7.

PROIECTAREA CONCEPTUALĂ A
CONFIGURAŢIEI UNUI SFF PRIN METODA MCMO

7.1. SCOPUL LUCRĂRII

Scopul lucrării este de a dezvolta aptitudinile de bază ale

studenţilor în proiectarea configuraţiei unui sistem flexibil de fabricaţie
(SFF) utilizând tehnica abordării multi-criteriale şi multi-obiectiv în
luarea deciziei.

7.2. FUNDAMENTARE

Un SFF poate fi definit ca fiind o structură tehnologică care permite

prelucrarea automată a pieselor, în limitele unei game de tipodimensiuni
şi operaţii tehnologice, în paralel cu supravegherea procesului de
producţie şi integrarea în sistemul informaţional ierarhizat de planificare,
control şi urmărire a fabricaţiei.
În componenţa unui SFF se integrează 3 tipuri de echipamente de
bază:
1. Echipamente tehnologice: maşini-unelte CNC, centre de
prelucrare etc.

72
 2. Echipamente pentru fluxul de material: roboţi industriali, paleţi,
conveioare, robocare, magazii, depozite, etc.
3. Echipamente pentru fluxul de informaţie: maşini de măsurat în
coordonate, sisteme de comunicare, calculatoare, controller-e, etc.
Pentru proiectarea configuraţiei unui SFF întâlnim anumite aspecte
specifice. Posibilele combinaţii de echipamente de prelucrare,
echipamente de manipulare şi transfer, sisteme de control, sunt aproape
nelimitate, fiind constrânse numai de ingeniozitatea omului. În concluzie,
este dificil de construit un cadru general legat de metodologia de
proiectare a unui SFF.
În principiu, etapele proiectării unui sistem flexibil de fabricaţie sunt
următoarele:
1. Analiza familiilor de piese fabricate în cadrul companiei;
2. Alegerea familiilor de piese care pot fi executate prin utilizarea
unui SFF;
3. Analiza procesului tehnologic care este utilizat în fabricaţia
curentă;
4. Proiectarea noului proces tehnologic pentru versiunea SFF;
5. Alegerea echipamentului tehnologic, a echipamentului de
manipulare şi transfer;
6. Proiectarea configuraţiei SFF;
7. Proiectarea sculelor şi dispozitivelor speciale;
8. Elaborarea studiului de fezabilitate;
9. Aprobarea investiţiei;
10. Implementarea SFF.
Există mai mulţi factori care influenţează proiectarea configuraţiei
unui sistem flexibil de fabricaţie. Dintre aceştia, cei mai importanţi pentru

73
proiectarea configuraţiei SFF-ului sunt următorii:
• Numărul şi tipul de piese din familia de piese care se prelucrează
în SFF;
• Numărul, tipul şi ordinea operaţiilor corespunzătoare fiecărui tip
de piesă prelucrată;
• Spaţiul avut la dispoziţie;
• Locul unde trebuie amplasate intrările şi ieşirile din SFF;
• Forma şi gabaritul echipamentelor;
• Zona de acces la partea activă a echipamentelor;
• Numărul şi tipul echipamentelor incluse în SFF;
• Volumul producţiei;
• Performanţele echipamentelor (timpii de încărcare-descărcare,
timpii de prelucrare, viteze de deplasare etc.);
• Costul SFF etc.
În concluzie, în cazul SFF-urilor complexe, utilizarea unui singur
criteriu de decizie nu poate asigura corectitudinea alegerii variantei
optime. Rezultă de aici necesitatea aplicării tehnicilor de decizie multi-
criterială.
În domeniul tehnicilor de decizie multicriterială există două direcţii
principale: 1. decizii multi-criteriale multi-atribut; 2. decizii multi-
criteriale multi-obiectiv. Prin „atribut” se înţelege mijlocul de evaluare a
unei variante, iar prin „obiectiv” se înţelege scopul care urmează a fi
îndeplinit.
În cadrul acestei lucrări de laborator se va urmări punerea în evidenţă
a unei metodologii de proiectare a configuraţiei unui SFF bazată pe
utilizarea unor tehnici de decizie multi-criterială multi-obiectiv.

74
 Pentru aplicarea unei astfel de tehnici, se impune luarea în
considerare a unui principiu de bază: în raport cu fiecare criteriu există
posibilităţi multiple (sau chiar infinite) de rezolvare a problemei, din care
cauză este foarte dificil (sau chiar imposibil) de a se elabora o formă
analitică de rezolvare a problemei (ex. nu se poate aplica teoria grafurilor
pentru determinarea drumului minim în condiţiile în care nodurile pot
avea localizări multiple).
În astfel de situaţii, se aplică metode care fac apel în prima etapă la
ingeniozitatea proiectanţilor pentru elaborarea soluţiei, după care se
evaluează soluţia obţinută în raport cu o ‘’referinţă’’, apelând la criterii de
tip logică fuzzy.
În continuare, pe baza unui proces iterativ, se urmăreşte îmbunătăţirea
soluţiei în baza concluziilor extrase din etapele anterioare.

7.3. DESCRIEREA TEMEI DE LUCRU ŞI METODOLOGIE

În cadrul lucrării de laborator se dă un set de date de intrare, după

cum urmează:
• Se urmăreşte proiectarea unui SFF pentru prelucrarea a două
produse:
1. Produsul I;
2. Produsul II;
• Pentru execuţia produsului I trebuie efectuate un număr de
operaţii, după cum urmează: b → c → e → a, în această ordine;
• Pentru execuţia produsului II trebuie efectuate un număr de

75
 operaţii, după cum urmează: a → d → f → c → b, în această
ordine;
• Pentru execuţia operaţiilor, în etapele anterioare ale procesului de
proiectare a SFF-ului au fost selectate următoarele echipamente
tehnologice:
1. Operaţia a: maşină tip A, cu modelele A1, A2, A3
existente pe piaţă;
2. Operaţia b: maşină tip B, cu modelul B1 existent pe piaţă;
3. Operaţia c: maşină tip C, cu modelul C1 existent pe piaţă;
4. Operaţia d: maşină tip D, cu modelul D1 existent pe piaţă;
5. Operaţia e: maşină tip E, cu modelele E1, E2 existente pe
piaţă;
6. Operaţia f: maşină tip F, cu modelele F1, F2 existente pe
piaţă;
• Există constrângeri privind punctele de intrare şi de ieşire din
sistem, precum şi privind forma şi gabaritul spaţiului unde va fi
amplasat sistemul (Fig. 7.1);
• Pentru manipularea materialelor la nivelul fiecărei staţii de lucru
s-a optat pentru utilizarea roboţilor de tip RI, modelul RI1 sau
RI2;
• La nivelul fiecărei staţii de lucru stocarea şi transferul de materiale
se face cu ajutorul staţiilor de paletizare modulare tip S, modelul
S1, care satisfac problema cozilor de aşteptare;
• Echipamentele de control ale roboţilor sunt de tipul CR, model
CR1, iar ale maşinilor sunt de tipul CM, modelul CM1;
• Calculatorul de supervizare şi integrare este de tip COM;

76
Fig. 7.1. Forma şi gabaritul spaţiului unde va fi amplasat sistemul precum şi
punctele de intrare şi de ieşire din sistem.

• Pentru stocarea materialelor, transferul acestora de la o staţie la

alta, alimentarea şi evacuarea din sistem trebuie făcută o selecţie
din următoarele echipamente:
1. Robocare RO;
2. Alimentatoare AL;
3. Evacuatoare EV;
4. Conveioare în construcţie modulară TR;
5. Roboţi staţionari pentru alimentare şi evacuare RS;
6. Magazii MA;
7. Operatori umani O.

77
 Se consideră timpii de prelucrare şi volumul de producţie
corespunzători pentru a neglija criteriul ”cozi de aşteptare’’ în problema
legată de proiectarea configuraţiei.
De asemenea, pentru simplificarea problemei (în raport cu timpul
alocat lucrării de laborator) se neglijează o serie de factori cum ar fi
consumul de energie al echipamentelor de transfer şi manipulare.
Se cere alegerea celei mai bune soluţii pentru echipamentele de tipul
A, E, F şi R din modelele propuse. Se urmăreşte proiectarea configuraţiei
SFF-ului pentru a obţine:
1. Un cost cât mai redus al sistemului;
2. Un flux de material cât mai redus pentru produsele I şi II în cadrul
sistemului;
3. Încadrarea în constrângerile de spaţiu, intrări şi ieşiri impuse de
mediul exterior;
4. Acces cât mai uşor la echipamente pentru intervenţie în caz de
defecţiuni;
5. Rotaţii cât mai reduse în cuplele de bază ale roboţilor care
deservesc maşinile.
Etapele de rezolvare ale problemei date sunt prezentate în cele ce
urmează.
Etapa I: Selectarea celei mai bune variante pentru echipamentele A,
E, F, RI apelând la metoda analizei comparative multicriterială (Tab. 7.1,
Tab. 7.2, Tab. 7.3, Tab. 7.4 ).
Primul pas în aplicarea metodei este acela de a vedea cum anume
dorim să fie caracteristicile tehnice ale echipamentelor: minimizate sau
maximizate. Apoi se alege unul dintre echipamente ca şi referinţă, iar
celelalte modele vor fi calculate în raport de referinţă.

78
 Tabelul 7.1
Selectarea celei mai bune variante pentru echipamentele de tip A
Model Model Model Referinţa
Nr. Caracteristica R
A1 A2 A3 A… A… A…
1 Pret ($) 6 200.000 300.000 190.000
2 Suprafaţa 3 5,2 5,0 5,6
ocupată (m2)
3 Precizie (m) 7 1 0,9 1
4 Timp de setare 3 20 21 30
(s)
5 Fiabilitate (h) 6 2.000 2.400 2.100
Gama de turaţii 100 100 90
6 la arborele 5
principal 6.500 10.000 6.000
(rot/min)
7 Număr de axe 7 3 3 2
controlate
simultan (-)
8 Facilităţi de 7 DA DA DA
fixare automată
a piesei (-)
SUMA

Se aplică regula de trei simplă directă, acolo unde caracteristicile

tehnice ale echipamentelor le dorim maximizate şi regula de trei simplă
indirectă când le dorim minimizate.

Tabelul 7.2
Selectarea celei mai bune variante pentru echipamentele de tip E
Referinţa
Nr. Caracteristica R Model E1 Model E2
E… E…
1 Preţ ($) 6 500.000 600.000
2 Suprafaţa ocupată (m2) 3 7,4 5,4
3 Precizie (m) 7 3 1,5
4 Timp de setare (s) 3 120 67
5 Fiabilitate (h) 6 2600 2700
6 Productivitate (buc/h) 6 240 200
7 Facilităţi de fixare automată a 7 DA DA
piesei (-)
SUMA

79
 Tabelul 7.3
Selectarea celei mai bune variante pentru echipamentele de tip F
Referinţa
Nr. Caracteristica R Model F1 Model F2
F… F…
1 Preţ ($) 6 1.000.000 900.000
2 Suprafaţa ocupată (m2) 3 10,2 11,4
3 Precizie (m) 7 1 1
4 Timp de setare (s) 3 200 190
5 Fiabilitate (h) 6 2.200 2.000
6 Număr de axe controlate simultan 7 3 3
(-)
7 Facilităţi de fixare automată a 7 DA NU
piesei (-)
SUMA

Tabelul 7.4
Selectarea celei mai bune variante pentru echipamentele de tip RI
Model R1 Model R2 Referinţa
Nr. Caracteristica R
(EPSON) (BERGER) R... R...
1 Număr grade de mobilitate 4 4 4
2 Viteza maxima in cuple 5 890 710
(mm/s; grad/s)
3 Spaţiul de lucru 5 700x500x3 900x600x4
(mm x mm x mm) 00 00

4 Precizia de poziţionare 7 0,05 0,06

(mm,+/-)
5 Repetabilitatea (mm) 7 0,03 0,04

6 Sarcina admisa (daN) 5 10 12

7 Tipul de programare 7 off-line on-line
(off-line→100%, on-line → (teach-in)
40%, automat programabil →
20 %)
8 Suprafaţa ocupată (m2) 3 3,9 4,1
9 Număr de intrări/ieşiri (-/-) 4 128/80 32/32
10 Preţ ($) 5 120.000 100.000

SUMA

După efectuarea acestor calcule, se obţin date procentuale pentru

fiecare model de echipament în raport cu fiecare caracteristică tehnică.

80
 Se face suma pentru fiecare model de echipament înmulţind procentul
obţinut cu gradul de importanţă (R) al caracteristicii tehnice respective şi
adunând pe coloană datele parţiale.
Alte date suplimentare pentru rezolvarea problemei sunt următoarele:
• Robocare RO: preţ 80 000 ($); viteza de deplasare 0,5 (m/s);
ghidare prin fir înglobat în pardoseala la un preţ de 300 ($/m);
gabarit conform desenului la scară, reprezentat în calculator.
• Alimentatoare AL: preţ 5 000 ($); gabarit conform desenului la
scară, reprezentat în calculator.
• Maşini tip C1: preţ 250 000 ($); gabarit conform desenului la
scară, reprezentat în calculator.
• Maşini tip B1: preţ 300 000 ($); gabarit conform desenului la
scară, reprezentat în calculator.
• Maşini tip D1: preţ 320 000 ($); gabarit conform desenului la
scara reprezentată în calculator.
• Evacuatoare EV: preţ 5 000 ($); gabarit conform desenului la
scară, reprezentat în calculator.
• Roboţi staţionari RS: preţ 100 000 ($); gabarit conform desenului
la scară, reprezentat în calculator.
• Magazii MA: preţ 13 000 ($); gabarit conform desenului la scara
reprezentată în calculator.
• Conveioare în construcţie modulară TR: preţ 1 000 ($/modul);
gabarit conform desenului la scară, reprezentat în calculator.
• Operatori umani O: cost 30 000 ($/an/operator).
• Paleţi S: preţ 4 000 ($); gabarit conform desenului la scară,
reprezentat în calculator.

81
 • Controller CR: preţ 10 000 ($); gabarit conform desenului la scară,
reprezentat în calculator.
• Controller CM: preţ 9 000 ($); gabarit conform desenului la scară,
reprezentat în calculator.
• Calculator COM: preţ 3 000 ($); gabarit conform desenului la
scară, reprezentat în calculator.
Etapa a II-a: Se determină piesa critică. Piesa critică d.p.d.v. al
configuraţiei este: ..……………………………………………………….
Etapa a III-a: Se determină operaţiile comune pentru ambele produse.
Operaţiile comune pentru ambele produse sunt: …………………………..
Etapa a IV-a: Pentru operaţiile comune se stabilesc criterii de
prioritizare. În cazul de faţă, criteriile de prioritizare sunt:
• C1: Număr de ordine în procesul tehnologic corespunzător
produsului I;
• C2: Număr de ordine în procesul tehnologic corespunzător
produsului II;
• C3: Dependenţa unei operaţii de celelalte operaţii comune în
cadrul procesului tehnologic corespunzător produsului I;
• C4: Dependenţa unei operaţii de celelalte operaţii comune în
cadrul procesului tehnologic corespunzător produsului II.
Suplimentar (dacă este cazul) se mai consideră următoarele două
criterii:
• C5: Dependenţa operaţiei de celelalte operaţii comune celor două
produse, rămase în continuare pentru comparare, în cazul
produsului I;
• C6: Dependenţa operaţiei de celelalte operaţii comune celor două

82
 produse, rămase în continuare pentru comparare, în cazul
produsului II.
În cazul în care nici după această etapă operaţiile nu au putut fi
departajate, se consideră suplimentar criteriile:
• C7: Dependenţa operaţiei de celelalte operaţii comune celor două
produse, care nu au mai rămas în continuare pentru comparare, în
cazul produsului I;
• C8: Dependenţa operaţiei de celelalte operaţii comune celor două
produse, care nu au mai rămas în continuare pentru comparare, în
cazul produsului II.
Mai departe, dacă nici după această etapă concluziile nu sunt clare, se
mai consideră suplimentar criteriile:
• C9: Timpul de prelucrare corespunzător operaţiei în cazul
produsului I;
• C10: Timpul de prelucrare corespunzător operaţiei în cazul
produsului II.
Timpii de prelucrare corespunzători operaţiilor în cazul produselor I şi
II sunt următorii:
• Operaţia a: 5,3 (s) produsul I; 7,1 (s) produsul II;
• Operaţia b: 6,4 (s) produsul I; 5,1 (s) produsul II;
• Operaţia c: 3,3 (s) produsul I; 9,5 (s) produsul II;
• Operaţia d: 6,3 (s) produsul I; 8,4 (s) produsul II;
• Operaţia e: 3,4 (s) produsul I; 1,4 (s) produsul II;
• Operaţia f: 7,7 (s) produsul I; 4,3 (s) produsul II.
Analiza pentru departajarea operaţiilor comune se face în conformitate
cu tabelul 7.5.

83
 Tabelul 7.5
Stabilirea ordinei de luare în considerare a locului de amplasare a maşinilor
care efectuează operaţiile comune în funcţie de prioritizarea operaţiilor

Suma

Suma

Suma

Suma
C10
C1

C2

C3

C4

C5

C6

C7

C8

C9
a
b
c
d
e
f

Etapa a V-a: Urmează amplasarea echipamentelor tehnologice de la

etapa 4. Se utilizează aplicaţia AutoCAD.
Etapa a VI-a: Urmează amplasarea celorlalte echipamente
tehnologice începând cu cele care corespund piesei critice. Se utilizează
aplicaţia AutoCAD.
Etapa a VII-a: Se continuă cu amplasarea echipamentelor de control
CM1, CR1, de supervizare COM, de manipulare R, de stocare şi transfer
la staţiile de lucru S. Se utilizează aplicaţia AutoCAD.
Etapa a VIII-a: Mai departe, urmează selectarea celorlalte
echipamente din sistem prin elaborarea unor criterii proprii de selecţie
(ex. pentru aplicarea comparaţiei se elaborează un formular asemănător cu
cel din tabelul 7.1).
Etapa a IX-a: Se continuă cu amplasarea şi a celorlalte echipamente
în sistem. Se utilizează aplicaţia AutoCAD.
Etapa a X-a: Se trasează căile de legătură între echipamentele
sistemului.

84
 Tabelul 7.6
Evaluarea proiectării configuraţiei de SFF

Etapa a XI-a: Se evaluează soluţia prin aplicarea metodei de evaluare

globală multicriterială. Se utilizează tabelul 7.6.
Etapa a XII-a: Se analizează soluţiile individuale obţinute de către
fiecare student în echipă şi se stabilesc concluzii.

85
 Etapa a XIII-a: Se elaborează o soluţie îmbunătăţită prin iteraţiile din
tabelul 7.6.

7.4. CERINŢE PRIVIND RAPORTAREA REZULTATELOR

Se va prezenta de către studenţi varianta finală a proiectării

configuraţiei SFF-ului, iar pentru fiecare student în parte varianta va fi
evaluată după formularul din tabelul 7.6.

86