Istoria hidro-turbinelor

Ca fundament principal a convertirii energiei, este cea mai universala lege a naturii,
caruia i se atribuie toate procesele naturale din natura. Unul dintre cele mai importante avantaje
ale acestuia este ca indiferent de modificarile asupra naturii, o anumita cantitate de energie
ramane neschimbata, putand fi mai apoi transformata in: energie mecanica, nucleara, electrica,
chimica, etc. Energia poate fi definita din punct de vedere stiintific, o marime care indica
capacitatea unui sistem fizic de a efectua lucru mecanic cand trece printr-o transformare din
starea sa in alta stare aleasa de referinta. Energia este o functie de stare.
Toate procesele care necesita conversia energiei hidraulice in energie electrica nu constituie un
pericol in poluarea mediului si deasemenea presupune cheltuieli relative mici de intretinere, nu
exista in cele mai multe cazuri probleme legate de combustibil si constituie o solitie de lunga
durata.
Energia hidraulica l-a ajutat pe om inca din cele mai vechi timpuri pentru a suprima
munca fizica, cu ajutorul mijloacelor tehnice corespunzatoare acelor vremuri. In secolul trecut,
energia hidraulica a inregistat o serie de progrese in domeniul hidroenergetic care au ajutat-o sa
devina o parte integrata a mixului de energie reglabila. Utilizarea apei este cunscuta de mii de
ani, aceasta fiind folosita in foarte multe domenii, printere care cele mai vechi fiind macinarea
cerealelor si pentru producerea energiei.
Credem că este firesc să precizăm că roţile de apă, dispozitivele volumice de transport al apei
ca mărturii din antichitate, iar dacă revenim în evul mediu sau într-o epocă mai apropiată
semnalăm morile de apă. Rotile antranate de apa au fost primele dispositive volumice de
transport al apei, folosite pentru prima data la Greci cu scopul de a macina graul in faina. Mai
apoi isi fac aparitia morile de apa la care roata romaneasca cu facile poate fi considerata o
temelie a turbine Pelton, acestea constituiau adevaratele uzine hidraulice utilizate pentru:
spargerea grăunţelor, baterea postavului, tăbăcirea pieilor etc.
Morile de apa au ca piesa principala de functionare roata cu palete asezate in calea curentului
de apa, cu ajutorul careia se obtine miscarea de rotatie a axului rotii.
Rota morii in cele mai multe cazuri era fabricate din lemn, aceasta poate avea mai multe
variante constructive pentru palete, in functie de debitul de apa si de angrenarea acestora de
apa. Miscarea de roatie determinate de forta apei care apasa pe palete este transmisa in
interiorul cladirii pricipale a morii cu ajutorul unui ax, unde prin reductii sau amplificari cu roti
dintate sau alte metode mecanice de transmitere precum cele prin curele ,se pune in functionare
instalatia propriu-zisa.
 Deasemenea, principiul de functionare a acestora mai poate fi influentat si de debitul de
apa de care dispunem.
La debite mici se exploateaza in principal energia potentiala a apei. In acest scop pe roti se
monteaza cupe asezate in calea curentului apei pentru a fi impinsa de acesta. Astfel se obtine
miscarea de rotatie a axului rotii. iar aductia apei se face in partea de sus a rotii, apa umpland
cupele.
La debite mari se exploateaza in principal energia cinetica a apei. In acest scop se folosesc roti
pe care sunt montate palete, iar aductia apei se face in partea de jos a rotii, apa impingand
paletele. Pentru a avea momente cat mai mari raza rotii trebuie sa fie cat mai mare. Pentru a
accelera curgerea apei in sensul rotii, inaintea ei se plaseaza un stavitor deversor, care ridica
nivelul apei si transforma energia potentiala a acestei caderi in energie cinetica suplimentara
este viteza rezultata prin deversare cuplata cu viteza de curgere a raului.
Energia hidraulică este o energie mecanică formată din energia potențială a apei dată de
diferența de nivel între lacul de acumulare și centrală, respectiv din energia cinetică a apei în
mișcare. Exploatarea acestei energii se face actualmente în hidrocentrale, care transformă
energia potențială a apei în energie cinetică. Aceasta e apoi captată cu ajutorul unor turbine
hidraulice care acționează generatoare electrice care în final o transformă în energie electrică.
Motoarele hidraulice sunt clasificate in doua categori: roţi hidraulice şi turbine
hidraulice. In categoaria rotilor hidraulice se inscribe Moara cu roata verticala, iar in categoria
turbinelor hidraulice se incriu urmatoarele: moara cu axul vertical şi roata orizontală fiind
socotită un prototip al turbinei cu acţiune.
Turbina din punct de vedere tehnic este un “motor alcatuit dintr-un rotor (solidarizat cu un
arbore) şi dintr-un stator, care transformă energia potenţială a unui fluid în energie mecanică de
corp solid”. Moara cu roată orizontală şi axul vertical este înscrisă între prototipurile turbinei de
egală presiune. Ceea ce defineşte funcţionarea unei turbine de egală presiune este fluxul
hidraulic cu o presiune egală în stator şi rotor. Energia cinetică venită prin cădere în stator este
transformată în energie mecanică în rotor.
Maşinile în care energia mecanică primită la arborele primar este transformată în energie
hidraulică, iar apoi în energie mecanică, se numesc transformatoare hidraulice. În cazul în care
maşina permite o dublă funcţionare , atât ca turbină cât şi ca pompă, ea se numeşte maşină
hidraulică reversibilă.
Centralele hidraulice sunt favorizare deoarece au cele mai reduse costuri de exploatare si cea
mai mare durata de viata, in comparatie cu alte tipuri de centrale electrice care ating aproape
aceleasi standarde impuse de functionare minima. Exista o experienta de peste un secol in
realizarea si exploatarea centralelor hidraulice, cee ace face ca ele sa atinga niveluri de
performanta tehnica si economica foarte ridicate putand fii la indemana oricarui comparator.

Turbinele hidraulice denumite şi “Motoare hidraulice” sunt urmaşele roţilor de apă.

Acestea au evoluat foarte mult datorită studiilor făcute asupra unor tipuri de turbine care s-au
consacrat mai târziu ca maşini ce transformă energia hidraulică în mecanică cu randamente
ridicate şi care constitue o componentă de bază în dezvoltarea economică şi a civilizaţiei
noastre.
Prima hidrocentrala din lume este Cragside, in Anglia contruita in 1870. Cragside a fost
initial o casuta taraneasca, fiind prima casa din lume care a utilizat energia Hidroelectrica. Mai
apoi casuta a devenit un adevarat observatory astronomic si un laborator stiintific. apa din unul
din lacurile d ţinute pe proprietate a fost utilizată pentru a învârti un dinam (maşină electrică
rotativă, generatoare de curent continu) Siemens, aceasta fiind probabil prima centrală
hidroelectrică din lume.
 A doua hidrocentrala din lume a fost ppleton pe raul Fox, fiind folosita pentru a lumina
doua mori de hartie si o casa. În decursul anului 1896 prima centrală combinată hidro şi termo
din România a fost dată în exploatare pe valea râului Sadu, fiind denumită Sadu I. Vechea
turbină cu ax vertical a fost înlocuită în 1905 cu o turbină Francis care a funcţionat până în
1929.
Energia de origine hidro face parte din categoria energiilor regenerbile aceasta sunt
considerare energiile ce provin din surse care fie sa regeneseaza de la sine in scurt timp, fie sunt
surse practic inepuizabile.

In conditiile cresterii continue si accelerarea a populatiei globului in forma numita

adesea “explozia demografica” exista 4 cerinte fundamentale si vitale pentru menire: apa, hrana
, energia si mediul inconjurator favorabil. Datoria cresterii urbanizarii si nivelului general de
viata , cresterea nevoilor de resurse in general si energie in particular este superioara cresterii
populatiei.
Valorificarea potenţialului hidroenergetic al apelor curgǎtoare a început din primele veacuri ale
erei creştine, când apar primele mori de apǎ (în Europa în sec. VI), dar hidrocentralele sunt mult
mai recente, fiind legate de realizǎrile fizicii şi tehnicii sec. XIX. Se considera ca cea mai veche
hidrocentralǎ din lume este cea de la Lancey (Franţa), construitǎ în 1869, iar în România Sadu I
din Munţii Cândrelului (1896).
Este o formă de energie regenerabilă.În practică, aceasta este energia produsă în hidrocentrale
cu ajutorul mişcării apei, datorată diferenţei de nivel între lacul de acumulare şi centrală.
“Forţa” apei este de fapt o combinaţie între presiune şi debit. Ambele trebuie să fie prezente
pentru a produce energie. Presiunea creată de distanţa verticală între locul în care apa pătrunde
în conducta de aducţie şi locaţia turbinei este masurată în metri coloană de apă, sau ca presiune
în pascali sau N/m2 . Debitul este cantitatea de apă (exprimată în volum per timp) care curge
prin conducta de aducţie într-o anumită perioadă de timp şi este măsurată în metri cubi/secundă
sau litri pe minut. Apa este colectată într-un micro-bazin şi apoi canalizată prin conducta de
aducţie direct în turbină. Căderea pe verticală , creează presiunea necesară la capătul inferior al
conductei de aducţie, pentru a pune în mişcare turbina. Cu cât va fi mai mare debitul sau
presiunea, cu atât vom obţine mai multă energie electrică. Valorile acestor două criterii, sunt
foarte importante pentru determinarea valorii de energie electrică (potenţialul) unei locaţii
pentru implementarea unui microhidrosistem bazat pe microhidroturbine.
Potenţialul hidroenergetic al României reprezintă o bogăţie naţională de mare valoare,
deoarece oferă energie electrică la cel mai scăzut preţ de cost, în condiţii ecologice depline,
fiind astăzi cea mai accesibilă dintre resursele regenerabile ale planetei. Materia primă pentru
centralele hidroelectrice este apa, care este gratuită, în timp ce pentru centralele termoelectrice
şi atomoelectrice materia primă este foarte scumpă, iar prelucrarea acesteia este neecologică şi
prezintă un grad ridicat de risc pentru viaţă. Amenajările hidroenergetice au şi un impact foarte
redus asupra factorilor de mediu, ceea ce răspunde cel mai bine conceptului de dezvoltare
durabilă. O hidrocentrală utilizează amenajări ale râurilor sub formă de baraje, în scopul
producerii energiei electrice. Potenţialul unei exploatări hidroelectrice depinde atât de cădere,
cât şi de debitul de apă disponibil. Cu cât căderea şi debitul disponibile sunt mai mari, cu atât se
poate obţine mai multă energie electrică. Energia hidraulică este captată cu turbine. Realizarea
amenajărilor hidroenergetice oferă, prin lucrările de infrastructură o serie de alte beneficii prin
atenuarea undelor de viitură şi de protecţie împotriva inundaţiilor, asigurarea alimentării cu apă
potabilă şi industrială, irigaţii, dezvoltarea turismului, pisciculturii şi locuri de muncă pe
şantiere şi la centralele hidroelectrice.
România posedă un potenţial hidroenergetic economic amenajabil de cca. 12 000 MW cu care
s-ar obţine o energie electrică anuală de cca. 32 000 GWh. Până în anul 1960 s-a realizat o
putere instalată de 209 MW cu o energie electrică anuală de 396 GWh.
În perioada anilor 1960-1990 s-a valorificat prin forţe proprii o putere instalată de 5560 MW cu
producţie anuală de energie electrică de 15 700GWh. În această perioadă au fost puse în
funcţiune marile amenajări hidroenergetice ale ţării: cascadele Bistriţa – aval şi Argeş – aval,
amenajarea Lotru, centralele Porţile de Fier I şi Porţile de Fier II, centralele Mărişelu, Şugag,
Gâlceag, Tarniţa, Râul Mare Retezat, Râmnicul Vâlcea, etc. Toate aceste amenajări
hidroenergetice au fost dotate cu hidroagregate fabricate de UCM Reşiţa, care a devenit o uzină
competitivă la nivelul uzinelor de specialitate din Europa. Totul s-a realizat cu forţe proprii.

Hidroagregatele sunt echipate cu:

 turbine tip Kaplan; puterea maximă instalată pe grup este de 194,4 MW, la cele 6
grupuri
din CHE Porţile de Fier I;
 turbine tip Francis; puterea maximă instalată pe grup este de 167,5 MW, la cele 2
grupuri
din CHE Râul Mare;
 turbine tip Pelton; puterea maximă instalată pe grup este de 170 MW, la cele 3 grupuri
din CHE Lotru-Ciunget;
 turbine tip Bulb şi Bulb reversibile; puterea maxima instalată pe grup este de 31,4 MW,
la cele 10 grupuri din CHE Porţile de Fier II şi Gogoşu (bulb clasic) şi 13,25 MW la cele
20 grupuri reversibile ale amenajării Olt Inferior.
Cu toate ca in Romania se incearca a implementa toate aceste procese si modalitati de
introducere si producer a energiei cu hidroturbine, gradul de utilizare a potentialului
hidroenergetil este foarte scazut, de aprovimatin 51.72%.

În prezent, valorificarea potenţialului hidroenergetic al globului este de 26%, cu mari

diferenţe între ţǎri: S.U.A.- 77%, Canada - 62%, China - 59%, Brazilia - 48%, Rusia - 42%,
Columbia - 7%, Argentina - 7%, Indonezia - 12%, Republica Democratǎ Congo - 2%.
În prezent hidrocentralele produc 19% din energia electricǎ a lumii, fiind o cantitate mica
comparative cu toate beneficile aduse de aceste procese de producer a energiei.
(http://retele.elth.ucv.ro/Mircea%20Ion/Politici%20energetice/010%20-%20Curs%20009%20-%20PE
%20-%20Energia%20hidroelectrica.pdf)