Nomenclatorul de materiale şi echipamente tehnice

În vederea realizării activităţii economice, a obiectivelor propuse, unităţile din industrie,

construcţii şi transporturi trebuie să îşi asigure, în fiecare perioadă de gestiune, baza materială şi
de echipamente tehnice a cărei structură este, de regulă, extrem de extinsă. Din această cauză,
prelucrarea manuală a datelor pentru elaborarea programelor de aprovizionare, evidenţa exigentă a
mişcării materialelor, a stocurilor etc., este greoaie, necesită un volum de muncă mare şi nu
asigură operativitate la un grad de reacţie care să permită acţiune în "timp util" pentru luarea
deciziilor şi măsurilor care se impun, după caz.
În sistemele computerizate de planificare a cererilor de materiale, un rol important revine
"nomenclatorului de materiale şi echipamente tehnice". Acesta reprezintă o listă (catalog)
centralizatoare a tuturor resurselor materiale, pieselor de schimb, subansamble, alte repere
necesare unităţii economice, ordonate după anumite criterii, definite prin toate
caracteristicile fizico-chimice, dimensional-configurative şi de calitate, prin care se asigură
individualizarea distinctă a fiecărui articol. Totodată, în cadrul nomenclatorului se mai
precizează, pentru fiecare articol component, sursele de furnizare cunoscute, preţurile de
ofertă, după caz, şi condiţiile de livrare-furnizare care sunt specificate în oferte. Pe baza acestui
nomenclator se elaborează "fişierul de materiale şi de echipamente tehnice" care va fi
actualizat ori de câte ori este nevoie pentru lucrările de prelucrare automată a datelor de genul:
elaborare de planuri strategice şi programe de aprovizionare, stabilirea cantităţilor
economice de comandat, studierea şi alegerea furnizorilor, alegerea substituenţilor etc.
În elaborarea nomenclatorului general de materiale, produse şi echipamente tehnice sunt
antrenate toate compartimentele şi subunităţile întreprinderii în scopul identificării reale a
tuturor resurselor necesare pentru fiecare perioadă de gestiune; totodată, se foloseşte o
documentaţie largă de informare care să evidenţieze elementele şi caracteristicile care prezintă
interes pentru a fi precizate în cadrul nomenclatorului: purtătorii de informaţii existenţi în
unitatea economică care evidenţiază clar şi complet resursele folosite curent în cadrul acesteia
(reţete de fabricaţie, listele cu cereri de materiale emise de secţii, ateliere etc., fişe de magazie
ş.a.), cataloage de STAS-uri, cataloage comerciale, oferte ale furnizorilor, prospecte, pliante
etc. Pe această bază se defineşte în detaliu, până la ultimul element de individualizare, fiecare
"articol". De fapt, toate elementele de caracterizare permit întocmirea unei "cartele
informative" (un exemplu în tabelul 4.1.), sugestive pentru fiecare material, care să asigure
informarea factorului de decizie şi a celui de aprovizionare, în scopul identificării şi formulării
cererilor de resurse materiale, ca şi în asigurarea acestora. Datele din nomenclator asigură
vehicularea şi comunicarea informaţiei tehnico-economice într-un "limbaj comun" între
utilizatorii din unitatea economică şi în relaţiile cu furnizorii resurselor prevăzute pentru
aprovizionare.