35 Stocuri aflate la terti
grupa 36 Animale
grupa 37 Marfuri
grupa 38 Ambalaje
grupa 39 Ajustari pentru deprecierea stocurilor si productiei
în curs de executie.
1.5. Contabilitatea materiilor prime si a materialelor
Contabilitatea materiilor prime, materialelor si a diferentelor de pret

aferente acestora se organizeaza cu ajutorul urmatoarelor conturi:
"Materii Prime"
" Materii consumabile"
" Mareriale de natura obiectelor de inventar"
308 "Diferente de pret la materii prime si materiale"
Conturile 301 "Materii prime"; 302 "Materiale consumabile",

303 " Materiale de natura obiectelor de inventar" sunt dupa
continutul economic: conturi de stocuri materiale.
Dupa functia contabila: conturi de activ.
Se debiteaza cu valoarea la pret de înregistrare a materiilor prime

si materialelor intrate în intreprindere astfel:
- achizitionate de la furnizori:
% = 401 "Furnizori"
301 "Materii prime" sau
302 "Materiale consumabile" 408 "Furnizori - facturi nesosite"
303 "Materiale de natura obiectelor 542 " Avansuri de trezorerie"
de inventar"
4426 "TVA deductibila"
- valoarea taxelor vamale aferente achizitiilor de import:
% = 446 " Alte impozite, taxe si varsaminte
301 "Materii prime" similate"
302 "Materiale consumabile"
303 "Materiale de natura obiectelor de
inventar"
- aduse ca aport la capital:
% = 456 " Decontari cu asociatii privind
301 " Materiale prime" capitalul"
302 " Materiale consumabile"
303 " Materiale de natura obiectelor
de inventar"
- rezultate din donatii sau plus de inventar"
% = 7582 "Venituri din donatii si subventii
301 "Materii prime" primite"
303 "Materiale de natura obiectelor
de inventar"
sau
301 "Materii prime" = 601 "Cheltuieli cu materiile prime "
302 "Materiale consumabile" sau
303 "Materiale de natura 602 "Cheltuieli cu materialele consumabile"
obiectelor de inventar" 603"Cheltuieli privind materialele de natura
obiectelor de inventar"
revenite la tertii:
% = 351"Materii prime si materiale aflate la terti"
"Materii prime"
"Materiale de natura obiectelor de
inventar"
- primite de la asociati din cadrul grupului, alte societati legate prin

participatii, unitate sau subunitatii:
% = 451"Decontari între entitati afiliate"
301 "Materii prime" sau
302"Materiale consumabile" 453"Decontari privind interesele de

participare"
303"Materiale de natura 481"Decontari între unitate sau subunitati"
obiectelor de inventar" 482 "Decontari între unitatii"
- valoarea la pret de înregistrare a produselor retinute si consumate în

aceeasi unitate:
% = 34x "Produse"
301"Materii prime"
302"Materiale consumabile"
303"Materiale de natura obiectelor de inventar"
Se crediteaza cu valoarea la pret de inregistarare a materiilor prime si

materialelor iesite din gestiune:
- dare în consum:
601 "Cheltuieli cu materiile prime" = 301 "Materii prime"
602 "Cheltuieli cu materialele = 302 "Materiale consumabile"
consumabile"
- materiale de natura obiectelor de inventar date în folosinta:
% = 303"Materiale de natura obiectelor de inventar"
"Cheltuieli privind materialele
de natura obictelor de inventar"

"Cheltuieli înregistrate în avans"
si D.D. 8035 "Stocuri de natura obiectelor de inventar date în

folosinta"
- lipsurile la inventar în cadrul normelor legale de perisabilitate:
601"Cheltuieli cu materiile prime" = 301"Materii prime"
602"Cheltuieli cu materiale = 302"Materiale consumabile"
consumabile"
603"Cheltuieli privind = 303"Materiale de natura
materialele de natura obiectelor de inventar"
6588"Alte cheltuieli = %
de exploatare" 301 "Materii prime"
302 "Materiale"
- lipsuri datorate unor cauze extraordinare (pierderi din calamitati):
"Cheltuieli privind = %
calamitatile si alte 301 "Materii prime"
evenimente extraordinare" 302 "Materiale consumabile"
303"Materiale de natura
- vândute în starea în care au fost procurate (se trec la marfuri):
"Marfuri" = %
301 "Materii prime"
303 "Materiale de natura
- trimise pentru prelucrarea sau aflarea în custodie la terti:
"Materii si = %
materiale aflatela terti" 301 "Materii prime"
- retrase din aportul la capitalul social:
"Deconturi cu = %
asociatii privind capitalul" 301 "Materii prime"
302 "Materiale consumabile2
Soldurile conturilor debitoare si exprima valoarea materiilor prime,

respectiv a
materialelor existente în gestiune la pret de înregistrare.
Contul 308"Diferente de pret la materii prime si materiale"
Dupa continutul economic: cont rectificativ al pretului de înregistrare al

materiilor prime si materialelor. Se utilizeaza atunci când evidenta
materiilor prime si materialelor se conduce la preturi standard,
evidentiindu-se în cadrul contului diferenta dintre pretul standard si
costul de achizitie (în plus sau în minus).
Dupa functia contabila: cont bifunctional.
Se debiteaza cu:
- diferentele de pret în plus (cost de achizitie mai mare decât pretul

standard) aferent materiilor prime si materiilor intrate în gestiune:
% = 401"Furnizori"
308"Diferentele de pret la
materii prime si materiale"
4426 "TVA deductibila"
- diferentele de pret în minus (cost achizitie < cost prestabilit) aferent

materiilor prime si materialelor iesite din gestiune:
308"Diferente de pret la = %
la materii prime si 601 "Cheltuieli cu materiile prime"
materiale" 602 "Cheltuieli cu materialele consumabile"
603"Cheltuieli privind materialele de natura
Se crediteaza cu:
- diferentele de pret în plus aferente materiilor prime si materialelor

iesite din gestiune:
% = 308 "Diferente de pret la materii prime si materiale"
"Cheltuieli cu materiile
prime"
"Cheltuieli cu materialele
consumabile"
"Cheltuieli privind materialele
de natura obiectelor de inventar"
- diferentele de pret în minus aferente materiilor prime si

materialelor achizitionate:
% = 308"Diferente de pret la materii prime
"Materii prime" si materiale"
"Materiale consumabile"
"Materiale de natura obiectelor
de inventar"
Soldul contului poate fi:
- debitor si exprima diferentele de pret în plus aferente intrarilor respectiv

diferentelor
în minus aferente iesirilor de materii prime, materiale consumabile si

materiale de
natura obiectelor de inventar.
- creditor si exprima diferentele de pret în plus aferente iesirilor

respectiv diferentelor de pret în minus aferente intrarilor de materii
prime, materiale consumabile si materiale de natura obiectelor de
inventar.
1.6. Contabilitatea productiei în curs de executie
Productia în curs de executie este acea structura a stocurilor (produse,

servicii, lucrari) ce se gasesc în faze intermediare de prelucrare pe diverse
masini nefiind nici productie finita, nici semifabricat. Aceasta nu a trecut
prin toate fazele de prelucrare nefiind supusa probelor tehnologice si
receptiei finale. Se determina prin inventariere la finele fiecarei perioade
de gestiune, iar evaluarea se face la costuri de productie conform
documentelor justificative.
Contabilitatea acesteia se conduce cu ajutorul conturilor 331 "Produse în

curs de executie" si332 "Lucrari si servicii în curs de executie"
Dupa continutul economic: conturi de stocuri care nu au parcurs toate

stadiile de prelucrare fiind neterminate la finele perioadei.
Se debiteaza cu costul de productie al stocului de produse, lucrari si

servicii în curs de executie existent la sfârsitul perioadei determinat prin
inventariere:
% = 711" Variatia stocurilor"
331" Produse în curs de executie"
332" Lucrari si servicii în curs
de executie"
Se crediteaza la începutul perioadei urmatoare, odata cu scaderea din

gestiune a valorii produselor, lucrarilor si serviciilor care reintra în procesul
de fabricatie ( destocare):
711 "Variatia stocurilor" = %
331 "Produse în curs de executie"
332 "Lucrari si servicii în curs de executie"
Soldurile conturilor sunt debitoare si reprezinta valoarea la cost de

productie a produselor sau
lucrarilor si serviciilor în curs de executie la sfârsitul perioadei contabile.
1.7. Contabilitatea produselor
Activitatea desfasurata de agentii economici din sfera productiei materiale

se3 concretizeaza în obtinerea de produse finite, semifabricate, produse
reziduale, etc.Acestea sunt stocuri care au parcurs integral fazele
procesului tehnologic putând fi depozitate sau livrate.
Contabilitatea produselor este organizata cu ajutorul grupei 34

"Produse"care cuprinde conturile:
341 "Semifabricate"
345 "Produse finite"
346 "Produse reziduale"
348 "Diferente de pret la produse"
Contul 345 "Produse finite"
Dupa continutul economic: cont de stocuri materiale.
Dupa functia contabila: cont de activ.
Se debiteaza cu:
- valoarea la pret de înregistrare sau cost de productie a produselor finite

rezultate din procesul tehnologic inclusiv plusurilor de inventar:
345 "Produse finite" = 711 "Variatia stocurilor"
- valoarea produselor finite revenite de la terti:
345 "Produse finite" = %
354 "Produse aflate la terti"
401 "Furnizori"
Se crediteaza cu: valoarea la pret de înregistrare sau cost de productie a

produselor finite iesite din unitate astfel:
- vânzarea produselor finite:
411 "Clienti" = %
701 "Venituri din vânzarea
produselor finite"
4427 "TVA colectata"
- scaderea din gestiune:
711 "Variatia stocurilor" = 345 "Produse finite"
- constatate lipsa la inventar:
711"Variatia stocurilor" = 345 "Produse finite"
- distruse de calamitatii naturale:
671 "Cheltuieli privind = 345 "Produse finite"
calamitatile si alte evenimente
extraordinare"
- transferate în magazinele de vânzare proprii:
371 "Marfuri" = 345 "Produse finite"
- acordate salariatilor ca plata în natura conform legii:
421 "Personal-salarii = 345 "Produse finite"
datorate"
- cuvenite actionarilor sau unitatilor prestatoare ca plata în natura

potrivit clauzelor contractuale:
% = 345 "Produse finite"
462 "Creditori diversi"
401 "Furnizori"
- retinute si consumate în aceeasi unitate:
% = 345 "Produse finite"
301 "Materii prime"
- acordate ca donatii:
6582 "Donatii si subventii = 345 "Produse finite"
acordate"
- trimise pentru prelucrarea la terti:
3545 "Produse finite = 345 "Produse finite"
aflate la terti"
Soldul contului este debitor si exprima valoarea la pret de înregistrare a

produselor finite existente în stoc la finele perioadei.
În cazul în care pentru evidentierea produselor se utilizeaza preturi

prestabilite (standard) iar costurile de productie calculate la sfârsitul
perioadei diferite, diferentele rezultate se vor evidentia cu ajutorul
contului 348"Diferente de pret la produse".
Dupa continutul economic: cont rectificativ al valorii de înregistrare a

produselor.
Dupa functia contabila: cont bifunctional.
Se debiteaza cu:
- diferentele de pret în plus (costul de productie efectiv mai mare

decât pretul standard) aferent produselor obtinute (intrate) din
productie proprie:
348 "Diferente de pret la produse" = 711 "Variatia stocurilor"

- diferentele de pret în minus (costul de productie mai mic decât pretul
standard) repartizate asupra produselor iesite din gestiune prin vânzare:
348 "Diferente de pret la produse" = 711 "Variatia stocurilor"
Se crediteaza cu:
- diferentele în minus (costul de productie mai mic decât pretul

standard) aferente produselor intrate în gestiune din productie
proprie:
711 "Variatia stocurilor" = 348 "Diferente de pret la produse"
- diferentele de pret în plus (costul de productie mai mare decât pretul

standard) repartizate asupra produselor iesite din gestiune prin vânzare:
711 "Variatia stocurilor" = 348 "Diferente de pret la produse"
Soldul contului poate fi:
- deditor si exprima diferentele de pret in plus (costul de productie mai

mare decât pretul standard) aferent produselor intrate respectiv
diferentelor de pret în minus (costul de productie mai mic decât pretul
standard) repartizate asupra produselor iesite din gestiune;
- creditor si exprima diferentele de pret în minus aferente produselor

intrate respectiv diferentelor de pret în plus repartizate asupra produselor
iesite.
Functionarea conturilor 341 "Semifabricate" si 346 "Produse

reziduale" este identica cu cea a contului 345 "Produse finite".
1.8. Contabilitatea stocurilor aflate la terti
Anumite bunuri de natura stocurilor, proprietate a înterprinderii, pot sa se

gaseasca temporar la alte unitati din diverse motive: pentru prelucrare,
lasate în curs de aprovizionare, etc.
Contabilitatea acestora se conduce cu ajutorul grupei 35 "Stocuri aflate

la terti", ce cuprinde urmatoarele conturi:
351 "Materii si materiale aflate la terti"
354 "Produse aflate la terti"
356 "Animale aflate la terti"
357 "Marfuri aflate la terti"

358 "Ambalaje aflate la terti"
Dupa continutul economic: conturi de stocuri aflate temporar la terti.
Se debiteaza cu valoarea la pret de înregistrare a stocurilor aflate

temporar la terti:
35x "Stocuri aflate la terti" = %
301 "Materii
302 "Materii consumabile"
303 "Materiale de natura obiectelor
de inventar"
341 "Semifabricate"
361 "Animale si pasari"
371 "Marfuri"
381 "Ambalaje"
401 "Furnizori"
Se crediteaza cu:
- valoarea stocurilor revenite de la terti:
% = 35x "Stocuri aflate la terti"
301 "Materii prime"
302 "Materii consumabile"
303 "Materiale de natura obiectelor de inventar"
341 "Semifabricate"
371 "Marfuri"
381 "Ambalaje"
- scaderea din gestiune a stocurilor aflate la terti constatate lipsa la

inventar sau distruse de calamitati:
% = 35x "Produse finite"
601 "Cheltuieli cu materiile prime"
602 "Cheltuieli cu materialele consumabile"
603 "Cheltuieli privind materialele
de natura obiectelor de inventar"
607 "Cheltuieli privind marfurile"
608 "Cheltuieli privind ambalajele"
671 "Cheltuieli privind calamitatile si
alte evenimente extraordinare"
Soldul contului este debitor si exprima bunurile de natura stocurilor aflate

temporar la terti.
1.9.Contabilitatea animalelor
În conformitate cu reglementarile actuale sunt încadrate în categoria

stocurilor:
- animalele si pasarile tinere de orice fel (vitei, mânji, miei, purcri) în

vederea cresterii pentru productie sau ce urmeaza a fi trecute ulterior la
imobiliuari (folosirii lor pentru munca si reproductie);
- animalele si pasarile la îngrasat;
- destinate valorificarii;
- coloniile de albine;
- animalele pentru productie (lâna, lapte, blana, oua).

Intrarea animalelor se face în principal prin achizitii sau din productie
proprie iar iesirea prin vânzare, sacrificare, etc.
Contabilitatea acestora se conduce cu ajutorul conturilor 361 "Animale si

pasari" si 368 "Diferente de pret la animale si pasari".
Contul 361 "Animale si pasari".
Dupa continutul economic: cont de stocuri.
Se debiteaza cu valoarea la pret de înregistrare a animalelor si pasarilor

intrate în unitate astfel:
- achizitionate de la furnizori:
% = 401 "Furnizori"
"Animale si pasari" sau
"TVA deductibila" 408 "Furnizori - facturi nesosite"
542 "Avansuri de trezorerie"
"Animale si pasari" = 456 "Decontari cu asociati privind capitalul"
- intrate cu titlu gratuit:
"Animale si pasari" = 7582 "Venituri din donatii si subventii primite"
- diferente constatate în plus la inventar:
"Animale si pasari" = 711 "Variatia stocurilor"
- sporul în greutate:
"Animale si pasari" = 711 "Variatia stocurilor"
- rezultate din productia proprie:
"Variatia stocurilor" = 711 "Variatia stocurilor"
- aduse la terti:
"Animale si pasari" = %
356 "Animale aflate la terti"
401 "Furnizori"
- primite de la unitate sau subunitati:
"Animale si pasari" = %
481 "Decontari între unitate si subunitate"
482 "Decontari între subunitati"
Se crediteaza cu pretul de înregistrare al animalelor si pasarilor

iesite din gestiune astfel:
- prin vânzare:
- provenite din productie proprie:
"Variatia stocurilor" = 361 "Animale si pasari"
- provenite din cumparari ( la cost de achizitie):
"Cheltuieli privind = 361 " Animale si pasari"
animalele si pasarile"
- constatate minus la inventar:
"Cheltuieli privind animalele = 361 "Animale si pasari"
si pasarile"
- retrase de asociati:
"Decontari cu asociati privind = 361 "Animale si pasari"
capitalul"
- disparute în urma unor calamitati naturale:
"Cheltuieli privind calamitatile si = 361 "Animale si pasari"
alte evenimente extraordinare"
Soldul contului este debitor si exprima valoarea la pret de

inregistrare a animalelor si pasarilor existenteîn stoc ,la sfârsitul perioadei.
Daca evaluarea si înregistrarea animalelor se face la preturi
prestabilite (standard), diferentele de pret (în plus sau în minus) dintre
acestea si costurile de achizitie sau de productie se evidentiaza cu ajutorul
contului 368 "Diferente de pret la animale si pasari". Cont
bifunctional.
Se debiteaza cu:
- diferentele de pret în plus (cost de achizitie mai mare decât pretul

prestabilit) aferent animalelor si pasarilor achizitionate:
368 "Diferente de pret la animale si pasari" = %
401 "Furnizori"
542 "Avansuri de trerzorerie"
- diferentele de pret în plus aferente animalelor obtinute (intrate) din

productie proprie:
368 "Diferente de pret la animale si pasari" = 711 "Variatia stocurilor"
- diferentele de pret în minus aferente animalelor si pasarilor intrate

incluse pe cheltuieli:
368 "Diferente de pret la animale si pasari" = 606 "Cheltuieli privind

animalele si pasarile"
- diferentele de pret în minus repartizate asupra animalelor si pasarilor

iesite din gestiune:
368 "Diferente de pret la animale si pasari" = 711 "Variatia stocurilor"
Se crediteaza cu:
- diferentele de pret în minus aferente animalelor si pasarilor

achizitionate:
% = 368 "Diferente de pret la animale si pasari"
542 "Avansuri de trezorerie"
- diferente de pret în plus aferente animalelor incluse pe cheltuielile

exercitiului:
606 "Cheltuieli privind animalele si = 368 "Diferente de pret la animale si
pasari" pasari"
- diferente de pret în minus aferente animalelor si pasarilor intrate

din productie proprie:
"Variatia stocurilor" = 368 "Diferente de pret la animale si
pasari"
- diferentele de pret în plus repartizate asupra valorii animalelor din

productie proprie iesite din
gestiune:
711 "Variatia stocurilor" = 368 "Diferente de pret la animale si pasari"
Soldul contului reprezinta diferentele de pret aferente animalelor si

pasarilor existente în stoc.
1.10. Contabilitatea marfurilor si a diferentelor
de pret la marfuri
Marfurile sunt acele bunuri materiale achizitionate în scopul revânzarii în

aceeasi stare sau dupa prelucrare sau produse de înterprindere si
destinate vânzarii prin magazine proprii.
Reflectarea în contabilitate a marfurilor se realizeaza cu ajutorul conturilor
371"Marfuri" si 378"Diferente de pret la marfuri"
Contul 371"Marfuri" - evidentiaza existenta si miscarea marfurilor la cost

de achizitie sau pret de vânzare, dupa caz.
Dupa continutul economic: cont de stocuri destinate vânzarii.
Se debiteaza cu valoarea la pret de înregistrare a marfurilor intrate în

gestiune astfel:
- prin achizitie:
% = 401"Furnizori"
"Marfuri" sau
"TVA deductibila" 408 "Furnizori - facturi nesosite"
542 "Avansuri de trezorie"
- valoarea taxelor vamale aferente achizitiilor de marfuri din import:
371"Marfuri" = 446"Alte impozite, taxe si varsaminte
asimilate"
371"Marfuri" = 446"Decontari cu asociatii privind capitalul"
- revenite de la terti:
371 "Marfuri" = %
357 "Marfuri aflate la terti"
401 "Furnizori"
- primite cu titlu gratuit:
371"Marfuri" = 7582"Venituri din donatii si subventii primite"
- valoarea de înregistrare celorlalte categorii de stocuri vândute ca

atare (transferate la marfuri)
371 "Marfuri" = %
301 "Materii prime"
303"Materiale de natura obiectelor de inventar
inventar"
- produsele finite transferate magazinelor proprii de desfacere:
371 "Marfurile" = 345 "Produse finite"
- constatate în plus la inventar:
371 "Marfuri" = 607 "Cheltuieli privind marfurile"

- primite, de la entitati afiliate, legate prin participatii, unitate sau
subunitate:
371 "Marfuri" = %
451 "Decontari între entitatile afiliate"
453 "Decontari privind interesele de participare"
481 "Decontari între unitate si subunitati"
482 "Decontari între subunitati"
- valoarea adaosului comercial aferent marfurilor intrate în unitatile

comerciale (când evidenta se tine la pret de vânzare cu
amanuntul ):
371 "Marfuri" = 378"Diferente de pret la marfuri"
taxa pe valoarea adaugata neexigibila cuprinsa în pretul cu

amanuntul al marfurilor:
"Marfuri" = 4428 "TVA neexigibila"
Se crediteaza cu valoarea la pret de înregistrare al marfurilor iesite

din gestiune astfel:
- dupa vânzare odata cu descarcarea gestiunii:
când evidenta se tine la pret cu amanuntul:
% = 371 "Marfuri"
378 "Diferentele de pret la marfuri"
4428 "TVA neexigibila"
când evidenta se tine la cost de achizitie (comert en gross):
607 "Cheltuieli privind = 371 "Marfurile"
marfurile"
- constatate lipsa la inventar:
607 "Cheltuieli privind = 371 "Marfurile"

marfurile"
- pierderi din calamitati:
671 "Cheltuieli privind calamitatile = 371 "Marfuri"
si alte evenimente extraordinare"
- trimise spre prelucrare la terti:
"Marfuri aflate la terti" = 371 "Marfuri"
- donatii acordate:
"Donatii si subventii acordate" = 371 "Marfuri"
- livrate entitatilor afiliate, legate prin participatii, unitate si

subunitate:
% = 371 "Marfuri"
"Decontari între entitati afiliate"
"Decontari privind interesele
de participare"
"Decontari între unitate si subunitate"
"Decontari între subunitati"
Soldul contului este debitor si evidentiaza valoarea la pret de înregistrare

a marfurilor aflate în stoc la sfârsitul perioadei.
Contul 378"Diferente de pret la marfuri"- tine evidenta adaosului

comercial aferent marfurilor din unitatile comerciale.
Dupa continutul economic: cont rectificativ al valorii de inregistrare al

marfurilor.
Dupa functia contabila: cont de pasiv.
Se crediteaza cu valoarea adaosului comercial aferent marfurilor intrate

în unitatile comerciale:
371 "Marfuri" = 378 "Diferente de pret la marfuri"

Se debiteaza cu valoarea adaosului comercial aferent marfurilor iesite din
gestiune prin vânzare sau alte cai (inclusiv reducerile de pret la marfuri):
378 "Diferente de pret la marfuri" = 371 "Marfuri"
Soldul contului este creditor si exprima valoarea adaosuluicomercial

aferent marfurilor existente în gestiune la sfârsitul perioadei.
Adaosul comercial aferent marfurilor din comertul cu amanuntul, ridica

probleme deosebite în ceea ce priveste determinarea acestuia cu ocazia
descarcarii gestiunii. Se stie ca pretul cu amanuntul al marfurilor se
determina astfel:
Pret cu = Cost de + Adaos + TVA
amanuntul achizitie comercial neexigibila
Pentru determinarea adaosului comercial aferent vânzarilor se parcurg

urmatoarele etape:
- calculul coeficientului de repartizare a adaosului comercial:
K = Si +Rc / ( Si +Rd ) - ( Si +Rc
- determinarea adaosului aferent stocurilor :
Adaos aferent stocurilor = Stoc marfa fara TVA*k378
- calculul stocului de marfa mai putin TVA:
Stoc marfa fara TVA = SfD371-SfC4428 sau
Stoc de marfa cu TVA- TVA aferent stoc
- determinarea adaosului aferent vânzarilor:
Adaosul aferent = Adaos total - Adaosul aferent
vânzarilor ( RD378 ( Si378 + Rc378 stocurilor ( Sf378
La descarcarea gestiunii rulajul debitor al contului 4428 va fi egal cu

rulajul creditor al contului 4427.
Formula contabila de descarcare a gestiunii marfurilor cu amanuntul va fi:
% = 371 "Marfuri"

(cost de achizitie)
378 "Diferente de pret la marfuri"
(adaos comercial aferent vanzarii)
4428 "TVA neexigibila"
(TVA aferent marfurilor vândute, Rc4427)
1.11. CONTABILITATEA AMBALAJELOR
Circulatia marfurilor de la producatori pâna la consumatori, ca de

altfel si a celorlalte categorii de bunuri materiale, este conditionata în
mare masura de utilizarea unor ambalaje adecvate, care contribuie la
pastrarea proprietatilor fizico-chimice ale acestora în timpul transportului,
manipularii, depozitarii si comercializarii. Altfel spus, ambalajele reprezinta
o categorie distincta de stocuri care asigura una dintre premisele
importante pentru realizarea în conditii corespunzatoare a circulatiei
propriu-zise a marfurilor.
Datorita diversitatii tipurilor de ambalaje, a dimensiunilor si modului

de utilizare, al modului de finantare si recuperare este necesara, ca o
conditie indispensabila pentru organizarea contabilitatii, clasificarea lor
dupa mai multe criterii.
În functie de durata si valoare, ambalajele se delimiteaza în

doua categorii sau grupe importante si anume: ambalaje de natura
mijloacelor fixe si ambalaje de natura stocurilor.
În prima categorie se încadreaza ambalajele care îndeplinesc

conditiile de valoare si durata stabilite pentru mijloace fixe (containere,
cisterne, tuburi de oxigen, butoaie de bere s.a.), reflectându-se în
contabilitate cu ajutorul conturilor de imobilizari corporale. Aceste
ambalaje se utilizeaza de regula pentru pastrarea marfurilor si fac parte
din inventarul permanent al unitatii patrimoniale, circulând, atunci când
este cazul, pe principiul restituirii integrale si fara vânzare-cumparare, pe
baza de facturare "proforma".
Ambalajele de natura stocurilor sunt numeroase si au mai multe

destinatii, fapt ce impune clasificarea lor în raport cu continutul si modul
de oglindire în contabilitate în trei subgrupe si anume: ambalaje de natura
obiectelor de inventar, ambalaje de circulatie sau de transport si materiale
de ambalat.
Ambalajele de natura obiectelor de inventar (lazi pentru pâine,

butoaie pentru bere, butoaie din fag pentru brânzeturi s.a.) fac parte din
inventarul permanent al unitatii si se oglindesc în contabilitate cu ajutorul
conturilor corespunzatoare acestei categorii de elemente patrimoniale. Ele
circula pe principiul restituirii integrale, facturându-se "proforma".
Ambalajele de circulatie sau de transport (navete pentru lapte,

bauturi racoritoare si alcoolice, cutii pliante din mucava, sticle, borcane
s.a.) detin ponderea cea mai mare în total ambalajelor si participa la mai
multe circuite comerciale. Aceste ambalaje se urmaresc în contabilitate cu
ajutorul conturilor 381 "Ambalaje" si 388 "Diferente de pret la ambalaje",
care se vor prezenta ulterior.
Ambalajele de transport sau de circulatie, în functie de modul de

recuperare si valorificare se delimiteaza în doua subgrupe si anume:
- ambalaje facturate distinct care circula prin vânzare-cumparare;
- ambalaje facturate distinct care circula prin restituire directa.
Fiecare din aceste subgrupe, sub aspectul circulatiei si decontarii, se

reflecta în contabilitate în mod specific, asa cum se va prezenta ulterior.
Materialele de ambalat (hârtie, pungi de hârtie si polietilena,

carton, talaj industrial s.a.) se folosesc pentru împachetarea marfurilor în
vederea vânzarii en-detail, pentru preambalare si expunere estetica,
precum si pentru nevoi gospodaresti. Ele se reflecta în contabilitate cu
ajutorul contului 3013 "Materiale pentru ambalat" sau pot fi incluse direct
în cheltuielile de exploatare, în debitul contului 604 "Cheltuieli privind
materialele nestocate", dupa cum se stabileste de unitatea patrimoniala.
Materialele de ambalat, precum si ambalajele a caror valoare este

inclusa în pretul marfurilor (cutii de conserve, sticle de plastic, pungi de
polietilena s.a.) se utilizeaza o singura data, fiind nerecuperabile, fapt
pentru care, pe masura eliberarii în consum se includ în cheltuielile de
exploatare.
1.11.1.Organizarea contabilitatii ambalajelor

refolosibile
Pentru organizarea contabilitatii ambalajelor de transport sau de

circulatie se utilizeaza doua conturi sintetice de gradul I, 381 "Ambalaje"
si 388 "Diferente de pret la ambalaje", care constituie grupa
38 "Ambalaje" din cadrul clasei a 3-a "Conturi de stocuri si productie în
curs de executie" din Planul de conturi general.
Utilizarea celor doua conturi amintite pentru urmarirea ambalajelor

de transport sau de circulatie facturate distinct, care circula prin vânzare-
cumparare sau prin restituire directa, este influentata într-o anumita
masura de pretul de înregistrare adoptat de unitate, care poate fi costul
efectiv de achizitie sau pretul standard (prestabilit).
Folosirea costului efectiv de achizitie consta în evaluarea
ambalajelor si implicit a operatiilor de intrari si iesiri în si din gestiune la
costul efectiv de intrare în patrimoniu, care în perioada actuala este
fluctuant, fapt ce creeaza anumite dificultati în ceea ce priveste evaluarea
iesirilor din gestiune.
În cazul adoptarii costului amintit ca pret de înregistrare este

justificata crearea în cadrul contului 381 "Ambalaje" a doua conturi
analitice, unul pentru pretul de facturare sau de cumparare si celalalt
pentru cheltuielile de transport-aprovizionare, ambele cu functia contabila
de activ.
Pentru contul analitic privind cheltuielile de transport- aprovizionare

este caracteristic faptul ca la sfârsitul fiecarei luni, pentru ambalajele
vândute si, de asemenea, iesite din gestiune cu alte destinatii, se
efectueaza operatia de repartizare a cheltuielilor colectate, calculându-se
coeficientul mediu de repartizare, asa cum se procedeaza în cazul contului
308 "Diferente de pret la materii prime si materiale" sau a celorlalte
conturi de diferente de pret.
Adoptarea pretului standard (prestabilit) ca pret de înregistrare

necesita determinarea în prealabil a acestui pret pentru fiecare categorie
sau fel de ambalaje, folosindu-se preturile medii aferente operatiilor de
intrari din perioada (anul) anterioara. Pretul în cauza se utilizeaza ca un
pret constant în cursul exercitiului atât pentru intrarile, cât si pentru
iesirile de ambalaje în si din patrimoniu.
Pentru înregistrarea diferentelor în plus sau în minus între pretul

standard si costul efectiv de achizitie se utilizeaza contul 388 "Diferente de
pret la ambalaje", asa cum se procedeaza în cazul celorlalte conturi de
diferente de pret.
Contul 381 "Ambalaje" este de activ si reflecta în debit si, de

asemenea, în credit pretul de înregistrare aferent ambalajelor de transport
sau de circulatie intrate si respectiv iesite în si din patrimoniu.
Contul în cauza se debiteaza prin creditul conturilor care corespund

modalitatilor de intrare a ambalajelor în patrimoniu si anume:
- 401 "Furnizori", 408 "Furnizori - facturi nesosite" si 542 "Avansuri

de trezorerie", pentru achizitionari de la terti cu decontare ulterioara si
respectiv din avansuri spre decontare;
- 358 "Ambalaje aflate la terti" si 401 "Furnizori", cu valoarea

ambalajelor primite din custodie sau pastrare de la terti si respectiv cu
cheltuielile de transport-aprovizionare si de prelucrare datorate pentru
acestea în cazul utilizarii costul efectiv de achizitie ca pret de înregistrare;
- 608 "Cheltuieli privind ambalajele" si 7718 "Alte venituri
exceptionale din operatii de gestiune", pentru ambalajele constatate în
plus la inventariere si respectiv primite cu titlu de gratuit s.a.
Contul analizat se crediteaza pentru iesirile din patrimoniu, prin

debitul conturilor ce corespund cailor sau modalitatilor de iesire, dupa cum
urmeaza:
- 608 "Cheltuieli privind ambalajele", pentru vânzari si lipsuri la

inventariere imputabile;
- 6718 "Alte cheltuieli exceptionale privind operatiile de gestiune", în

cazul predarii cu titlu gratuit a pierderilor neimputabile si a pierderilor din
calamitati etc.
Soldul contului 381 "Ambalaje" poate fi debitor, reprezentând

valoarea la pretul de înregistrare aferenta ambalajelor existente în stoc la
sfârsitul perioadei de gestiune.
Soldul contului la care ne referim, în functie de pretul de înregistrare

utilizat, necesita anumite corectari în vederea stabilirii valorii ce se înscrie
în activul bilantului contabil, la un post distinct existent în grupa activelor
circulante, subgrupa de stocuri, asa cum se prezinta în continuare.
a. În cazul utilizarii costului efectiv de achizitie ca pret de

înregistrare:
Valoare Pretul de înregistrare +
de = Cheltuielile de transport-aprovizionare -
bilant Provizioane pentru depreciere.
unde:
- pretul de înregistrare si cheltuielile de transport-aprovizionare

reprezinta soldul debitor al contului sintetic 381 "Ambalaje" sau soldurile
debitoare ale celor doua conturi analitice ce se deschid în cadrul acestuia;
- provizioanele pentru depreciere sunt reprezentate de soldul

creditor al contului 398 "Provizioane pentru deprecierea ambalajelor".
b. În situatia folosirii pretului standard (prestabilit):
Valoare Pretul de înregistrare
de = Diferentele de pret la ambalaje -

bilant Provizioane pentru depreciere.
unde:
- diferentele de pret în plus sau în minus la ambalaje sunt stabilite

sub forma soldului debitor si respectiv creditor la contul cu aceeasi
denumire si simbolul 388.
Pentru contul 381 "Ambalaje" este necesar sa se

organizeze evidenta analitica global valorica pe unitati operative de
desfacere en-detail si la nivelul depozitelor de vânzare en-gros, iar pentru
acestea din urma se conduce în plus evidenta cantitativ-valorica pe feluri
sau categorii de ambalaje.
Contul 388 "Diferente de pret la ambalaje" este rectificativ,

bifunctional, utilizându-se în cazul adoptarii pretului prestabilit ca pret de
înregistrare, asa cum se procedeaza în cazul celorlalte conturi de diferente
de pret.
Pentru organizarea contabilitatii ambalajelor se poate utiliza, atunci

când este cazul, si contul 398 "Provizioane pentru deprecierea
ambalajelor", cu functia contabila de pasiv.
În credit reflecta, de regula, la sfârsitul anului, dupa efectuarea

inventarierii patrimoniului, valoarea deprecierii ambalajelor existente în
stoc, prin corespondenta cu debitul contului 6814 "Cheltuieli de exploatare
privind provizioane pentru deprecierea activelor circulante".
Se debiteaza în exercitiile ce urmeaza celui în care a fost creditat,

în masura iesirii din patrimoniu a ambalajelor pentru care s-au constituit
provizioanele sau în cazul în care deprecierea nu s-a produs sau a fost mai
mica decât cea preconizata, creditându-se contul 7814 "Venituri din
provizioane pentru deprecierea activelor circulante".
Capitolul II
Contabilitatea stocurilor si a productiei în curs de

executie la
S.C. PAN S.A. BAIA MARE
2.1. Prezentarea generala a firmei S.C. Pan S.A. Baia

Mare
Istoricul firmei S.C. PAN S.A. Baia Mare
Data înfiintarii
S.C. PAN Baia Mare S.A. a luat fiinta în decembrie 2002. Este
persoana juridica româna, are forma juridica de societate pe actiuni si îsi
desfasoara activitatea în conformitate cu legile române si statutul ei.
Societatea nu are filiale sau sucursale în tara sau strainatate.
Sediul societatii este în Baia Mare, str. Stadion nr.1, tel 0262384318,
judetul 24-Maramures, S.C. PAN Baia Mare S.A. are codul fiscal
R14776401 si este înregistrata la Registrul Comertului sub numarul J24-
398-2002.
Capitalul social initial al societatii a fost de 50.000.000 lei, fiind împartit

în 10.000 actiuni cu o valoare nominala de 5000 lei. Capitalul social actual
este de 200.537.000 lei, divizat în 10 000 actiuni a 20.053,7 lei fiecare.
De la înfiintare pâna în prezent numarul actionarilor a scazut de la 1318 la
976 datorita concentrarii detinerilor de actiuni.
Obiectul de activitate conform statutului este reprezentat de:
productia, inclusiv aprovizionarea si importul pentru productie si

desfacere pe piata interna si externa a produselor obtinute prin
prelucrarea industriala a cerealelor, a produselor de panificatie si
pastelor fainoase;
comercializarea cu ridicata si amanuntul a produselor si marfurilor

alimentare si nealimentare de orice fel prin magazine proprii sau
închiriate, concesionate sau în locuri special amenajate - piete,
târguri precum si în sistem ambulant, prin tonete, rulote,
automagazine si altele de acest fel;
operatiuni de import-export, exclusiv cele prevazute la punctul a.,

produse si servicii, operatiuni specializate de comert exterior
(leasing, intermediere, lohn, depozit, magazine, licitatii,
cooperare, gaj, ipoteca, barter, reprezentanta), precum si oricare
alt gen de servicii de comert exterior;
a. prestari de servicii în domeniul:
transportul de marfuri si persoane în trafic intern si international;
intermedieri mobiliare si imobilare în sistem de comision sau

consignatie si reprezentanta comerciala;
intermedieri si cumparari de active si actiuni de catre actionarii S.C.

PAN Baia Mare S.A.;
intermedierea cumpararii de active si actiuni de catre actionarii
salariati si îi reprezentarea acestora fata de terti în astfel de
actiuni.
Concesionarea de terenuri arabile si creditarea proprietarilor de

terenuri pentru productia de cereale;
În realizarea obiectului de activitate societatea comerciala

efectueaza orice alte operatiuni privind dezvoltarea,
modernizarea si exploatarea capacitatii de productie, cumpararea
de active si actiuni, având dreptul de a cumpara, închiria sau a
dobândi prin alte mijloace si de a obtine orice fel si orice drepturi,
privilegii sau orice avantaj asupra sau în legatura cu orice
proprietati si orice constructii, cladiri, locuinte, ateliere,
magazine, depozite, capacitati de productie, masini,
echipamente, instalatii, motoare, material rulant, mijloace auto si
orice proprietate imobiliara sau drepturi de orice fel.
Baza materiala a societatii este compusa din urmatoarele active

principale
o moara de grâu - construita în 1978, a ajuns prin modernizari

succesive la o capacitate de macinis de 124 de tone în 24 de ore;
utilajele sunt de provenienta româneasca (15 valturi tip Toplet) si
turceasca (umidificatoare, masini de gris).
În urma procesului de macinare se pot obtine toate tipurile de

faina, diferentiate în functie de continutul în cenusa si substante
minerale;
cele 7 magazine de desfacere a produselor alimentare sunt

raspândite în judet.
Scopul firmei S.C. "PAN Baia Mare " S.A.
Scopul firmei este de a produce si comercializa produsele de panificatie

proprii.
Aspiram sa dobândim o reputatie pe piata ca fabricant si distribuitor

de produse de panificatie. Putem obtine acest lucru prin dezvoltarea
prompta a produselor, întelegerea clara a tendintelor si nevoilor de pe
piata, comercializare si îmbuteliere inovatoare si profitabile.
Pentru a ne atinge obiectivul, S.C. PAN Baia Mare S.A. are nevoie de
capital, talent managerial, facilitati mai mari si mai eficiente.
Echipa de conducere:
Adunarea Generala a Actionarilor este organul de conducere care

decide asupra activitatii societatii si adopta politica economica si
comerciala.
Societatea este administrata de Consiliul de Administratie, compus

din 7 persoane alese de Adunarea Generala a Actionarilor pe o perioada
de patru ani. Consiliul de Administratie este condus de un presedinte, care
are si calitatea de director general.
Gestiunea societatii este verificata Comisia de Cenzori, formata din

trei membri alesi de Adunarea Generala a Actionarilor.
Directorul general al societatii este ajutat de directorul executiv

tehnic si de directorul executiv economic.
Directorul tehnic este conducatorul directiei productie.
Directorul economic (seful directiei economice) are în subordine

urmatoarele compartimente:
- biroul financiar-contabilitate-preturi;
- oficiul de calcul;
- biroul aprovizionare.
S.C. COMPAN S.A. are 230 de angajati, cu functii si calificari

corespunzatoare, definite în fisa postului.
Compartimentul activitatii de productie este subordonat

directorului general si îndruma, conduce si raspunde de activitatea de
productie, având urmatoarele atributii:
asigura desfasurarea activitatii compartimentelor functionale din

subordinea sa în scopul realizarii programelor de productie si a repararii
dotarii;
ia masuri pentru elaborarea si respectarea indicatorilor tehnici si

tehnologici cu privire la programarea, pregatirea si urmarirea
productiei;
asigura respectarea normelor de tehnica a securitatii si protectia muncii, ia

masuri împotriva celor care nu le respecta;
raspunde de activitatea de organizare a productiei si muncii în scopul
cresterii productivitatii muncii, reducerii costurilor, cresterii rentabilitatii
si beneficiului societatii.
Compartimentul comercial are atributiile:
asigura fundamentarea propunerilor pentru organigrama unitatii, schemei

de personal, a atributiilor fiecarui sector de activitate, a veniturilor si
cheltuielilor pentru activitatea de baza si a altor activitati, a tarifelor
pentru prestatii etc.;
asigura contractele pentru prestatii, întocmeste facturi pentru activitatea

de baza, asigura analizele economice pe sectii privind realizarea
veniturilor si cheltuielilor si îndeplinirea sarcinilor de catre conducere;
elaboreaza planul de prestatii, venituri si cheltuieli al unitatii pe structuri si

activitati (de baza si alte activitati).
2.2. DESCRIEREA GENERALǍ A AFACERII
2.2.1.Obiective. Strategie. Tactici
Produsul fabricat si oferit de firma fiind un produs final, va fi realizat

pe piata consumatorului si este orientat persoanelor de toate vârstele.
Clientii potentiali ai întreprinderii sunt persoanele de toate vârstele.
Pentru ai determina pe clientii sa cumpere produsele fabricate de

întreprindere, conducerea va pune accentul, în primul rând, pe calitatea
deosebita a serviciilor prestate, pretul convenabil. Produsele firmei vor ti
distribuite direct consumatorului.
Preturile la produsele livrate vor fi constituite din elementele proprii

lor, reiesind din costurile de productie si din alte cheltuieli.
Reclama produselor va fi efectuata prin intermediul retelei mass-

media, foi volante, standuri luminescente si pe automobilele care livreaza
produsele firmei.
2.2.2.Structura personalului
Tabelul 2.1.
Structura personalului pe compartimente la 31.12.2007
Ateliere, birou siNr. salariati Pondere

compartimente
Atelier moara 41 19,2
Atelier panificatie 67 31,6
Atelier Patty - Bar 11 3,2
Compartimentul comert 66 29,4
Birou financiar contabil 5 2,1
Compartiment transport 16 5,8
Personal auxiliar 24 8,7
Total salariati 230 100
Din tabelul 2.1. se poate remarca ponderea importanta a

personalului care lucreaza în cadrul compartimentelor de productie si
comercializare, care au un rol esential în activitatea societatii.
În ceea ce priveste structura personalului în functie de gradul de

calificare, aceasta se prezinta ca în tabelul urmator:
Tabelul 2.2.
Se remarca preponderenta categoriilor muncitori calificati (48%) si
personal cu studii medii (37%). Aceasta structura de personal este
adecvata specificului activitatii societatii.
Tabelul 2
Structura personalului în functie de domeniul de activitate:

Se observa preocuparea pentru sporirea ponderii personalului direct
productiv, corelata cu reducerea cheltuielilor administrative.
Fluxurile de informatii sunt urmatoarele:
sectii de productie/ birou de aprovizionare (rapoarte de productie,

de gestiune, avize etc.)compartimentul financiar-contabil (verificare,
avizare) oficiul de calcul (prelucrare, centralizare)compartimentul
financiar-contabil note contabil
2.3.DESCRIEREA PRODUSELOR sI MODUL DE FOLOSIRE
2.3.1.Ciclul produselor:
Produsele fabricate :
faina alba tip 650;
faina alba tip 480;
gris;
tarâte;
franzela "Neptun" (0,500 kg/buc.);
franzela "Pariziana" (0,400 kg/buc.);
colac ardelenesc(1 kg/buc.);
colacei ardelenesti(0,1 kg/buc.);

pateuri (0,050 kg/buc.);
saleuri - vrac;
minipateuri cu brânza - vrac;
minipateuri cu ciuperci - vrac;
batoane cu lapte (0,100 kg/buc.);
cozonac cu stafide si cacao (0,800 kg/buc.).
Procesul tehnologic a producerii pâinii consta din 5 etape principale:

Cernerea fainii si pregatirea maielei;
Malaxarea aluatului;
Divizarea si dospirea aluatului;
Coacerea;
Racirea si transportarea produselor gata.
In genere sectorul de panificatie este caracterizat prin întreprinderi

cu procese tehnologice preponderent semi-automatizate. In afara ca acest
moment contribuie la cresterea flexibilitatii si eficientei productiei, el
permite mentinerea standardelor de calitate. Desigur situatia este diferita
pentru brutariile mici, specializate in pâine proaspata.
Inovatiile substantiale ale întreprinderilor de panificatie cer

modificari ale procesului de productie. Dezvoltarea si perfectionarea
ambalajelor nu este larg raspândita la noi în tara.
Neajunsurile tehnologice în comparatie cu practicile

internationale
Prin utilizarea materialelor speciale de ambalare, este posibil de a

perfectiona produsele atât in termeni de calitate cât si durata de pastrare.
O tehnica noua pentru conservarea produselor de panificatie este
atmosfera modificata, larg raspândita pentru pâine (dar nu în tara
noastra).
Firma noastra produce pâine din faina de grâu, un asortiment larg

de produse de panificatie si covrigarie, biscuiti, produse din gofre, diverse
tipuri de paste fainoase si pizza. Astazi aproape 500 de întreprinderi sunt
cumparatori ai nostri. Pentru comoditatea cumparatorilor productia se
elibereaza în ambalaje. Se utilizeaza diferite materiale de ambalaj: carton,
polipropilena. Împreuna cu beneficiarii elaboram tipuri speciale de ambalaj
conform cerintelor clientilor nostri .
Toata productia se fabrica în stricta corespundere cu cerintele
standardelor de stat cu utilizarea componentelor naturale curate biologic.
Tehnologia de fabricare a productiei, calitatea ei se verifica permanent de
catre organele de control corespunzatoare ale tarii. În conditiile
concurentei înalte S.C. PAN Baia Mare S.A. nu numai ca a supravietuit, dar
si-a stabilit prioritatea sa pe piata orasului. La întreprindere permanent se
cauta noi domenii de activitate.
Este creata baza comerciala, ce executa cererile pentru partide de
productie cu ridicata, atât fabricate de catre întreprindere, cât si de alti
furnizori de marfuri alimentare.
Tehnologii firmei noastre depun toata abilitatea si experienta pentru
calitatea înalta si gustul bun al productiei noastre de pe masa clientilor
nostri. .
2.3.2. Descrierea clientilor si a surselor de aprovizionare
Tabelul 2.4.
Principalii clienti ai S.C. COMPAN S.A. sunt urmatorii:
S.C. ALFA COMPLEX S.R.L. Baia Mare

S.C. ALIMENTARA S.A. Viseu
S.C. ALISTAR S.R.L. Baia Mare
S.C. PAGA S.R.L. Baia Mare
S.C. TABI-IMPEX S.R.L. Baia Mare
S.C. ALIMENT-GELY Baia Mare
S.C. CESA S.R.L. Baia Mare
S.C. RADU OLMER S.R.L. Baia Mare
S.C. FAMILIAL S.R.L. Baia Mare
S.C. TOP CARMIS S.R.L. Baia Mare

S.C. LAVI RAL S.R.L. Baia Mare
S.C. GRSM S.R.L. Baia Mare
S.C. MIHAI S.R.L. Baia Mare
S.C. PROMPT MIX S.R.L. Baia Mare
S.C. KAVALA S.R.L. Baia Mare
S.C. FLORIDAN S.R.L. Baia Mare
S.C. AIDA S.R.L. Baia Mare
Plata furnizorilor se face în termen de 30 de zile pentru furnizorii fara
contract si în functie de data scadentei stabilite, pentru cei cu contract.
Tabelul 2.5.
Principalii furnizori ai societatii sunt:
DENUMIRE FURNIZORI PRODUSE/SERVICII VALOARE (mil. lei

lunar)
S.C. VINIFRUCT S.A. Sare, amelioratori
S.C. AGROMEC S.A. Faina
S.C. ROMPAN S.A. Seini Drojdie
S.C. DISCRET S.A. Tg. Lapus Amelioratori
S.C. UNIREA S.A. Baia Mare ulei, margarina
S.C. ZEELANDIA S.A. Baia Mare ingredienti pentru patiserie
S.C. COCA COLA S.A. Baia Mare bauturi racoritoare
S.C. LACTIS S.A. Satu Mare Brânzeturi
S.C. GHITA S.A. Baia Mare preparate carne
S.C. LĂPUsUL S.A. Tg Lapus sortimente lapte
S.C. CONEL S.A. Baia Mare energie electrica
S.C. ELECTRICA S.A. Baia Mare energie termica
S.C. ROMGAZ S.A. Baia Mare gaz metan
S.C. ROMTELECOM S.A. Baiaconvorbiri telefonice
Mare
2.4. INFORMAŢII FINANCIARE

CALCULE PREVIZIONARE PE 3 ANI
Analiza financiara este activitatea de diagnosticare a starii de
performanta financiara a întreprinderii la încheierea exercitiului. Ea îsi propune
sa stabileasca punctele tari si punctele slabe ale gestiunii financiare, în
vederea fundamentarii unei noi strategii de mentinere si de dezvoltare într-un
mediu concurential. In sens general, finalitatea diagnosticului financiar consta
în oferirea de informatii financiare atât celor din interiorul înterprinderii, cât si
celor interesati din afara acesteia. Diagnosticul financiar identifica factorii
favorabili si nefavorabilicare afecteaza activitatea viitoare a înterprinderii. De
asemenea, analiza financiara face obiectul preocuparilor externe ale
partenerilor economici si financiar-bancari, pentru fundamentarea unor posibile
actiuni de cooperare cu respectiva întreprindere. Atât analiza pe plan intern,
cât si cea externa au ca obiectiv determinarea rentabilitatii si a riscului si, în
final, a valorii întreprinderii. Sursa de date pentru analiza financiara o
constituie documentele contabile de sinteza: bilantul, contul de rezultate si
anexa la bilant.
Structura bilantului se apropie tot mai mult de o prezentare functionala

(pe activitati) a datelor contabile, în detrimentul unei prezentari dupa
criteriile financiare de lichiditate si exigibilitate. De aceea este necesara o
tratare prealabila a datelor contabile pentru adaptarea lor la criteriile care
permit o analiza financiara semnificativa. În acest sens sunt utile
detalierile care se fac în anexa la bilant privind lichiditatea activelor,
îndeosebi a creantelor si exigibilitatea pasivelor, mai cu seama a datoriilor
întreprinderii. Se ajunge astfel la constructia unui "bilant financiar", în
care clasamentul posturilor de activ si de pasiv se face exclusiv dupa
criteriile de lichiditate si exigibilitate.
Pentru a respecta cât mai fidel criteriul lichiditatii, activele fixe se prezinta

în urmatoarea succesiune:
imobilizarile
imobilizarile necorporale neamortizabile (de exemplu fondul de
comert), care au o lichiditate foarte slaba;
imobilizarile corporale neamortizabile (terenurile) care au, de

asemenea, o lichiditate slaba;
imobilizarile necorporale amortizabile (brevete, licente, cheltuieli de

înfiintare etc.) devin lichide pa masura repartizarii cheltuielilor
ocazionate de acestea asupra mai multor perioade de gestiune;
imobilizarile corporale amortizabile, care devin lichide pe masura

amortizarii lor;
participatiile, sub forma de actiuni sau parti sociale pe care

întreprinderea le detine în permanenta pentru a controla o alta
societate sau pentru a exercita, în cadrul acesteia, o influenta
predominanta.
alte imobilizari financiare (dobânzi calculate si cu scadenta amânata,

împrumuturi de la terti, depozite si cautiuni).
Activele circulante sunt mai lichide decât activele fixe, putând fi

rapid transformate în moneda. Durata recuperarii capitalurilor banesti
alocate în aceste active este mai scurta si de aceea ele mai sunt numite
si decalaje de plati nefavorabile.
Structura pasivului, dupa criteriul exigibilitatii, grupeaza posturile de

pasiv în doua mari categorii:
capitalurile proprii;
datoriile.
Capitalurile proprii au o exigibilitate nula, întrucât capitalul mobilizat de

la actionari sau conservat prin reinvestirea profiturilor este definitiv la
dispozitia întreprinderii, pe toata durata ei de viata.
Analiza datoriilor, în functie de gradul lor de exigibilitate, are o mare

importanta pentru evaluarea riscului financiar pe care îl implica
îndatorarea întreprinderii. Gruparea în datorii financiare (pe termen lung si
mediu) si datorii de exploatare (pe termen scurt) se face în functie de
scadenta obligatiilor de plata
Pentru S.C PAN Baia Mare S.A., bilanturile financiare pe anii 2005,

2006 si 2007 se prezinta astfel:
Tabelul 2.6.
ACTIV
Nr. Elemente deAnul 2005 Anul 2006 Anul 2007

Crt. calcul
Imobilizari
necorporale
Imobilizari
corporale
Imobilizari
financiare
Stocuri
Creante
Creante > 1 an
Creante < 1 an
Titluri de
plasament
Disponibilitati
banesti
Conturi de
regularizare si
asimilate
ACTIV CORECTAT - mii lei -
Nr. Elemente de calcul Anul 2005 Anul 2006 Anul 2007

Crt.
Imobilizari nete
(fara amortizari)
Imobilizari
necorporale +
Imobilizari
corporale +
Imobilizarifinanciar
e+
Creante > 1 an
Active circulante
Stocuri +
Creante < 1an +
Titluri de plasament +
Disponibilitati banesti +
Conturi de regularizare si
asimilate (cheltuieli
înregistrate în avans)
Capitaluri proprii = 663.245 Capitaluri proprii = 663.245
Provizioane pentru riscuri si Datorii pe termen mediu si lung =
cheltuieli = 0 0
Datorii = 561.496 (în totalitate pe
termen scurt)
Conturi de regularizari = 0
Pasiv Pasiv corectat
Analiza financiara urmareste sa evidentieze, pe de o parte,

modalitatile de realizare a echilibrului financiar pe termen lung si pe
termen scurt (obiectiv al analizei pe baza de bilant) si, pe de alta parte,
treptele de acumulare baneasca, de rentabilitate ale activitatii
întreprinderii (obiectiv al analizei pe baza contului de profit si pierderi).
Bilantul sintetizeaza starea patrimoniala a întreprinderii la un moment dat,
în timp ce contul de rezultate sintetizeaza rezultatul fluxurilor economice
si financiare de intrare, de prelucrare si de iesire, pe perioada considerata.
Informatia comuna, care se întâlneste în cele doua documente de sinteza,
este rezultatul net (profitul sau pierderea), ca o reflectare a rentabilitatii
întreprinderii (intrari, prelucrari, iesiri) si a noii stari patrimoniale a
acesteia.
Diferenta dintre activul total si datoriile totale contractate da o prima si

principala evaluare a întreprinderii la data încheierii exercitiului. Aceasta
ecuatie fundamentala a bilantului reda situatia neta a întreprinderii,
respectiv averea neta a actionarilor (activul neangajat în datorii).
SITUAŢIA NETĂ = ACTIV - DATORII
Din desfasurarea ciclului de exploatare vor rezulta urmatoarele consecinte

financiare:
întreprinderea va putea obtine amânari la plata furnizorilor (credite

furnizor), ceea ce reprezinta un mijloc de finantare din afara;
din momentul cumpararii materiilor prime si pâna în momentul

vânzarii produselor finite, întreprinderea îsi va imobiliza o parte
din capitalul sau în stocuri create în fazele ciclului de exploatare
(materii prime, productie neterminata, produse finite), astfel ca
acestea genereaza un prim, si cel mai important, necesar de
finantare a activelor circulante;
întreprinderea se va afla deseori în situatia de a acorda amânari la

plata clientilor (credite clienti), astfel ca trebuie sa finanteze si
aceste sume aflate în curs de încasare.
Necesarul financiar al exploatarii reprezinta diferenta dintre capitalul
imobilizat în stocuri si formarea creantelor clienti si finantarea înglobata în
datoriile catre furnizori, pe de alta parte.Nevoia de fond de rulment este
expresia realizarii echilibrului pe termen scurt dintre necesarul si resursele
de capitaluri circulante:
NECESAR DE FD. DE RULMENT=ALOCĂRI CICLICE-SURSE CICLICE
=(Stocuri +Creante)- Datorii de exploatare
Tabelul 2.7.
Evolutia necesarului de fond de rulment

Stocuri
Creante
Datorii din exploatare
Necesarul fondului de
rulment
Valori nominale
Valori actualizate
Rata inflatiei
Figura 2.1 Necesarul de fond de rulment
Necesarul de fond de rulment va înregistra valori pozitive, dar

descrescatoare, ceea ce indica o evolutie favorabila societatii (un echilibru
între durata încasarilor si cea a platilor.)
Alocarile permanente (în imobilizari) vor fi, în principiu, acoperite din

surse permanente (capitaluri proprii si datorii financiare). Cu cât sursele
permanente vor fi mai mari decât necesitatile permanente de alocare a
fondurilor banesti, cu atât întreprinderea va dispune de o marja de
securitate, care o va pune la adapost de evenimente neprevazute.
Acest surplus de surse permanente, degajat de ciclul de finantare al

investitiilor, poate fi "rulat" pentru reînnoirea stocurilor si creantelor.
Aceasta utilizare potentiala a marcat si denumirea lui, si anume aceea
de fond de rulment. El este expresia realizarii echilibrului financiar pe
termen lung si a contributiei acestuia la înfaptuirea echilibrului finantarii
pe termen scurt.
FOND DE RULMENT=SURSE PERMANENTE-ALOCĂRI PERMANENTE
Evolutia fondului de rulment evidentiaza o crestere a acestuia, urmata de

o usoara scadere. Totusi, valoarea sa se mentine pozitiva, în concordanta
cu cerintele gestiunii financiare. (O parte din capitalurile permanente
trebuie sa acopere nevoile ciclice - temporare - reînnoibile permanent în
cadrul ciclurilor de exploatare ale întreprinderii).
Marimea calculata anterior reprezinta fondul de rulment net. În legatura

cu fondul de rulment se mai pot calcula urmatoarele marimi:
fondul de rulment brut, care cuprinde toate elementele de active

circulante susceptibile de a fi transformate în bani într-un termen
mai mic de un an;
fondul de rulment propriu, care reprezinta excedentul capitalului

propriu fata de activele imobilizate si arata autonomia de care
dispune o întreprindere în finantarea investitiilor în active
circulante. În cazul S.C. PAN Baia Mare S.A., fondul de rulment
propriu coincide cu fondul de rulment net, deci societatea nu va
avea datorii pe termen lung.
Tabelul 2.8.
Evolutia fondului de rulment

2005 2006 2007
Capitaluri permanente 373,549 636,687 663,245
Imobilizari 212,850 353,967 589,460
Fondul de rulment
Valori nominale 160,699 282,720 73,784
Valori actualizate 568,473 397,505 426,487
Rata inflatiei 57,50% 151,60% 40,60%
Figura 2.2 Evolutia fondului de rulment
Nevoia de fond de rulment reprezinta nevoile temporare, dar

reînnoibile permanent în cadrul ciclurilor de exploatare succesive ale
întreprinderii. Marimea sa trebuie sa fie egala sau inferioara fondului de
rulment; în caz contrar calitatea necorespunzatoare a activitatii de
exploatare conduce la un dezechilibru financiar care va afecta exercitiile
financiare viitoare sau care pune în pericol integritatea capitalurilor
proprii.
Diferenta dintre fondul de rulment si necesarul de fond de rulment

reprezinta trezoreria neta, care trebuie sa aiba o valoare pozitiva:
FR=NFR+TN
Trezoreria neta este expresia cea mai concludenta a desfasurarii unei

activitati eficiente. Înregistrarea unei trezorerii nete pozitive în cadrul mai
multor exercitii succesive demonstreaza succesul întreprinderii în viata
economica si posibilitatea plasarii rentabile a disponibilitatilor banesti
pentru întarirea pozitiei ei pe piata.
Tabelul 2.9.
EVOLUŢIA TREZORERIEI NETE

Fondul de rulment
Necesarul fondului de
rulment
Trezoreria neta
Valori nominale
Valori actualizate
Rata inflatiei
Figura 2.3 Trezoreria neta
Se observa ca trezoreria neta va avea valori pozitive, în concordanta cu

cerintele gestiunii financiare. Marimea sa va varia de la un an la altul, în
functie de evolutia activitatii societatii.
Ratele si ceilalti indicatori folosesc la fixarea diagnosticului financiar

al întreprinderii.
Prin definitie, diagnosticul este o apreciere facuta asupra unei întreprinderi

sau asupra unei activitati a acesteia.
Diagnosticul financiar nu constituie decât o parte a diagnosticului

întreprinderii. O apreciere globala a situatiei financiare si performantelor
impune un diagnostic multidimensional asupra:
potentialului tehnologic;
potentialului comercial;
raporturilor umane;
organizarii si sistemului de gestiune;
situatiei si performantelor financiare.
Diagnosticul financiar are ca obiective: masurarea rentabilitatii

capitalurilor întreprinderii si aprecierea conditiilor de echilibru economic si
financiar, pentru a evalua gradul de risc (economic, financiar si de
faliment) al întreprinderii.
Diagnosticul rentabilitatii se realizeaza prin intermediul a doua

categorii de rate de eficienta:
rate de rentabilitate economica;
rate de rentabilitate financiara.
Diagnosticul riscului urmareste masurarea variabilitatii rezultatelor

întreprinderii la modificarea pozitiei întreprinderii (a cifrei de afaceri si a
structurii cheltuielilor ei fixe si variabile) la modificarea structurii
capitalurilor (proprii si împrumutate) si a variabilitatii solvabilitatii
întreprinderii, a capacitatii acesteia de a-si onora, la scadenta, obligatiile
fata de terti. În ansamblul activitatii ei, întreprinderea comporta trei
riscuri:
de exploatare (economic);
de finantare (financiar);
de faliment.
Situatia întreprinderii va fi apreciata ca pozitiva daca, în urma

diagnosticului ei financiar, rezulta o rentabilitate acoperitoare pentru
riscurile pe care investitorii (actionari si împrumutatori) si le-au asumat
prin alocarea capitalurilor lor în activele întreprinderi. .Întreaga activitate
desfasurata de întreprindere va cuprinde doua categorii de operatiuni: de
gestiune si de capital. Operatiunile de gestiune sunt cele mai însemnate si
cu caracter recurent, repetitiv în viata economica a întrepriderii. Ele
cuprind mai departe operatiuni de exploatare a patrimoniului spre
realizarea de produse si servicii vandabile, operatiuni financiare operatiuni
exceptionale, accidentale si în afara activitatii curente. Rezultatul
operatiilor de gestiune îl constituie cash-flow-ul de gestiune, format din
profitul net, amortizare si dobânzi:
CF gest. = EBE+Ven. fin+/- Rezultat exceptional - Impozit
Tabelul 2.10.
EVOLUŢIA CASH-FLOW-ULUI DE GESTIUNE

Excedentul brut
de exploatare
Venituri financiare
Rezultat exceptional
Impozit
Cash-flow
de gestiune
Valori nominale
Valori actualizate
Rata inflatiei
Figura 2.4 Evolutia cash-flowlui de gestiune
La nivelul întreprinderii, cash-flow-ul disponibil este determinat de

gestiune, dupa finantarea cresterii economice, respectiv dupa deducerea
variatiilor, la sfârsitul anului, ale imobilizarilor (ΔIMO) si ale stocurilor si
creantelor (nete de datoriile de exploatare aferente=ΔNFR):
CFD=CF gest. - ΔIMO -ΔNFR
ΔIMO+ΔNFR=cresterea economica
Tabelul 2.11.
EVOLUŢIA CASH-FLOW-ULUI DISPONIBIL

CF de gestiune
IMO1
IMO0
Amortizare
NFR1
NFR0
CF Disponibil
Valori nominale
Valori actualizate
Rata inflatiei
Figura 2.5 Evolutia cash-flow-ului disponibil
Daca bilantul exprima starea patrimoniala la care s-a ajuns la încheierea

exercitiului, contul de rezultate exprima, în parte, cum s-a ajuns la
respectiva stare patrimoniala finala. Contul de profit si pierderi
sintetizeaza deci fluxurile economice, respectiv cheltuielile si veniturile
perioadei de gestiune .
Pe baza contului de rezultate se pot determina o serie de indicatori

valorici privind volumul si rentabilitatea activitatii întreprinderii.
Constructia în trepte a indicatorilor, pornind de la cel mai cuprinzator
(productia exercitiului +adaosul comercial) si încheind cu cel mai sintetic
(profitul net al exercitiului), a sugerat denumirea de cascada a soldurilor
intermediare de gestiune. Fiecare sold intermediar reflecta rezultatul
gestiunii financiare, la treapta respectiva de acumulare.
Relatiile de calcul ale soldurilor intermediare de gestiune sunt

urmatoarele:
Valoarea adaugata = Productia exercitiului
Consumuri externe (de la terti)
Excedentul brut de exploatare = Valoarea adaugata
+ Subventii de exploatare
- Cheltuieli de personal
- Impozite, taxe, varsaminte asimilate
Profitul din exploatare = Excedent brut din exploatare
+ Reluari asupra provizioanelor

+ Alte venituri (din exploatare)
- Amortizari si provizioane calculate
- Alte cheltuieli
Profitul curent = Profitul din exploatare
+ Venituri financiare
- Cheltuieli financiare
5. Profitul net = Profitul curent
+ Rezultatul exceptional
- Participarea salariatilor
- Impozitul pe profit
Vom urmari în continuare evolutia acestor indicatori în cazul S.C. PAN Baia
Mare S.A. pentru perioada analizata.
Tabelul 2.12.
Evolutia valorii adaugate

Cifra de afaceri
Productia stocata
Consumuri de la terti
Valoarea adaugata
Valori nominali
Valori actualizate
Rata inflatiei
Figura 2.6 Evolutia valorii adaugate
Valoarea adaugata exprima cresterea de valoare rezultata din

utilizarea factorilor de productie, îndeosebi a factorilor munca si capital,
peste valoarea materialelor, energiei si serviciilor cumparate de la terti.
Aceasta valoare adaugata reprezinta sursa de acumulari banesti din care
se face remunerarea participantilor directi si indirecti la activitatea
economica a întreprinderii:
personalul, prin salarii, indemnizatii si cheltuieli sociale;
statul, prin impozite, taxe si varsaminte asimilate;
creditorii, prin dobânzi si comisioane platite;
actionarii, prin dividende platite;
întreprinderea, prin capacitatea de autofinantare.
Se observa ca în cazul studiat valoarea adaugata s-a mentinut la un

nivel relativ constant în termeni reali.
Tabelul 2.13.
EVOLUŢIA EXCEDENTULUI BRUT DE XPLOATARE

Valoarea adaugata
Subventi din exploatare
Cheltuieli cu pers.
personalul
Impozite si taxe
Excedentul brut din exploatare
Valori nominale
Valori actualizate
Rata inflatiei
Excedentul brut de exploatare exprima acumularea bruta din activitatea

de exploatare, stiind ca amortizarea si provizioanele sunt doar cheltuieli
calculate, nu si platite. De aceea, pâna la solicitarea lor (pentru investitii,
riscuri sau cheltuieli), amortizarea si provizioanele calculate se regasesc în
acumularile banesti ale întreprinderii. Excedentul brut de exploatare
exprima capacitatea potentiala de autofinantare a investitiilor (din
amortizari, provizioane si profit), de achitare a datoriilor catre bugetul
statului si de remunerare a investitorilor de capital (actionarii si creditorii).
Excedentul brut de exploatare al S.C. PAN Baia Mare S.A. a înregistrat
marimi relativ constante în termeni reali, societatea având o buna
capacitate de a-si remunera actionarii si de a restitui creditele bancare.
Tabelul 2.14.
Profit din exploatare

Excedentul brut de
exploatare
Alte venituri din
exploatare
Amortizari
Alte cheltuieli de
exploatare
Pofit din exploatare
Valori nominale
Valori actualizate
Rata inflatiei
Figura 2.7 Evolutia profitului din exploatare
Profitul de exploatare exprima marimea absoluta a rentabilitatii activitatii

de exploatare, prin deducerea tuturor cheltuielilor (platibile si a celor
calculate) din veniturile exploatarii (încasabile si a celor calculate).
Pentru calculele financiare de rentabilitate se calculeaza profitul

înainte de dobânzi si impozit (earning before interests and taxes = EBIT).
Acesta este diferenta dintre veniturile totale si cheltuielile totale (de
exploatare, financiare si exceptionale) cu exceptia dobânzilor si a
impozitului pe profit.
Tabelul 2.15.
EVOLUŢIA PROFITULUI INAINTE DE DOBÂNZI sI IMPOZIT

Venituri totale
Cheltuieli totale
Dodanzi
Debit
Valori nominale
Valori actualizate
Rata inflatiei
Figura 2.8 Evolutia profitului inainte de dobânzi si
impozit
Se observa o evolutie asemanatoare cu cea a profitului din

exploatare, fara influenta dobânzilor bancare.
Profitul înainte de dobânzi si impozit are, dupa deducerea

impozitului pe profit (EBIT-Impozit) o semnificatie deosebita. Aceasta
exprima potentialul (contabil) de remunerare a actionarilor cu dividende si
a creditorilor (a bancilor) cu dobânzi. Marimea reala a acestei remunerari
este data de cash flow-ul disponibil (CFD) dupa operatiunile de capital, de
crestere economica a întreprinderii. În cazul S.C. PAN Baia Mare S.A.,
aceasta marime coincide cu profitul înainte de dobânzi si profit.
În cazul stocurilor, durata de rotatie se determina dupa relatia:
Durata de rotatie a stocurilor în cazul analizat va înregistrat o evolutie

descrescatoare în primul an, dupa care - începând din 2006 - a crescut
destul de mult.
Tabel 2.16.
Durata de rotatie a stocurilor

Stoc mediu
Cifra de afaceri
Durata de rotatie
Figura 2. 9 Durata de rotatie a stocurilor
Determinarea lichiditatii se face pe baza mai multor indicatori:
lichiditatea curenta (globala) se calculeaza dupa relatia:
Tabel 2.17.
LICHIDITATE CURENTĂ
Active circulante
Obligatii curente
Lichiditate curente
Indicatorul lichiditatii globale - "current ratio" în literatura anglo-

saxona - reflecta posibilitatea tuturor componentelor patrimoniale curente
ale întreprinderii de a se transforma într-un termen scurt în lichiditati
pentru a satisface obligatiile de plata exigibile. Unul din principiile
fundamentale ale echilibrului financiar al întreprinderii este acela potrivit
caruia activele curente trebuie sa aiba permanent o valoare mai mare
decât obligatiile sau pasivele curente. Prin urmare, indicatorul lichiditatii
globale trebuie sa aiba o marime supraunitara. În cazul S.C. RIGA PAN
S.A. se observa ca aceasta conditie va fi îndeplinita în toti anii.
Tabel 2.18.
LICHIDITATE ÎN SENS LARG

Creante din expl., alte
creante
Datorii din expl., alte
datorii si credite
bancare curente
Lichiditate generala
Se observa o evolutie favorabila a indicatorului în toti cei 3 ani.
Lichiditatea în sens larg este cunoscuta si sub numele de lichiditate

intermediara (sau de "quick test" sau "acid test" în literatura anglo-
saxona). Se apreciaza ca acest raport a trebui sa tinda spre o marime
unitara, deoarece orice operatie de transformare a stocurilor în mijloace
banesti impune anumite cheltuieli (de publicitate, transport, vânzare etc.),
care, în conditiile unei lichiditati subunitare, ar prejudicia echilibrul
economic al întreprinderii.
scoala financiara clasica apreciaza ca indicatorul lichiditatii intermediare

trebuie sa fie de cel putin 0,5, valoarea optima fiind 1. Este ceea ce se
numeste "regula prudentei financiare" (de unde si denumirea de
"lichiditate financiara" data lichiditatii intermediare). Se observa ca în
cazul S.C. PAN Baia Mare S.A., indicatorul se va situa la valorile optime.
lichiditatea imediata, calculata astfel:
Tabel 2.19
LICHIDITATE IMEDIATA
Disponibilitati banesti
Datori pe termen scurt
Lichiditate imediata
Lichiditatea imediata va înregistra o evolutie relativ constanta, cu exceptia

anului 2006, în care sumele depuse de actionari în contul maririi
capitalului social vor determina cresterea sa accentuata. În anul urmator,
aceste disponibilitati vor fi folosite pentru activitatea curenta si de
investitii a întreprinderii.
Tabelul 2.20.
Raportul dintre capitalul propriu si pasivele totale:

Capital propriu
Pasive totale
Raport
Bancile solicita în general un nivel al acestui raport de peste 20-30%.

Aceasta conditie va fi îndeplinita în cazul studiat pe întreaga perioada.
Tabelul 2.21.
Rentabilitatea financiara
Profit net
Capitaluri proprii
ROE
Rata de rentabilitate a capitalurilor (ROE) mai este cunoscuta si

sub numele de rentabilitate financiara. Ea masoara randamentul
capitalurilor proprii, deci al plasamentului financiar pe care actionarii l-au
facut prin cumpararea actiunilor întreprinderii. Rentabilitatea financiara
remunereaza proprietarii întreprinderii prin distribuirea de dividende catre
acestia si prin cresterea rezervelor, care, în fapt, reprezinta o crestere a
averii proprietarilor. Aceasta rata este influentata de modalitatea de
procurare a capitalurilor si de aceea este sensibila la structura financiara,
respectiv la situatia îndatorarii întreprinderii.
Este de dorit ca rata rentabilitatii financiare sa fie mai mare decât rata
medie a dobânzii de piata pentru a face atractive actiunile întreprinderii.
Monografie contabila
Achizitie de materii prime, conform facturii 205 din 1.05.2008:
% = 401 2023
1700
323
Achizitie paleti pe baza facturii 205 din 1.05.2008
= 401 119
= 401 22,61
Avans spre decontare conform OP CAS 1 din 2.05.2008
542 = 5311 1500
Achizitie combustibil conform facturii 26 din 3.05.2008
% = 401 238
3022 2000
4426 380
Restituire ambalaje pe baza facturii 10 din 3.05.2008
= % 113.65
703 95.5
4427 18.15
Achizitie trusa scule conform facturii 206 din 2.05.2008
% = 542 1428
1200
228
Încarcarea gestiunii cu valoarea marfurilor vândute conform notei de
receptie 3
371 = % 293
378 95
4428 198
Dare în consum de materii prime conform bonului de consum din

15.05.2008
= 301 1200
Înregistrarea cheltuielilor conform bonului de consum 11 din 20.05.2008
6022 = 3022 200
Achitarea facturii 205(plata paleti) conform extrasului de cont 11 din

20.05.2008
= 5121 119
Încasare ˝ din valoarea ambalajelor conform extrasului de cont 11 din

20.05.2008
= 4111 54.4
Valoarea ambalajelor vândute inclusiv diferente de pret înregistrate

conform bonului de consum 3 din 20.05.2008
= 381 119
Plata facturii 205 din 1.05.2008 conform extrasului de cont 5 din

20.05.2008
401 = 5121 2023
Evidentierea materialelor de natura obiectelor de inventar conform bonului

de consum 12 din 21.05.2008
= 303 1200
Materii prime vândute în starea în care au fost procurate conform bonului

de trezorerie 2 din 22.05.2008
= 301 200
Încasarea sumelor din vânzarea de marfuri conform bonului fiscal 2 din
22.05.2008
5311 = 707 1245
Vânzarea produselor finite pe baza facturii nr 11 din 30.05.2008
4111 = % 2380
701 2000
4427 380
Descarcarea gestiunii
711 = 345 2000
CONCLUZII sI PROPUNERII
Capitolul I este structurat pe 11 subcapitole si contine notiuni teoretice iar

capitolul II pe 4 subcapitole si contine notiuni practice.
Primul capitol începe cu o definire a stocurilor, clasificari a stocurilor dupa

anumite criterii, continuând apoi cu înregistrarea , costul si evaluarea
stocurilor.
Stocurile sunt active circulante detinute pentru a fi vândute, în curs de

productie în vederea vânzarii sau sub forma de materii prime, materiale si
alte consumabile ce urmeaza a fi folosite în procesul tehnologic sau pentru
prestarea de servicii.
Stocurile pot fi calasificate astfel;
A) Materii prime, participa direct la fabricarea produselor si se regasesc

în produsul finit integral sau partial, fie în starea lor initiala, fie
transformata.
B)Materiale consumabile (materiale auxiliare, combustibili, materiale

consumabile)
participa sau ajuta procesul de fabricatie sau de exploatare de regula, fara

a se regasi în produsele la a caror fabricare participa.
C) Materiale de natura obiectelor de inventar, cuprind bunuri

materiale de valoare mare cu durata de viata utila sub un an indiferent de
valoare.
D) Produsele, sunt reprezentate de:

- semifabricate sunt acele bunuri al caror proces tehnologic a fost terminat
într-o sectie (faza de fabricatie) si se pot livra altor sectii sau tertilor.
- produse finite, bunuri care au parcurs în întregime toate fazele

procesului de fabricatie si nu mai au nevoie de prelucrari ulterioare în
cadrul unitatii patrimoniale, putând fi depozitate în vederea livrarii sau
expediate direct clientilor;
- produse reziduale, reprezentând rebuturile, materialele recuperabile,

deseurile adica bunurile necorespunzatoare calitativ ce rezulta din
procesul tehnologic.
E) Animalele si pasarile, respectiv animalele nascute si cele tinere de

orice fel , crescute si folosite pentru reproductie sau puse la îngrasat
pentru a fi valorificate, coloniile de albine precum si animalele pentru
productie .
F) Marfurile, respectiv bunurile pe care înterprinderea le cumpara în

vederea revânzarii sau produsele predate spre vânzare magazinelor
proprii.
G) Ambalajele, includ bunurile refolosibile achizitionate sau fabricate,

destinate protejarii si prezentarii produselor si care, în mod temporar, pot
fi pastrate la terti cu obligatia restituirii în conditiile prevazute în contract.
H) Productia în curs de executie, este reprezentata de productia care

nu a trecut prin toate fazele (stadiile de prelucrare) prevazute de procesul
tehnologic, precum si de produsele nesupuse probelor si receptiei tehnice
sau necomplectate în întregime. Sunt asimilate productiei în curs:
lucrarile, serviciile si studiile în curs de executie sau nedeterminate.
Prezentarea metodelor de evidenta sintetica si analitica a stocurilor.
Metode de evidenta sintetica si contabilizare a stocurilor
Înterprinderile din România pot sa-si organizeze contabilitatea stocurilor

utilizând fie metoda inventarului permanent, fie metoda inventarului
intermitent.
1. Metoda inventarului permanent
În cazul utilizarii inventarului permanent în contabilitate, în

conturile de stocuri se înregistreaza toate operatiile de intrare si iesire a
stocurilor cantitativ si valoric, ceea ce permite stabilirea si cunoasterea în
orice moment a stocurilor, atât cantitativ cât si valoric
2.Metoda inventarului intermitent

Unitatile patrimoniale pot opta si pentru inventarul permanent al
stocurilor, cu conditia ca inventarul permanent al acestora sa fie condus în
contabilitatea de gestiune, în cazul întreprinderilor mari, sau extracontabil
în cazul întreprinderilor mici si mijlocii.
3.Metode de evideta analitica a stocurilor
În situatia contabilizarii stocurilor dupa metoda inventarului

permanent, Legea contabilitatii prevede în scopul cunoasterii corecte din
punct de vedere cantitativ si valoric a stocurilor aflate în gestiunea unitatii
patrimoniale, pe fiecare lot în parte si pe fiecare categorie de stocuri,
organizarea contabilitatii analitice a stocurilor dupa urmatoarele metode:
-metoda cantitativ-valorica;
-metoda operativ-contabila;
-metoda global-valorica;
Organizarea contabilitatii stocurilor si a productiei în curs de executie.
Capitolul II este o prezentare a unei firme de panificatie. Prezentarea

începe cu istoricul firmei urmând apoi descrierea afaceri si prezentarea
echipei de conducere. Descrierea generala a afaceri urmând informatii
financiare (analiza financiara).
S.C. PAN Baia Mare S.A. a luat fiinta în decembrie 2002. Este
persoana juridica româna, are forma juridica de societate pe actiuni si îsi
desfasoara activitatea în conformitate cu legile române si statutul ei.
Societatea nu are filiale sau sucursale în tara sau strainatate.
Sediul societatii este în Baia Mare, str. Stadion nr.1, judetul 24-
Maramures, S.C. PAN S.A. Baia Mare are codul fiscal R14776401 si este
înregistrata la Registrul Comertului sub numarul J24-398-2002.
Scopul firmei este de a produce si comercializa produsele de panificatie

proprii.
Aspiram sa dobândim o reputatie pe piata ca fabricant si distribuitor

de produse de panificatie. Putem obtine acest lucru prin dezvoltarea
prompta a produselor, întelegerea clara a tendintelor si nevoilor de pe
piata, comercializare si îmbuteliere inovatoare si profitabile.
Pentru a ne atinge obiectivul, S.C. PAN S.A. Baia Mare are nevoie de
capital, talent managerial, facilitati mai mari si mai eficiente.
Produsul fabricat si oferit de firma fiind un produs final, va fi realizat

pe piata consumatorului si este orientat persoanelor de toate vârstele.
Clientii potentiali ai întreprinderii sunt persoanele de toate vârstele.
Pentru ai determina pe clientii sa cumpere produsele fabricate de

întreprindere, conducerea va pune accentul, în primul rând, pe calitatea
deosebita a serviciilor prestate, pretul convenabil. Produsele firmei vor ti
distribuite direct consumatorului.
Preturile la produsele livrate vor fi constituite din elementele proprii

lor, reiesind din costurile de productie si din alte cheltuieli.
Reclama produselor va fi efectuata prin intermediul retelei mass-

media, foi volante, standuri luminescente si pe automobilele care livreaza
produsele firmei.
Analiza financiara este activitatea de diagnosticare a starii de performanta

financiara a întreprinderii la încheierea exercitiului. Ea îsi propune sa
stabileasca punctele tari si punctele slabe ale gestiunii financiare, în vederea
fundamentarii unei noi strategii de mentinere si de dezvoltare într-un mediu
concurential. In sens general, finalitatea diagnosticului financiar consta în
oferirea de informatii financiare atât celor din interiorul înterprinderii, cât si
celor interesati din afara acesteia. Diagnosticul financiar identifica factorii
favorabili si nefavorabilicare afecteaza activitatea viitoare a înterprinderii. De
asemenea, analiza financiara face obiectul preocuparilor externe ale
partenerilor economici si financiar-bancari, pentru fundamentarea unor posibile
actiuni de cooperare cu respectiva întreprindere. Atât analiza pe plan intern,
cât si cea externa au ca obiectiv determinarea rentabilitatii si a riscului si, în
final, a valorii întreprinderii. Sursa de date pentru analiza financiara o
constituie documentele contabile de sinteza: bilantul, contul de rezultate si
anexa la bilant.
Diagnosticul riscului la S.C Pan S.A Baia Mare urmareste masurarea

variabilitatii rezultatelor întreprinderii la modificarea pozitiei întreprinderii
(a cifrei de afaceri si a structurii cheltuielilor ei fixe si variabile) la
modificarea structurii capitalurilor (proprii si împrumutate) si a
variabilitatii solvabilitatii întreprinderii, a capacitatii acesteia de a-si onora,
la scadenta, obligatiile fata de terti. În ansamblul activitatii ei,
întreprinderea comporta trei riscuri.
Profitul înainte de dobânzi si impozit are, dupa deducerea

impozitului pe profit (EBIT-Impozit) o semnificatie deosebita. Aceasta
exprima potentialul (contabil) de remunerare a actionarilor cu dividende si
a creditorilor (a bancilor) cu dobânzi. Marimea reala a acestei remunerari
este data de cash flow-ul disponibil (CFD) dupa operatiunile de capital, de
crestere economica a întreprinderii. În cazul S.C. PAN Baia Mare S.A.,
aceasta marime coincide cu profitul înainte de dobânzi si profit.
Excedentul brut de exploatare exprima acumularea bruta din
activitatea de exploatare, stiind ca amortizarea si provizioanele sunt doar
cheltuieli calculate, nu si platite. De aceea, pâna la solicitarea lor (pentru
investitii, riscuri sau cheltuieli), amortizarea si provizioanele calculate se
regasesc în acumularile banesti ale întreprinderii. Excedentul brut de
exploatare exprima capacitatea potentiala de autofinantare a investitiilor
(din amortizari, provizioane si profit), de achitare a datoriilor catre bugetul
statului si de remunerare a investitorilor de capital (actionarii si creditorii).
Excedentul brut de exploatare al S.C. PAN Baia Mare S.A. a înregistrat
marimi relativ constante în termeni reali, societatea având o buna
capacitate de a-si remunera actionarii si de a restitui creditele bancare
Valoarea adaugata exprima cresterea de valoare rezultata din utilizarea

factorilor de productie, îndeosebi a factorilor munca si capital, peste
valoarea materialelor, energiei si serviciilor cumparate de la terti. Aceasta
valoare adaugata reprezinta sursa de acumulari banesti din care se face
remunerarea participantilor directi si indirecti la activitatea economica a
întreprinderii:
personalul, prin salarii, indemnizatii si cheltuieli sociale;
statul, prin impozite, taxe si varsaminte asimilate;
creditorii, prin dobânzi si comisioane platite;
actionarii, prin dividende platite;
întreprinderea, prin capacitatea de autofinantare.
Se observa ca în cazul studiat valoarea adaugata s-a mentinut la un

nivel relativ constant în termeni reali.
Indicatorul lichiditatii globale - "current ratio" în literatura anglo-

saxona - reflecta posibilitatea tuturor componentelor patrimoniale curente
ale întreprinderii de a se transforma într-un termen scurt în lichiditati
pentru a satisface obligatiile de plata exigibile. Unul din principiile
fundamentale ale echilibrului financiar al întreprinderii este acela potrivit
caruia activele curente trebuie sa aiba permanent o valoare mai mare
decât obligatiile sau pasivele curente. Prin urmare, indicatorul lichiditatii
globale trebuie sa aiba o marime supraunitara. În cazul S.C. RIGA PAN
S.A. se observa ca aceasta conditie va fi îndeplinita în toti anii.
Rata de rentabilitate a capitalurilor (ROE) mai este cunoscuta si

sub numele de rentabilitate financiara. Ea masoara randamentul
capitalurilor proprii, deci al plasamentului financiar pe care actionarii l-au
facut prin cumpararea actiunilor întreprinderii. Rentabilitatea financiara
remunereaza proprietarii întreprinderii prin distribuirea de dividende catre
acestia si prin cresterea rezervelor, care, în fapt, reprezinta o crestere a
averii proprietarilor. Aceasta rata este influentata de modalitatea de
procurare a capitalurilor si de aceea este sensibila la structura financiara,
respectiv la situatia îndatorarii întreprinderii.
Este de dorit ca rata rentabilitatii financiare sa fie mai mare decât rata
medie a dobânzii de piata pentru a face atractive actiunile întreprinderii.
În prezenta lucrare am prezentat atât aspecte teoretice cât si practice ale

firmei S.C Pan S.A Baia Mare.
Bibliografie
1. Caraiani C.- Bazele contabilitatii, Editura ASE, Bucuresti 2002
2. Calin O. si Ristea M.-Bazele contabilitatii, Editura Nationala 2000
3. Cotlet D. si Megan O.-Teoria si practica bilantului,Editura Cargo 2002
4. Epuram M.-Contabiltatea financiara în noul sistem contabil, Editura de

Vest 2000
5. Feleaga N. si Malciu L.-Politici si optiuni contabile, Editura Economica

2002
6. Mates D.-Contabilitatea întreprinderii -Aplicatii practice,Editura Mirton

2004
7. Mates D.-Contabiltatea financiara e entitatilor economice,Editura Mirton

2003
8. Mates D.-Contabilitatea operatiunilor speciale,Editura Intelcredo 2003
9. Pantea I.P.-Contabilitatea financiara conforma cu directivele

Europene,Editura Intelcredo
2006
10. Peres I.,Mates D.,Peres C.-Bazele contabilitatii,Editura Mirton 2005
11. Ristea M.-Contabilitatea financiara a întreprinderii,Editura Universitara

2004
***** Legea contabilitatii nr.82/2001 Republicata în 2005,M.Of. nr.

48/2005
***** OMFP 1752/2005 pt aplicarea reglementarilor contabile conforme

directivelor Europene,M.Of. 1080 bis/2006
***** Legea 571/2003 privind Codul fiscal
***** Standardele Internationale de Raportare Financiara 2006, Editura

CECCAR 2006
***** Ghid de aplicare a Standardelor Interntionale de

Contabilitate,Editura Economica 2001

Contabilitatea Stocurilor

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Contabilitatea Stocurilor

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

CONTABILITATEA STOCURILOR

1.1. Continutul, caracteristicile si principalele structuri ale

Stocurile sunt active circulante detinute pentru a fi vândute, în curs de

Un activ se clasifica ca circulant atunci când:

- este achizitionat sau produs pentru consum propriu sau în scopul

- este reprezentat de creante aferente ciclului de exploatare;

- este reprezentat de numerar sau echivalente de numerar a caror

Activele circulante se utilizeaza o perioada scurta în activitatea

Cuprind ansamblul de bunuri si servicii care intervin în ciclul de exploatare

Stocurile pot intra în înterprindere pe mai multe cai: achizitie, productie

Stocurile, prezinta o serie de caracteristici care le particularizeaza în

- se afla succesiv si neîntrerupt în diferite faze ale procesului de productie

- descriu mai multe rotatii (circuite) în cadrul unei perioade de gestiune;

- contribuie la realizarea cifrei de afaceri a unitatii si la valorificarea

Aceste caracteristici fac ca stocurile sa detina un rol important în

Stocurile pot fi calasificate astfel;

Materii prime, participa direct la fabricarea produselor si se

Materiale consumabile (materiale auxiliare, combustibili,

participa sau ajuta procesul de fabricatie sau de exploatare de regula, fara

C) Materiale de natura obiectelor de inventar, cuprind bunuri

Baracamentele si amenajarile provizorii se refera la bunurile

În cadrul unitatii patrimoniale exista si stocuri care nu-i apartin, cum

D) Produsele, sunt reprezentate de:

- semifabricate sunt acele bunuri al caror proces tehnologic a fost terminat

- produse finite, bunuri care au parcurs în întregime toate fazele

- produse reziduale, reprezentând rebuturile, materialele recuperabile,

E) Animalele si pasarile, respectiv animalele nascute si cele tinere de

F) Marfurile, respectiv bunurile pe care înterprinderea le cumpara în

G) Ambalajele, includ bunurile refolosibile achizitionate sau fabricate,

H) Productia în curs de executie, este reprezentata de productia care

a) Dupa apartenenta la patrimoniu, stocurile se pot grupa în:

- stocuri aflate în gestiune dar care nu sunt în proprietatea înterprinderii

b) În functie de provenienta, stocurile se pot grupa în:

- stocuri provenite din productie proprie: produsele, animalele, marfurile,

- stocuri provenite din productie proprie: produsele, animalele, marfurile,

Pe lânga stocurile în categoria activelor circulante se mai cuprind:

1.2. Înregistrarea, costul si evaluarea stocurilor în

1.2.1. Înregistrarea stocurilor

În conformitate cu reglementarile în vigoare, detinerea cu orice titlu

a) receptionarea tuturor bunurilor materiale intrate în unitate si

b) în situatia unor decalaje între provizionarea si receptia bunurilor

- bunurile sosite fara factura se înregistreaza ca intrari în gestiune

c) în cazul unor decalaje între vânzarea si livrarea bunurilor, acestea

- bunurile vândute si nelivrate se înregistreaza distinct în gestiune

- bunurile livrate, dar nefacturate, se înregistreaza ca iesiri din

d) bunurile aprovizionate sau vândute cu clauze privind dreptul de

1.2.2. Costul stocurilor

Costul stocurilor trebuie sa cuprinda toate costurile aferente

Evaluarea stocurilor la sfârsitul exercitiului financiar si la

Valoarea realizabila neta este pretul de vânzare estimat ce ar putea

Principale structuri ale valorii stocurilor sunt: costul de achizitie,

Costul de achizitie folosit la înregistrarea intrarilor stocurilor este format

Cost mediu ponderat;

Prima intrare-prima iesire;

Ultima intrare-prima iesire..

Costul de productie al unui bun cuprinde: costul de achizitie al

Cheltuielile generale de administratie, financiare si de desfacere nu

Materiile prime si materialele consumabile care sunt reînoite în mod

Costul stocurilor care nu sunt de obicei fungibile si al acelor bunuri

Bunurile fungibile sunt bunuri de orice natura care nu se pot distinge

Identificarea specifica a costului presupune atribuirea costurilor

În functie de specificul activitatii, pentru determinarea costului pot fi

Costul standard ia în considerare nivelurile normale ale materialelor,