Nomenclatorul de resurse materiale si echipamente tehnice

In vederea realizarii activitatii economice, unitatile de productie trebuie sa isi asigure in fiecare perioada de gestiun, baza materiala si de echipamente tehnice. Structura acesteia este, de regula, extrem de extinsa.(-> prelucrarea manuala a datelor poate dura foarte mult timp) In sistemele computerizate de planificare a cererilor de materiale, un rol important revine nomenclatorului de materiale si echipamente tehnice.

Nomenclatorul reprezinta o lista (catalog), centralizatoare a tuturor resurselor materiale, pieselor de schimb, subansamblurilor, si alte repere necesare unitatii de productie ordonate dupa anumite criterii, (parametrii fizico-chimici, dimensional-configurative si de calitate). In componenta /cadrul nomenclatorului se precizeaza pentru fiecare articol component, sursele de furnizare, preturile de oferta, conditii de livrare-furnizare.

Pe baza nomenclatorului se elaboreaza fisierul de materiale si de echipamente tehnice (care va fi actualizat ori de cate ori este nevoie pentru elaborarea de planuri strategice si programe de aprovizionare, stabilirea de cantitailor economice de comandat, studierea si alegerea furnizorului).

In elaborarea nomenclatorului (de materiale, produse si echipamente tehnice) sunt antrenate toate compartimentele si subunitatile intreprinderii, in scopul identificarii tuturor resuselor necesare pentru fiecare perioada de gestiune.

Pentru a evidentia elementele si caracteristicile, care prezinta interes, in elaborarea nomenclatorului se va apela la: purtatorii de informatii existenti in unitatea economica. Purtatorii de informatii evidentiaza clar si complet resursele folosite curent in cadrul acesteia, cataloage de STASuri, cataloage comerciale, oferte ale furnizorilor, prospecte, pliante. Caracterizarea fiecarui articol (/element de individualizare) permite realizarea unei cartele informative menite sa asigure informarea factorului de decizie si a factorului de aprovizionare. Datele asigura comunicarea informatiei tehnico-economice printr-un limbaj comun.

In elaborarea nomenclatorului se succed doua etape: Etapa I Pregatirea actiunii Consta in strangerea purtatorilor de informatii din care se vor selecta datele necesare definirii continutului nomenclatorului. Cat si forma de prezentare a acestuia.

Etapa II elaborarea propriu-zisa 1. Intocmirea listei centralizatoare a tuturor resurselor materiale si produsele potentiale necesare itnreprinderii. Fiecarui articol i se precizeaza denumirea oficiala. 2. Restructurarea si rearanjarea articolelor pe grupe, subgrupe, feluri, tipuri si alte subdiviziuni si stabilirea locului real pe care trebuie sa l ocupe diecare dintre ele. Aceasta actiune este deosebit de complexa, se realizeaza prin iteratii succesive. Regulile si criteriile folosite in clasificarea si gruparea resurselor din nomenclator trebuie sa asigure evidentierea apartenentei fiecarui articol la grupa, subgrupa din care face parte, stabilirea ierarhiei tehnologice etc. Diferentierea resurselor se prezinta pe grade diferite de detaliere, in functie de interesele utilizatorului. Subdiviziuni ale clasificarii a resurselor materiale se folosesc: grupa, subgrupa, familia, clasa tipul, sortimentul, dimensiunea, marca. Principalul criteriu de clasificare este cel al naturii resruselor materiale, produselor sau echipamentelor tehnice, dupa acest criteriu se disting, Grupa metalelor feroase A celor neferoase A materialelor si produselor din lemn A produselor petrolifere A combonentelor electronice

Fiecare grupa se subdivide pe subgrupe, familii , clase etc. dupa STASuri, norme tehnice, caiete de sarcini, alte documentatii.