1.

Managementul aprovizionarii-reprezinta activitatea prin care se asigura elem materiale si tehnice

necesare productiei,in volumul si structura care sa permita realizarea obiectivelor cu costuri minime si profit
cat mai mare.
Activitati componente:
1.Identificarea si stabilirea volumului si structurii materialelor energetice necesare ptr desfasurarea
activitatii de ansamblu si a celei productive.
2.Elaborarea de bilanturi materiale si energetice ce contribuie la evidentierea modului de folosire a
resurselor cat si regasirea lor pe parcursul prelucrarii.
3.Fundamentarea tehnico-economica a planului si progr de aprovizionare materiala si energetica
4.Dimensionarea cu ajutorul documentatiei tehnico-economica a consumurilor materiale si energetice.
5.Dimensionarea pe criterii economice a stocurilor si loturilor de rersuse materiale ptr comanda si
aprovizionare.
6.Prospectarea pietei interne si externe de resurse pentru a depista si localiza sursele reale si potentiale de
furnizare.
7.Se aleg materialele si echipamentele tehnice ce corespund cel mai bine caracteristicilor, cererilor pentru
consum ,au cele mai avantajoase conditii de livrare , reprezinta substituienti eficienti ptr materiale scumpe,
deficitare ,importate etc.
8.Alegerea furnizorilor a caror oferta are cele mai avantajoase conditii economice si asigura certitudine in
livrarile viitoare.
9.Se elaboreaza strategii in cumpararea de resurse in raport cu piata de furnizare interna si externa
10. .Selectarea si testarea credibilitatii furnizorilor
11.Negocierile si concretizarea relatiilor cu furnizorii alesi
12.Urmarirea si controlul derularii contractelor de asigurare materiala ,intocmirea fiselor de urmarire
operativa arovizionarii pe furnizori si resurse .
13.Analiza periodica a realizarii programelor operative ,a planurilor de aprovizionare,a contractelor
economice pe total si distinct pe furnizorii principali la resursele vitale,de f mare importanta.
14.Asigurarea conditiilor normale de primire-receptie a partizilor de materiale sosite d la furmnizori.
15.Se stabilesc anticipat spatiile de depozitare,dotarea lor cu mobilier adecvat, organizarea interna a
fluxurilor de circulatie ,alegerea sistemelor eficiente de depozitare,efectuarea operatiilor de depozitarearanjare a resurselor in depozite sau magazii si de dezambalare dc este cazul
16.Organizarea rationala a sitemului de alimentare ritmica cu resurse materiale a subunitatilor de consum,
tinand cont de cerintele lor si de programele de fabricatie ce au stat la baza elaborarii celor de aprovizionare.
17.Controlul stematic al evolutiei stocurilor efective in raport cu limitele estimate ptr a evita consecintele
suprastocarii sau lipsa de materiale in stoc
18.Urmarirea si controlul utilizarii resurselor energetice si materiale pe destinatii de consum.
19.Conceperea si aplicare unui sistem informatic ce permite vehicularea unui volum f mare de informatii
intr-un timp scurt,evidenta corecta a materialelor.
20.Selectarea si angajarea pesonalului de specialitate in structura profesionala specifica.

2.Organizarea interna a subsitemului de aprovizionare sistemul de relatii ale unitatii economice pt

aprovizionareamaterialelor sistemul de relatii ale unitatii economice pt aprovizionareamaterialelor
O organizare eficienta pentru derularea normala a proceselor de aprovizionare tb sa aiba in vedere:
identificarea principalelor functii ale subsistemului ,definirea criteriilor pe baza carora se va contura org
structurala,precizarea rolului subsistemului in cadrul organizarii structurale, stabilirea gradului de
centralizare descentralizare;definirea precisa a functiilor etc.
Sistemele concrete de organizare structurala a compartimentelor de asigurare materiala din intreprindere
sunt variate.In functie de modul cum se repartizeaza si se prevede realizarea sarcinilor avem modalitatile
concrete:sistemul pe grupe de activitati distincte si sistemul pe grupe de aprovizionare depozitarecontrol utilizare resurse materiale.
Sistemul de grupe de activitati distincte reprezinta departajarea procesului de aprovizionare pe principalele
activitati componente in functie de natura ,gradul de complexitate sau de omogenitate.El asigura o
delimitare a activitatilor de prognozare ,programare planificare a activitatilor de cele privind prospectarea,
negocierea,realizarea aprovizionarii,urmarire,control,analiza,evaluare ,de depozitarea resurselor,de urmarire
a modului de folosire al acestora.
Organizarea interna a compartimentului de aprovizionare presupune ca la nivelul grupei de plan,contractare
,evidenta sa se realizeze activitati ca:prognozarea necesitatilor materiale, fundamentarea planurilor si
programelor de aprovizionare, se elaboreaza bilanturile materiale si cantitatile de comandat,testarea
crediilitatii furnizorilor,negocierea conditiilor de livare si incheierea contractelor comerciale, determinarea
stocurilor si cantitatile optime ptr comandat,realizarea contractelor de aprovizionare,incadrarea in consum.
Grupele operative de aprovizionare-activitatile specifice lor asigura derularea operativa a aprovizionarii
materiale, a contractelor economice,efectuarea unor operatiuni de cumparare neprogramata,urmarirea
procesului de aducere a resurselor la destinatar.
Grupa depozitelor-asigura primirea-receptia partizilor de materiale de la furnizor ,depozitarea si patrarea
integritatii proprietatilor fizico-chimice a resurselor ,evidenta si securitatea lor, pregatirea si eliberarea in
consum sau pe destinatii de utlizare valorificare a acestora.
Sistemul de grupe de aprovizionare-depozitare-control ,utilizare a resurselor are in vedere constituirea pe
grupe de materiale in cadrul compartimentului in a carui atributie intra realizarea procesului de
aprovizionare in intregul sau dupa o conceptie unitara.In functiede cele mai importante criterii
omogentitatea resurselor si de destinatia de utilizare avem:
1.Organizarea compatimentelor de grupe de aprovizionare-depozitare-control ,utilizare materiale
asemanatoare cel mai indicat pentru organizarea interna si are avantaje ca:asiguarea conditiilor ptr
stabilirea unor relatii de continuitate in aprovizionare si specializarea activitatii lucratorilor dezavantaje ca
pot aparea conditii care sa duca la necorelarea aprovizionarii cu cererile de consum,ingreunarea procesului
de urmarire a modului de utilizare a resurselor.
2.Organizarea pe grupe de aprovizionare ,depozitare,control,utilizare in functie de destinatia de consum a
materialelor are avantaj k asigura cunoasterea in detaliu a necesitatii de resurse ,creeaza conditii pentru un
control eficient si permanent al destinatiei de consum ,se realizeaza o mai buna corelare intre factorul de
aprovizionare si cel de productie si dezavantaj ca creste gradul de dificultate in coordonare ,desfasurarea
operativa si urmarirea eficienta a procesului de aprovizionare.
3.Organizarea pe grupe de aprovizionare ,depozitare,control,utilizare in sistem mixt asigura imbinarea
avantajelor primelor doua si eliminarea in mare masura a dezavantajelor
Activitatile ce compun procesul de aprovizionare se realizeaza astfel: planificare si control, procurare,
receptie si depozitare,transport.Intre acestea se stabilesc realtii reciproce si se armonizeaza desf activitatilor
si se evita perturbatiile ,dereglarile ,necorelarile .
Structura organizatorica a unui compartiment de aprovizionare poate cuprinde 3-4 niveluri.

3.Rolul,functiile si natura economica a stocurilor.Tipologia stocurilor de materiale ptr

productie;modalitati de exprimare a stocurilor
Stocurile sunt cantitati de resurse materiale care se acumuleaza in depozitele si magaziile unitatilor
economice ,intr-un anumit volum si anumita structura pe o perioada determinata si cu un anumit scop.
Agentii economici isi constituie stocuri de resurse materiale sau produse ptr a asigura alimentarea continua a
subunitatilor de consum sau servirea clientilor .Fromarea stocurilor asigura conditii optime pentru
desfasurarea activitatii fiecarei unitati economice ;fara stocuri nu se poate obtine utilizarea judicoasa a
capacitatii de productie,nu se pot satisface cererile clientilor,nu se pot desfasura o serie de operatii din
sisteme de aprovizionare cu cheltuieri rezonabile.Stocurile indeplinesc functia vitala de decuplanre si
aromnizare a fluxului.Detinerea de stocuri necesita timp,spatii speciale,cheltuieli de
depozitare,taxe,asigurare, se adauga si uzura morala,,dar apar situatii de forta majora precum formarea de
stocuri sub forma rezervei nationale, periodicitatea productiei la furnizori-stocuri curente la utilizatori,
dereglari in livrari-stocuri de siguranta la consumatori,stocuri de conditionare. Principala problema a
agentilor este stabilirea tipurilor de stocuri si nivelul acestora.Tb sa se stabileasca un prag optim prin
cuantificarea efortului de stocare ce se compune din efortul direct,efortul indirect,efortul total.
Stocul curent-reprz cantitatea de materii prime materiale noi si refolosibile,de combustibili si
lubrifianti,de piese de schimb,care se acumuleaza in depozitele unei unitati economice in scopul acoperirii
cererilor ptr consum in volumul,structura si ritmicitstea specifice in intervalul dintre 2 aprovizionari
succesive.Pe parcursul formarii inregistreaza 3 niveluri:maxim.mediu,minim.Consumul din stoc poate fi
ritmic sau neritmic,continuu sau periodic,constant sau variabil,
Stocul in curs de transport-cantitatea de resurse materiale care se gaseste in mijloacele de transport pe
timpul deplasarii acestora de la sursele de furnizare la depozitele destinatarilor.
Stocul de siguranta-cantitatea de materiale acumulata in depozitul consumatorului ,destinata asigurarii
continuitatii consumului atunci cand stocul curent a fost epuizat ,ca urmare a unor dereglari in livrari de la
furnizori sau ca urmare a cresterii ritmului consumului pe parcursul perioadei de gestune peste limite.
Stocul de conditionare-cantitatea de materiale ce se acumuleaza si este stationata pe o perioada de timp
in spatii special amenajate ,in vederea aducerii resurselor respective ,prin operatii de conditionare ,la
parametrii fizico-chimici care sa permita prelucrarea lor corespunzator conditiilor impuse de normele
tehnologice.Se includ ca materiale:bumbacul balotat,varul,lana pieptanata,lemnul pentru mobilaetc.
Stocul pentru transport intern-cantitatea de resurse materiale care se acumuleaza in magaziile si
depozitele sectiilor de fabricatie in scopul acoperirii cererilor pentru consum pe durata eliberarii si
transportului materialelor de la depozitul central la destinatiile de folosire.
Stocul de iarna-cantitatea de materiale care se acumuleaza in depozitele unitatilor in scopul alimentarii
continue a consumului pe perioada de intrerupere a axploatarii unor resurse ca urmare a conditiilor natura de
clima.
Aceste tipuri de stocuri pentru asigurarea continuitatii activitatii pot constitui si alte categorii ca stocuri
strategice,de conjunctura sau anticipate.Unele stocuri sunt constituite ptr a avea o situatie de monopol.
Stocurile de productie se exprima in diferite marimi si unitati de evaluare fizica si valorica in functie de
corelarea lor cu alti indicatori:prima forma de exprimare este in unitati naturale(tone,kg,m.p)-estimarea
fizica a potentialului de productie care se poate realiza din cantitatea stocata.A doua forma de exprimare
valorica(lei,mii lei ,)-evaluarea resurselor financiare si valutare antrenate de formarea stocurilor si
stabilirea taxelor de asigurare,impozite.A treia exprimare este in zile-perioada de timp ptr care stocul fizic
constituit acopera cererea pentru consum.

4.Dimensionarea stocului de productie.Calculul stocului curent si de siguranta.

Dimensionarea stocului reprz o actiune de mare importanta ptr imbunatatirea situatiei financiare a
unitatilor. De ea depinde gradul de activizarecare asigura fonduri materiale si financiare.Procesele reale de
stocare sunt variate ,deci sunt diferite modele de determinare a fiecarui tip de stoc:curent,de siguranta,ptr
transport intern, de conditionare.Stocul de productie este egal cu insumarea stocului curent,cu stocul in curs
de transport,stocul de siguranta, de conditionare si de transport intern.Ptr anumite perioade de sezon stocul
de productie se formeaza la nivelul stocului de iarna.
Calculul Stocului curent baza de calcul este asigurata de consumul mediu zilnic(cmz) si intervalul dintre
2 aprovizionari succesive(I).
A.Metoda statistica-se iau in considerare intervalele efective la care s-au realizat aprovizionarile de la
furnizori in perioada anterioara si cantitatile de materiale efectiv intrate.
Scrt=cmz *I cmz=Npl/360 I=Iefi/ni (prin medie aritmetica) I=qefi*Iefi/qefi( medie aritmetica
ponderata) I da expresia in zile a stocului curent
B.Metoda de calcul direct 1.metoda de calcul pe baza capacitatii de transport: Scrt=Ctr si I=Scrt/cmz
2.metoda de calcul pe baza catitatii minime de livrare in conditii economice avantajoase ce defineste nivelul
fizic de formare a stocului curent:Scrf=qml si I=Scrf/cmz sau qml/cmz 3.metoda de calcul pe baza
intevalului de reluare a productiei la producatori-furnizori :Scrf=cmz*I si I=ip sau I=k*ip 4.metoda bazata
pe capacitatea depozitului :Scrf=D si I=Scrf /cmz
C.Metode care iau in calcul cheltuielile antrenate de procesele de aprovizionare stocare-modele economicomatematice ce iau in calcul si factori concreti de influenta a nivelului de formare a stocului si ch pe care le
antreneaza procesele de stocare.Ex de metode: 1.model de calcul al lotului economic de reaprovizionare
luand in considerare cheltuielile de lansare ,de stocare,si cele suplimentare determinate de lipsa de resurse in
stoc,2.model de calcul al cantitatii economice de comadat luand in calcul cheltuielile de lansare si cele de
stocare aflate in raport de proportionalitate cu pretul unitar de achizitie: Ca=Nxp+N/n *Ci+n/2*xpx.
3.Model de stabilire a stocului optim ,luand in calucul pierderileC1,generate de formarea unui stoc mai mare
decat cererea pentru consum si a cheltuielilor suplimentare C2 determinate de lipsa de resurse in stoc,
4.model de calcul al cantitatii economice de comandat,al elementelor asociate,luand in considerare
cheltuielile de lansare a comenzilor de aprovizionare si a celor de stocare,5.model de calcul al lotului
economic de reaprovizionare ,luand in considerare ch de lansare a comenzii ,de achizitionare si cele aferente
imobilizarii resurselor in stoc.Ca-1=N*p+C1*N/n+n/2*p*k/100
Calculul stocului de siguranta: Stocul de siguranta are un rol important in asigurarea continuitatii
proceselor productive,el constituind in acelasi timp si o imobilizare anuala suplimentara a unor resurse.
A.Metoda abaterii medii Ss=cmz *D D=Defi/n (prin medie aritmetica simpla) unde Defi(devierile
pozitive)=Iefi-I si D=Defi*Qefi/Qefi
B.Metoda bazata pe timpul de reaprovizionare timpul total ce se scurge din momentul emiterii comenzii ptr
o noua partida de materiale de pana la sosirea acesteia inclusiv timpul ptr primire-receptie.
Ss=cmz*. Timpul total de comanda de reaprovizionare()=timpul de emitere a comenzii si transmitere la
furnizor(Tc)+Timpul de formare a lotului si expedierea lui+timpul de transport(Ttr)+timpul necsar efectuarii
unor operatiuni comerciale pe durata transportului(Too)+timpul de primire a lotului (Tpr)
C.Metoda abaterii medii patratice-Ss=K*`*cmz `-abaterea medie patratica a productiei lunare si kcoeficientul de siguranta ce exprima potentialul de livrare al furnizorului.
D.Metoda Impact-model eficient de stabilire previzionala pe termen scurt a necesitatilor de materiale si a
staocului de siguranta adaptat la conditiile tehnicii moderne de calcul. Ss=k*MAD, MAD=n-r/n ,
r=n/n coeficientul de risc :=Cs/Cs+Cp si coeficientul de incredere:=1-

5.Metode de urmarire si control al dinamicii stocurilor .Lipsa de stoc,suprastocarea,stocuri cu

miscare lenta si fara miscare stocuri neeconomice.
Se pot folosi mai multe metode ce au rolul de a preveni epuizarea stocului,ce duce la intreruperea
alimentarii consumului,fie suprastocarea sau formarea stocurilor cu miscare lenta sau fara miscare:
1.Metoda minim-maxim-urmarirea existentei si miscarii stocurilor efective in depozite sase realizeze cu
aceiasi exigenta ptr toate materialele indidefent de importanta lor in procesul de productie.3 etape:
a.Stbilirea limitelor economice maxime si minime ale stocurilor pe elemente componente,inscrierea in fisele
de magazie si urmarirea de catre gestionar a evolutiei lor astfel incat la atingerea nivelelor de alarma sase
declanseze actiuni operative pentru mentinerea acestora intre nivelele estimate.
b.Semnalizarea de catre gestionar a compartimentului de aprovizionare asupra situatiei stocurilor la un
moment dat c.Stabilirea de catre compartimentul de aprovizionare a masurilor ce asigura prevenirea
situatiilor nefavorabile ce se intrevad.
2.Sistemul ABC-ptr activitatea de urmarire si control se aplica principiul tratarii diferentiate care sta la baza
dimensionarii stocurilor,astfel cele din zona A vor fi urmarite zilnic,la cateva zile cu maxima exigenta ,
pentru cele din a doua grupa de importanta procesul de urmarire si control se realiz la intervale mai mari de
timp se are in vedere ca o parte din materialele din zona B au caracteristici apropiate cu cele din zona A,cu
cele din zona a treia pot fi controlate la intervale mai mari de timp trimestrial.
In unele momente stocurile efective se pot situa la niveluri mai mari decat cele economice prederminatete,
sa se epuizeze sau sa se mentina la aceeasi dimensiune in mod nejustificat.Toate aceste stari sunt negative si
daunatoare ptr situatia financiara a unitatii. Un prim fenomen negativ este lipsa de stoc ce implica
stabilirea unor decizii ca:impulsionarea furnizorilor ptr livrare la termenul prestabilit,recnstituirea urgenta a
stocurilor, apelarea unor resurse substituente, aprobabarea consumului din stocul de siguranta dc este formal
Un al doilea fenomen este suprastocarea-formarea de stocuri mai mari decat nivelul prestabilit.Nivelul
estimat poate sau nu sa fie precizatpe criterii economice.In depozitele unitatii se pot identifica stocuri care
numai sunt necesare consumului propriu stocuri fara miscare,reprezentand imobilizari suplimentare de
resurse materiale . Cele 3 categorii de stocuri se aprecieazaca fiind nerationale ,neeconomice,efectul
negativ amplificat si de faptul ca avem nevoie de spatii taxe de asigurare,uzura morala etc si efectul
imobilizarii.Cauzele formarii de asemenea stocuri sunt de ordin subiectiv exemple:
-supradimensionarea necesarului de resurse materiale ca urmare a calculului unor norme de consum si indici
de consum mai mari
-comandarea materialelor in dimensiuni,formate,calitati,compozitii diferite de cele necesare
-livrarea de catre furnizori a unor materiale in dimensiuni,calitati,compozitii diferite decat cele din comanda
-modificarea pe parcursul perioadei de gestiune a planului si programelor de productie
-livrarea de catre furnizori a materialelor comandate la alte termene decat cele stabilite initial
-depozitarea si conservarea in conditii necorespunzatoare schimbarea profilului de activitate,restrangere
fara corelarea actinuii in timp util cu sectorul de aprovizionare
Aceste stocuri sunt considerate nejustificate economic si trebuie valorificate operativ astfel:
-folosirea resurselor pe alte destinatii de consum decat cele initiale desfasurarea unor actiuni de informare
a potentialilor clienti asupra resurselor devenite disponibile ptr vanzare apelarea unor unitati specializate in
comercializarea de produse participarea la burse de resurse materiale si produse,la targuri si expozitii
Cand resursa materiala sau produsul prin natura lor nu-si mai gasesc utilizare in forma in care se prezinta se
apeleaza la valorificarea prin recuperarea substantei materiale in sine si recircularea acesteia.

6.Norma de consum:definire,continut,clasificare
Norma de consum-reprz cantitatea maxima de materii prime noi si refolosibile,combustibili, energie
electrica.energie termica si carburanti admisa a fi consumata ptr fabricatia unei unitati de produs,executarea
unei unitati de lucrare sau prestare de serviciu in conditii tehince ,tehnocolgice,org, definite.Tb precizata
diferenta dintre norma tehnica de consum si consumul specific efectiv.Pentru a se aprecia ca economica
folosirea resurselor materiale,consumul specific tb sa fie mai mic sau cel mult egal cu norma tehnica de
consum.Unitatea de masura a normei de consum se prezinta sub forma de raport intre unitatea de masura
specifica fiecarei resurse materiale si cea a produsului,lucrarii sau prestatiei la care se prevede folosirea.
Norma de consum de energie-catitatea maxima adimsa a fi co0nsumata pe baza de documentatie tehnico-ec
elaborata in conditiile de incarcare a agregatelor instalatiilor,respectarea stricta a prescriptiilor tehnice si
tehnologice de lucru ,de aplicare a masurilor ce duc la cresterea randamentului energetic,organizarea optima
a proceselor de productie,recuperarea resurselor energetice refolosibile de la utilaj sau procesul tehnologic
care le-a generat. Elementele componente ale normei tehnice de consum:1. Norma de consum tehnologic
(Nct) consumul maxim admis de materii prime si materiale,combustibil,ptr executarea unei unitati de
produs,de lucrare in cadrul proceselor tehnologice de prelucrare si transformare folosite in unitatea ec.
Nct=Cn +Mrpt 2.Norma de recuperare si de pierderi in fazele netehnologice cant de materiale refolosibile
si pierderile care rezulta in procesele anterioare celor tehnologice de prelucrare.
Clasificare a normelor de consum:
a)dupa elementele componente: -1.norma de consum tehnologic-calculul cantitatilor de materiale ce
urmeaza a fi eliberate din depozit ptr trecerea in consum, -2.norma de consum de aprovizionarefundamentarea necesarului de resurse ptr indeplinirea programului de productie
b)dupa destinatia de consum:-1.norme de consum ptr materii prime de baza si 2.norme de consum ptr
materiale auxiliare-confectiei de ambalaje,lucrari de reparatii,asigurarea functionarii utilajelor.
c)dupa natura resurselor materiale:1.norme de consum ptr materii prime siderurgice si materiale metalurgice
2.norma de consum ptr materiale si produse chimice 3.norma de consum ptr lemn 3.norma de consum ptr
carburanti 4.norma de consum ptr piese de schimb.
d)dupa orizontul de timp de aplicare: 1.norme de consum pe termen scurt-pana la un an si 2. norme de
consum de perspectiva durata medie sau lunga.
e)dupa modul de grupare si nivelul de agregare: 1.norme de consum individuale se elaboreaza distinct pe
tip,varianta constructiva de produs realizabil in conditii tehnice si tehnologice concrete.prin insumarea lor
referitoare la o sortotipodimensiune de material se obtine norma de consum 2.normele de consum grupate
pe material sau familia de materiale ,pe produs sau grupe de produse,pe mai multe tipuri de utilaje si
instalatii ,pe veriga organizatorica a intreprinderii sau intreprindere-ptr estimarea evolutiei consumului de
resurse materiale in raport cu dinamica prevazuta ptr activitatea de productie sau in analizele comparative
ale modului de folosire a lor.
7..Met de determinare a normei de consum:1)Metode bazate pe calculul tehnico-analitic: porneste de
la documentatia tehnica si economica a produsului: proiect tehnic,,fisa tehnologica, plan de operatii,
desene de executie.Metoda croirii:s-a creat o gama larga de modele matematice de optimizare a folosrii
resurselor materiale ,aplicabile pe scara larga cu ajutorul mijloacelor electronice de prelucrare a
datelor..Elementele specific:suportul de croire,obiectele de croit, planurile de croire, resturile de croire. Met
oda prespune p elaborarea unor planuri de croiere prin care sa se asigura o imbunare a ob de croire pe
suportul de croire astfel .incat . resturile de croire sa fie minime.Un rol important il joaca dimensiunile
materialului si reperelor in functie de aceasta poate fi:croire
unidimensioanala,bidimensionala,tridimensionala.Obiective:1.maxim nr repere obtinut dintr-un

suport2.minimizarea nr de planuri distincte de croire ptr fiecare lot de materiale croita 3.minimizarea
restului total 4.maximizarea productivitatii muncii lucratorilor antrenati la operatia de croire 5minimizarea
numarului de operatii de taiere. Calcul stochiometric :valentele chimice.In prima etapa se stabileste
consumul teoretic si in etapa urmatoare normele de consum 2)Metoda experimentala : presupune
determinarea Normei de consum pe baza masuratorilor in urma realizarii unui produs in mod
experimental.a)metoda experimentala de laborator :presupune organizarea foarte stricta a productiei ,
utilizarea instalatii de mare precizie, lucratori calificati.Se executa masuratori si se determina necesarul de
consum tehnologic.. b)metoda experimentala de productie: consta in elaborarea normelor de consum
prin incercari si experiente ce se fac direct in productie,in conditii normale de fabricatie,de tehnologie si de
organizare ,In prima etapa se stabileste lotul de maeriale se iau datele cu privire la cantitate,calitate,stare,in a
doua etapa se noteaza datele fiecarei faze de productie si se fac observatii asupra conditiilor de
lucru,randament,astfel prelucrarea observatiilor permit elaborarea unor norme de consum fundamentate
tehnic.3)M statistica:presupune determinarea nivelului Necesarului de consum pornind de la consumurile
specifice inregistrate in perioada anterioara Se calculeaza consumul specific mediu care se corecteaza cu
un coeficient care sa tina seama de modificarile aparute in procesele de prod uctie din perioada de plan
fata de perioada de baza.

8. Modalitati concrete de calcul a influentei reducerii normelor de consum

Principalii indicatori supra carora are influenta reducerea normei de consum sunt:
1. Vol. productiei fizice:
-pt un vol. al productiei ce nu poate fi depasit, necesarul de resurse materiale si energetice se reduce in
marime absoluta in proportie directa cu diminuarea consumurilor specifice pe produs.
N pl = Q x N c
Qx Nc / Npl= Nc / Nc
Se asigura acelasi vol de produse sau lucrari cu un efort financiar mai mic. Actiunea se transmite si asupra
cheltuielilor materiale pt realizarea vol de productie. Ultimul sens de influenta va determina sporirea sau
mentinerea merjei de profit.
-plecand de la un vol definit de resursa materiala, prin reducerea normei de consum se obtine un vol. de
productie suplimentar.
Q=M/Nc
M/Nc*Nc=Q+Q sau Q*Nc/ Nc-Nc= Q. In final : Q/Q=Nc/Nc.
Preocentul de crestere a productiei care se obtine din economia fizica de material este mai mare decat cel de
reducere al normei de consum.
2.Viteza de rotatie a capitalului circulant. Influenta sa este determinata de corelatia indirecta care exista
intre cei 2 indicatori si care se exprima pornind de la relatia de calcul a vitezei de rotatie (zile) :
Vrz=Spv*360/Nplv
Reducerea normei de consum va determina diminuarea necesarului pentru indeplinirea programului de
productie zi a consumului mediu zilnic. Stocul de productie fizic se reduce si el, astfel crescand viteza de
rotatie a capitalului circulant aferent mat. Prime si materialelor.
3.Costurile de productie

K=*/100. Reducerea chelt. Materiale se poate asigura fie prin cumpararea resurselor la preturi mai mici,
din surse mai apropiate, fie prin reducerea normelor de consum de materiale care determina sensul actiunii.
Evidentierea efortului ce trebuie depus pt mentinerea unui anumit procent de reducere a costului de
productie pe seama celorlalte chelt. se determina astfel :
(sigma)= K/ *100
=ponderea celorlalte categorii de chelt
=procentul cu care tb rebuse chelt
Eforturile unitatilor economice in diminuarea costurilor de productie trebuie indreptate in primul rand catre
reducerea reducerea chelt materiale a caror pondere este in general mult mai mare.Acest lucru asigura
sporirea competitivitatii pe piata a produselor prin preturi mai mici si, in acelasi timp rentabile.

9.Nomenclatorul de materiale si echipamente tehnice

Nomenclatoul de materiale si echipamente tehnice=o lista centralizatoare a tuturor resurselor
materiale,pieselor de schimb, subansamblelor, altor repere necesare unitatii economice, ordonate dupa
anumite criterii, definite prin toate caracteristicile fizico-chimice, dimensional-configurative si de calitate ,
prin care se asigura individualizarea fiecarui articol.In cadrul nomenclatorului se mai precizeaza si sursele
de furnizare cunoscute,preturile de oferta si conditiiile de livrare-furnizare.Pe baza acestui nomenclator se
elaboreaza fisierul de materiale si echipamente tehnice care va fi actualizat ori de acte ori este nevoie
pentru lucrarile de prelucrare automata a datelor de genul : elaborare de planuri strategice si programe de
aprovizionare, stabilirea cantitatilor economice de comandat sau alegerea furnizorilor.
In elaborarea nomenclatorului sunt antrenate toate compartimentele si subunitatile intreprinderii in scopul
identificarii reale a tuturor resurselor necesare pt fiecare perioada de gestiune.
Etape pentru elaborarea nomenclatorului :
1.Pregatirea actiunii- strangerea purtatorilor de informatii (cataloage comerciale, STAS-uri,liste cu norme
de consum, caiete de sarcini, etc) din care se vor colecta datele necesare definirii continutului viitorului
nomenclator.
2.Elaborarea propriu-zisa care presupune urmatorii pasi :
a. Intocmirea listei centralizatoarea tuturor resurselor materiale si produselor potential necesare
intreprinderii, fiecarui articol fiindu-i precizata denumirea oficiala, nominalizata in cadrul utilizatorilor
interni cat si externi pentru o mai buna comunicare intre acestia si pentru o mai buna clasificare a fiecarui
articol.
b. Restructurarea si rearanjarea articolelor pe grupe, subgrupe, feluri, tipuri si alte subdiviziuni si stabilirea
astfel a locului real pe care trebuie sa-l ocupe fiecare dintre ele in nomenclatorul de aprovizionat.Aceasta
operatie e f importanta deoarece conditioneaza sistemul de codificare.
Principalul criteriu de clasificare este cel al naturii resurselor materiale,produselor sau echipamentelor
tehnice.
c. Codificarea materialelor, pieselor de schimb, a altor repere incluse in cadrul nomenclatorului. Codificarea
este actiunea prin care folosind un anumit sistem de indexare,se atribuie fiecarui articol un simbol, in scopul
substituirii denumirii acestuia.

Codurile servesc la inregistrarea, colectarea si prelucrarea, pezentarea si analiza informatiei economice. Este
f importanta verificarea inscrierii codurilor pe diverse documente, operatie care se realizeaza cu ajutorul
unei cifre de control
d.Nominalizarea, in dreptul fiecarui articol din nomenclator, a tuturor furnizorilor cunoscuti si al preturilor
de oferta specifica acestora.Aceasta permite ca, in orice moment, persoana interesata sa se poata informa sis
a cunoasca toate sursele de furnizare pt un anumit tip de resursa materiala. Pentru o cunoastere mai profunda
a furnizorilor si a conditiilor lor de satisfacere a comenzilor alaturi de informatiile : furnizor-pret se pot
include si alte informatii : conditia franco, modalitatea de plata. Pe aceasta baza se elaboreaza fisierul
furnizorilor care va cuprinde cartela informativa pt fiecare.

10.Metoda directa de determinare a necesarului de materiale

Metoda de calcul direct care ia in calcul volumul fizic, pe structura, al productiei prevazute pentru
fabricatie (Qp) si consumul specific standard stabilit prin proiect, reteta de fabricatie, etc. care este
cunoscut sub denumirea de norma de consum (Nc)
Npl=Qp*Nc
Cand, pt fabricatia mai multor tipuri de produse sau sortimente , variante constructive ale unui produs se
foloseste aceeasi materie prima, relatia devine : Npl=Qpi *Nci
Metoda de calcul direct se utilizeaza in 2 variante :
1..metoda de calcul direct pe piesa : Npl=Qp*Ncp sau Npl=Qpi*Ncpi
Qpi=vol.estimat al productiei pt fiecare piesa i
Ncpi=norma de consum specific din documentatia tehnico-economica de executie e piesei i
2.metoda de calcul direct pe produs, care prevede stabilirea necesarului cu ajutorul metodei:
Npl=Qpr*Ncpr*(1+-K) sau Npl=Qpri*Ncpri*(1+-Ki)
Qpri=vol estimate al productiei pt produsul i
Ncpri=norma de consum specific din documentatia tehnico-economica de executie a produsului i
K=coef. care exprima modificarea stocului de productie nedeterminata la produsul i
Coef K se determina pe baza indicatorilor valorici care se prezinta in 2 variante:
a.in cazul cunoasterii stocurilor de productie nedeterminata de la inceputul si sfarsitul perioadei de gestiune:
K=Spns-Spn / Pmf
b.daca, la momentul determinarii necesarului, nu sunt sau nu se pot preciza stocurile de productie
nedeterminata de la inceputul si sfarsitul perioadei de gestiune pt care se face determinarea coef de corectie,
se considera stocul de productie determinata la inceput egal cu cel de la sfarsitul peroadei curente.
K=Pmf1/Pmf0 iar Spns=Spni+(K*Spni)
Metoda de calcul a lui K, in ambele variante, duce la obtinerea unor rezultate aporximative pt ca nu se ia in
considerare volumul fizic pe structura reala a productiei nedeterminate cu volumul si structura reala de
materii prime necesare.
Pentru a rezolva aceasta problema se foloseste modalitatea de calcul bazata pe corelarea volumului si
structurii fizice a productiei nedeterminate cu volumul si structura reala de materii prime necesare.
DN= (Spns- Spn) Ncpr
Relatia de calcul a necesarului de consum va fi:
Npl=Qpr*Ncpr+-DN sau Npl=(Qpri*Ncpri)DN

Metoda de calcul direct se recomanda a fi folosita la fundamentarea necesitatilor de materiale . Dar

aplicabilitatea metodei presupune ca, la momentul stabilirii necesitatilor de materiale, fiecare unitate
economica sa isi asigure nominalizarea in expresie fizica, pe structura a intregului plan de productie si sa
aiba elaborate normele de consum specific pe baza de documentatie tehnica pt toate produsele si materialele
necesare fabricarii lor- lucru mai dificil de realizat in economia de piata.

11.Metodele indicelui global de consum si prin analogie de detrminare a necesarului de materiale

Metoda de calcul pe baza de analogie se foloseste pt stabilirea necesarului de materiale pt produsele noi,
care nu au mai fost fabricate,dar urmeaza sa fie trecute in productia de serie , iar normele de consum
specific din documentatie nu sunt inca definitivate. Conform metodei, necesarul de materiale sa calculeaza
astfel :
Npl=Qpn*Nca* sau Npl=Qpni*Ncai* i
Cu ajutorul acestei metode se estimeaza necesarul de materiale intr-o prima etapa ; pana la trecerea efectiva
in fabricatia de serie, trebuie sa se elaboreze normele de consum specifice proprii pentru fiecare tip,
sortiment sau varianta constructiva de produs nou asimilat, pe baza documentatiei tehnico-economice
aferente.
Met de calcul pe baza de analogie conduce la determinarea unor necesitati de materiale mai mari sau mai
mici decat cele reale. Din aceasta cauza metoda se aplica foarte rar, in determinari globale ale necesarului de
materiale sau in calculele de dinamica, de tendinta, pt aprecierea pe o perioada mai lunga a evolutiei
consumului de materiale.
Metoda indicelui global de consum la un milion de lei productie nominalizata se foloseste la stabilirea
necesarului de materiale cand unitatea economica nu are nominalizata integral productia marfa pe volumul
si structura fizica prevazute pt fabricatie. Necesarul de consum se determina prin mai multe etape :
a.stabilirea necesarului de materiale aferent productiei fizice nominalizate :
Nn=Qni*Nci ; n reprezinta nominalizarea fizica a produselor i.
b.determinarea indicelui mediu de consum de materiale pentru fabricatia unui milion de lei productie
nominalizata :
Icg= Nn/ Pn * 1 milion (kg/1 mil lei ; tone/1 mil lei ; etc)
Pn-=valoarea productiei nominalizate exprimate in milioane lei
c. stabilirea necesarului de materiale aferent productiei nenominalizate (Nnn) :
Nnn=Pnn*Igc
Pnn=valoarea productiei nenominalizate in milioane lei
d.determinarea necesarului de materiale pt indeplinirea planului la intreaga structura a productiei prin
insumarea celor 2 categorii de necesar:
Npl=Nn + Nnn
Metoda indicelui global de consum la un million de lei productie nominalizata conduce la obtinerea unor
rezultate aproximative, deoarece se extrapoleaza consumul de materiale aferent productiei fizice
nominalizate asupra celei nenominalizate fara o fundamentare riguroaasa. Diferentele fizice de volum si
structura dintre cele 2 categorii de produse, precum si deosebirile constructive, de tehnologie, de
complexitate, de componenta materiala nu pot asigura determinarea astfel a unui necesar real de materiale.
Aceasta metoda poate fi utilizata in cazul unei structuri constante a productiei de la o perioada la alta,
precum si atunci cand este necesara determinarea volumului de materiale pt lucrari de constructii, de
intretinere si reparatii sau pt productia secundara a atelierelor intreprinderii.

12.Continutul planului de aprovizionare ;indicatorii de fundamentare ai planului de aprovizionare si

relatia de echilibru a planului In definirea continutului planului si programelor de apovizionare materiala
se au in vedere obiectivele strategice pecifica acestui domeniu de activitate, ca si modalitatile de actiune
care asigura indeplinirea lor. Obiectivul de baza al strategiei in aprovizionare este: Acoperirea completa si
complexa a cererilor de consum ale intreprinderii, cu resurse materiale de calitate, ritmic si la timp, in
conditiile unei stricte corelatii a momentelor calendaristice de aducere a acestora cu cele la care se manifesta
consumul lor, asigurate de la furnizori care practica preturi de vanzare avantajoase, prezinta grad ridicat de
certitudine in livrari, care antreneaza pt achizitie, transport si stocare un cost minim.
Pe aceasta baza strategica se trece la elaborarea planului si programelor de aprovizionare materiala a
intreprinderilor.
Continutul final al planului de aprovizionare trebuie sa evidentieze o situatie reala, judicios dimensionata
in ceea ce priveste volumul necesarului de consum, care se va corela ulterior cu strategia generala conturata
de conducerea asigurarii materiale in raport cu tendintele si mutatiile ce se inregistreaza pe piata interna si
internationala de materii prime. Strategia in aprovizionare se va afla continuu sub influenta modificarilor de
ordin tehnic, tehnologic si organizatoric care au loc in unitatile economice, a celor legate te volumul si
structura activitatilor specifice, a rezultatelor cercetarii stiintifice care contribuie la imbunatatirea structurii
materiale necesare si la reducerea consumurilor specifice de resurse materiale.
Indicatori specifici ce def continutul planului si programelor de aprovizionare:
a. ind care reflecta necesitatile de consum de materii prime, materiale, combustibili, energie, piese de
schimb, etc. destinate realizarii activitatii de ansamblu a unitatii economice in vederea indeplinirii
obiectivelor strategice finale.
b. indicatori care evidentiaza sursele si potentialul de acoperire cantitativa si structurala cu resurse materiale
a necesitatilor de consum.
Pentru ca activitatea generala a unitatilor economice sa se desfasoare in bune conditii este necesara
asigurarea unui echilibru perfect si stabil intre necesitati si resurse pe intreaga perioada de gestiune,
situatie care se exprima prin relatiile :
Npl+Ssf=Sp+Ari+Na sau Ntpl= Sp+Ari+Na
in care : Ntpl= Npl+Ssf
Orice abatere de la aceasta egalitate determina fie imobilizari nejustificate de resurse materiale sub forma
stocurilor peste limitele normale prestabilite, fie aparitia la un moment dat a lipsei de materiale- situatie care
perturba desfasurarea normala a activitatii generale a unitatilor economice, realizarea obiectivelor
economico-financiare la dimensiunile proiectate. Ambele stari de fapt genereaza consecinte economice
nefavorabile importante, de regula, mai accentuate pt al 2 lea fenomen. continutul planului si programelor
de desfacere
13.Continutul planului si al programelor de desfacere a produselor si activitatea operativa de
desfacere a produselor. continutul planului si programelor de desfacere
Continutul planurilor si al programelor de desfacere a produselor este definit de urmatorii indicatori
specifici :

-volumul desfacerilor(Vd)=cantitatea de produse care se prevede pt livrare-vanzare diferitilor clienti intr-o

perioada de gestiune definita (an,semestru,etc)
-stocul preliminat de produse finite la inceputul perioadei de gestiune(Sp)= cantitatea probabila de produse
finite care se prevede sa existe in momentul respectiv, in scopul satisfacerii cererilor, servirii clientilor in
primele zile ale acesteia.
-stocul de produse finite la sfarsitul perioadei de gestiune (Ssf)=cantitatea de produse finite programata sa
existe la incheierea acestei perioade in depozitele si magazinele unitatii producatoare.
Procesul operativ de livrare-vanzare presupune presupune parcurgerea unui nr relativ mare de operatiuni
specifice :
1.Eliberarea produselor finite de catre sectiile de fabricatie
2.Primirea si receptionarea produselor finite
3.Inscrierea in evidenta si trecerea in gestiune
4.Depozitarea si conservarea,marcarea,etichetarea,ambalarea, etc
5.Formarea stocurilor de produse finite
6.Eliberarea dispozitiilor de livrare pe clienti
7.Formarea loturilor de livrare pe cai de distributie
8.Organizarea expeditiei produselor finite
9.Expedierea la clienti a produselor finite
O atentie speciala, in derularea activitatii de desfacere, se acorda operatiei de receptie finala cantitativa si
calitativa, care se realizeaza inaintea livrarii produselor catre clienti. Importanta acestei operatiuni deriva din
faptul ca orice scapare privind calitatea produselor , superficialitatea in receptia calitativa, va determina:
respingerea produselor de catre clienti, imobilizari nerationale de produse finite, blocarea fondurilor
financiare si a spatiilor de depozitare.
De modul cum este organizata activitatea operativa de desfacere depend in mare masura fidelitatea
clientilor, extinderea paletei acestora, conlucrarea mai eficienta cu ei, dezvoltarea activitatii viitoare a
intreprinderii producatoare,implicit sporirea eficentei economice a acesteia.

14.Etape in organizarea si concretizarea relatiilor comerciale de aprovizionare-desfacere .Contractul

comercial
1. Studierea pietei de materiale si produse:se elaboreaza ,se pun la dispozitie oferte de produse si si
servicii , pliante,cataloage prospecte cu ajutorul carora clientii se informeaza. Aceasta etapa se finalizeaza
prin comenzile client catre furnizor
. 2.Alegerea de catre viitorii clienti ,dupa analiza resurselor oferite spre vanzare de catre furnizori,a
preturilor,a celorlalte conditii de livrare,a materialelor,produselor si echipamentelor tehnice care sunt
cele mai potrivite scopului si mai avantajoase economic
3.Alegerea furnizorului in baza conditiilor precizate in oferte sau rezultate din alte investigatii.
4. Testarea credib furnizorilor si a clientilor
5. .Negocierea conditiilor viitoare de vanzare cumparare
6..Derularea efectiva a active de livrare-aprovizionare a res materiale-produselor
7.Analiza pe parcursul derularii,la anumite intervale,a vanzarilor de materiale si de produse in raport
cu elementele prestabilite,evaluarea diferitelor stari de fapt si adoptarea masurilor ce se impun dupa
caz.

Contractul comercial-reprezinta instrumentul principal folosit in concretizarea viitoarelor relatii de

vanzare cumparare .Prin definitie acesta exprima :un acord bilateral(obligatii pentru ambele parti), un acord
cu titlu oneros(fiecare din parti urmareste realizarea unui folos patrimonial in schimbul prestatiei la care se
obliga), un acord de vointa(fara alte formalitati necesare).
Contractele comerciale se clasifica astfel:
1.dupa obiect- pentru livrarea-aprovizionarea cu materii prime,piese de schimb,componente ale unor
produse,furnizare de energie.Se incadreaza si contractele de subfurnizare
2.dupa orizontul de timp: contracte pe termen scurt,mediu si lung
3.Dupa forma in care se concretizeaza- contract scris,contractul verbal care este mai putin utilizat.
Contractul cuprinde:denumirea si domiciliul unitatilor contractante, persoanele imputernicite sa semneze,
produsul ce constituie obiectul contractului ,cantitatea ce urmeaza a fi fabricata,lotul de livrare,conditiile de
calitate,tipurile si sortimentele,adaptarile si imbunatatirile ce tb aduse,durata de executare in natura a
obiectului,termenele caracteristice de executare a cantitatii, conditiile de receptie a cantitatii si calitatii
produsului, modalitati de efectuare a probelor tehnologice, formele de asistenta tehnica si regimul de
garantii,pretul de vanzare, forma de decontare, conditiile de ambalare, marcare, etichetare,livrare si transport
Clauzele reprezinta raspunderile partilor contractuale ptr cazul executarii partiale,cu intarziere sau
neexecutarii obligatiilor ce le revin. Particularitati ale clauzelor: persoana care semneaza contractul este
conducatorul unitatii,obiectul se nominalizeaza clar ptr identificarea unitara de catre parti cu precizarea
cantitatii,calitatii si sortimentatiei, termenele de garantie trebuie sa prevada ca reconditionarile tb sa se faca
pe cheltuiala vanzatorului,pretul se stabileste prin negociere si include expres in contract,receptia se
precizeaza ca forma ,loc si conditii de desfasurare.
Contractul se incheie prin acordul de vointa al partilor ce au convenit asupra tuturor clauzelor .Contractul
incheiat tb sa indeplineasca conditiile :sa existe consimtamantul partilor,partile sa aiba capacitatea de a
incheia actele juridice;obiectul sa fie legal
15.METODELE DE DETERMINARE A NECESARULUI DE MATERIALE PENTRU PRODUCTIE PE
BAZA SORTIMENTULUI TIP SI PE BAZA COEFICIENTILOR DINAMICI
Metoda de calcul pe baza sortimentului tip este utilizata atunci cand se fabrica o gama sortimentala de
produse f. larga. Ex:unitatile din industria textila, a confectiilor, a pielariei, din industria alimentara etc, care
inregistreaza variatii mari de structura a productiei pentru fiecare produs,ca urmare a influentelor
determinate de moda, anotimp etc.
Calculul se face conform relatiei:Npl=QxNcst(Ncst=norma de consum estimata care corespunde
sortimentului tip ales)
Metodele prezentate pana aici se pot folosi in determinarea necesarului atat pentru materialele de baza noi si
refolosibile, cat si pt cele auxiliare,elementele de calcul fiind diferite in raport cu destinatia concreta de
utilizare a unor asemenea resurse.De exemplu, pentru materialele auxiliare prevazute pentru folosire la
executarea de lucrari de reparatii calculul se poate face dupa:
-metoda directa(se inmulteste volumul fizic cu norma de consum specific pe unitate fizica si tip de lucrare)
-metoda indicelui global de consum la un milion lei lucrari de reparatii(cu ajutorul indicelui mediu de
consum calculat in anul de baza, folosit pentru perioade de plan viitoare)
-metoda dinamicii(rezultatul se stabileste pe baza consumului efectiv de materiale in anul de baza, modificat
in raport de variatia volumului de lucrari programate in anul urmator fata de cel de baza, se corecteaza cu
procentul de reducere obtinut in urma aplicarii masurilorde modernizare si innoire tehnica si tehnologica)
Metoda coeficientilor dinamici:extrapoleaza datele privind consumul de materiale din perioada de baza si
pentru anul urmator:Npl=Cr*K*(100-Pr)/100,unde:

Cr=consumul total efectiv de materiale din perioada de baza;Pr=procentul estimat de reducere a consumului
de materiale pe fiecare tip, sortiment sau varianta constructiva de produs, ca urmare a masurilor tehnice,
tehnologice si organizatorice prevazutepentru aplicare in perioada urmatoare, a noilor conditii de productie
care se prevad a se asigura conform programelor de modernizare elaborate;
K=coef ce exprima modificarea volumului de productie in perioada urmatoare (Qpl) fata de cea de
baza(Qro); K=Qpl/Qro.
Pt aplicarea acestei metode este necesara indeplinirea simultana a urmatoarelor conditii:
-mentinerea in perioada urmatoare a unei constante a productiei in raport cu cea fabricata in anul de baza;
-cresterea in ritm si proportii relative egale a fiecarei component a structurii productieiin raport cu cea
fabricate in anul de baza;
-determinarea nivelului reducerii consumului in etapa urmatoare pentru fiecare material si produs, pe baza
analizei dinamicii consumurilor specific effective inregistrate pe anii anteriori, a influentei generate de noile
conditii de productie prevazute pt asigurare in perioada respectiva.
La determinarea necesitatilor pentru perioada urmatoare trebuie sa se tina cont de progresul tehnic,
introducerea in productie a noilor realizari ale stiintei si tehnicii atrag imbunatatiri importante in structura
consumului de material de la an la an. Din aceasta cauza, sfera de aplicabilitatea metodei coeficientilor
dinamici este restransa, pt ca rezultatele ce se obtin din calcule sunt aproximative.Procentul de reducere
estimat nu poate reflecta fidel efectul mutatiilor de ordin tehnic, tehnologic sau organizatoric care se prevad
a se inregistra in perioada urmatoare.Metoda este folosita mai mult pt calculele de prognoza, de tendinta a
evolutiei consumurilor de resurse materiale, ca si pentru stabilirea necesitatilor pe destinatiile auxiliare de
consum, sau pentru care nu au fost inca elaborate, pe baza de documentatie, normele de consum specifice.
16.PLANUL DE APROVIZIONARE, OBIECTIVUL DE BAZA SI OBIECTIVELE
DERIVATE.CLASIFICAREA RESURSELOR MATERIALE CARE FORMEAZA OBIECTIVUL
PLANULUI DE APROVIZIONAT
Planul de aprovizionare=politica globala in asigurarea bazei material si cu echipamente tehnice necesare
unei unitati economice pt o anumita perioada de timp, de regula un an; orizontul de timp poate fi si mai
mare,in acest caz datele de evaluare a strategiei in aprovizionarea materiala au, de aceasta data, un character
de previziune, de evolutie probabila.Obiectivul de baza al strategiei in aprovizionare este:acoperirea
complete si complexa a cererilor de consum ale intrepinderii, cu resurse materiale de calitate, ritmic si la
timp, in conditiile unei stricte corelatii a momentelor calendaristice de aducere a acestora cu cele la care se
manifesta consumul lor, asigurate de la furnizori care practica preturi de vanzare avantajoase, prezinta un
grad ridicat de certitudine in livrari, care antreneaza pentru achizitie, transport si stocare un cost minim.
Obiectivului de baza i se asociaza obiective derivate:
-formarea unor stocuri minim-necesare, care asigura o viteza accelerate a mijloacelor circulante aferente;
-mentinerea stocurilor effective in limitele maxime si minime estimate
-protectia si conservarea rationala a resurselor materiale pe timpul depozitarii-stocarii;
-asigurarea unui grad de certitudine ridicat in aprovizionarea material ape un orizont lung de timp.
Clasificarea resurselor:1.dupa importanta (vitale,importanta mare,medie,mica)2.dupa sfera
consumatorilor(de uz general,cons de nr >de conc,specific) 3.dupa destinatia de consum(pt produsele de
baza,pt activitatea de baza si de servire,uz administrative) 4.dupa natura resurselor (materiale si produse
din metal, produse din lemn,combust,lubrif,energie electrica )5.dupa provenienta(indigene,de
import)6.dupa forma de aprovizionare (direct de la furnizor,prin intermediari)7.dupa efortul financiar (efort
foarte mare ,efort mare, efort mic) 8.dupa gradul de certitudine (mare,mediu.mic,in cond de risc)9.dupa
posibilitatea de substitutie (net substituit,partial,integral)

17.MANAGEMENTUL DESFACERII PRODUSELOR:DEFINIRE, ACTIVITATI COMPONENTE

Managementul desfacerii produselor reprez activitatea prin care se asigura vanzarea rezultatelor
productiei.Actiunea implica stabilirea cailor, formelor si modalitatilor prin care urmeaza a fi vandute
produsele fabricate, ca si a pietelor care pot constitui sfera de desfacere.
Prin desfacerea produselor se incheie circuitul economic al intreprinderii.
Managementul desfacerii se prezinta ca un process unitar complex, caruia ii este proprie o structura extinsa
de activitati specific care au in vedere problemele legate de conducerea-coordonarea, previziuneaplanificarea, programarea, organizarea, contractarea-vanzarea, antrenarea, urmarirea si controlul derulariirealizarii activitatii, analiza si evaluarea rezultatelor.
Activitati specifice ale managementului desfacerii:
-Elaborearea studiilor de marketing, pentru asigurarea portofoliului de comenzi si a contractelor comerciale,
al cunoasterii cererii si situatiei concurentei, a preturilor, a noilor produse care pot fi assimilate, a produselor
a caror fabricatie trebuie oprita, sau redusa, a celor care trebuie modernizate, a conditiilor la care trebuie sa
raspunda pentru a satisface in mai mare masura preferintele clientilor carora li se adreseaza.
-Colectarea comenzilor emise de client si constituirea, astfel, a portofoliului de comenzi, incheierea de
contracte comerciale in concordant cu cererile clientilor si capacitatile de productie disponibile.
-Elaborarea planului strategic si a programelor de livrare-vanzare a produselor contractate pe sortimente sip
e caile de distributie-vanzare stabilite.
-Urmarirea stadiului executiei produselor in procesele de fabricatie, prevenirea realizarii de produse
necorespunzatoare calitativ, impulsionarea factorilor de productie pt respectarea programelor de fabricatie
-Crearea sau, dupa caz, modernizarea si extinderea retelelor proprii de desfacere a produselor pe piata
interna si externa.
-Organizarea unor retele proprii de service sau modernizarea si extinderea celor existente, pt a se asigura
eliminarea operative a deficientelor de functionalitate a produselor, sporirea interesului cumparatorilor la
produsele ce se vand, a increderii acestora fata de utilitatile oferite de producator.
-Extinderea relatiilor de vanzare pe baza de comenzi, conventii si contracte prezinta o actiune care asigura
certitudine in activitatea de desfacere pentru o anumita perioada.
-Constituirea unor stocuri de desfacere optime, care sa asigure ritmicitate livrarilor, in concordant cu
clauzele prevazute in contractile comerciale incheiate si sa poata satisface implicit eventualii clienti
intamplatori, dar care pot reprezenta pentru viitor utilizatori sau solicitanti constant, stabili si al caror
consum se poate amplifica
-Asigurarea unor conditii rationale de depozitare a produselor finite si de formare a loturilor de livrare.
-Informatizarea sistemelor de gestiune a stocurilor de desfacere, de urmarire a derularii livrarilor, de
intocmire a documentatiei de livrare
-Organizarea activitatii operative de livrare-vanzare a produselor finite, servirea ritmica a clientilor
programati si neprogramati in concordant cu cererile acestora specificate in contracte, in comenzi emise
-Urmarirea derularii operative a livrarilor catre clienti, a realizarii contractelor incheiate pe total, din care pe
principalii cumparatori, a evolutiei stocurilor de desfacere
-Coordonarea si controlul activitatii depozitelor de desfacere, organizarea primirii si receptiei produselor
finite de la sectiile de fabricatie, a actiunii de formare a loturilor complexe si complete de livrare.
-Organizarea rationala a activitatii de informare sistematica asupra comportamentului produselor fabricate si
livrate la utilizatori, de urmarire a functionalitatii acestora la utilizatori, de interventie prompta pentru
remedierea defectiunilor sesizate si semnalate, de aplicare a sugestiilor positive provenite de la client.
18.SISTEMUL DE ORGANIZARE A COMPARTIMENTULUI DE DESFACERE SI RELATIILE
CE SE STABILESC INTRE COMPARTIMENTUL DE DESFACERE SI CELELALTE VERIGI

ORGANIZATORICE SI CU ALTE INSTITUTII SI ORGANIZATII sistemul de relatii ale unitatii

economice pt aprovizionareamaterialelor
Compartimentul de desfacere, specific subsistemului de profil, se organizeaza pe grupe care trebuie sa
asigure indeplinirea urmatoarelor cerinte:omogenitatea si operativitatea in desfasurarea diferitelor activitati
specific, conducerea si coordonarea unitara a procesului de livrare-vanzare; sporirea responsabilitatii
lucrarilor din compartiment in satisfacerea prompta a tuturor cerintelor si solicitarilor emise de client, in
rezolvarea reclamatiilor si colectarea sugestiilor, propunerilor transmise de partenerii reali si potentiali, de
cumparatorii si utilizatorii produselor.Prin organizarea compartimentului, trebuie sa se asgure conditii reale
pentru aplicarea unui control permanent si riguros al modului in care isi indeplineste fiecare angajat
atributiile ce-i sunt stabilite prin fisa postului.
De regula, prin organizarea interna, activitatea comerciala de desfacere-livrare-vanzare tb sa permita o
actiune eficienta in sistemul concurential specific economiei de piata.Producatorul trebuie sa fie mereu
present si active pe piata.Organizarea activitatii de vanzare se face prin directorii de produs, care raspund de
produsele ce le sunt atribuite de la inceput pana la sfarsit:prospectarea pietei, transmiterea ofertelor,
negocierea si purtarea tratativelor, analiza de prt, publicitate si reclama, marca fabricii, contractarea si
vanzarea produselor, urmarirea comportamentului produselor la utilizatori.
Sistemul de relatii :
Pe plan intern , relatiile se organizeaza intre compartimentul de desfacere si celelalte compartimente sau/si
subunitati din cadrul structurii organizatorice a firmelor de productie.Conducerea compartimentului de
vanzare tb sa tina active relatiile cu sectorul tehnic de conceptie si proiectare, care asigura documentatia
tehnica de executie a aproduselor, cu sectorul de productie, care asigura fabricatia produselor, cu
compartimentul de marketing, ce furnizeaza informatii privind produsele care sunt cerute pe piata,
caracteristicile de utilitate si de calitate la care sa raspunda, cu compartimentul financiar, care urmareste
achitarea contravalorii produselor de catre clientii carora le-au fost livrate.In afara:relatiile se organizeaza
intre unitatea de productie industriala si:
-clientii, in sensul actiunii permanente desfasurate in scopul onorarii comenzilor emise de acestia, incheierii
de contracte economice, indeplinirii obligatiilor contractual de livrare, urmaririi comportamentului
produselor la utilizatori, asigurarii conditiilor de service etc.
-unitatile de transport, pentru expedierea produselor la client sau la magazinele proprii de desfacere, cu
mijloace inchiriate
-centre de calcul, pentru prelucrarea automata a datelor si informatiiloe referitoare la desfacerea produselor
-unitati specializate de comert exterior, pentru desfacerea de produse pe piata international
-institute si unitati de cercetare specializate in elaborarea de studii de marketing
-unitati bancare pt rezolvarea problemelor financiar-valutare generate de livrarea sau desfacerea produselor
catre clienti
-unitati specializate in comercializarea de produse in sistem en gros
-institutii de conjuncture mondiala pentru informare privind evolutia pietei produselor similar
-burse de marfuri
-agenti de vanzare independent, reprezentanti sau reprezentante comerciale
-unitati organizatoare de targuri si expozitii permanente sau periodice in scopul inlesnirii si stabilirii
conditiilor de participare la asemenea manifestari cu produsele proprii.
19.STOCUL DE DESFACERE-DEFINIRE, METODE DE DETERMINARE
Exprima cantitatea de produse finite programada sa existe la sfarsitul perioadei de gestiune in depozitele si
magazinele unitatii producatoare.El este o consecinta a necesitatii efectuarii operatiilor pe care trebuie sa le
suporte produsele finite inaintea livrarii sau vanzarii lor.

Operatiile pe care produsele finite trebuie sa le suporte pe timpul stocarii in depozitele de desfacere sunt, in
general urmatoarele: primirea si eceptia produselor finite sosite de la sectiile de fabricatie; inregistrarea in
evident si incarcarea gestiuni; sortarea produselor finite; asamblarea, compunerea, efectuarea unor operatii
de montaj, conditionarea produselor etc.
In dimensionarea stocurilor de desfacere se pot folosi, dupa caz:metoda directa si metoda statistica.
Metoda directa sau analitica presupune calculul nivelului de desfacere: Sd=tpli*qmz, unde:
tpli =suma duratelor de timp prevazute pentru executia operatiilor specific depozitelor de produse finite
de pana la distributia acestora la magazinele proprii de vanzare, la angrosisti sau clientilor finali
Qmz=productia medie zilnica
Metoda statistica se bazeaza pe datele efective inregistrate in perioada de gestiune curenta referitoare la
stocurile fizice efective de produse finite sau la duratele efective de stationare a produselor in depozite.
Sd=Ts*k*qmz, unde:Ts=timpul mediu de stocare a produselor finite in depozitul de desfacere, in perioada
curenta;k=coefficient de corectie care exprima efectul eventualelor masuri tehnico-organizatorice care se
prevad pentru aplicare in scopul reducerii perioadei de stationare a produselor finite in depozitul de
desfacere;qmz=productie medie zilnica estimate pentru perioada de gestiune urmatoare.
20.VOLUMUL DESFACERII-DEFINIRE, MODALITATI DE DETERMINARE
Volumul desfacerilor exprima cantitatea de produse care se prevede pentru livrare-vanzare diferitilor client
intr-o perioada de gestiune definita.Acest indicator se determina pentru fiecare tip, sortiment sau varianta
constructiva de produs si pe total productie, fizic, si valoric, pornind de la raportul dintre cerere si oferta.Pt
unitatile de productie industraiala, volumul desfacerilor reprezinta indicatorul de baza care defineste nivelul
cifrei de afacerial acestora; fiind element de calcul , prin el se estimeaza partea determinanta a nivelului
veniturilor.Modul de estimare a volumului de desfacere se realizeaza diferit pentru produsele unicat, de serie
mica sau mijlocie fata de cele cu fabricatia in serie mare sau in masa, pentru produsele specifice unor
anumite categorii de cond=sumuri fata de cele cu utilitate generala, pentru cele cu ciclul lung de fabricatie
fata de cele cu ciclul scurt de productie, pentru produsele destinate unei piete.Pentru produsele comandate in
cantitati mici sau unicat, fata repetabilitate a fabricatiei, sau a caror productie in cantitati mai mari decat cele
comandate nu se justifica economic, volumul de desfacere se va dimensiona prin simpla insumare a
cantitatilor comandate de clienti pe tipuri, sortimente si variante constructive de produse:Vd=Qci.
Deci, pentru asemenea produse nu se prevede formarea de stocuri la inceputul si sfarsitul perioadei de
gestiune pentru continuitatea livrarilor sau vanzarilor unor asemenea produse-lotul comandat de un client,
odata fabricat, va fi si livrat acestuia, dupa care fabricatia inceteaza, comanda fiind considerata unica.Daca
se va repeta, ea va I interpretata in acelasi mod.Aici se incadreaza produsele cu ciclul lung de fabricatie a
caror executie si vanzare se face numai la comanda ferma sau contract incheiat.
In cazul anumitor produse, cum sunt cele de sezon, sau pentru care se estimeaza vanzarea unor cantitati
suplimentare(qs):Vd=Qc+qs
Subiecte: Nr 4: 1. norma de consum: definire, caracterizare, structura materiala, elementecomponente,
clasificare; 2. stocul de desfacere: definire, mod de calcul si nu mai stiuce..problema metoda 3
Nr 10: 1.continutul planului si programelor de desfacere ( explicatii pt Vd si Stoc preliminat la inceput);
2.sistemul de relatii ale unitatii economice pt aprovizionareamaterialelor; problema...metoda 4
Nr 7: 1.Nomenclatorul materialelor si echipamentelor tehnice,2.Distribuirea pe posturi si functii in cadrul
aprovizionarii, structura de personal,atributiile agentului si analistului de aprovizionare. Metoda 6

Nr3. :1. Managementul aprovizionarii-concept, activitati, rolul subsistemului despecialitate, fazele prin care
trece.2. Activitatea operativa de desfacere(vanzari) , problema met. 2
Nr 5: 1.Managementul de desfacere - concepte si activitati componente 2.Lipsa destoc,suprastocarea,stocuri
cu miscare lenta si fara miscare 3.Problema metoda 5
Nr 6 : 1) Tipurile de stocuri - componentele stocului de productie. 2) Norma de consum -definire,
clasificare, caracteristici (absolut tot ce sti la norma de consum trebuia sa scrii).3) Metoda 6
Nr 8: 1) Continutul planului de aprovizionare : indicatori de fundamentare ai planului deaprovizionare si
relatia de echilibru a planului. 2) Recuperarea si reciclarea materialelor refolosibile: importanta,efecte
economice, obiective. 3) metoda 6
Nr 2 : 1)contractul comercial, def, caract, trasaturi, clauze; 2) rolul agentului si alanalistului de
aprovizionare; 3) problema cu metoda 2
Nr 9: 1) Sisteme in organizarea interna a compartimentului de aprovizionare;2) Ativitatea de desfacere ; 3)
Metoda 5
Nr 1 : a) Rolul,functiile si natura economica a stocurilor.(Tipologia stocurilor demateriale ptr
productie);modalitati de exprimare a stocurilor; 2) Structura materiala a planului si programelor de
aprovizionare3) metoda 6;

-stocul de produse finite la sfarsitul perioadei de gestiune (Ssf)=cantitatea de produse finite programata sa
existe la incheierea acestei perioade in depozitele si magazinele unitatii producatoare.
Procesul operativ de livrare-vanzare presupune presupune parcurgerea unui nr relativ mare de operatiuni
specifice :
1.Eliberarea produselor finite de catre sectiile de fabricatie
2.Primirea si receptionarea produselor finite
3.Inscrierea in evidenta si trecerea in gestiune
4.Depozitarea si conservarea,marcarea,etichetarea,ambalarea, etc
5.Formarea stocurilor de produse finite
6.Eliberarea dispozitiilor de livrare pe clienti
7.Formarea loturilor de livrare pe cai de distributie
8.Organizarea expeditiei produselor finite
9.Expedierea la clienti a produselor finite
O atentie speciala, in derularea activitatii de desfacere, se acorda operatiei de receptie finala cantitativa si
calitativa, care se realizeaza inaintea livrarii produselor catre clienti. Importanta acestei operatiuni deriva din
faptul ca orice scapare privind calitatea produselor , superficialitatea in receptia calitativa, va determina:

respingerea produselor de catre clienti, imobilizari nerationale de produse finite, blocarea fondurilor
financiare si a spatiilor de depozitare.
De modul cum este organizata activitatea operativa de desfacere depend in mare masura fidelitatea
clientilor, extinderea paletei acestora, conlucrarea mai eficienta cu ei, dezvoltarea activitatii viitoare a
intreprinderii producatoare,implicit sporirea eficentei economice a acesteia.