Universitatea Tehnică a Moldovei

Facultatea Cadastru, Geodezie și Construcții

Specialitatea Inginerie Antiincendii și Protecție Civilă

REFERAT
La disciplina: „Sisteme automate de stingere a incendiilor”
Tema: „ Clasa metodelor teoretice cu caracter avansat ”

Elaborat: st.gr.IAPC-1605M Guțan Radion

Verificat: lect.sup., Capră M.

Chișinău 2017
 Cuprins

Cerințele de bază către sistemele automate de stingere………………………..3-5

Calculul hidraulic al instalaţiilor de stingere cu apă, schema de calcul cu ramificare
simetrică…………………………………………………………………....5-6

Instalații de stingere cu spumă ușoară (grad de înfoiere mare).............................7-8

Duze de evacuare a instalațiilor de stingere cu gaze.........................................8-10

Bibliografie…………………………………………………………….….11

2
 1. Cerințele de bază către sistemele automate de stingere

Potrivit rolului pe care îl au în asigurarea protecţiei construcţiilor, instalaţiilor tehnologice, platformelor amenajate şi
utilizatorilor la acţiunea focului instalaţiile speciale se clasifică în următoarele categorii principale:
sisteme, instalaţii, aparate şi dispozitive de semnalizare, alarmare, avertizare şi alertare în caz de incendiu, destinate
detectării şi semnalizării incendiilor produse în zona supravegheată, în scopul luării măsurilor imediate pentru
alarmarea, avertizarea sau evacuarea persoanelor, acţionarea unor echipamente de stingere sau de protecţie,
transmiterea apelurilor de urgenţă şi alertarea forţelor de intervenţie;
sisteme, instalaţii şi dispozitive de limitare şi stingere a incendiilor, care asigură prezenţa substanţei de stingere în
zona protejată sau limitează propagarea incendiului în încăperi şi spaţii adiacente locului de izbucnire.
Echiparea şi dotarea construcţiilor, instalaţiilor tehnologice şi platformelor amenajate se asigură conform
reglementărilor tehnice, normelor specifice de p.s.i., prezentelor dispoziţii generale, precum şi pe baza concluziilor
desprinse din scenariile de siguranţă la foc şi din evaluarea capacităţii de apărare împotriva incendiilor.
La stabilirea tipurilor de instalaţii cu care se echipează construcţiile, instalaţiile tehnologice şi platformele amenajate
se au în vedere următoarele criterii:
condiţiile şi cerinţele tehnice precizate în reglementările specifice;
interdependenţa dintre nivelurile admise ale criteriilor de performanţă şi ale timpilor privind siguranţa la foc şi factorii de
determinare şi evaluare ai acestora;
posibilităţile de acţionare în spaţii închise, în subsoluri, la înălţime sau în medii cu nocivitate mărită;
funcţiile, caracteristicile şi performanţele mijloacelor tehnice de p.s.i.;
eficienţa şi compatibilitatea substanţelor de stingere cu clasele de incendiu ;
valoarea construcţiei, a instalaţiei tehnologice, a platformei amenajate, inclusiv a bunurilor protejate;
influenţa substanţelor de stingere asupra utilizatorilor (persoanelor), elementelor de construcţie ale clădirii şi mediului;
compatibilitatea dintre diferite substanţe de stingere utilizate simultan sau succesiv;
capacităţile fizice şi psihice ale personalului care poate utiliza aceste mijloace;
raportul cost/eficienţă.

Pentru toate construcţiile, instalaţiile tehnologice şi platformele amenajate se vor asigura alarmarea şi avertizarea
utilizatorilor (persoanelor) în caz de incendiu cu sisteme, instalaţii şi mijloace conform reglementărilor tehnice.
Pentru tipurile de construcţii, instalaţii tehnologice şi platforme amenajate care nu se încadrează în prevederile
reglementărilor tehnice şi normelor specifice se recomandă verificarea necesităţii şi oportunităţii echipării şi dotării
acestora cu anumite tipuri de mijloace tehnice de p.s.i. prin utilizarea unor proceduri şi metode de calcul agreate.

A. Sisteme, instalaţii, aparate şi dispozitive de semnalizare, alarmare şi alertare în caz de incendiu

_______________________________________________________________________________________________
| Tipuri | Elemente componente | Funcţii îndeplinite |
|_____________________|_____________________________|__________________________|
|Sisteme şi instalaţii|- Echipamente de control şi |detectare, semnalizare, |
|de semnalizare a |semnalizare |avertizare, alarmare, |
|incendiilor (cu |- Detectoare de incendiu |alertare, evacuare, |
|acţionare automată, |- Butoane manuale de |acţionarea echipamentelor |
|manuală sau mixtă) |semnalizare |de protecţie şi stingere |
| |- Circuite de legătură | |
| |- Echipamente şi dispozitive | |
| |anexe (surse de energie, | |
| |dispozitive de alarmare | |
| |acustică şi optică etc.) | |
|_____________________|_____________________________|__________________________|
|Detectoare autonome |- Detector de fum |detectare, semnalizare, |
|(domestice sau |- Elemente de semnalizare |avertizare, alarmare, |
|rezidenţiale) |acustice şi/sau optice |evacuare |
|_____________________|_____________________________|__________________________|
|Sisteme pentru |- Dispozitive acustice |avertizare, alarmare, |
|avertizare/alarmare |(sirene electrice, clopote, |evacuare |
| |sonerii, amplificatoare de | |
| |voce, generatoare de semnale)| |
| |- Dispozitive optice (lămpi | |
| |semnalizatoare, panouri de | |
3
| |semnalizare) | |
| |- Staţii de radioficare sau | |
| |radioamplificare | |
| |- Televiziune cu circuit | |
| |închis | |
| |- Interfoane | |
|_____________________|_____________________________|__________________________|
|Sisteme de |- Dispozitive automate de |alertare |
|transmitere a |transmitere a semnalului de | |
|apelurilor de urgenţă|alarmă la serviciile de | |
|pentru alertarea |pompieri | |
|forţelor de |- Mijloace şi aparate de | |
|intervenţie |comunicaţie (telefoane fixe, | |
| |mobile, directe, cap la cap, | |
| |staţii radio etc.) | |
|_____________________|_____________________________|__________________________|

B. Sisteme, instalaţii şi dispozitive de limitare şi stingere a incendiilor

______________________________________________________________________________
| Tipuri | Funcţii îndeplinite | Substanţe |
| | |de stingere |
|___________________________________________|_____________________|____________|
| |tip sprinkler |detectare, | apă |
| |convenţionale (apă-apă/ |semnalizare, stingere| |
| |apă-aer/apă-antigel) |automată | |
| |__________________________|_____________________|____________|
| |tip sprinkler rezidenţiale|detectare, | apă |
| | |avertizare, stingere | |
| | |automată | |
| |__________________________|_____________________|____________|
| |tip drencer (cu acţionare |limitare, stingere, | apă |
| |automată/manuală) |răcire | |
| Instalaţii de |__________________________|_____________________|____________|
|stingere cu apă |pulverizatoare (cu |limitare, stingere, | apă |
| |acţionare |degazare | |
| |automată/manuală) | | |
| |__________________________|_____________________|____________|
| |hidranţi interiori |limitare, stingere | apă, spumă |
| |__________________________|_____________________|____________|
| |hidranţi exteriori |limitare, stingere, | apă, spumă |
| | |răcire | |
| |__________________________|_____________________|____________|
| |coloane uscate |stingere | apă |
|________________|__________________________|_____________________|____________|
|Instalaţii de stingere cu spumă |stingere, protecţie | spumă |
|(semifixe/fixe) | |aeromecanică|
|___________________________________________|_____________________|____________|
|Instalaţii de stingere cu gaze inerte |stingere, răcire, | dioxid de |
|(joasă/înaltă presiune, cu acţionare |inertizare | carbon, |
|automată/manuală) | | azot, alte |
| | | gaze |
|___________________________________________|_____________________|____________|
|Instalaţii de stingere cu înlocuitori de |stingere |înlocuitori |
|haloni | |de haloni |
|___________________________________________|_____________________|____________|
|Instalaţii de stingere cu abur |limitare, stingere, | abur |
|(semifixe/fixe, cu acţionare |diluare atmosferă | |
|automată/manuală) |potenţial explozivă | |
|___________________________________________|_____________________|____________|
|Instalaţii de stingere cu pulberi |stingere | pulberi |
|(fixe/mobile, cu acţionare | |stingătoare |
|automată/manuală) | | |
|___________________________________________|_____________________|____________|
|Sisteme şi instalaţii de stingere cu |stingere | aerosoli |
|aerosoli | | |
|___________________________________________|_____________________|____________|
|Dispozitive şi sisteme de evacuare a |limitare a propagării| - |

4
|fumului şi gazelor fierbinţi produse de |incendiilor | |
|incendiu (volet, trapă, cupolet) | | |
|___________________________________________|_____________________|____________|
|Dispozitive şi sisteme de autoînchidere |acţionare uşi, | - |
| |obloane, cortine de | |
| |siguranţă etc. | |
|___________________________________________|_____________________|____________|

C. Substanţe de stingere
______________________________________________________________________________
| Tipuri |
|______________________________________________________________________________|
| Apă | Apă |
| |_____________________________________________________|
| | Apă îmbunătăţită chimic |
|________________________|_____________________________________________________|
| | Proteinici (P) |
| |_____________________________________________________|
| | Fluoroproteinici (FP) |
| |_____________________________________________________|
| Spumanţi*) | Fluoroproteinici cu formare de film apos (FFFP) |
| |_____________________________________________________|
| | Sintetici (S) |
| |_____________________________________________________|
| | Fluorosintetici cu formare de film apos (AFFF) |
| |_____________________________________________________|
| | Rezistenţi la alcool (AR) |
|________________________|_____________________________________________________|
| | Pulberi ABC |
| |_____________________________________________________|
| Pulberi stingătoare | Pulberi BC |
| |_____________________________________________________|
| | Alte tipuri de pulberi (speciale) |
|________________________|_____________________________________________________|
| | Abur saturat |
| Abur |_____________________________________________________|
| | Abur supraîncălzit |
|________________________|_____________________________________________________|
| Gaze inerte | Dioxid de carbon, azot |
|________________________|_____________________________________________________|
| Agenţi stingători sau | Înlocuitori de |Hidrofluorocarburi (HFC) |
| neutralizatori speciali| haloni |Hidroclorofluorocarburi (HCIFC)|
| | |Înlocuitori de tip gaze inerte |
| |_____________________|_______________________________|
| | Aerosoli |
|________________________|_____________________________________________________|
*) Pentru stingerea incendiilor se foloseşte spuma aeromecanică, care se obţine prin dispersarea unui gaz sub presiune (aer,
azot) într-o soluţie apoasă de spumant.
În funcţie de coeficientul de înfoiere E, care reprezintă raportul dintre volumul spumei şi volumul de soluţie de spumant,
spumele se împart în 3 categorii:
- spume de joasă înfoiere (1 < E =/< 20);
- spume de medie înfoiere (20 < E =/< 200);
- spume de înaltă înfoiere (E > 200).

2. Calculul hidraulic al instalaţiilor de stingere cu apă, schema de calcul cu ramificare simetrică

5
CALCULUL REŢELEI INELARE Elementul de bază pentru întocmirea proiectului este planul
general la scara 1:5000 sau 1:10000, având trasate curbele de nivel din 5 în 5 m. Trebuie să se
cunoască următoarele date: - sistematizarea localităţii; - amplasamentul obiectivelor cu menire
social-culturală, industrială; - punctul şi modul de alimentare al reţelei de distribuţie; Planul
general al localităţii pentru care s-a întocmit proiectul reţelei inelare este reprezentat în figura
3.1. Datele de bază necesare pentru proiectarea unei reţele de distribuţie se înscriu sub forma
tabelului 4.1. Date de bază necesare proiectării Tabelul 4.1. Parametrii Zonele A B C Aria , F
( ha ) Se determină după planul general al localităţii Densitatea populaţiei, p, (loc/ha) 420 240 30
Consumul necesar de apă, q, (l/zi om) 170 150 130 Numărul de nivele ale clădirilor 5 3 1 Aria
spaţiilor verzi care se stropesc , raportată la aria întregii zone, (%) 4,0 2,5 4,0 Aria străzilor
raportată la aria întregii zone, (%) 4,0 3,2 1,0 4.1 DETERMINAREA DEBITELOR
CARACTERISTICE Pentru proiectarea reţelei de distribuţie este necesară determinarea
debitului de apă pe care aceasta trebuie să-l distribuie. Apa este utilizată de diverşi consumatori
care pot fi grupaţi în patru categorii: 1. Consum de apă pentru nevoi menajere şi de băut ale
oamenilor; care includ consumul de apă în casele de locuit şi 32 în clădirile publice; tot în
această categorie poate fi considerat şi consumul apei de către muncitori în timpul lucrului,
consumul de apă pentru spălatul străzilor, al pieţelor, stropitul spaţiilor verzi, etc. 2. Consumul
de apă pentru necesităţile de producţie ale întreprinderilor industriale. 3. Consumul de apă pentru
stingerea incendiilor. 4. Consumul de apă pentru nevoi proprii ale sistemului de alimentare cu
apă. În localităţi se construieşte de obicei, o reţea de apă unică pentru nevoile menajere, stingerea
incendiilor şi pentru deservirea întreprinderilor industriale care sînt amplasate în perimetrul
localităţii. Pentru întreprinderile industriale situate pe raza localităţii, dar care nu necesită apă
potabilă, se pot construi conducte de apă separate. Toate consumurile enumerate mai sus, afară
de consumul pentru stingerea incendiilor, sînt consumuri zilnice şi reprezintă debitul de
funcţionare în regim normal al reţelei de distribuţie. Apa necesară pentru stingerea incendiilor
reprezintă un consum accidental şi pentru asigurarea lui, reţeaua de distribuţie trebuie să
funcţioneze în regim forţat numai în timpul stingerii incendiului. Debitele de calcul pentru toţi
consumatorii de apă se determină după normele de proiectare stabilite pentru consumul de apă.
4.1.1 Debitele zilnice de calcul pentru nevoile gospodăreşti Consumului mediu zilnic total de apă
pentru nevoile menajere într-o localitate se determină cu relaţia: Q zi med = 1000 qN , m3 /d
(4.1) în care: q- necesarul de apă specific, l/om zi, pentru nevoi gospodăreşti şi publice, conform
Anexei 1; N- numărul consumatorilor permanenţi şi flotanţi pe zone diferenţiate. 33 Necesarul
de apă specific include nevoile publice cu excepţia hotelurilor, autogărilor, gărilor feroviare,
aeroporturilor, spitalelor raionale şi altor consumatori ce nu sunt deserviţi permanent. Numărul
de locuitori din fiecare zonă, dacă nu se cunoaşte cifra reală, se determină înmulţind suprafaţa
6
zonei respective cu densitatea populaţiei corespunzătoare. N = F⋅ p, loc (4.2) Zona A N = 185 ⋅
420 = 77700 Zona B N = 95,5 ⋅ 240 = 22920 Zona C N = 62,4 ⋅ 30 = 1872. Necesarul de apă
specific pentru nevoile gospodăreşti ale populaţiei se alege în funcţie de gradul de dotare al
locuinţelor cu instalaţii tehnico-sanitare. Q zi med A = 1000 ⋅ 77700170 = 13209 m3 /d Q zi med
B = 1000 ⋅ 22920150 = 3438 m3 /d Q zi med C = 1000 ⋅1872130 = 243,36 m3 /d Debitele medii
zilnice caracterizează în general, cantităţile de apă consumate. Pentru proiectarea reţelei, trebuie
să se determine limitele posibile de variaţie a debitelor, atât în anumite zile ale anului, cît şi în
anumite ore ale zilei. Debitul în zilele de consum maxim de apă, numit şi ,,debit zilnic maxim”
reprezintă debitul de calcul la care se dimensionează reţeaua. Debitul zilnic maxim se exprimă cu
următoarea relaţie: Q zi max = K zi max ⋅ Q zi med , m3 /d (4.3) 34 în care: K zi max –
coeficientul de neuniformitate zilnică a consumului de apă care indică de câte ori debitul maxim
poate depăşi debitul mediu, conform Anexei 1; Q zi med – debitul zilnic mediu. Coeficientul de
neuniformitate zilnică a consumului de apă, Kzi, ţine seama de modul de viaţă al populaţiei,
regimul de lucru al întreprinderilor, gradul de dotare a clădirilor de locuit cu instalaţii tehnico-
sanitare. Pentru cele trei zone debitele zilnice maxime au următoarele valori: Q zi max A = 1,15 ⋅
13209 = 15190,35 m3 /d Q zi max B = 1,25 ⋅ 3438 = 4297,5 m3 /d Q zi max C = 1,3 ⋅ 243,36 =
316,37 m3 /d Rezultatele calculelor se pot centraliza în tabelul 4.2. Tabelul 4.2 ZONA F , ha ,
N , loc, q , l/om d, Q zi med ,m3 /d, Kzi Qzi max ,m3 /d , A 185,0 77700 170 13209 1,15
15190,35 B 95,5 22920 150 3438 1,25 4297,5 C 62,4 1872 130 243,36 1,3 316,37 Total 342,9
102492 16890,36 19804,22 În centrele populate debitul de apă în timpul zilei este neuniform.
Debitele orare de calcul Qh, m/h, se determină cu relaţia: Q h max = 24 h max QK zi max ⋅ ,
m3 /h (4.4) 35 în care: Kh max - coeficientul de neuniformitate

3 Instalații de stingere cu spumă ușoară (grad de înfoiere mare)

Clădirile, încăperile, depozitele, instalaţiile tehnologice şi rampele de încărcare CF şi auto;

precum şi danele maritime şi fluviale, unde există lichide combustibile sau solide care pot trece
în stare lichidă vor fi prevăzute cu instalaţii de stingere a incendiilor cu spumă, cu următoarele
excepţii:
depozitele cu o capacitate de până la 50 m3;
depozitele cu o capacitate cuprinsă între 51 şj 100 m3, atunci când acestea sunt amplasate
izolat faţă de întreprinderi sau localităţi, la distanţe mai mari de 300m, sau când sunt
amplasate în incinte unde nu este obligatorie alimentarea cu apă pentru stingerea
Incendiilor;
depozite de lichide combustibile în rezervoare menţinute sub pernă de gaz inert;
clădirile, încăperile sau instalaţiile tehnologice în care se utilizează cel mult 10 m lichide
combustibile, din clasele I, II sau 50 m3 din clasele III, IV;
rampele de încărcare - descărcare, auto sau CF, cu cel mult cinci posturi de încărcare -
descărcare.

7
În locurile cu risc foarte mare de incendiu şi unde consecinţele pot fi deosebit de grave, se
prevăd şi tunuri fixe de apă şi spumă (depozite mari de materiale lemnoase, cu umiditate redusă,
danele maritime şi fluviale pentru lichide combustibile, cuvele de reţinere de suprafeţe mari) etc.

Instalaţii cu spumă Instalaţiile cu spumă (figura 9.14) sunt instalaţii de stingere a incendiilor care
utilizează ca agent de stingere spuma mecanică sau chimică. Spuma mecanică este amestecul
unei substanţe (spumant) cu aerul şi apa şi este obţinută în dispozitive speciale; ca spumant se
foloseşte spumogen lichid sau praf. Aerul din spumă, cuantificat cu coeficientul înfoierii,
determină tipul şi calităţile spumei ce trebuie utilizată, precum şi aria acoperirii cu spumă; astfel
se disting: - spumă grea, coeficientul de înfoiere este până la 20; - spumă medie, coeficientul de
înfoiere este 20÷200; - spumă uşoară, coeficientul de înfoiere este 200÷1000. Schema unei
instalaţii de stingere a incendiilor cu spumă, în principiu, cuprinde: - sistemul alimentării cu apă;
- rezerva cu spumant; 210 - sistemul dozării spumantului în apă; - reţelele de distribuţi a soluţiei
spumante; - dispozitivele de generare a spumei (pentru înfoierea cu aer a soluţiei spumante).
Figura 9.14 Instalaţie de stingere a incendiilor cu spumă aeromecanică (site GENERAL
INVEST) Instalaţiile cu spumă de stingere a incendiilor, din punctul de vedere al alcătuirii, pot
fi: - fixe, la care toate elementele componente sunt fixe, figura 9.14; - semifixe, la care o parte a
elementelor componente sunt mobile; - mobile, la care toate elementele componente sunt mobile
(de tip autospeciale). Echiparea cu instalaţii de stingere a incendiilor cu spumă fixe sau semifixe
se face, uzual, la: - construcţiile în care se utilizează sau păstrează peste 10 m3 lichide
combustibile cu temperatura inflamabilităţii sub 550C (benzină, petrol, toluen, alcool etc.); -
construcţiile în care se utilizează sau păstrează peste 50 m3 lichide combustibile cu temperatura
inflamabilităţii peste 550C (motorină, păcură, uleiuri etc.); - rampele auto sau feroviare cu peste
5 guri de încărcare-descărcare pentru lichide combustibile. - depozitele de lichide combustibile,
pentru care se recomandă dotarea cu: - instalaţii fixe în cazul celor cu capacitatea: - peste 550 m3
, cu rezervoare supraterane/semiîngropate; - peste 100000 m 3 , cu rezervoare îngropate; -
instalaţii semifixe în cazul: - până 5000 m3 , cu rezervoare supraterane/semiîngropate; - între
2500 m3 şi 100000 m3 , cu rezervoare îngropate; La spaţiile sau construcţiile unde se utilizează
frecvent lichide combustibile, dar în cantităţi sub 50 m3 , se recomandă utilizarea unor instalaţii
cu spumă semifixe sau mobile.

4.Duze de evacuare a instalațiilor de stingere cu gaze

Instalaţii cu gaz Instalaţiile cu gaz (figura 9.16) sunt instalaţii de stingere a incendiilor care
utilizează ca agent de stingere substanţe gazoase. Instalaţiile de stingere cu gaz reprezintă soluţia
cea mai bună pentru protecţia sălilor cu calculatoare şi echipamente de telecomunicaţii, a

8
centrelor de comandă, a instalaţiilor de distribuţie a curentului electric, dar şi de protecţie a
spaţiilor în care se efectuează lucrări de vopsire, a spaţiilor pentru amplasarea turbinelor, în cazul
arhivelor, muzeelor etc. Prin faptul că incendiul este detectat într-o fază incipientă şi agentul de
stingere este acţionat în câteva secunde, pagubele produse sunt minime. O condiţie fundamentală
de soluţionare eficientă a protecţiei împotriva incendiilor cu o astfel de instalaţie o constituie
alegerea gazului optim, atingerea concentraţiei corecte în vederea stingerii şi menţinerea ei pe
durata de timp necesară (site PYRONOVA). Dintre agenţii stingători gazoşi amintim: - gazele
inerte: dioxidul de carbon şi azotul; - halonii gazoşi: INERGEN (un amestec din azot, argon şi
CO2 ), ARGONITE (un amestec în părţi egale din argon şi azot), hidrocarburi halogenate
utilizate cu mare eficienţă la stingerea incendiilor, dar nocive pentru oameni şi mediu; -
înlocuitorii gazoşi ai halonilor. Gazul folosit cu succes de peste 50 de ani pentru stingerea
incendiilor este dioxidul de carbon, CO2, potrivit mai ales pentru asigurarea spaţiilor în care nu
se află oameni, precum staţii de transformatoare, instalaţii electrice, echipamente informatice
(sală pentru servere), arhive etc. CO2 este mai greu decât aerul, în cursul aplicării formează un
nor gros de aerosoli şi de aceea poate fi utilizat şi pentru stingerea unor incendii bine localizate.
CO2 este un gaz incolor, inodor şi care nu conduce curentul electric. El stinge incendiul prin
scăderea concentraţiei oxigenului în spaţiul respectiv şi are ca efect secundar răcirea. Inhalarea
acestui gaz, chiar şi la concentraţii mici, poate provoca asfixierea (insuficienta oxigenare a
sângelui). Instalaţiile de stingere cu dioxid de carbon se construiesc în două variante: - de înaltă
presiune; - de joasă presiune. O practică răspândită în anii 1980÷1990 pentru stingerea
incendiilor era utilizarea instalaţiilor cu haloni. Însă, deşi au caracteristici excelente de stingere,
halonii afectează puternic mediul în care sunt folosiţi; din această cauză, utilizarea halonilor ca şi
gaze de stingere a incendiilor a fost mai întâi limitată şi apoi interzisă prin acorduri
internaţionale. Consecinţa imediată a fost dezvoltarea cercetărilor pentru găsirea de noi substanţe
de stingere; direcţiile de căutare s-au concentrat în trei direcţii: - gaze înlocuitoare de haloni (care
conţin substanţe halogene); - gaze pasive de stingere (care sting pe baza principiului reducerii
concentraţiei de oxigen); - alte soluţii, precum aerosolii de stingere a incendiilor. O soluţie a
oferit-o programul spaţial Apollo, care a dezvoltat gazul numit INERGEN. (o combinaţie din
gazele inerte existente în compoziţia aerului: azot-50 %, argon-42 % şi dioxid de carbon-8 %.
Efectul aplicării acestuia este reducerea conţinutului de oxigen din aer de la 21% la o valoare sub
15%, când procesele de ardere se opresc şi, totuşi, organismul uman nu este afectat pe timp
îndelungat. Instalaţiile de stingere cu gaze inerte sau înlocuitori de haloni sunt doar de înaltă
presiune. Instalaţii cu gaze pentru combaterea incendiilor, din punctul de vedere constructiv, pot
fi: - fixe; - semifixe; - mobile (în unele cazuri). 213 Acţionarea lor se face manual sau automat.
Oricare ar fi gazul utilizat, sunt cunoscute două proceduri de stingere: - prin inundarea totală
9
(figura 9.16); - cu acţionare locală (acolo unde nu sunt condiţii de inundare totală, cazul
bazinelor de călire, transformatoarelor cu ulei etc.). În cazul instalaţiilor de stingere cu gaz este
necesar să se asigure evacuarea tuturor persoanelor din compartimentul în care este utilizat
gazul, înainte ca această acţiune să înceapă. Având în vedere costul relativ ridicat al instalaţiilor
de stingere a incendiilor cu gaze inerte sau înlocuitori de haloni, ele se adoptă ca soluţie când
mijloacele de stingere cu apă, spumă sau pulbere nu sunt eficiente sau sunt contraindicate, cum
ar fi: - spaţiile unde se păstrează documente şi bunuri a căror importanţă este deosebită sau au o
mare valoare: muzee, arhive, biblioteci etc.; - încăperile cu risc mare la incendiu unde se află
instalaţii sau echipamente cu valoare mare: laboratoare ştiinţifice, săli de calculatoare, săli de
comandă, centrale telefonice automate, centrale electrodinamice din domeniul feroviar; - în cazul
bazinelor şi rezervoarelor tehnologice cu lichide combustibile calde, degradabile în contact cu
spuma: bazinele de călire. Figura 9.16 Instalaţie de stingere a incendiilor prin inundare totală cu
CO2 stocat la presiune ridicată

10
 Bibliografie

1. Sorin Calotă, Gavril Temian şi a. Manualul pompierului. Editura Imprimeriei de Vest, Oradea – 2009.
2. Buţincu Toader. Maşini şi utilaje de stingere a incendiilor. vol. IV. Editura Ministerului de Interne, 1992.
3. Бубырь Н.Ф. и др. Производственная и пожарная автоматика. Часть II: Пожарная автоматика. – М.:
ВИПТШ. 1986. – 296 с
4. Собурь С.В. Установки пожаротушения автоматические: Справочник. М.: Спецтехника, 2004. – 400 с.
5. Агафонов В.В., Копылов Н.П. Установки аэрозольного пожаротушения: Элементы и характеристики,
проектирование, монтаж и эксплуатация. – М.: ВНИИПО, 1999.
6. NCM E 03.05-2004
7. NCM E.03.04-2004
8. NCM E 03.03-2003
7. НПБ 88 - 2001. Установки пожаротушения и сигнализации. Нормы и правила проектирования.

11