Resursele întreprinderii se concretizează în potențialul material, financiar, uman și informațional

de care aceasta dispune la un anumit moment și sunt reprezentate de :

 Resursele informaționale : constituie o veritabilă unealtă a managerilor prin care aceștia

profită de oportunitățile apărute pe piață sau evită situații care ar putea periclita afacerea.
 Resursele umane : reprezintă salariații întreprinderii, resursele active, creatoare ale unei
întreprinderi.
 Resursele financiare : înglobează potențialul întreprinderii sub forma mijloacelor bănești.
 Resurse materiale : reprezintă componentele fizice ale capitalului unei întreprinderi, care
cuprind la rândul lor clădirile, utilajele si echipamentele de producție, materiile prime și
materialele și resursele energetice.

Din punct de vedere fiscal, resursele materiale de care dispune o întreprindere sunt nu altceva
decât active. ,
 După apartenență se deosebesc:
 active materiale proprii – care aparțin întreprinderii cu drept de proprietate;
 active materiale arendate – care nu aparțin întreprinderii, dar sânt primite de la alte
persoane juridice și fizice cu drept de folosință pe un termen anumit contra unei plăti stabilite
de contractul încheiat.

 În raport de existenta activele materiale sânt:

 active materiale uzurabile – includ activele care au o durată de utilizare limită, pe
parcursul căreia se calculă uzura. La aceste active se referă: mijloacele fixe, resursele naturale.
 active materiale neuzurabile – care au o durată de utilizare nelimitată sau se află în proces
de creare: terenurile, activele materiale în curs de execuție.

 După gradul de utilizare în activitatea întreprinderii activele se împart:

 active materiale în funcţiune- care se utilizează în activitatea întreprinderii;
 active materiale în proces de reparaţie, modernizare, reconstrucţie – care nu pot fi utilizate
în activitatea întreprinderii;
 activele conservate– aceste active pot fi utilizate, însă se află în păstrare (rezervă),
conform hotărîrii organelor statale (zăcăminte naturale, echipament militar ş.a.).

1
 Obiectul constatat drept activ este evaluat la valoarea de intrare a acestuia. Valoarea de intrare a
obiectului activelor materiale pe termen lung constă din valoarea de cumpărare, inclusiv taxele vamale şi
taxele pentru import, impozitele pentru obiectele cumpărate, prevăzute de legislaţie, cheltuielile de
aducere a activului achiziţionat în starea de lucru pentru utilizarea previzibilă a lui. Rabaturile
comerciale şi scontul (înlesnirile) la cumpărare se scad la determinarea valorii de cumpărare a activului.
Cheltuielile de aducere a activului în stare de lucru, precum şi cele aferente achiziţionării acestuia
cuprind:
- cheltuielile pentru pregătirea şantierului de construcţie;
- cheltuielile de transport şi achiziţionare;
- cheltuielile de montaj, instalare;
- cheltuielile de salarizare a specialiştilor, de exemplu, a arhitecţilor şi inginerilor.

Materiile prime reprezintă bunurile asupra cărora se acţionează în cadrul proceselor de producţie,
cu ajutorul tehnicii şi tehnologiei mânuite de către om, în vederea obţinerii produselor/serviciilor
necesare societăţii. Ele pot fi:
- materii prime de bază: care se regăsesc după procesul prelucrării în produsul
finit
- materii prime auxiliare: care ajută producţia şi se degradează în timpul
acesteia, practic neregăsindu-se în corpul material al produsului finit.

Întreprinderile trebuie să fie preocupate, în mod constant, de asigurarea:

- aprovizionării ritmice cu materii prime si materiale;
- consumului raţional al materiilor prime si materialelor în procesul de
producţie.

Prin resurse energetice se înţelege cantitatea de energie care poate fi utilizată/exploatată într-o
anumită perioada de timp, prin folosirea unor surse energetice. Sursa energetica reprezintă orice purtător
de energie sub formă concentrată.

Clădirile, elemente ale capitalului fix, participă la mai multe cicluri de producţie şi îşi transmit
valoarea asupra produselor/serviciilor în mod repetat. Recuperarea valorii transmise se realizează prin
amortizare.

2
 Sub denumirea de utilaje de producţie sunt grupate într-o întreprindere maşinile, instalaţiile,
mijloacele de transport, uneltele, aparatele, echipamentele şi accesoriile destinate realizării procesului de
producţie. Ele participă, la fel ca şi clădirile la mai multe cicluri de producţie, iar recuperarea valorii se
realizează prin amortizare. Utilajele pot fi specializate , destinate realizării în mod repetat a unor operaţii
tehnologice sau procese pentru o gamă redusă de produse, si universale, care execută operaţii
tehnologice sau procese pentru o mare varietate de produse. Prin utilaje de producție se înțelege:
 Maşini de prelucrare simple, echipate cu un anumit tip de sculă (maşini de găurit, frezat, strunjit
etc.)
 Maşini agregat, echipate cu mai multe scule/capete de prelucrare
 Maşini semi-automate (operaţiile tehnologice se execută automat, iar restul operaţiilor se execută
manual)
 Maşini automate (toate operaţiile tehnologice, auxiliare, de servire sunt automate)