Sunteți pe pagina 1din 85

Username / Parola

inexistente

Top of Form
 
x Creaza cont nou

Explore Uplo
  Home
aza ad

ACTIONARI HIDRAULICE SI
PNEUMATICE
tehnica mecanica
   

LUCRĂRI DE LABORATOR
ACTIONĂRI HIDRAULICE sI PNEUMATICE
2007

CUPRINS
1.           Lucrarea Nr. 1 - Aparatura ce intra în componenta sistemelor de actionare
hidrostatica si simbolizaxrea ei................3

2.           Lucrarea Nr. 2 - Pompe cu roti dintate................................................10

3.           Lucrarea Nr. 3 – Pompe si motoare cu palete.....................................14


4.           Lucrarea Nr. 4 – Pompe si motoare cu pistonase axiale.....................20

5.           Lucrarea Nr. 5 – Analiza constructiv-functionala si calculul cilindrilor


hidraulici.................................................................23

6.           Lucrarea Nr. 6 – Analiza constructiv-functionala a distribuitoarelor cu


sertar.......................................................................29

7              Lucrarea Nr. 7 – Analiza constructiv-functionala a aparaturii pentru reglarea


presiunii..................................................34

8              Lucrarea NR. 8 – Analiza constructiv-functionala a aparaturii pentru reglarea


debitului……………...……...................38

9              Lucrarea NR. 9 – Elemente de înmagazinare a energiei hidrostatice


Acumulatoare.......................................................43

10         Lucrarea NR. 10 – Elemente pentru pregatirea aerului conditionat...46

11         Lucrarea NR.11 – Scheme de actionare cu un singur cilindru pneumatic cu


comanda directa………………53

12         Lucrarea NR. 12 – Scheme pneumatice functionale………..………58

13         Lucrarea NR. 13 – Scheme de actionare cu un singur cilindru pneumatic cu


comanda indirecta…………….63

LUCRAREA NR. 1

Aparatura ce intra în componenta sistemelor de actionare hidrostatica si


simbolizarea ei
1.1. Obiectivul lucrarii

Lucrarea prezinta cele mai reprezentative elemente care intra în componenta


sistemelor de actionare hidrostatica, rolul acestora, precum si modul de simbolizare a lor
prin semne conventionale.

Lucrarea urmareste sa permita studentilor întelegerea si interpretarea schemelor de


actionare hidrostatica.

1.2. Aspecte teoretice

Actionarea hidrostatica este actionarea care asigura o dubla conversie energetica,


transformând energia mecanica în energie hidraulica si apoi din nou în energie mecanica
la alti parametri cinematici si dinamici fata de cei de la intrare. Scopul acestei
transformari este acela de a realiza miscarea, la iesirea din motorul hidraulic, în conditii
de forta sau cuplu impuse si cu viteze impuse.

Sistemele de actionare hidraulice se împart în doua mari categorii:

-         hidrostatice, care înmagazineaza în agentul motor energie potentiala de tip


hidrostatic caracterizata prin presiunea mediului hidraulic. În acest caz, energia
potentiala a agentului motor se dezvolta pe o suprafata creând miscare si forta;

-          hidrodinamice, care vehiculeaza agent motor încarcat cu energie cinetica,


materializata prin viteza acestuia, energie care se produce într-o pompa de tip centrifugal
si care se transforma în energie mecanica într-un motor de tip turbina.

Prezenta lucrare va analiza doar structura si simbolurile elementelor ce alcatuiesc


sistemul de actionare hidrostatic.

Sistemele de actionare hidrostatica se compun în general dintr-o pompa P H (figura


1.1.), elemente de distributie, reglare, control si protectie (EDRCP) si un motor hidraulic
MH. Pompa PH , antrenata de motorul electric ME la cuplul M i si turatia ni, aspira agentul
motor din rezervorul Rz trimitându-l spre elementele de directionare si reglare cu
presiunea pp si debitul Qp. Elementele de reglare modifica presiunea si debitul agentului
furnizat de pompa la alti parametri pm si Qm care sunt necesari actionarii motorului
hidraulic MH pentru a se putea obtine la iesire cuplul M e sau forta Fe cu turatia ne sau
viteza ve, utile actionarii organului de lucru OL. De la motorul MH agentul motor este
retransmis la rezervorul Rz.
Practic, într-un astfel de sistem au loc trei conversii energetice:

-   electro-mecanica, la nivelul motorului electric ME;

-   mecano-hidraulica, la nivelul generatorului hidrostatic (pompa PH);

-   hidro-mecanica, la nivelul motorului hidrostatic MH.

Figura 1.1. Sistemul de actionare hidrostatica

1.3. Desfasurarea lucrarii

În cadrul lucrarii vor fi prezentate principalele elemente care intra în componenta


sistemelor de actionare hidrostatica.

Pentru întelegere, va fi facuta o analiza de principiu a modului lor de functionare


si se va stabili simbolizarea utilizata în schemele de actionare.

Terminologia folosita în domeniul sistemelor de actionare hidrostatica este


reglementata de STAS 6965 iar semnele conventionale folosite la reprezentarea în
scheme a elementelor de actionare sunt reglementate de STAS 7145.

Principalele componente ale sistemelor de actionare hidrostatice sunt:

        Pompele volumice (PH) – sunt ansamble care imprima mediului hidraulic de
lucru energie hidrostatica caracterizata prin presiune (pP) si debit (QP). Ele receptioneaza
energia mecanica produsa de o masina de forta si caracterizata de momentul M i si turatia
ni si o transforma în energie hidrostatica. Aproape toate pompele sunt actionate în
miscare de rotatie.

        Motoarele hidrostatice (MH) – sunt ansamble care primesc energia


hidrostatica produsa de pompa 454s186e (presiune X debit) si o transforma în energie
mecanica de rotatie (moment X turatie) la motoarele rotative sau de translatie (forta X
viteza) la motoarele hidraulice liniare (cilindri de forta), pentru antrenarea mecanismului
actionat (OL).

Uneori aceleasi ansamble pot fi atât pompe cât si motoare, depinzând de modul în
care sunt montate. Unele pot functiona într-un singur sens (nereversibile), altele în
ambele sensuri (reversibile).

Din punct de vedere a variabilitatii debitului vehiculat se disting pompe si


motoare cu debit constant si cu debit variabil.

Simbolizarea pompelor si motoarelor rotative hidrostatice este în tabelul 1.1.

Motoarele hidraulice rectilinii (cilindri hidraulici) sunt din punct de vedere


constructiv de tip cilindru - piston, motiv pentru care se mai numesc si cilindri de forta.

Tabelul 1.1.

Pompe si motoare rotative Pompe Motoare Pompe si motoare


Cu debit constant, nereversibile

Cu debit constant, reversibile

Cu debit variabil, nereversibile

Cu debit variabil, reversibile

Din punctul de vedere al modului în care se realizeaza actionarea, respectiv al


modului în care agentul motor actioneaza pe fetele pistonului, cilindri de forta pot fi: cu
simplu sau cu dublu efect.

Din punct de vedere al raportului dintre diametrul tijei si a pistonului, pot fi:

-   cu diametrul pistonului mai mare decât diametrul tijei;


-   cu diametrul pistonului egal cu cel al tijei, adica cu pistoane plunjer.

Simbolizarea cilindrilor hidraulici este indicata în tabelul 1.2.

Tabelul 1.2.

Cilindri hidraulici Simbolizare în schema


Cu simpla actiune, cu piston si tija unilaterala

Cu simpla actiune, cu piston plonjor

Cu dubla actiune si tija unilaterala

Cu dubla actiune si tija bilaterala

  Elementele de distributie au rolul de a dirija agentul motor spre diferitele


conducte ale schemei hidraulice. Echipamentul de distributie al actionarii hidrostatice
este constituit din: robinete distribuitoare, distribuitoare cu bila, distribuitoare cu sertar
(sertarase distribuitoare) si supape de sens unic (supape de blocare).

Sertarasele distribuitoare sunt cele mai raspândite elemente de distributie din


sistemele de actionare hidrostatica si se întâlnesc într-o gama variata de solutii
constructive de aceea, simbolizarea lor va cuprinde pe lânga simbolul propriu-zis si un
cod numeric exprimat printr-o fractie ordinara unde la numarator se va înscrie numarul
cailor hidraulice racordate la distribuitor iar la numitor, numarul fazelor de lucru pe care
le poate realiza distribuitorul. Astfel ca 4/3 înseamna ca distribuitorul are 4 cai de
racordare si 3 faze de lucru.

În tabelul 1.3 este indicata simbolizarea distribuitoarelor.

Tabelul 1.3.

Sertarase distribuitoare Simbolizare în schema


Cu trei cai si doua pozitii de lucru

Cu patru cai si doua pozitii de lucru

Cu patru cai si trei pozitii de lucru, cu centrul închis

Cu patru cai si trei pozitii de lucru, cu centrul la pompa

Cu patru cai si trei pozitii de lucru, cu centrul la tanc

Cu patru cai si trei pozitii de lucru, cu centrul în tandem

Simbolizarea comenzii pentru comutarea distribuitoarelor în alta faza de lucru, se


face printr-un dreptunghi alipit simbolului de baza (tabelul 1.4.), în dreapta sau în stânga
lui.

Tabelul 1.4.

Felul comenzii Simbolul


Manuala
cu arc

Hidraulica

Pneumatica

Electromagnetica

Supapele de blocare asigura transmiterea debitului într-o singura directie pe


conductele pe care se monteaza. Sub aspect constructiv, supapele de blocare se întâlnesc
în varianta cu scaun. Pe scaun poate presa o bila sau un taler conic.

Simbolizarea acestor supape de sens este indicata în tabelul 1.5.

Tabelul 1.5.

Supape de sens Montaju Simbolizare în schema


l
Supapa simpla de blocare cu arc de traseu
de panou
Supapa simpla de blocare fara arc de traseu
de panou
Supapa de blocare cu comanda fara arc
hidraulica de deblocare
cu arc

        Supapele de presiune sunt destinate asigurarii presiunii dorite pe anumite


circuite hidraulice. Ele pot fi în pozitie normala, neactionate, normal închise sau normal
deschise. Cele normal deschise au rol de supape de deversare (de descarcare) iar cele
normal închise au rol de supape de siguranta.

Simbolizarea acestor supape este redata în tabelul 1.6.

Tabelul 1.6.

Supapa de presiune Simbolizare în schema


Supapa de presiune normal închisa

Supapa de presiune normal deschisa

Supapa de presiune cu comanda diferentiala


Supapa de siguranta (limitator de presiune cu actiune directa)

Supapa de deversare (de descarcare)

        Echipamentul de reglare a debitului pe circuitele hidraulice consta în


montarea unor rezistente fixe sau reglabile (drosele) pe circuit, care lamineaza debitul de
agent motor, fractionându-l si administrându-l la valoarea dorita motorului hidraulic.

Din punct de vedere constructiv si al pozitiei de montare în schema hidraulica,


droselele sunt de doua categorii:

-         drosele de traseu, care se monteaza direct pe conductele schemei hidraulice si


care pot fi cu sau fara supapa de sens;

-         drosele de panou, care se monteaza pe panoul de comanda al instalatiei


hidraulice si care sunt întotdeauna însotite de supape de sens.

Simbolizarea acestor elemente de reglare a debitului este data în tabelul 1.7.

Tabelul 1.7.

Echipamentul de reglare a debitului Simbolizare în schema


Rezistenta hidraulica fixa
Rezistenta reglabila (drosel) de traseu
Drosel de panou în paralel cu o supapa de sens unic

              Echipamentul auxiliar al schemelor hidraulice se compune din: conducte,


filtre, acumulatoar, rezervor (tanc), schimbator de caldura.

Conductele asigura circulatia agentului motor catre diferitele elemente ale


schemei. Simbolizarea lor este redata în tabelul 1.8.

Tabelul 1.8.

Conducte Simbolizarea
Conducta de lucru
Conducta de pilotare
Intersectie de conducte cu racordare între ele
Intersectie de conducte fara racordare

Filtrele sunt elemente destinate purificarii agentului motor. Ele au rolul sa retina
atât particulele mecanice cât si produsele de oxidare din agent. Într-o schema hidraulica
trebuie sa existe minim trei filtre si anume: filtrul de umplere si aerisire, filtrul pe
conducta de aspiratie a pompei si un alt filtru montat în schema hidraulica.

Acumulatoarele sunt elemente care înmagazineaza o parte a energiei hidrostatice


furnizata de pompe, constituind pentru schema hidraulica o rezerva de energie
hidrostatica. Acestea se monteaza pe o derivatie a conductei de refulare a pompei.
Scopul acumulatoarelor hidraulice este de a prelua volume de lichid sub presiune si de a
le restitui ori de câte ori este necesar.

Rezervorul (tancul) are rolul de a furniza agentul motor schemei hidrostatice


precum si de a limita temperaturile de functionare ale acesteia.

Simbolizarea acestor elemente este redata în tabelul 1.9.

Tabelul 1.9.

Filtru Acumulator Rezervor (tanc)

Aparatele de masura si control au rolul de a masura si indica parametrii de lucru


ai agentului motor: presiunea se masoara cu manometrul, debitul cu debitmetrul iar
temperatura cu termometrul. Simbolizarea acestor aparate este indicata în tabelul 1.10.

Tabelul 1.10.

Manometru Debitmetru Termometru

În cadrul lucrarii se va analiza schema din figura 1.2. atât ca pozitie a elementelor
în schema cât si a rolului lor.
Figura 1.2. Schema hidraulica a ciclului de lucru avans rapid – avans lent – retragere
rapida

LUCRAREA NR. 2

Pompe cu roti dintate


1.1.         Obiectivul lucrarii

Lucrarea îsi propune sa prezinte una dintre pompele cel mai des utilizate în
instalatiile hidraulice de putere medie, pompa cu roti dintate. Larga ei utilizare se
datoreste simplitatii constructive, a fiabilitatii ridicate si a întretinerii usoare. Este o
pompa cu debit constant deoarece datorita constructiei ei nu îsi poate modifica volumul
specific.

Pompa cu roti dintate realizeaza debite de pâna la 1000 l/min si presiuni maxime
de 250 bari. Ea nu se utilizeaza ca motor decât în cazuri rare datorita cuplului motor
redus pe care îl dezvolta.

1.2.          Aspecte teoretice

Dupa numarul de roti dintate în angrenare si felul danturii pompele pot fi:

-          cu doua roti (rotoare), care pot avea dantura exterioara sau interioara;

-          cu mai multe roti dintate.

Cele mai raspândite sunt pompele cu doua roti dintate (figura 2.1.), cu dantura
exterioara.

Figura 2.1.Pompa cu doua roti dintate egale, cu dantura exterioara

Pompa preia agentul hidraulic prin orificiul de aspiratie A si îl transporta prin


golurile dintre dintii rotilor spre orificiul de refulare R. Cele doua roti dintate, una
antrenoare si cealalta antrenata, se rotesc cu turatia n în interiorul carcasei.

Turatia de antrenare a pompelor cu roti dintate nu depaseste 3000 rot/min. De


regula, pentru siguranta si cresterea duratei de functionare, se recomanda ca turatia de
antrenare sa fie de 1500 rot/min.

Pentru calculul debitului se ia în considerare volumul de fluid ce este transportat


între A si R la o rotatie, de catre o roata dintata. Conform figurii 2.1 acesta este:
V1=0,5×π×Dw1×h×l [mm3] (1)

în care: Dw1 - diametrul de divizare al rotii dintate conducatoare [mm]; Dw1 = m×z1

h - înaltimea dintelui [mm]; h = 2×m

l - latimea rotii [mm]; l = m ×m

z1 - numarul de dinti al rotii conducatoare;

n1 - turatia rotii conducatoare [rot/min];

m - modulul rotii dintate [mm].

Debitul pompei va fi:

Q=π×Dw1×h×z1×l×n1 [l/min]
(2)

Înlocuind în relatia (2) elementele geometrice ale rotii, în functie de modul si


numarul de dinti si tinând seama de unitatile de masura se obtine:

Q=2×10-6×π×m3×z1× m ×n1
(3)

La pompele cu trei rotoare debitul se dubleaza.

Pentru calculul aproximativ al momentului de antrenare al pompei se ia în


considerare volumul de agent transportat la o rotatie:

V=2×V1 (4)

Iar momentul de antrenare va fi:

[Nm] (5)

în care: p – presiunea de lucru [bari];

V – volumul [mm3]
1.3.          Instalarea pompei volumice

Antrenarea mecanica a pompei se face fie coaxial cu arborele de intrare, prin


intermediul unui cuplaj elastic, fie lateral fata de arborele de iesire, când transmiterea
miscarii se face prin angrenaj, roti de curea sau lant.

Conectarea pompei la reteaua hidraulica a instalatiei trebuie sa respecte


urmatoarele reguli:

-    montarea obligatorie în apropierea orificiului de refulare a unei supape de


siguranta pentru reglarea presiunii si deversarea excedentelor de debit ale pompei (figura
2.2);

-    la conectarea în serie a doua sau mai multe pompe este obligatorie ca cea din
amonte sa aiba debitul ceva mai mare decât cea din aval, excedentul urmând a fi
eliminat continuu prin supapa (figura 2.3);

-    la conectarea în paralel a doua sau mai multe pompe se vor folosi supape de
sens la conectarea pompelor, supape care fac posibila reglarea pompelor la presiuni
diferite,precum si oprirea uneia fara a perturba functionarea celorlalte (figura 2.4).

Figura 2.2. Figura 2.3. Figura 2.4.


Instalarea unei pompe Pompe legate în serie Pompe legate în paralel

1.4.    Desfasurarea lucrarii

În cadrul lucrarii vor fi demontate, studiate si relevate diferite pompe cu roti


dintate.

În functie de diametrul arborelui de antrenare al pompei se vor alege trei motoare


de acelasi diametru cu turatii diferite (na=750, 1000 si 1500 rot/min la mersul în gol).

Se vor nota: tipul de motor, puterea si turatia la mersul în sarcina. Pentru fiecare
motor se va calcula momentul de antrenare:

Ma=103× [Nmm] (6)

unde: Pi – puterea la arborele motorului electric [W]

ni –turatia la arborele motorului electric la mersul în sarcina [rot/min]

Considerând randamentul pompei = 0,9 se va determina puterea la iesirea din


pompa:

Pe =Pi× [W] (7)

Se vor masura dimensiunile rotilor dintate ale pompei: diametrul exterior al rotii
conducatoare (Da1); numarul de dinti a rotii conducatoare (z 1); latimea rotii (l). Se va
stabili si standardiza modulul rotilor, tinând seama ca:

[mm] (8)

Conform STAS 822-82 modulul poate fi: 1; 1,125; 1,25; 1,375; 1,5; 1,75; 2; 2,25;
2,5; 2,75; 3; 3,5; 4 [mm] s.a.

Se vor calcula debitele furnizate de pompa în conditiile antrenarii ei cu cele trei


motoare alese, cu relatia:

Q=2×10-6× ×m2×z1×l×ni [l/min]


(9)

Facând echilibrul puterilor la intrarea si iesirea din pompa:

(10)

Presiunea fluidului la iesirea din pompa va fi:


p= = ×612 [bari] (11)

Pentru cele trei motoare alese (cu turatii diferite), având acelasi diametru cu al
pompei se va completa urmatorul tabel:

Turatia motor electric la mers în gol [rot/min] 750 1000 1500


Tipul motorului
Turatia motor electric la mers în sarcina [rot/min]
Puterea motorului electric [W]
Momentul de antrenare la motorul electric [N.mm]
Debitul pompei [l/min]
Presiunea de iesire din pompa [bari]

LUCRAREA NR. 3

Pompe si motoare cu palete


1.1.    Obiectivul lucrarii

Lucrarea îsi propune sa prezinte o masina cu palete ce poate fi utilizata atât ca


pompa cât si ca motor, poate fi construita în varianta cu debit constant sau variabil,
prezinta gabarit redus, lucreaza la presiuni medii (200 bari) si are fiabilitate ridicata.

Se va urmari: cunoasterea constructiva a acestor pompe si motoare; calculul


debitului si a turatiei ce se pot realiza în diverse conditii, în functie de parametri lor
geometrici; modul de montare în instalatie.

1.2.    Aspecte teoretice

Pompele si motoarele cu palete se construiesc în doua variante: cu debit vehiculat


constant si cu debit variabil.

a)            La cele cu debit constant, în conditiile antrenarii rotorului pompei cu


turatie constanta, debitul refulat va fi constant iar în cazul alimentarii motorului cu
palete cu debit constant, el furnizeaza o turatie constanta la iesirea din motor.

Dupa pozitia paletelor, pot fi: cu palete în rotor (cel mai des) sau cu palete în
stator.

Pompele si motoarele cu palete în rotor pot fi cu dubla actiune, când au doua


perechi de camere de admisie si refulare (figura 3.1) sau cu actiune multipla când
prezinta mai multe perechi de camere de admisie si refulare.

Figura 3.1.Pompe cu palete cu debit constant

La aceste masini, statorul 1 are un alezaj oval iar în centrul lui se afla rotorul 2
prevazut cu paletele 3, antrenat în miscare de rotatie. În miscarea lor, paletele matura un
spatiu variabil cuprins între stator si rotor. Acest spatiu se mareste în dreptul camerelor
de aspiratie A1 si A2 creindu-se depresia necesara aspiratiei agentului motor si se
micsoreaza în dreptul camerelor R1 si R2 realizându-se refularea agentului din pompa.

Functionarea ca motor se obtine alimentând sub presiune camerele R 1 si R2 si


punând în comunicatie cu rezervorul camerele A1 si A2. Fortele de presiune care
actioneaza pe o suprafata mai mare în dreptul camerei de refulare vor creia un cuplu
motor care antreneaza rotorul în miscare de rotatie în sens contrar celui indicat pe figura
3.1.

Mentinerea paletelor în contact cu statorul se asigura prin arcuri sau cu presiune


de ulei introdus în spatiul de sub palete: camerele a 1 si a2 primesc ulei sub presiune, iar
camerele b1 si b2 sunt cuplate la rezervor. Camerele sunt plasate în flansele frontale ale
pompei si comunica cu spatiile de sub palete. La motoare este invers, camerele a1 si a2
au comunicatie cu rezervorul.
Debitul refulat de pompa cu dubla actiune:

Q=2×l(r1-r2)[ (r1+r2)–b×z/cos ]×n (1)

unde: r1 si r2 - sunt cele doua raze (minima si maxima) ale alezajului oval;

l – latimea paletei;

b – grosimea paletei;

z – numarul de palete;

- unghiul de înclinare a paletei (Figura 3.2);

n – turatia primita de la motorul electric.

Figura 3.2.Schema de calcul al debitului pompei cu palete cu debit constant

În cazul când masina functioneaza ca motor, turatia furnizata va fi:

(2)

b) Cele cu debit variabil, se deosebesc de cele cu debit constant prin faptul ca axa
rotorului este deplasata fata de cea a statorului cu excentricitatea e. Uleiul este aspirat de
pompa, prin camera de aspiratie A (figura 3.3), datorita depresiunii create, ca urmare a
faptului ca volumul maturat de palete creste si este refulat în camera de refulare R, unde
spatiului dintre rotor si stator descreste. Debitul refulat de pompa se regleaza prin
modificarea excentricitatii e.

Figura 3.3.Pompe cu palete cu debit variabil

Paletele sunt mentinute în contact cu statorul prin ghidare fortata sau fiind împinse
cu arcuri plasate sub palete. Ghidarea se asigura cu cepuri laterale, care culiseaza în
flansele laterale. Camerele de sub palete, din rotor, au comunicatie cu spatiul dintre rotor
si stator pentru evitarea depresiunii la aspiratie, sau comprimarii uleiului la refulare.
Recircularea uleiului de sub palete se poate asigura prin practicarea în capacul pompei a
unor camere care fac legatura între spatiul de sub paleta si spatiul dintre rotor si stator.

Debitul unei pompe cu palete cu debit variabil are expresia:

Q=2( ×D–b×z)×l×n×e
(3)

unde: D – diametrul interior al alezajului statorului;


b – grosimea paletei;

l – latimea paletei;

z – numarul de palete;

e – excentricitatea;

n – turatia primita de la motorul electric.

Aceste pompe se folosesc, în general, pentru debite mari si presiuni relativ mici,
parametrii lor caracteristici fiind:

Q = (150…1500) [l/min];

p = (50…70) [daN/cm2]

n = (500…1500) [rot/min];

P = (2…50) [kW].

La functionarea ca motor, turatia motorului poate fi reglata, pentru un debit


constant de alimentare, prin varierea excentricitatii e. Turatia motorului este data de
expresia:

n= (4)

unde: Q – debitul administrat motorului; celelalte notatii ramânând ca la relatia (3).

Pompele cu debit variabil pot beneficia de o serie de calitati si performante


deosebite în conditiile când sunt construite cu regulatoare de putere.

Pompele cu palete cu regulator de putere au scopul de a acorda debitul refulat


de pompa cu presiunea din sistem. Astfel, când în sistemul hidraulic nu mai este necesar
a se furniza debit de ulei (la capetele de cursa ale motoarelor de actionare, în fazele
ciclului de lucru fara deplasare etc.) datorita cresterii presiunii în regulator se comanda
reducerea debitului pompei aproape de valoarea zero.

Pompele cu palete cu debit variabil prevazute cu regulator de putere au


urmatoarele avantaje principale:

-          se îmbunatateste bilantul energetic al sistemului de actionare prin acordarea


automata a debitului refulat la necesitatile reale ale consumatorului;

-          se micsoreaza temperatura uleiului ca urmare a reducerii debitului vehiculat;

-          se simplifica sistemul de protectie al schemei hidraulice, prin supapa de


presiune trecând un debit mai mic;

-          capacitatea rezervorului de ulei poate fi micsorata, reducându-se cantitatea


medie de ulei vehiculata.

Pompele cu regulator de putere se construiesc în doua variante: folosind


deplasarea cu arc a statorului sau folosind deplasarea hidraulica a statorului.

Pompa cu regulator folosind deplasarea cu arc a statorului (figura 3.4.) are statorul
(4) format dintr-un inel deplasabil iar camera de refulare dispusa asimetric în raport cu
axa pompei. Forta rezultanta F a presiunii din dreptul camerei de refulare se descompune
în componentele F1 si F2 . Forta F2 este preluata de reazimele fixe ale arborelui rotorului
iar forta F1 preseaza statorul deplasabil asupra resortului (2). Când forta F 1 depaseste
forta de pretensionare a resortului, atunci statorul este deplasat, reducându-se
excentricitatea e. surubul (1) regleaza forta de pretensionare a resortului (2), reglând
astfel presiunea la care are loc reducerea excentricitatii.

În repaos, când pompa nu refuleaza ulei, arcul (2) deplaseaza statorul la


excentricitatea reglata initial prin surubul (3).
Figura 3.4.Pompa cu palete cu regulator de putere folosind

deplasarea cu arc a statorului

1.3.          Desfasurarea lucrarii

În cadrul lucrarii vor fi demontate, studiate si relevate diferite pompe cu palete.

Se vor masura dimensiunile paletelor (b, l) si ale alezajului statoric (r 1; r2- pentru
pompele cu debit constant si D- pentru pompele cu debit variabil), numarul paletelor (z)
si înclinarea lor.

Considerând ca pompa poate fi antrenata de trei motoare cu turatii diferite (n=750,


1000 si 1500 rot/min la mersul în gol), se vor calcula debitele furnizate de pompa în
conditiile antrenarii ei cu cele trei motoare, cu relatia:

- pentru pompa cu debit constant:

Q=2×10-6×l×(r1-r2)[ (r1+r2) – b×z/cos ]×n


(5)
- pentru pompa cu debit variabil:

Q=2×10-6( ×D – b×z) l×n×e


(6)

în cazul reglarii excentricitatii e la trei valori între maxim si minim.

Facând echilibrul puterilor la intrarea si iesirea din pompa:

(7)

unde: =0,9 randamentul pompei.

Presiunea fluidului la iesirea din pompa va fi:

p= [bari] (8)

Pentru cele trei motoare de antrenare alese (cu turatii diferite), având acelasi
diametru cu al pompei se va completa urmatorul tabel:

Turatia motor electric la mers în gol [rot/min] 750 1000 1500


Tipul motorului
Turatia motor electric la mers în sarcina [rot/min]
Puterea motorului electric [W]
Momentul de antrenare la motorul electric [Nmm]
Debitul pompei [l/min]
Presiunea de iesire din pompa [bari]

LUCRAREA NR. 4

Pompe si motoare cu pistonase axiale

1.1.         Obiectivul lucrarii

Lucrarea îsi propune sa prezinte pompele si motoarele cu pistonase axiale,


masini hidraulice care au o mare raspândire datorita comportarii bune în exploatare, a
fiabilitatii ridicate si a posibilitatilor de implementare în categorii de instalatii de mare
diversitate. Pot realiza presiuni de pâna la 700 bari si debite de peste 800 l/min. De
asemenea, datorita echilibrarii radiale si axiale foarte bune, turatiile de antrenare pot
depasi 3000 rot/min, iar în cazuri speciale pot ajunge la 20000 rot/min.

1.2.         Aspecte teoretice

Pompele si motoarele cu pistonase axiale se construiesc în doua variante: cu


debit, respectiv turatie constanta sau cu debit respectiv turatie variabila.

Dupa modul de antrenare al blocului pistonaselor în raport cu discul antrenor se


disting doua categorii principale de astfel de masini:

- cu bloc înclinat;

- cu disc înclinat.

În ambele cazuri, blocul cilindrilor este antrenat în miscare de rotatie si datorita


înclinarii dintre axa blocului cilindrilor si axa discului, pistonasele sunt obligate sa
descrie o cursa h aspirând ulei din camera A si refulându-l în camera R. La constructiile
cu debit variabil, se poate modifica unghiul de înclinare a discului si astfel cursa h a
pistoanelor.

La pompa cu pistonase axiale cu bloc înclinat (figura 4.1.) antrenarea se


realizeaza prin arborele 6, care roteste discul 5 si acesta prin axul cardanic 4 pune în
miscare de rotatie blocul pistonaselor 1. Pistoanele 2 sunt legate de discul 5 prin tijele 3
terminate cu articulatii sferice. Blocul pistonaselor 1 este etans fata de discul de
distributie fix 7, în care se afla practicate camerele de aspiratie A si refulare R.

Figura 4.1. Pompa cu pistonase axiale cu bloc înclinat


Figura 4.2. Constructia unei pompe cu pistonase axiale

cu bloc înclinat si debit constant

Debitul pompei cu pistonase axiale cu bloc înclinat este dat de expresia:

Q= h.z.n (1)

unde: h - cursa pistoanelor; h = 2R.sin

z - numarul de pistoane;

n - turatia pompei;

d - diametrul unui pistonas.

La pompa cu pistonase axiale cu disc înclinat (figura 4.3) blocul pistonaselor 1


se roteste cu turatia n. Pistoanele 2, presate de arcuri asupra discului înclinat 5, executa
o cursa de lungime h. Discul de distributie fix 6, contine camerele A si R.
Figura 4.3. Pompa cu pistonase axiale cu disc înclinat

Debitul acestei pompe, cu notatiile din figura 4.3., se scrie:

Q= D.tg . .
zn (2)

1.3.         Desfasurarea lucrarii

În cadrul lucrarii vor fi demontate, studiate si relevate pompe cu pistonase axiale.


Dupa efectuarea masurarii dimensiunilor elementelor componente vor fi calculate
debitele cu relatiile prezentate anterior (1 sau 2).

Volumul de ulei refulat la o rotatie a blocului va fi:

V=h·z· ·d2/4[mm3] (3)

Iar debitul se va calcula în cazul actionarii cu motoare având turatia la mersul în


gol de 3000 rot/min.

Q=10-6·h·z·n· ·d2/4 [l/min]

Adoptând pentru presiune valori de 500, 600 si 700 bari, se va calcula momentul
de antrenare al pompei cu relatia:
Ma=10-4 [Nm] (4)

unde: p- presiunea [bar] ;

V- volumul [mm3].

Puterea necesara pentru dezvoltarea presiunii p se va calcula cu relatia:

P= [KW] (5)

Se considera randamentul =0,9.

Cu rezultatele obtinute se va completa tabelul de mai jos:

Marimi caracteristice

Volumul de ulei refulat la o rotatie [mm]


Debitul [l/min]
Valoarea presiunii [bari] 500 600 700
Momentul de antrenare a pompei [Nm]
Puterea necesara pentru dezvoltarea presiunii P [KW]
Motorul electric de antrenare a pompei
Turatia motorului la mers în sarcina

LUCRAREA NR. 5

Analiza constructiv-functionala si calculul cilindrilor hidraulici

1.1.         Obiectivul lucrarii

Lucrarea îsi propune sa analizeze solutiile constructiv - functionale ale


cilindrilor hidraulici si cum trebuie facuta instalarea lor mecanica si hidraulica.

Se va urmari: cunoasterea constructiva a unor cilindri hidraulici, calculul


debitului de fluid necesar deplasarii pistonului cu o anumita viteza, presiunea necesara
pe piston pentru dezvoltarea unei anumite forte axiale, realizarea diverselor scheme de
actionare si varierea parametrilor de lucru.
1.2.         Aspecte teoretice

Cilindri hidraulici, cunoscuti si sub denumirea de motoare hidraulice liniare sau


cilindri de forta, sunt elemente cu rol de executie. Ei realizeaza conversia energetica
inversa: din energie hidrostatica în energie mecanica, caracterizata de doi parametri,
forta si viteza.

Aceste motoare au o larga raspândire datorita simplitatii constructive si a


posibilitatii de realizare a unor forte mari si foarte mari de actionare.

Datorita marii diversitati de motoare hidrostatice rectilinii, clasificarea acestora


trebuie facuta din mai multe puncte de vedere, astfel:

1.     Din punctul de vedere al modului în care agentul motor actioneaza pe fetele
pistonului, se disting:

-         cilindri cu simplu efect (figura 5.1. j);

-         cilindri cu dublu efect (figura 5.1. a, b, c, d).

2.     Din punctul de vedere al mobilitatii elementelor ele pot fi:

-         cu cilindru fix si piston mobil (figura 5.1. a, c, e, g, l, j, k);

-         cu cilindru mobil si piston fix (figura 5.1. b, d, f, h).

3. Din punct de vedere al raportului dintre diametrul tijei si al pistonului:

-         cu diametrul pistonului mai mare decât diametrul tijei (figura 5.1.a,b,c, d, g);

-         cu diametrul tijei egal cu diametrul pistonului, numite si pistoane plonjoare


(figura 5.1. e, f).

4. Din punct de vedere al numarului de motoare ce actioneaza acelasi organ de lucru:

-         hidromotoare singulare (figura 5.1. a, b, c, d, h);

-         hidromotoare multiple, care pot fi cuplate în serie (figura 5.1. h, i, k) sau în
paralel (figura 5.1. e, f, g).

Cilindri de forta se leaga în serie sau în paralel pentru a mari forta de actionare
sau cursele de deplasare ale organului actionat.

Figura 5.1. Tipuri de cilindri hidraulici

Solutiile de instalare mecanica pentru cilindri hidraulici sunt variate, depinzând de


rolul functional în ansamblul din care acestia fac parte. Ei pot fi legati de organele pe
care le actioneaza sau de batiu prin:

-capete filetate (figura 5.2. a);

-capete cu ocheti (figura 2. b si c);

-suport de legatura (figura 5.2. e);

-flanse (figura 5.2. g);

-articulatii pe corpul motorului (figura 5.2. d).

Figura 5.2. Instalarea mecanica a cilindrilor hidraulici

Solutiile de instalare hidraulica ale cilindrilor sunt în functie de numarul


cilindrilor ce se alimenteaza. Astfel, se disting:

1.     Alimentare individuala a cilindrului (figura 5.3.) cu mai multe variante:


Figura 5.3. Solutii de instalare hidraulica a cilindrilor de forta

a.      Cilindrul alimentat de la pompa printr-un distribuitor cu doua pozitii (figura 5.3.
a). Solutia nu permite pistonului sa stationeze decât la capatul de cursa, în pozitiile
extreme.

b.     Cilindrul este alimentat de la pompa printr-un distribuitor cu trei pozitii (figura
5.3. b). Solutia permite blocarea pistonului în orice pozitie, pe toata lungimea cursei.

c.     Cilindrul este alimentat de la pompa printr-un distribuitor cu trei pozitii si doua
supape antisoc (4 si 5), figura 5.3. c. Supapele montate între camerele cilindrului evita
crearea suprapresiunii în conductele de legatura dintre distribuitor si cilindru.
Suprapresiunea se poate datora unor forte externe care continua sa actioneze în
momentul opririi bruste a pistonului. La depasirea presiunii într-una din camerele
cilindrului, supapa se deschide spre cealalta camera, în care exista tendinta inversa, de
vidare.

d.     Pistonul cilindrului poate fi deplasat mecanic (figura 5.3. d), într-un sens sau altul,
prin intermediul tijei, în momentul când distribuitorul (7) este în pozitie mediana. În
aceasta pozitie, ambele camere ale cilindrului comunica cu rezervorul.

e.      Solutia permite marirea vitezei pistonului prin recircularea lichidului de la camera
mica a cilindrului spre camera mare, lucru posibil datorita distribuitorului (8) cu patru
pozitii (figura 5.3. e).

2.                 Alimentarea mai multor cilindri de la o singura pompa (figura 5.4.) cu mai
multe variante:

Figura 5.4. Alimentarea mai multor cilindri de la o pompa

a.      Solutia este denumita „legare în paralel” (figura 5.4. a). Ea ofera posibilitatea
actionarii simultane a doi sau mai multi cilindri prin comenzi aferente date de
distribuitoare. În acest caz, în conditiile unei comenzi simultane, cilindri vor actiona în
ordinea descrescatoare a presiunilor de lucru.

b.     Solutia este denumita „legare în serie” (figura 5.4. b). Este cazul unui multiplu de
cilindri în care primul este alimentat de pompa iar urmatorii de catre cilindrul imediat
anterior. Solutia ofera posibilitatea deplasarii sincrone a cilindrilor cu viteze ce variaza
în functie de caracteristicile lor dimensionale.

1.3            Desfasurarea lucrarii

Se va proiecta un cilindru hidraulic care trebuie sa dezvolte la tija o forta de


împingere Fi=200 daN, sa împinga obiectul actionat cu o viteza de lucru vi=0,5 m/min pe
o distanta c=300 mm si sa se retraga cu o viteza v t=2m/min. Presiunea dezvoltata de
pompa 454s186e este p=3 MPa. Schema de functionare este data în figura 5.5.

Figura 5.5. Schema hidraulica

Forta axiala pe piston:

F=p·Sp (1)

unde: Sp- este suprafata efectiva a pistonului:


Sp1= sau Sp2=

D- diametrul interior al cilindrului;

d- diametrul tijei pistonului.

Din relatia (1) va rezulta diametrul interior D:

D= (2)

în care: - randamentul mecanic:

= 0,85...0,9

Se recomanda ca raportul dintre diametrul pistonului si diametrul tijei sa fie:

Cursa acestor motoare este cuprinsa între valorile c=87,5...865 mm.

În figura 5.6 este prezentata constructia unui cilindru hidraulic cu dublu efect.
Figura 5.6. Cilindru hidraulic cu dublu efect

Debitul de lichid necesar în cilindru se calculeaza cu relatia:

Q= [l/min] (3)

în care: - este randamentul volumetric:

=0,9

Puterea hidraulica de intrare în motor:

P m= [KW] (4)

unde: p [bari] ; Q [l/min].

Timpul necesar pentru parcurgerea cursei c:

ti= [min] sau tt= [min]

Diametrul orificiilor de intrare-iesire:

di [mm] (5)

Pentru vu se adopta valorile:

p [bar] 25 50 100 200 300


vu [m/min] 1,50 2,00 2,50 3,00 3,50

Se va reprezenta cilindrul hidraulic la dimensiunile obtinute si se vor compara


aceste dimensiuni cu cele date pentru cilindri standardizati.

LUCRAREA NR.6
Analiza constructiv-functionala a distribuitoarelor cu sertar

1.1.         Obiectivul lucrarii

Sertarasele distribuitoare sunt cele mai raspândite elemente de distributie din


sistemul de actionare hidrostatic deoarece, pot fi folosite pentru game largi de debite si
presiuni, permit frecvente ridicate de comutare, asigura o multitudine de functii de
comanda, au forma constructiva si tehnologica simpla.

Din acest motiv, lucrarea îsi propune sa prezinte în detaliu aceasta aparatura
precum si principalele probleme ce apar la proiectarea si la executia lor.

1.2.         Aspecte teoretice

Echipamentul de distributie este destinat distribuirii sau dirijarii agentului motor


spre diferite conducte ale schemei hidraulice. El trebuie sa prezinte siguranta în
exploatare, rezistente locale si pierderi prin frecare minime, pierderi de debit reduse,
comanda usoara si sensibilitate mare la schimbarea regimului de lucru, sa realizeze
inversarea fara socuri a miscarii într-un timp cât mai scurt.

Echipamentul de distributie al actionarii hidrostatice este constituit din: robinete


distribuitoare, distribuitoare cu bila si distribuitoare cu sertar.

Dintre toate aceste elemente de distributie, distribuitoarele cu sertar ocupa cel mai
important loc, ele diferentiindu-se în functie de o serie de criterii cum ar fi: numarul de
canale, schema de distributie si natura comenzii de comutare.

Un distribuitor cu sertar se compune dintr-o parte fixa - corp -, o parte mobila -


sertar - si anumite elemente de actionare. Functionarea lor se bazeaza pe translatarea si
oprirea sertarului în corp, în anumite pozitii care asigura o corespondenta precisa a cailor
de comunicatie prin care se face trecerea fluidului conform schemei de distributie.

În figura 6.1. este prezentata schema unui distribuitor cu sertar cu rol de inversare
a sensului de miscare a unui organ de lucru solidar cu pistonul motorului hidraulic.

În figura 6.1. a pozitionarea sertarului permite fluidului refulat de pompa P H sa


alimenteze camera 1 a motorului hidraulic M H producând miscarea cu viteza v1 ca
urmare a trecerii prin orificiile P si A. Trecerea spre rezervorul R z a fluidului din camere
2 a motorului MH se face liber prin orificiile B si R2 .
Comutând în pozitia din figura 6.1. b, pompa PH alimenteza camera 2 producând
deplasarea cu viteza v2, datorita refularii fluidului prin orificiile P si B. În acest timp,
scurgerea fluidului din camera 1 a motorului se face prin orificiile A si R1 catre rezervor.

Figura 6.1. Sertaras distribuitor pentru inversarea sensului de miscare

Ca rezultat al combinatiei dintre numarul de orificii si pozitii ale sertarasului,


exista o gama larga de distribuitoare.

Conform STAS 7145 simbolizarea distribuitoarelor se face sub forma unei fractii
ordinare: numaratorul, reprezinta numarul cailor hidraulice racordate la distribuitor iar
numitorul, numarul fazelor pe care le realizeaza distribuitorul.

La noi în tara sunt tipizate opt scheme de baza pentru distribuitoarele hidraulice
notate 01...08, sase realizate pentru patru cai si doua pentru cinci cai hidraulice (figura
6.2).

Figura 6.2. Pozitii de comutare la distribuitoarele cu sertar

Comanda acestor distribuitoare poate fi realizata în varianta: manuala (figura 6.3),


mecanica, hidraulica, pneumatica (figura 6.4) si electro-magnetica(figura 6.5).
Figura 6.3. Comanda manuala

Figura 6.4. Comanda pneumatica

Figura 6.5. Comanda electro-magnetica

Comanda manuala cu indexare asigura o pozitie stabila dupa comutare.


Comenzile hidraulica si pneumatica sunt similare, numai ca agentul de lucru este altul.
Comanda electromagnetica este însa cea mai raspândita datorita avantajelor ei: prezinta
posibilitatea automatizarii electrice a ciclurilor de lucru, asigura o frecventa mare a
comutarilor. Comanda electromagnetica se poate face cu curent continuu sau curent
alternativ.

Distribuitoarele ce functioneaza la debite mari (DN 13 mm) nu mai pot fi


comandate cu maneta sau cu electromagneti, deoarece fortele dinamice axiale sunt mari,
de aceea, deplasarea plunjerului în vederea comutarii se face printr-un alt sistem
hidraulic. Aceasta comanda hidraulica ce se face prin intermediul altui distribuitor
poarta denumirea de pilotare. Pilotarea sertaraselor poate fi obtinuta în doua variante:
prin autopilotare (figura 6.6) sau prin pilotere exterioara.

Figura 6.6. Sertaras distribuitor autopilotat.

1.3.         Desfasurarea lucrarii

Vor fi analizate constructiv si functional mai multe tipuri de distribuitoare pilotate


si nepilotate. În conformitate cu cataloagele tehnice pentru aparatura hidraulica de
distributie, se va urmari sistemul de simbolizare si de codificare pentru trei dintre
tipurile de distribuitoare cu sertar analizate.

Vor fi evidentiate traseele agentului hidraulic în functie de cele trei pozitii ale
distribuitoarelor analizate.

Se va realiza montajul din figura 6.7. si se va descrie rolul celor doua sertarase în
diversele lor pozitii.
Figura 6.7. Ciclul AR-AL-RR cu reciclarea debitului

LUCRAREA NR. 7

Analiza constructiv-functionala a aparaturii

pentru reglarea presiunii


1.1.         Obiectivul lucrarii

În cadrul sistemelor de actionare hidrostatica, aparatele pentru controlul presiunii,


cunoscute sub denumirea de supape de presiune ocupa unul din primele locuri în
ordinea importantei. Acest lucru este datorat faptului ca presiunea este unul din cei doi
parametri prin care se exprima cantitativ puterea transmisa de catre actionarea hidraulica
respectiva.

Lucrarea îsi propune sa analizeze cele mai cunoscute tipuri de supape hidrostatice,
atât din punct de vedere constructiv si functional, cât si din punct de vedere al modului
în care ele realizeaza anumite functii în cadrul sistemului.

1.2.         Aspecte teoretice

Supapele ce deservesc sistemele de actionare hidrostatice si se pot împarti, dupa


rolul lor în sistem, în doua mari categorii: supape de presiune si supape de blocare
(supape de sens unic).

Supapele de presiune sunt destinate asigurarii presiunii dorite pe anumite circuite


hidraulice. Din punct de vedere functional, se împart în:

- Supape de limitare a presiunii;

- Supape de cuplare - decuplare;

- Supape de reducere a presiunii.

Supapele de limitare a presiunii asigura protectia instalatiei fata de


suprapresiuni. Ele se întâlnesc în doua variante:

Supape de deversare, care functioneaza normal deschise, ele deversând la tanc


diferenta dintre debitul constant al pompei si debitul variabil necesar motorului
hidraulic. Supapa de deversare se monteaza în paralel cu pompa de debit constant (figura
7.1.).

Figura 7.1. Montarea în schema a Figura 7.2. Montarea în schema a

supapei de deversare supapei de siguranta


Supape de siguranta, functioneaza în general normal închise si se monteaza în
paralel cu o pompa cu debit variabil (figura 7.2). În acest caz, pompa va administra un
debit corespunzator necesitatilor motorului hidraulic, dar când motorul ajunge la capat
de cursa sau intra în suprasarcina, depasindu-se în sistem presiunea nominala, supapa de
siguranta SS se deschide si deverseaza la tanc tot debitul pompei.

Din punctul de vedere al comenzii, supapele de presiune se clasifica în:

- Supape cu comanda directa;

- Supape cu comanda pilotata.

Din punct de vedere constructiv, supapele de presiune se realizeaza în urmatoarele


variante:

-         supape cu bila;

-         supape cu taler;

-         supape cu plunjer.

Supapele de cuplare – decuplare sunt subordonate unui circuit hidraulic în care,


atunci când se atinge presiunea impusa, se comanda alimentarea unui alt circuit
hidraulic.

Supapele de reducere a presiunii au drept scop reducerea presiunii la o valoare


mai mica decât cea din sistem si mentinerea ei constanta indiferent de fluctuatia
presiunii principale.

Constructiv, în componenta supapelor de presiune (figura 7.3.) exista trei


elemente importante: corpul supapei (1), elementul de închidere (2) care poate fi de tip
bila, taler sau plunjer si elementul elastic (3) prevazut sau nu cu mecanism de reglare a
fortei (4).
a) normal închisa b) normal deschisa

Figura 7.3. Supape de presiune

La supapele normal închise (figura 7.3. a), elementul de închidere obtureaza


complet trecerea de la un orificiu la altul, fiind apasat pe scaunul din corp de catre un
element elastic. La supapele normal deschise (figura 7.3. b), exista constructiv fanta h 0
care permite scurgerea unui anumit debit de ulei de la un orificiu al supapei la celalalt.
Aceasta fanta se poate modifica la valoarea h, în functie de nivelul presiunii controlat de
supapa. Diversitatea solutiilor constructive ale supapelor deriva din preocuparea
producatorilor de a realiza cele mai avantajoase variante privind asigurarea functiilor, a
sigurantei în exploatare, a manevrabilitatii comode si a îmbunatatirii tehnicilor de
racordare.

În figura 7.4, este reprezentata o supapa de presiune normal închisa, cu pilot de


comanda. Canalul Cx al acestei supape poate fi obturat, caz în care pilotarea se realizeaza
prin comanda interna sau poate fi conectat la un circuit de comanda externa, caz în care
diuza (5) se înlocuieste cu un dop filetat. În cazul pilotarii prin comanda interna, la un
anumit nivel al presiunii se deschide supapa conica a pilotului (9), scade presiunea
deasupra plunjerului (3) si schimbându-se echilibrul fortelor pe cele doua fete ale sale el
este împins în sus, realizându-se legatura direca P-T.

Figura 7.4. Supapa de presiune normal închisa, pilotata

1-corp; 2-bucsa; 3-plunjer; 4-arc; 5-diuza; 6-corp pilot; 7-dop filetat; 8-scaun supapa
pilot; 9-supapa pilot; 10-arc;11-ghidaj arc; 12-bila; 13-surub de reglare

Solutiile de instalare în schema a supapelor de presiune sunt prezentate în figura


7.5. Supapele normal închise pot controla presiunea unui singur circuit (figura 7.5. a),
sau a mai multor circuite înseriate (figura 7.5. b si c). În schema din figura 7.5. d, supapa
normal închisa (3) cu drenaj intern, nu serveste la reglarea presiunii din cilindrul (1) ce
se afla în amonte de ea, ci la asigurarea unei anumite succesiuni de deplasare, dupa cum
urmeaza: cilindrul (1) va intra în lucru numai dupa epuizarea cursei cilindrului (2),
atunci când presiunea p depaseste valoarea de reglaj a supapei (3).
Fig.7.5. Solutii de instalare în schema a supapelor

1.3.         Desfasurarea lucrarii

Se vor analiza solutiile constructive ale supapelor prezentate în figurile 7.3 si 7.4
pe modelele fizice similare.

Se vor analiza solutiile de instalare în schema ale supapelor, prezentate în figura


7.5 si vor fi facute pentru fiecare caz în parte aprecieri asupra realizarii functiei supapei
în cadrul sistemelor.

Se va realiza montajul din figura 7.6 unde supapele au rolul de a crea presiuni
diferite, care sa conduca la dezvoltarea de forte diferite, când pistonul cilindrului
hidraulic se deplaseaza într-un sens sau în celalalt.
Figura 7.6. Reglarea presiunii în functie de sensul deplasarii

LUCRAREA NR. 8
Analiza constructiv-functionala a aparaturii pentru

reglarea debitului

1.1.         Obiectivul lucrarii

Echipamentul de reglare a debitului este destinat reglarii vitezei sau turatiei


motoarelor hidraulice, reglare realizata prin modificarea debitului administrat acestora.

În schemele hidraulice, reglarea debitului se poate face în doua moduri: volumic


(prin pompe cu debit variabil) si rezistiv. Desi are un randament energetic mai scazut,
reglarea rezistiva este de preferat în instalatiile de puteri mici si mijlocii, datorita
simplitatii constructive, a sensibilitatii sporite în ce priveste reglarea vitezei de deplasare
a organului de lucru, manevrabilitatii usoare a aparaturii si usurintei efectuarii
controlului.

Lucrarea îsi propune sa prezinte constructia celor mai folosite aparate pentru
reglarea rezistiva a debitului, montarea lor în schemele hidraulice, întelegerea rolului pe
care îl au, precum si modul de alegere a lor pentru a corespunde scopului propus.

1.2.         Aspecte teoretice

Reglarea rezistiva a debitului consta în montarea în circuitul de alimentare al


hidromotorului a unei rezistente hidraulice reglabile, cunoscuta sub denumirea de
drosel. De obicei, la aceasta reglare pompa instalatiei este cu debit constant. Ea este
însotita de o supapa de deversare normal deschisa, care deverseaza la tanc diferenta
dintre debitul pompei si debitul furnizat motorului, reglat prin drosel. În cazul
droselelor, modificarea debitului se face prin marirea sau micsorarea unei fante de o
anumita forma.

Ecuatia de debit a unui drosel este de forma:

Q= (1)

în care: - coeficient de debit; =0,6...0,7

k - constanta în functie de tipul agentului hidraulic (pentru uleiuri minerale


k=0,885); k=

Δp - caderea de presiune pe drosel; Δp=1,5...3 bari

S - suprafata fantei de trecere.

Teoretic, debitul ce trece printr-un drosel variaza liniar cu suprafata fantei de


trecere. Practic însa, el se corecteaza cu o valoare datorata frecarii vâscoase a agentului
motor în timpul curgerii.

Exista mai multe criterii de clasificare a droselelor, cel de baza fiind forma fantei
de reglare (tronconica, circulara, inelara, dreptunghiulara, elicoidala).

Dupa modul de montare în instalatie, ele pot fi:

Drosele de traseu (figura 8.1) care se monteaza direct pe conductele schemei


hidraulice si pot fi cu sau fara supapa de sens. Modificarea fantei de trecere a agentului
(b), se realizeaza prin însurubarea mansonului (2) pe corpul droselului (1). În interiorul
corpului este prevazuta supapa (3), presata pe scaunul ei de catre resortul (5).
Figura 8.1.Drosel de traseu

1- corp; 2- element de reglare; 3- taler; 4- inel O; 5- arc; 6- limitator de cursa

Drosele de panou (figura 8.2) se monteaza pe panoul de comanda al instalatiei


hidraulice si sunt însotite de obicei de supape de sens unic. Spre deosebire de droselele
de traseu, droselele de panou asigura o reglare mai sensibila a debitului de trecere pe
conducta pe care acestea sunt montate.

Droselul de panou din figura 8.2 realizeaza modificarea suprafetei de trecere a


fantei de droselare prin deplasarea axiala a plunjerului (4), care constituie elementul de
reglare, fata de corpul (3). Droselul este prevazut cu o supapa de sens unic (5), care
permite circulatia libera a agentului hidraulic în sens contrar celui controlat de drosel.
Figura 8.2. Drosel de panou

1- tambur gradat; 2- organ de indexare cu bila si arc; 3- corp; 4- element de reglare; 5-


supapa de sens; 6- element pentru numararea rotatiilor

Droselele prezentate au dezavantajul ca nu mentin constanta viteza sau turatia


organului de lucru antrenat. Ele se folosesc doar când rezistenta opusa organului de
lucru este constanta sau daca modificarea vitezei sau turatiei cu sarcina variabila nu are
o importanta deosebita. Îmbunatatirea stabilitatii vitezei motoarelor hidraulice
alimentate cu pompe cu debit constant se realizeaza cu ajutorul regulatoarelor de debit
(de viteza).

Constructia regulatoarelor se realizeaza daca la un drosel simplu se ataseaza o


supapa compensatoare (figura 8.3.)

Figura 8.3. Regulator de debit cu doua cai

1-tambur gradat; 2- capac; 3- corp; 4- element de reglare a debitului;

5- capac; 6- supapa compensatoare; 7- limitator de cursa

Regulatoarele de debit se întâlnesc în doua variante:


-   cu doua cai (RD2), la care cele doua cai sunt pompa si motorul iar supapa
compensatoare este normal deschisa;

-   cu trei cai (RD3), la care cele trei cai sunt P, MH si tancul iar supapa
compensatoare este normal închisa.

La regulatorul de debit cu doua cai, fanta f a supapei compensatoare joaca rolul


de drosel autoreglabil, deschiderea ei fiind determinata de caderea de presiune pe drosel
care trebuie sa ramâna constanta. Daca rezistenta opusa la deplasarea organului de lucru
creste, viteza lui va avea tendinta sa scada, astfel creste presiunea în MH. Aceasta
presiune crescuta, va actiona asupra plunjerului supapei (6), marind fanta f, astfel ca un
debit mai mare refulat de pompa P va trece prin fanta spre drosel la motorul hidraulic
MH. Tendinta de scadere a vitezei este anulata de debitul sporit de ulei ce intra în MH si
viteza se va mentine astfel constanta.

Schemele de instalare a droselelor pentru reglarea vitezei sau turatiei motoarelor


hidraulice sunt prevazute în figura 8.4.
Figura 8.4. Instalarea droselelor în schemele de actionare a motoarelor hidraulice

a.      Drosel pe conducta de admisie în motor - solutie simpla, permite motorului sa


lucreze la presiunea efectiva dictata de sarcina. Nu este asigurata însa
concordanta debitului util (Q-q) cu sarcina S, pierzând total controlul vitezei în
cazul aparitiei unei sarcini de sens contrar;

b.     Drosel pe conducta de evacuare din motor - se pastreaza controlul vitezei la


aparitia sarcinii negative, dar solicita permanent sistemul la presiunea maxima
a supapei de siguranta. Este însa de preferat primei solutii;

c.     Drosel montat în derivatie - solutie eficienta energetic, deoarece descarcarea


debitului excedentar nu se face prin supapa de siguranta la presiunea maxima
de reglaj a acesteia, ci prin droselul însusi, la presiunea efectiva data de sarcina
S. Variatia debitului util cu sarcina este însa si mai pronuntata ca în cazurile
precedente;
d.     Regulator cu trei cai pe conducta de admisie în motor - solutie cu randament
energetic bun (descarcarea excedentului de debit facându-se prin supapa
stabilizatoare la presiunea data de sarcina). Spre deosebire de cazul prezentat
în figura 8.4.a, se asigura mentinerea aproximativ constanta a debitului util la
variatia sarcinii S pozitiva;

e.      Regulator de debit cu doua cai montat pe conducta de evacuare din motor -
desi cu randament energetic mai slab decât în cazul precedent (sistem mai
solicitat, debitul q trecând prin supapa de siguranta), este recomandat la sarcini
pozitive cât si la sarcini negative.

f.       Regulator mixt - îmbina calitatile regulatoarelor prezentate în figurile 8.4. d si


8.4. e, punând însa probleme dificile de natura constructiva.

1.3.         Desfasurarea lucrarii

În cadrul lucrarii de laborator se vor analiza din punct de vedere constructiv cele
trei tipuri de aparate prezentate în figurile 8.1, 8.2 si 8.3, identificându-se elementele
componente, rolul lor în ansamblu si functionarea lor, pe modelele fizice existente în
laborator.

Pe standul de laborator, a carui schema este prezentata în figura 8.5, se va


determina experimental caracteristica Qdr=f(Δpdr).

Caderea de presiune pe drosel va fi determinata cu ajutorul manometrelor (3) si


(5), pentru diferite deschideri ale fantei de trecere a droselului. Debitul respectiv va fi
stabilit cu ajutorul debitmetrului (8).

Rezultatele masuratorilor vor fi centralizate în tabelul 1 si vor fi reprezentate


grafic.
Figura 8.5. Stand de laborator

1- pompa; 2- supapa de siguranta; 3 si 5 –manometre; 4 –drosel; 6 –distriduitor;

7 –supapa; 8 –debitmetru; 9 –termometru; 10 –filtru; 11 –schimbator de caldura

Tabelul 1

Nr. crt. p1 [bar] p2 [bar] Δpdr [bar] Qdr [l/min]


1
2
3
4

LUCRAREA NR. 9
Elemente de înmagazinare a energiei hidrostatice -

Acumulatoare

1.1.         Obiectivul lucrarii

Acumulatoarele sunt elemente ce înmagazineaza o parte a enrgiei hidro-statice


furnizata de pompe, constituind pentru schema hidraulica o rezerva de energie
hidrostatica. Acestea se monteaza pe o derivatie a conductei de refulare a pompei.
Acumulatoarele pot îndeplini urmatoarele functii:

- constituie o rezerva de lichid sub presiune furnizând instalatiei hidraulice un


surplus de debit în cazul în care pompa folosita are un debit mai mic decât debitul
necesar;

- aplatizeaza vârfurile de presiune în schema hidraulica;

- amortizeaza pulsatiile de presiune si debit ale pompelor, fapt ce conduce la un


regim stabil de functionare al motoarelor hidraulice;

- recupereaza energia de frânare: la frânarea motoarelor hidraulice energia poate fi


stocata în acumulator.

Lucrarea îsi propune sa prezinte câteve dintre cele mai folosite acumulatoare
hidrostatice, precum si anumite particularitati legate de constructia si calculul
acumulatoarelor cu camera elastica.

1.2.         Aspecte teoretice

Dupa modul în care se realizeaza acumularea energiei, acumulatoarele se împart


în doua categorii: mecano-hidraulice si pneumo-hidraulice. Din prima categorie fac
parte urmatoarele tipuri: cu greutati (gravitationale) (figura 9.1) si cu arc (figura 9.2).
Cele pneumo-hidraulice pot fi: cu piston (figura 9.3), cu burduf (cu camera elastica)
(figura 9.4) si cu membrana (figura 9.5).

Figura 9.1.Acumulator cu greutati: Figura 9.2.Acumulator cu arc:


1-greutati; 2-pistonase; 3-cilindru. 1-capac; 2-arc; 3-corp; 4-piston

Figura 9.3. Acumulator cu piston: Figura 9.4. Acumulator cu membrana:

1-gaz; 2-piston; 3-corp; 4-lichid. 1 si 3-corp; 2-membrana; 4-supapa.

Figura 9. 5.Acumulator cu burduf


1-burduf; 2-corp; 3-element de protectie; 4-racord; 6-supapa.

Acumulatoarele pneumo-hidraulice sunt cele mai raspândite si se bazeaza pe


principiul comprimarii unei mase de gaz, de obicei azotul, deasupra unui piston, într-un
burduf, sau deasupra unei membrane. Acumulatoarele cu piston au avantajul unei
fiabilitati ridicate la presiuni si temperaturi înalte. Nu se recomanda a fi folosite ca
amortizoare de vibratii. Acumulatoarele cu burduf au avantajul unei sensibilitati ridicate
si a unei constructii simple si compacte. Acumulatoarele cu membrana prezinta
avantajul frecarilor reduse si pot avea forma cilindrica sau sferica.

Presiunea gazului din acumulatorul pneumo-hidraulic se afla în raport cu volumul


acestuia în relatia data de legea transformarii politropice:

p·Vn=const. (1)

în care: p – presiunea gazului;

V– volumul gazului;

n– exponent politropic (n=1,25).

1.3.         Desfasurarea lucrarii

Utilizând o schema ca cea din figura 9.6, adoptând anumite valori pentru
parametrii de lucru din sistem (p, Q) si pentru dimensiunile functionale ale motoarelelor,
se va face calculul de dimensionare pentru acumulatorul A.
Figura 9.6. Schema de alimentare a trei motoare hidraulice liniare

Presiunea de preîncarcare trebuie aleasa astfel ca presiunea de lucru sa fie folosita


cât mai eficient. În conditii politropice, încarcarea maxima se calculeaza cu relatia:

p1=p20,2.p30,8 [bar] (2)

unde: p1 – presiunea de preîncarcare a acumulatorului;

p2, p3 – presiunea maxima respectiv minima din sistem.

Volumul acumulatorului V1 se calculeaza cu relatia:

V1= [litri] (3)

unde: Vx- volumul fluidului descarcat din acumulator [litri], se calculeaza cu:

Vx= (4)
unde: Di,j - diametrul cilindrului oarecare [dm];

dj - diametrul tijei motoarelor diferentiale [dm];

si,j – cursa motoarelor [dm];

Ni,j - numarul de curse pe ciclu;

Qp – debitul pompei [l/min];

tc – durata ciclului [min].

Volumul total al acumulatorului va fi dat de relatia:

Vt =1,133·V1 [litri] (5)

LUCRAREA NR.10

Elemente pentru pregatirea aerului conditionat


1.1  Obiectivul lucrarii

Lucrarea urmareste sa initieze studentii în cunoasterea elementelor necesare


prepararii aerului comprimat. Prepararea aerului comprimat prezinta etapele:

-                     curatirea de impuritati mecanice si de umezeala - în acest scop se folosesc


filtrele de aer;

-                     îmbogatirea fluxului de aer cu o anumita cantitate de ulei pulverizata în


toata masa sa – în acest scop se folosesc ungatoarele de aer;

-                     reglarea presiunii aerului si mentinerea la o valoare constanta a ei – în


acest scop se folosesc regulatoarele de presiune.

Lucrarea are si scopul de a obisnui studentii cu alegerea si codul de comanda


pentru elementele necesare prepararii aerului.

1.2  Aspecte teoretice

Buna functionare a unei sistem pneumatic este asigurata numai în conditia


pregatirii corespunzatoare a aerului comprimat înainte de a-l introduce în circuit. Pentru
aceasta, aerul comprimat furnizat de compresor la cca. 4...6 bari trebuie supus unui
proces de purificare pentru a se elimina impuritatile, iar pentru buna functionare a
instalatiei de actionare, i se va mari capacitatea de ungere prin pulverizarea în masa sa a
unor particule de ulei. Totodata se va regla atent valoarea presiunii de lucru, necesara în
instalatia de actionare, în vederea atingerii parametrilor ceruti. Toate aceste operatii,
efectuate cu elemente specifice, constituie procesul de preparare a aerului.

Pentru efectuarea operatiilor de mai sus, se asambleaza în sensul de curgere a


aerului, în ordine: un filtru, un regulator de presiune si un ungator cu ceata de ulei.
Aceste elemente formeaza un tot unitar cunoscut sub denumirea de statie de preparare a
aerului comprimat.

În figura 10.1 este prezentata o astfel de statie în componenta careia intra: un filtru
de aer 1, un regulator de presiune 5, prevazut cu manometrul 4 si un ungator de aer cu
ceata de ulei 6.

Constructia unui filtru care elimina impuritatile mai mari de 3 , cât si


condensul, este redata în figura 10.2. Aerul este introdus prin orificiul I, apoi printr-un
canal îngust intra în filtru, unde filtrarea se face în doua etape:

- filtrarea prin centrifugare, produsa de o rampa elicoidala (12), care prin lovirea
aerului de peretii paharului (4), produce decantarea apei si a particulelor solide în partea
de jos a acestuia. Sub actiunea fortei centrifuge si datorita racirii aerului ca urmare a
destinderii lui în zona de deasupra deflectorului superior (6), se produce condensarea
particulelor foarte fine de apa, care antreneaza si microparticulele ramase în suspensie
care cad pe deflectorul inferior (14), de unde ajung în partea inferioara a paharului
transparent (4) formând împreuna cu apa condensata rezidul (3);

- filtrarea fina, care se realizeaza cu ajutorul unui cartus filtrant (13), format din
straturi de materiale sinterizate, care retine particulele foarte fine de impuritati. Aerul
astfel filtrat iese prin orificiul E. Dupa o perioada de folosinta cartusul filtrant trebuie
înlocuit deoarece caderea de presiune pe filtru devine mult prea mare si randamentul
instalatiei scade.
Figura 10.1. Statie de preparare a aerului comprimat

Figura 10.2. Filtru de aer


Nivelul condensului din pahar nu trebuie sa depaseasca limita maxima, de aceea
paharul este prevazut în partea de jos cu un robinet de golire (2).

Montarea filtrelor în instalatie se face întotdeauna în pozitie verticala, adica cu


paharul în jos.

Alegerea filtrelor se face, determinând diametrul nominal tinând cont de doi


parametri principali:

- debitul maxim de aer comprimat, necesar actionarii pneumatice;

- caderea de presiune maxima acceptata, în instalatia de actionare.

De obicei constructorii de elemente pneumatice furnizeaza caracteristica de debit


pentru dimensionarea corecta a filtrelor (figura 10.3).

Figura 10.3. Caracteristica de debit a unui filtru

Orice statie de preparare a aerului comprimat are dupa filtru un regulator de


presiune. Reglarea presiunii optime este absolut necesara, deoarece de valorile acestui
reglaj depinde fiabilitatea elementelor ce compun instalatia. Cresterea presiunii peste
valoarea optima conduce la uzura rapida a elementelor de actionare, iar scaderea
presiunii sub aceste valori determina ineficienta instalatiei.

Regulatorul de presiune este o supapa normal deschisa cu o camera interioara,


care are un dublu rol: reducerea presiunii aerului comprimat pâna la o valoare optima si
mentinerea acestei valori cât mai constanta.

Cel mai des întâlnit regulator este cel cu membrana, prezentat în figura 10.4

Are o constructie relativ simpla ce consta dintr-un corp (7) asamblat prin suruburi cu
capacul (1). Între cele doua piese se fixeaza ansamblul de comparare compus din
membrana elastica (9), executata din cauciuc cu insertie textila, discul (3) si talerul (2).
Arcul (10) este pretensionat între talerele (2) si (11) de surubul (12).

Aerul patruns în regulator prin orificiul I, la presiunea p i, va trece spre iesirea E prin
droselul format de organul de reglare în forma de taler (6). Pozitia talerului (6) este
determinata de pozitia membranei (9) pe care o urmareste prin intermediul tijei (4),
datorita fortei din arcul (10). Din echilibrul fortelor provenite din presiunea aerului ajuns
prin orificiul (8), care actioneaza asupra talerului (3) si membranei (9), a fortelor
provenite din arcurile (5) si (10) si a fortei elastice a membranei (9), se realizeaza o fanta
f de trecere a aerului, între talerul (6) si scunul lui, spre conducta de iesire E, la
presiunea pe. Fanta f joaca rolul unui drosel autoreglabil, prin care se limiteaza valoarea
presiunii din conducta de iesire. Valoarea presiunii de iesire se stabileste în functie de
forta din resortul (10), reglata manual de catre surubul (12), prin care se variaza fanta de
droselare f. Mentinerea constanta a presiunii de iesire se realizeaza automat prin fortele
care actioneaza asupra membranei. Daca presiunea de iesire creste, creste si presiunea
care actioneaza asupra membranei, iar sub actiunea fortei din resortul (5), membrana si
talerul coboara închizând fanta f. Astfel se mareste caderea de presiune pe fanta si
presiunea la iesire scade pâna la valoarea reglata. Valoarea presiunii de iesire se va citi
la un manometru , asamblat direct în corpul regulatorului, asa cum se vede în figura
10.1. Având în vedere modul de reglare a presiunii, prin intermediul ansamblului de
comparare, regulatorelor de presiune li se mai spune si balante de presiune.
Figura 10.4 Regulatorul de presiune

Alegerea unui regulator de presiune se face pe baza debitului necesar reglat


în instalatia de actionare proiectata. Diametrul nominal sau marimea racordurilor este o
caracteristica care se determina cu relatia:

Dcalc=2 [m] (1)

în care: Qnec - debitul de aer comprimat ce tranziteaza regulatorul [m3/s]

w - viteza aerului, se accepta w=6 m/s.

Alegerea se face în conditia Dn Dcalc, unde Dn este diametrul nominal al


regulatorului ales din catalogul producatorului.

Aerul comprimat care a fost filtrat si uscat, nu are capacitate de ungere si din acest
motiv este necesara dispersarea în masa sa a unor particule de ulei cu dimensiuni de
cca.5 si chiar mai mici. Aceste particule asigura ungerea elementelor componente ale
instalatiei de actionare. Pulverizarea particulelor se realizeaza cu ajutorul ungatoarelor,
cunoscute sub denumirea de ungatore cu ceata de ulei.

Instalatiile moderne de actionare pneumatica nu au nevoie de ungatoare deoarece


elementele componente sunt livrate unse cu lubrifianti care îsi fac serviciul pe toata
durata de functionare.

Cu toate acestea, sunt instalatii care necesita lubrifierea aerului deoarece au


componente ce nu pot fi unse pe viata.

Toate ungatoarele se bazeaza pe acelasi principiu de functionare, si anume:


creerea unei caderi de presiune prin trecerea curentului de aer, ce urmeaza a fi îmbogatit
în ulei, printr-o portiune de diametru mai mic (figura 10.5).

Figura 10.5.Ungator cu ceata de ulei


Aerul patrunde în ungator prin orificiul I si sufera o prima accelerare ca urmare a
spatiului îngust prin care trebuie sa treaca între corpul (9) si piesa speciala (10),
prevazuta cu o portiune eliptica. Aceasta piesa se poate roti în jurul axei verticale si
astfel sa varieze sectiunea de trecere, ceeace are drept consecinta cresterea sau scaderea
vitezei de curgere a aerului (sectiunea B-B).

Totodata piesa (10) este prevazuta cu un canal radial, oblic fata de axa verticala,
care este în comunicare cu orificiul de intrare si prin care circula o mica parte din aerul
comprimat si care sufera o noua accelerare în spatiul îngust creat între piesa (10) si
diuza (11) si de aici prin orificiile radiale ale piesei (12), patrunde în partea superioara a
paharului (1). Ca urmare a depresiunii ce se produce, prin orificiul central al piesei (11)
se extrage ulei din rezervorul secundar aflat sub capacul (7). Totodata, aceeasi
depresiune determina absorbtia uleiului din pahar prin tubul imersat (13), supapa de sens
unic (8) si tubul (6). Uleiul preluat din rezervorul secundar, este pulverizat în jetul de aer
si patrunde sub forma de ceata în perna de aer aflata deasupra uleiului din pahar.
Particulele mai mari de ulei se precipita datorita destinderii si numai aerul cu
microparticule este antrenat în jetul de aer ce provine din circuitul principal spre orificiul
de iesire E.

Prin manevrarea droselului (4), aflat în corpul (9), se regleaza presiunea în


rezervorul secundar aflat sub capacul (7), care are efect asupra debitului de ulei. La
închiderea droselului (4), debitul de ulei este la maxim, iar la deschiderea completa,
debitul este nul.

Pentru o buna functionare a ungatoarelor se recomanda ca: ungatoarele sa


functioneze în pozitie verticala; nivelul de instalare sa fie superior elementelor pe care le
deserveste; locul de montaj sa fie vizibil si usor accesibil în vederea umplerii cu ulei si a
efectuarii reglajelor; trebuie ca la montaj sa fie respectat sensul de curgere indicat de
fabricant.

1.3. Desfasurarea lucrarii

În cadrul lucrarii vor fi demontate, studiate si analizate elementele de preparare a


aerului.

Dupa masurarea dimensiunii conductei de alimentare cu aer se va indica seria


grupului F.R.C. modular, folosind catalogul pentru “Echipamente pneumatice pentru
automatizari industriale” produs de SMC (pag. 1.19 - 1.55).
Se va urmari realizarea montarii lor în sistemul de actionare pneumatic.

LUCRAREA NR.11

Scheme de actionare cu un singur cilindru

pneumatic cu comanda directa


1.1.         Obiectivul lucrarii

La realizarea unei instalatii de automatizare cu actionare pneumatica, o prima


etapa consta în întocmirea unei scheme de principiu care sa redea în mod clar
succesiunea operatiilor si fazelor care compun ciclul de functionare. Se stabilesc
conditiile de pornire si oprire, conditiile de oprire în caz de avarie, precum si alte
conditii specifice ciclului de lucru (temporizari, semnalizare optica sau sonora,
posibilitati de reglaj a unor parametri etc.). Pe aceasta baza se trece la realizarea schemei
functionale, în care sunt reprezentate cu ajutorul simbolurilor toate elementele care
compun schema, precum si conexiunile dintre acestea, fara a se tine seama de
amplasamentul real al acestor elemente.

În general, orice problema de actionare, simpla sau complexa, poate fi


solutionata în mai multe moduri. Schema optima este aceea care îndeplineste toate
conditiile functionale impuse si este alcatuita dintr-un numar minim de elemente.

Actionarile cu un singur motor pneumatic sunt utilizate frecvent pentru


automatizarea unor operatii de prindere si alimentare cu piese, pentru deplasarea unor
organe de lucru sau scule, precum si la dispozitivele de prehensiune ale
manipulatoarelor si robotilor industriali.

Lucrarea îsi propune sa obisnuiasca studentii cu întocmirea schemelor


functionale de actionare pneumatica, în cazul când acestea se realizeaza cu un singur
cilindru pneumatic. Prin realizarea practica si studierea unor scheme reprezentative si
module functionale tip se urmareste sa se însuseasca metodologia, regulile de
reprezentare si principiile generale ce stau la baza realizarii acestor scheme.

1.2.          Aspecte teoretice

Pentru realizarea schemelor pneumatice, descrierea si întelegerea cât mai usoara a


functionarii acestora, se folosesc unele notatii si reguli de reprezentare specifice.
Se folosesc pentru identificarea elementelor, litere si numere în diverse
combinatii, care sa ilustreze cât mai clar elementul respectiv. Din consideratii didactice,
pentru diversele scheme s-au adoptat urmatoarele notatii:

GPA - grup de preparare a aerului, compus din filtru + regulator (FR) sau filtru +
regulator + lubrificator (FRL);

C1, C2, C3....- motoare pneumatice liniare (cilindri cu piston sau cu membrana);

MR1, MR2... - motoare pneumatice oscilante;

DP1, DP2.....- distribuitoare pneumatice principale;

D1, D2.... - distribuitoare pneumatice auxiliare;

BP1, BP2...- distribuitore pneumatice cu comanda manuala de tip impuls (butoane


pneumatice).

ao, a1, bo, b1 - senzori de cursa: i=1,2..- numarul motorului; a1, b1 sau

j=1 - senzorul pentru cursa maxima; ao, bo sau j=0 - senzorul pentru cursa minima
(tija complet retrasa);

DR1, DR2... - drosele simple;

DC1, DC2... - drosele de cale;

m1, m2... - comenzi manuale;

x - semnale de intrare produse de senzori de cursa.

Pozitionarea elementelor în schemele pneumatice se poate realiza în doua moduri:

a)     Dispunerea topografica - elementele sunt pozitionate în schema astfel încât sa


sugereze dispunerea reala în instalatie. Aceasta dispunere se foloseste în cazul schemelor
simple, cu numar redus de elemente, la care circuitele pot fi urmarite usor;

b)    Dispunerea pe nivele – elementele sunt grupate pe nivele astfel încât fluxul
energetic si informational sa mearga de la partea inferioara a schemei catre partea
superioara, iar secventele (fazele) ciclului de functionare sa se deruleze de la stânga la
dreapta (figura 11.1). Nivelul superior este nivelul de „putere” (subsistemul de
actionare) si cuprinde motoarele pneumatice, distribuitoarele principale si elementele de
reglare a vitezelor (drosele). Motorul din stânga efectueaza prima cursa activa a ciclului,
iar cel din dreapta ultima faza. Nivelul inferior cuprinde elementele de intrare (butoane,
sesizore de cursa etc.). Între aceste doua nivele sunt amplasate pe nivelul „logic”
elemente logice (SI, SAU etc.) si distribuitoare auxiliare care materializeaza diferite
functii logice.

Figura 11.1. Dispunerea pe nivele a elementelor în schemele pneumatice

Pentru alimentarea unui motor cu simpla actiune (simplu efect) – schema 1-


este necesar un distribuitor principal cu cel putin doua pozitii de lucru si trei orificii
active (DP 3/2), notate cu P sau 1 – sursa de presiune, A sau 3 – atmosfera si C sau 3 –
consumatorul, în acest caz camera activa a motorului. În cazul motoarelor cu dubla
actiune (dublu efect), distribuitorul principal trebuie sa aiba minim doua pozitii de lucru
si patru orificii active P (1), A (3), C1 (4), C2 (2). Majoritatea distribuitoarelor
pneumatice sunt de tipul 5/2, cu doua orificii de atmosfera, notate cu A1 si A2.

Pentru oprirea pistonului motorului pneumatic liniar în pozitii intermediare pe


cursa este necesar ca distribuitorul principal sa aiba trei pozitii de lucru (4/3 sau 5/3), iar
în pozitia centrala toate orificiile sa fie închise (centru închis).

Reglarea vitezelor de deplasare se realizeaza cu ajutorul rezistentelor reglabile,


denumite si drosele, care permit modificarea locala a sectiunii de curgere a aerului. La
amplasarea acestora în scheme trebuie avute în vedere urmatoarele reguli:

-                     Pentru fiecare viteza reglata este necesar un drosel care se conecteaza în
schema astfel încât sa nu influenteze si alte viteze;
-                     Se recomanda ca reglarea vitezelor sa se realizeze prin controlul debitului
de evacuare si numai daca acest lucru nu este posibil, prin controlul debitului de admisie
în motor. Controlul debitului de evacuare permite o regla-re mai stabila a vitezei, dar
aceasta solutie conduce la cresterea contrapresiunii în camera de evacuare a motorului si
în consecinta la diminuarea fortei utile.

1.3.         Desfasurarea lucrarii

Lucrarea este împartita în doua parti:

-                     în prima parte se studiaza schemele existente pe standurile de laborator,


care evidentiaza principiile de baza si modul de utilizare a diferitelor module
functionale;

-                     în cea de-a doua parte, se concep schemele, care sa raspunda cerintelor
impuse, se realizeaza si se testeaza practic.

Actionarile pneumatice cu un singur motor se pot realiza cu comanda directa sau


indirecta (pilotata) pentru fiecare faza, în ciclu automat unic cu impuls de initiere sau cu
functionare continua (ciclu repetat). Aceste variante de utilizare sunt prezentate în
exemplele urmatoare.

Comanda directa se utilizeaza în cazul când distanta dintre punctul de comanda


(în care se gaseste operatorul) si motorul pneumatic este relativ mica. Distribuitorul
principal DP, cu pozitie preferentiala (monostabil – figura 11.2) sau cu memorie
(bistabil – figura 11.3 si figura 11.4), este actionat prin buton, prin maneta, prin pedala
sau de catre un organ de masina.
Figura 11.2. Cilindru cu simpla actiune si revenire cu arc

Figura 11.3. Cilindru cu dubla actiune cu comanda manuala

directa prin distribuitor bistabil si reglarea vitezei în ambele sensuri


Figura 11.4. Cilindru cu dubla actiune cu comanda manuala directa prin

distribuitor cu centru închis, cu reglarea vitezei în ambele sensuri

În cazul schemei din figura 11.2 viteza pe cursa activa v 1 este reglata prin controlul
debitului admis, iar viteza de revenire v0 poate fi reglata, prin controlul debitului evacuat
din motor.

În schema din figura 11.3 distribuitorul principal de tip 4/2 impune pentru reglajul
vitezelor folosirea droselelor de cale, montate pe circuitele dintre motor si distribuitor.

În schema din figura 11.4 pistonul poate fi oprit în pozitii intermediare ale cursei
deoarece distribuitorul care deserveste motorul este de tipul 5/3 cu centru închis.
Reglarea vitezei în ambele sensuri se realizeaza cu drosele simple montate pe orificiile
de atmosfera ale distribuitorului. Pistonul poate fi oprit în pozitii intermediare pe cursa.
Daca distanta dintre cilindru si distribuitor este relativ mare, este totusi de preferat ca
pentru reglarea vitezelor sa fie utilizate drosele de cale montate ca în figura 11.3.

Se vor realiza schemele mentionate mai sus cu aparatura existenta în laborator si se


va urmari functionarea instalatiei.

LUCRAREA NR. 12

Scheme pneumatice functionale


1.1.         Obiectivul lucrarii

Actionarile pneumatice participa functional în agregatele sau instalatiile deservite,


ele oferind posibilitati de SELECTARE de semnal, SUCCESIUNE de operatii,
MEMORARE s.a.

În cadrul schemelor complexe pneumatice se întâlnesc asamblate între ele scheme


functionale de sine statatoare care au rolul de a realiza anumite functii pneumatice de
baza.

Lucrarea îsi propune sa deprinda studentii cu posibilitatile de folosire a


schemelor ce pot realiza pneumatic diverse functii (sI, SAU, NU, MEMORIE s.a.).

1.2.          Aspecte teoretice

Comanda si alimentarea elementelor de executie – cilindri pneumatici, camere cu


membrana etc. – se face cu ajutorul distribuitoarelor pneumatice. Prin combinarea
acestor elemente si legarea lor în anumite moduri, se pot obtine diverse scheme
FUNCŢIONALE, astfel:

a)                 Functia sI (Fig.12.1) este un circuit pneumatic în care actiunea unui motor
pneumatic liniar (MPL) se produce numai când alimentarea se face comandând
distribuitoarele D1 sI D2 montate în serie. Aceasta schema se utilizeaza în cazurile: când
vrem sa obligam un operator de la o masina sa comande o operatie atât cu mâna stânga
cât si cu mâna dreapta; când conditionam comanda manuala si de închiderea unei usi de
protectie; când se executa o actiune pe baza unor comenzi simultane din mai multe
puncte, adica din punctul 1 si din punctul 2 si din 3 etc.

Fig.12.1. Functia sI Fig.12.2. Functia SAU

b) Functia SAU (figura 12.2) consta dintr-un circuit în care actionarea cilindrului
MPL poate fi facuta comandând un distribuitor D 1 SAU un alt distribuitor D2. Cele doua
distribuitoare se monteaza în paralel iar între ele supapa dubla de sens SD, supapa ce
permite alimentarea cilindrului prin distribuitorul D1 SAU prin distribuitorul D2.

Aplicarea acestei scheme se utilizeaza când actionarea MPL se comanda dintr-un


loc fix de munca sau din alte puncte disparate în jurul masinii. De exemplu o usa de la
un garaj poate fi comandata local cu mâna sau poate fi comandata de la distanta calcând
cu piciorul sau cu un vehicul peste un prag de comanda.

c) Functia NU (figura 12.3) se aplica în cazul întreruperii unei actiuni. Cilindrul


MPL la capatul cursei NU va mai fi alimentat deoarece limitatorul de cursa montat pe
tija actioneaza asupra distribuitorului D2, care la rândul sau va comanda schimbarea
pozitiei lui D1, astfel ca MPL nu va mai fi alimentat. Aceasta functie se aplica în toate
cazurile de oprire automata a unei actiuni la un anumit moment, de exemplu în scopul
evitarii unei avarii la aparitia unei presiuni sau a unei temperaturi peste limitele admise.

Figura 12.3. Functia NU Figura 12.4. Functia “Memorie permanenta”

d) Functia Memorie permanenta (figura 12.4) realizeaza mentinerea unei


comenzi data sub forma unui impuls.

Cilindrul MPL ramâne alimentat, dupa ce distribuitorul D a primit o comanda


scurta C1. Caracteristic acestui circuit este prezenta supapei duble de sens SD care, dupa
întreruperea comenzii C1, mentine distribuitorul D în pozitia 2, astfel facându-se
alimentarea în continuare a cilindrului pneumatic, deci supapa dubla SD a memorat
permanent comanda C1. Datorita neetanseitatilor, aceasta stare se mentine totusi o
perioada limitata de timp dar suficienta pentru a fi considerata practic
„PERMANENTĂ”. Iesirea din starea de actionare, adica întreruperea memoriei, se
poate face prin diverse circuite suplimentare astfel:

  Distribuitorul D poate primi o comanda suplimentara C2 (figura 12.4);

  Pe conducta c se monteaza un al doilea distribuitor care la o comanda manuala


sa puna MPL în legatura cu atmosfera si sa întrerupa comanda distribuitorului
D1;

  În circuitul primar de alimentare se monteaza un distribuitor D 2 care la comanda


manuala întrerupe MEMORIA, oprind alimentarea MPL si a distribuitorului D.

e) Functia Memorie temporara (figura 12.5) urmareste mentinerea


(MEMORAREA) unei comenzi pe o perioada de timp limitata (TEMPORAR). Cilindrul
pneumatic MPL este pus sub presiune atât timp cât presiunea aerului din rezervorul R se
mentine superioara presiunii aerului din distribuitorul D1 de alimentare, altfel spus, MPL
este sub actiune TEMPORAR, atât timp cât circuitul poate pastra (MEMORA) o
comanda. Functionarea circuitului începe prin comanda mecanica a distribuitorului D 2.
Aerul comprimat trece prin D2, supapa de sens SS si umple rezervorul R. Când
presiunea aerului a crescut peste presiunea din distribuitorul D1 se produce comutarea lui
D1 si alimentarea cu aer a MPL. Dupa oprirea comenzii lui D 2, droselul Dr permite
temporizarea evacuarii aerului în atmosfera din rezervorul R, iar în momentul când
presiunea a scazut sub presiunea aerului din distribuitorul D 1, acest distribuitor îsi pierde
comanda (MEMORIA) si întrerupe alimentarea cilindrului MPL. Aceasta functie are
multiple aplicatii, de exemplu: o piesa apucata de mâna unui robot nu poate fi prelucrata
atât timp cât ea nu este suficient de bine strânsa, atât timp cât instalatia nu
MEMOREAZA un efect de presiune datorat strângerii pneumatice a piesei.

Figura 12.5.Functia „Memorie temporara” Figura 12.6.Functia „Interblocare”

f) Functia Interblocare

Unele operatii sau procese tehnologice INTERZIC categoric efectuarea simultana


a doua sau mai multe operatii. De exemplu: este interzisa efectuarea operatiei de
desfacere a unei piese în timpul operatiei de prelucrare a acesteia. Operatorul poate gresi
si uita sa respecte aceasta conditie. În sprijinul securitatii omului si a procesului
tehnologic, comanda pentru actiunea primei operatii BLOGHEAZĂ comanda celui de al
doilea element de executie, de asemenea si comanda celui de al doilea element de
executie BLOCHEAZĂ actiunea primului element. Aceasta blocare reciproca dintre cele
doua comenzi reprezinta functia de INTERBLOCARE.

În figura 12.6 pentru realizarea functiei de INTERBLOCARE sunt doua linii de


executie A1 si A2, comandate de comenzile C1 si C2 prin distribuitoarele D1 si D2. În
pozitia normala distribuitoarele sunt pregatite pentru primirea comenzii. În momentul
efectuarii comenzii C1 aerul comprimat actioneaza elementul de executie A1 si comanda
distribuitorul D2, blocând calea comenzii C2 spre actionarea A2 (D2 pe pozitia 2). Situatia
este similara si când se emite, din starea de repaos, comanda C 2 care produce blocarea
comenzii C1 spre actionarea A1 (D1 pe pozitia 2). Astfel, cele doua comenzi C1 si C2 fiind
INTERBLOCATE, schema nu permite efectuarea unei comenzi în timpul executarii
celeilalte comenzi.

În practica functiile descrise anterior sunt combinate între ele în cadrul unei
scheme pneumatice. Schema efectuata trebuie sa corespunda functionarii instalatiei pe
care o deserveste.

1.3.         Desfasurarea lucrarii

Pentru a întelege cu usurinta aplicarea functiilor pneumatice se propune realizarea


practica a schemei pneumatice care deserveste un agregat cu regim periculos de lucru:
un cilindru pneumatic, montat pe batiul unei masini, urmeaza sa preseze într-o matrita o
piesa din material granulos. Procesul de presare fiind periculos, operatorul trebuie
obligat în acest timp sa paraseasca acest spatiu. Pentru aceasta, comanda operatiei
trebuie efectuata de operant în alta încapere.

În cele ce urmeaza este propusa schema de actionare pneumatica (figura 12.7) a


agregatului.
Figura 12.7. Schema de actionare pneumatica a unui agregat periculos

Fazele procesului tehnologic, în care se vor recunoaste FUNCŢIILE pneumatice


sunt:

Faza I – Scoaterea de catre operant a piesei prelucrate si alimentarea matritei cu


materialul brut.

Faza II – Iesirea operatorului din camera de presare, închiderea usii care la


sfârsitul cursei sale comanda distribuitorul 3 SAU distribuitorul 4 (figura 12.7), care prin
intermediul supapei duble de sens 12 alimenteaza distribuitorul limitator de cursa 11.
Fiind la început de cursa, cilindrul pneumatic 13 tine distribuitorul 11 actionat,
permitând aerului comprimat sa comande distribuitorul 6 anulând starea de siguranta în
alimentare.

Faza III – Operatorul executa comanda cu mâna stânga asupra distribuitorului 1 sI


cu mâna dreapta asupra distribuitorului 2. Se trimete astfel o comanda sub forma de
impuls distribuitorului 7 prin intermediul unei supape de sens unic 8. Distribuitorul 7
MEMOREAZĂ PERMANENT comanda pe care o transmite distribuitorului 9.
Distribuitorul 9 având functia de releu amplifica comanda primita, într-o actiune de
alimentare a cilindrului pneumatic 13 cu aer comprimat la puterea necesara operatiei de
presare.

Faza IV – Are loc operatia de presare, în care timp tija cilindrului pneumatic îsi
continua cursa activa pâna la limita dinainte stabilita, prin pozitionarea unui distribuitor
limitator de cursa 5.

Faza V – La capatul cursei active, cama tijei cilindrului pneumatic 13, comanda
distribuitorul limitator de cursa 5 si acesta anuleaza starea de alimentare permanenta a
distribuitorului 10, care fiind înseriat cu distribuitorul 7 întrerupe starea de comanda
MEMORATĂ PERMANENT de distribuitorul 9. Distribuitorul 9 schimba sensul de
alimentare al cilindrului, urmând sa se desfasoare cursa de revenire a acestuia, pâna la
pozitia de repaos, stare în care este mentinut de alimentarea permanenta cu aer
comprimat.

Faza VI – Operatorul deschide usa si intra în camera matritei pentru pregatirea


unei noi operatii. Usa elibereaza comanda distribuitoarelor 3 SAU 4 si prin aceasta pune
în legatura cu atmosfera conductele de comanda, permitând distribuitorului 6 sa asigure
securitatea operatorului care lucreaza la matrita, anulându-se astfel orice comanda a
cilindrului pneumatic 13, de catre alte persoane din afara.

LUCRAREA NR. 13

Scheme de actionare cu un singur cilindru

pneumatic cu comanda indirecta


1.1.         Obiectivul lucrarii

În cadrul lucrarii se urmareste ca prin realizarea practica si studierea unor scheme


reprezentative si sa se însuseasca metodologia, regulile de reprezentare si principiile
generale ce stau la baza realizarii acestor scheme.

1.2.         Aspecte teoretice

Comanda indirecta se utilizeaza în cazul când punctul de comanda este mai


departat de punctul de lucru. Pentru a nu se utiliza conducte de lungime mare,
distribuitorul principal se plaseaza în apropierea motorului pneumatic, iar pentru
comanda acestora se folosesc distribuitoare pilot de dimensiuni mai mici (de tipul
butoanelor pneumatice BP) sau se foloseste comanda electrica.

1.3.          Desfasurarea lucrarii

Se vor realiza practic schemele din figurile de mai jos, se va analiza functionarea
lor si parametrii ce pot fi reglati.

Figura 13.1. Cilindru cu dubla actiune cu comanda manuala indirecta prin impulsuri, atât
pentru cursa de avans cât si pentru cursa de retragere

În cazul din figura 13.1, distribuitorul cu memorie (bistabil) DP 5/2 memoreaza


comenzile manuale de tip impuls. Functionarea este similara cu cea din figura 11.3, dar
pentru obtinerea cursei de avans este necesar sa fie actionate simultan butoanele BP1 si
BP2 (conditie de pornire).
Figura 13.2. Cilindru cu dubla actiune cu comanda indirecta prin

impuls de initiere din doua puncte diferite

Cilindrul din figura 13.2 efectueaza un ciclu unic de functionare avans-retragere,


cu comanda indirecta prin impuls de initiere din doua puncte diferite (functia SAU) –
BP1 sau BP2. Retragerea pistonului este comandata de sesizorul SC1, care la atingere va
comanda schimbarea fazei de lucru a distribuitorului DP.
Figura 13.3. Cilindru cu dubla actiune cu pornire prin impuls manual

si temporizare în pozitia avansat

Cilindrul din figura 13.3 efectueaza un ciclu unic de functionare avans-retragere,


pornirea facându-se prin impuls manual de la butonul m. Semnalul produs de sesizorul
SC1 atinge valoarea necesara comutarii distribuitorului DP dupa un timp prestabilit prin
reglarea sectiunii de umplere a capacitatii C din cadrul temporizatorului pneumatic de
tip R-C.
Figura 13.4. Cilindru cu dubla actiune, cu ciclu automat repetat continuu,

cu reglarea vitezelor pe ambele curse

Pistonul cilindrului din figura 13.4 efectueaza cursa de avans cu viteza v1, reglarea
facându-se prin droselul DC1 si pe cea de retragere cu viteza v 0, reglarea facându-se prin
droselul DC0. Miscarea se initiaza când se actioneaza pe pedala distribuitorului bistabil
DB trecându-l pe pozitia START. Ciclurile se repeta continuu pâna ce distribuitorul
bistabil este trecut pe pozitia STOP când pistonul se opreste în pozitia initiala (retras).
Opritorii SC0 si SC1 limiteaza cursa pistonului, ei actionând prin intermediul
distribuitoarelor la care sunt conectati.
Figura 13.5. Cilindru cu dubla actiune pentru realizarea ciclului

automat unic, avans rapid AR- avans de lucru AL- retragere rapida RR

Cilindrul din figura 13.5 realizeaza un ciclu automat unic AR-AL-RR, cu pornire
prin impuls manual de la butonul BP. Astfel sunt comutate simultan distribuitoarele DP
si D, iar pistonul începe miscarea de avans cu viteza v AR controlata de droselul DR1.
Prin activarea sesizorului SC2, distribuitorul D este comutat pe pozitia initiala. Viteza de
avans este acum controlata de droselul DR2, reglat la o sectiune de curgere mai mica
decât cea a lui DR1. La sfârsitul cursei de avans este activat sesizorul SC1. Aceasta
comanda comutarea distribuitorului principal DP pe pozitia initiala si începerea cursei
de revenire cu viteza reglabila vRR controlata de droselul de cale DC.

Aplicatia 1. Studentul va stabili schema de actionare pneumatica a unui cilindru


C cu dubla actiune si frânare la sfârsitul curselor, aflat în pozitia superioara în stare de
repaos (figura 13.6). Cilindrul actioneaza capul de stantare al unei prese si el trebuie sa
execute o miscare de coborâre cu viteza reglabila numai daca operatorul apasa simultan,
cu ambele mâini (conditie de securitate) butoanele pneumatice BP1 si BP2 de tip 3/2 NC
si sa revina automat, imediat ce operatorul a eliberat unul sau ambele butoane. Se va
realiza practic schema si se va testa functionarea.

Figura 13.6. Schita masinii de stantat piese cu actionare pneumatica

Aplicatia 2. Studentul va stabili schema de actionare pneumatica a unui cilindru


C care comanda închiderea si deschiderea unei usi de la garaj (figura 13.7). Când usa
este închisa, tija cilindrului este retrasa. Deschiderea usii se realizeaza prin apasarea
butonului pneumatic BP1, aflat pe o parte a usii, sau prin apasarea butonului pneumatic
BP2, aflat pe cealalta parte a usii. Închiderea usii se realizeaza automat la eliberarea
butoanelor, dupa un timp de stationare reglabil în pozitia „deschis”. Vitezele sunt
reglabile pe toate cursele. Se va realiza practic schema si se va testa functionarea ei.

Figura 13.7. Schita sistemului de închidere-deschidere automata

a unei usi de garaj


Document Info A fost util?
Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site
Accesari: 14115
Apreciat: Copiaza codul
in pagina web a site-ului tau.
Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat
pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Copyright © Contact (SCRIGROUP Int. 2011 )

S-ar putea să vă placă și