Curs 17.03.

2022

Aspecte strategice ale aprovizionarii

Toate organizatiile trebuie sa-si planifice viitorul, iar pentru a permite desfasurarea acestui
process trebuie definit un cadru de referinta.

Un prim punct de pornire il reprezinta identificarea obiectivelor funcției de aprovizionare:

- A aproviziona organizația cu un flux constant de materiale și servicii necesare pentru a

face față nevoilor acestea.
- A asigura continuitatea aprovizionarii prin întreținerea unor relații eficace cu sursele de
aprovizionare existente și prin dezvoltarea de relații cu alte surse fie că alternative, fie
pentru a face față unor nevoi urgente sau planificate.
- A cumpăra cu eficiență și economisi obținând cel mai înalt nivel de descriere posibil,
utilizatorilor la cel mai scăzut nivel al costurilor.
- A întreține relații solide de cooperare cu alte departamente oferind informații și
consultanță pe măsura necesității in scopul de a asigura funcționarea eficace a
organizației că ansamblu.
- A perfecționa personalul, politicile și organizarea, astfel încât să se asigure realizarea
obiectivelor menționate anterior.
- A selecta cei mai buni furnizori de pe piața.
- A contribui la obținerea unei proiectaro eficace a noilor produse.
- A menține un echilibru corect între calitate și valoare.
- A monitoriza tendințele de pe piața de aprovizionare.

In procesul de elaborare a aprovizionarii, o măsură importantă și necesară este stabilirea tipurilor

de relații cu furnizorii. In ultimul timp sau constatat mutații importante în sectorul relațiilor
cumpărător – vânzător prin înlocuirea practicilor tradiționale de adversitate între achizitori și
furnizor și dezvoltarea parteneriatului.
Managementului lanțului aprovizionarii, consideră că diversi cumpărători și vânzători fac parte
dintr-o serie continuă de evenimente strâns legate între ele și permit identificarea avantajelor ce
pot fi deduse din efortul de a adopta o viziune strategică și integrata a lanțului.

Capacitate unei organizații de a elabora și aplica strategii de aprovizionare eficace, depind și de

percepția managerilor de la toate nivelurile.

Sarcina managerului responsabil cu aprovizionarea este de a alege, a cere strategii care îi oferă
organizație sale, avantaje concurentiale noi. Eficacitatea strategiilor vizând piata de
aprovizionare se bazează pe analiză, pe compararea probabilităților, pe definirea de strategii și pe
planificarea detaliată a punerii în aplicare.

Aceasta implicat:

- Analiza lanțurilor de aprovizionare in scopul de a identifica punctele cheie in care se

poate obține un avantaj concurențial sau in care există un pericol.
- Înțelegerea impactului potențial al anumitor intervenții startegice asupra unei piețe de
aprovizionare și capacitatea de a identifica repoziționarile care s-ar putea produce și
reacția probabilă a concurenților.
- După identificarea direcțiilor alternative selectarea acelora care ar putea fi mai
avantajoase.

In selectarea strategiei de aprovizionare se vor lua în considerare o serie de aspecte legate de

piata de aprovizionare, legate de furnizori și aspecte interne ale companiei.

a) Considerente legate de piata de aprovizionare .

- Dimensiunea pieței de aprovizionare
- Nivelul concurenței – vânzători existenți pe piața
- Considerente juridice
- Considerente tehnologice
- Considerente sociale
- Condiții economice generale
- Nivelul concurenței din partea altor cumpărători.
- Nivelul inflație și puterea de cumpărare
b) Considerente specifice legate de furnizori .
 - Calitatea relațiilor
- Nivelul de încredere
- Istoricul performantelor
- Tehnologiil de producție
- Nivelul de flexibilitate
- Nivelul de calitate
- Istoricul profitabilității
- Stabilitatea financiara
- Distanța față de cumpărători
- Posibilitățile de stocare
c) Considerente interne
- Tehnologii de producție
- Stabilitatea graficilor de producție
- Volumul și frecvența nevoilor de aprovizionare
- Cerințele legate de calitate
- Informații privind costurile și politică prețurilor

Elaborarea unor strategii eficace de aprovizionare trebuie sa urmărească că aceastea sa se axeze

pe domeniile cu celai mare potențial in termeni de contribuție, sa exploateze avantajul
concurential de care dispune compania cumpărătoare că urmare a combinației sale specifice de
resurse sa evidențieze managementul creativ in folosirea acelor resurse prin comparație cu
concurenta, să pună accentul pe constanta și pe fezabilitate și să specifice cine, când de ce, care
și cum, prin intermediul unui plan.

Sistemul de relații pentru aprovizionarea materialului.

Aprovizionarea reprezintă o funcție care interacționează cu celelalte funcții din cadrul

organizației. Ele nu operează izolat deoarece nicio organizație nu exista pur și simplu pentru a
cumpăra anumite bunuri, astfel aspectele legate de comunicare – coordonare ar trebui sa se
reprezinte principalul considerat în procesul de concepere a oricărei structuri organizaționale.

Principalele relații interne ale compartimentului de aprovizionare materială se stabilesc cu:

- Compartimentele de planificare – dezvoltare și programare operativă a producției care
furnizează date și informații privind volumul și structura producției prevăzute pentru
execuție, eșalonarea fabricării acesteia. Conlucrare dintre aceste compartimente trebuie sa
se desfășoare continuu, pentru a asigura corelarea permanentă a planului și a programelor
de aprovizionare cu cele de producție.
- Compartimentul de desfacere a produselor care pune la dispoziție date și informații
pentru fundamentarea necesarului de ambalaje și materiale de ambalat.
- Compartimentele financiare și de contabilitate pentru evidențierea intrărilor de materiale,
acoperirea financiară a resurselor contracte sau achiziționate, asigurarea controlului
existenței și mișcării stocurilor, stabilirea volumului de mijloace circulante aferente
materiilor prime și materialelor, evidențierea și înregistrarea cheltuielilor de transport,
depozitare a materiilor prime.
- Compartimentul de transport – pentru asigurarea și menținerea în stare de funcționare
normală a mijloacelor de transport proprii sau închiriate, destinate aducerii materialelor
de la furnizori a celor pentru transport intern, aprovizionare cu combustibil și lubrifianți
necesari funcționării acesteia, a pieselor de schimb pentru întreținere și reparare.
- Compartimentul tehnic – care pune la dispoziție listele cu normele de consum de resurse
materiale specifice produselor, lucrărilor, prestațiilor, prevăzute pentru execuție.
- Depozitele de materiale pentru asigurarea primirii și recepției loturilor materiale sosite de
la furnizori, depozitării și păstrării raționale a acestora, evidenței și securității urmăririi
dinamicii stocurilor efective, a nivelurilor de comandă.
- Cu secțiile și atelierele de producție cu subunități auxiliare și de deservire pentru
informarea directă asupra necesităților de materiale auxiliare, corelarea operativa a
programelor de aprovizionare cu cele de fabricație, controlul utilizării resurselor
materiale, promovarea folosirii de noi resurse că substituienti eficienți.
- compartimentul de cercetare dezvoltare căruia îi pune la dispoziție informații privind
materiale, componente, echipamente tehnice noi apărute pe piata in amonte care pot fi
avute în vedere pentru modernizarea produselor din fabricația curentă sau la cele noi
prevăzute pentru asimilare
- compartimentul de control tehnic de calitate pentru efectuarea recepției cantitative și
calitative a materialelor sosite de la furnizori .
Curs 24.03.2022

Organizarea structurală a activităților de aprovizionare

Pentru desfășurarea normală a proceselor de aprovizionarea sunt constituite compartimente

de specialitate sub formă de divizii, departamente, servicii, birouri în funcție de volumul și
profilul de activitate forma de organizare și mărime firmei. Principalele atribuții ale
compartimentului de aprovizionare constau în:

- culegerea, prelucrarea și analiza informațiilor privind situația activității economice în

general și ale pieței în deosebi, accentul fiind pus pe disponibilitățile de materiale pe piață
condițiile de procurare ale acestora, tendințelor prețurilor, etc.

- colaborarea compartimentelor de dezvoltare cercetare și de producție pentru stabilirea

specificațiilor materiale, a normelor de consum, a planurilor și programelor de aprovizionare.

- determinarea celor mai adecvate sortimente de materii prime, materiale, surse de

aprovizionare, preturi de cumpărare și planificarea în funcție de necesitățile firmei, a
cantităților de aprovizionare.

- procurarea propriu zisă a tuturor materialelor necesare potrivit planurilor și programelor

stabilite

- urmărirea aprovizionării efectuate și ținerea evidenței materialelor aprovizionate.

Prin organizarea internă se stabilesc domeniile de acțiune atribuțiile și responsabilitățile

fiecărui subcolectiv de salariați din cadrul compartimentului de aprovizionare.

Oricare ar fi forma sau sistemul de organizare se impune derularea activităților de

aprovizionare și desfacere (vânzare), in concordanță cu necesitate realizării obiectivelor
stabilite, respectiv funcționarea în condiții de eficiență maximă și obținerea de profituri cat
mai mari. In organizarea conducerii aprovizionării se impune constituirea unor sisteme
deschise adaptabile la noile condiții care apar în relațiile de vânzare cumpărare. După
alegerea sistemului de organizare se trece la repartizarea pe posturi și funcții a atribuțiilor și
responsabilităților specifice având în vedere încărcarea rațională a fiecărui post din structura
organizatorică a compartimentelor.

Structura personalului include: șeful de compartiment care se mai numește și director cu

aprovizionarea, in subordinea acestuia se afla grupele de agenti și/sau achizitori. In cadrul
departamentelor mari structura de personal cuprinde și analisti cu aprovizionarea, dispeceri și
experți în transporturi.

Agenții de aprovizionare se ocupă în general cu: studierea piețelor de materii prime și

produse, depistarea surselor de furnizare, negocierea preliminară a condițiilor de furnizare
(inclusiv a prețurilor de vânzare, de acordare a rabaturilor, a creditelor) participarea la
încheierea de convenții speciale de contacte economice de livrare, achiziționarea-livrarea de
materiale, produse sau echipamente tehnice. Urmărirea reluării operative a procesului de
aprovizionare in raport cu prevederile contractuale. Contractarea unităților de transport
specializate și stabilirea condițiilor de deplasare a resurselor materiale de la sursele de
furnizare la punctele de destinație, participarea la bursele de materii prime și studierea
evoluției, potențialului de furnizare a tendințelor de pret, informarea factorilor de conducere a
asigurării materiale, a colaboratorilor din celelalte compartimente asupra diferitelor situații
care presupun analize, evaluări, interpretări, decizii.

Agenții de aprovizionare pot fi repartizați pe zone teritoriale geografice de furnizare, sau cu

raza nelimitată de acțiune.

Experții și dispecerii in transporturi se ocupa cu elaborarea programelor optime de

transport între punctele de consum ale întreprinderii, asigurarea traficului privind mișcarea
materialelor in interiorul și în afara unității economice, asigurarea necesarului de mijloace de
transport din parcul propriu al firmei sau prin închiriere, asigurarea condițiilor pentru
realizarea în timp util și cu eficiență a operațiilor de încărcare, descărcare, manipulare a
resurselor materiale, stabilirea măsurilor pentru folosirea eficienta a mijloacelor de transport,
proprii sau închiriate și reducerea cheltuielilor cu mișcarea materialelor.

Dezvoltarea companiilor multinaționale a conglomeratelor, a companiilor de tip holding

sau a altor forme de organizații care își desfășoară activitatea pe o arie teritorială largă, aduce
in discuție o serie de aspecte specifice, funcției de aprovizionare. Astfel majoritatea
grupurilor de companii mari care gestionează mai multe entități economice găsesc un anumit
compromis între achiziționarea centralizata a tuturor bunurilor și serviciilor si achiziționarea
locala a tuturor bunurilor și serviciilor, urmărind să echilibreze avantajele forței cu cele ale
flexibilității. Se pot deosebi următoarele posibilități:

- descentralizarea completa, permițând autonomia totala a fiecărei unități

- centralizare completa, care presupune că în afara achizițiilor locale de valoare mica toate
achizițiile sa fie făcute centralizate.

Principalele avantaje ale descentralizarii sunt:

- un cumpărător local cunoaște mai bine nevoile specifice ale unității sale, furnizorii locali și
instalațiile de transport și stocare.

- un cumpărător local este capabil sa reacționeze mai rapid la cerințele urgente deoarece, in
parte, datorită canalelor de comunicare mai scurte și în parte deoarece cunoaște mai bine
circumstanțele locale decât o persoana aflata la mare distanță.

Centralizarea completa prezintă și ea o serie de vantaje printre care amintim:

- economii realizate prin consolidarea cererilor similare ale tuturor care formează grupul
astfel crescând puterea de negociere a funcție de atribuție și simplificandu se relațiile cu
furnizorii.

- evitarea discrepanțele de preturi intre unitățile grupului și a concurenței între acestea pentru
materialele stocate în cantități insuficiente.

- economii de personal și de eforturi administrative însoțite de o uniformizare a procedurilor,

formularelor, standardelor și parametrilor tehnici.
Curs 31.03.2022

Decizii strategice referitoare la sursele de aprovizionare

Înainte de a selecta firmele de la care va achiziționa produsele necesare, orice organizație

trebuie sa stabilească strategia sa referitoare la sursele de aprovizionare pe baza următoarelor
criterii principale:

- numărul surselor (1, 2 sau mai multi furnizori)

- proximitatea surselor (furnizori locali sau furnizori aflați la distante mai mari )
- mărimea surselor (furnizori de dimensiuni mici sau furnizori de mare anvergură)
- piata de proveniență (piata internă sau piata externă)

Numărul surselor

Sub aspectul numărului surselor firma poate alege pentru fiecare produs in parte fie un
furnizor unic, fie furnizori multipli . Strategia de cumpărare dintr-o sursă unică este o alegere
efectuată de firma in mod deliberat și nu trebuie confundată cu situația generală de poziția de
monopol a furnizorului pe piața.

In mod tradițional abordarea recomandată a fost cumpărarea din surse multiple in cazul in
care cantitatea necesara este suficient de mare.

Noua orientare spre dezvoltarea unor relații de parteneriat cu furnizorii, apelarea la metoda
“just in tine” precum și managementul calității totale sunt factori care au sporit importanța
aprovizionării din sursă unică.

Pe termen lung, sursa unica oferă următoarele avantaje:

asupra prețului – agregarea comenzilor într-o singură sursă ar putea însemna un preț
unitar mai mic datorită volumului mare

efectul asupra aprovizionării – programarea in timp este mai simplă în cazul unei surse
unice; astfel ar putea fi disponibila cumpărarea fara constituirea de stocuri
 generarea de avantaje de produs și de proces și de crearea unui climat in care furnizorii
sunt pregătiți să efectueze investițiile necesare în active fixe și resurse umane că rezultat al
colaborării dintre cumpărător și furnizor.

reducerea costurilor administrative și mai buna înțelegere a afacerii furnizorului prin

colaborarea cu acesta pe termen lung.

Pe termen lung sursa unica prezintă următoarele dezavantaje:

pierderea potențiala a accesului la informații privind tendințele pieței, lansarea pe piață a

noi produse datorită absenței unor contracte periodice cu furnizori multiplii

costurile mai mari decât cele specifice aprovizionării din surse multiple că urmare a lipsei
unei presiuni concurențiale asupra furnizorului unic

expunerea la problemele furnizorului, de exemplu la situațiile de urgență majoră

vulnerabilitatea fata de deteriorare performantelor furnizorului, de exemplu, fata de

întârzierea livrărilor, deficienților calitative, creșterile de preț și neonorarea contractelor.

Cumpărarea din mai multe surse prezintă următoarele avantaje:

împărțirea comenzilor între mai mulți furnizori ar putea permite obținerea unor prețuri
mai mici datorita concurenței dintre furnizori

posibilitatea de modificare a presiunii competitive asupra unui anumit furnizor prin

modificarea volumului mărfurilor contractate cu acel furnizor

Aprovizionarea din surse multiple pe termen lung poate să conducă la apariția nemulțumirilor
unor furnizori care nu doresc sa livreze același produs că și concurenții lor.
Proximitatea surselor

În funcție de proximitatea surselor firmele cumpărătoare pot alege furnizori locali și/sau
furnizori aflați la distanțe mai mari.

Caracterul local al unei surse este determinat de ușurința transportului și comunicării.

Avantajele surselor locale sunt:

cooperarea mai strânsă între cumpărător și vânzător în condițiile dezvoltării unor relații
personale

costurile de transport mai mici

posibilitatea obținerii mai rapide a comenzilor urgente sau suplimentarea

Prin achiziționarea din surse locale firmele cumpărătoare pot contribui la dezvoltarea
economică a regiunilor in care își desfășoară activitatea. Alegerea surselor în funcție de
proximitatea lor trebuie sa îndeplinească cerințele de profitabilitate ale organizației.

Mărimea furnizorilor

Mărimea furnizorilor este un alt criteriu care sta la baza elaborării strategiei referitoare la
sursele de aprovizionare.

Firma se poate orienta spre surse mici sau surse de dimensiuni mari.

Punctele forte ale cumpărării din surse mici comparativ cu sursele mari sunt următoarele:

atenția acordată de furnizor cerințelor firmei cliente

caracterul mai personal al relațiilor cu furnizorul la nivel executiv

onorarea mai rapidă de furnizor a cererilor de asistență specială ale cumpărătorului

De cele mai multe ori furnizorii mici devin dependenți de firma cumpărătoare.
Pentru cumpărător sursele mari prezintă o serie de avantaje specifice precum:

disponibilitatea potențiala a unor capacități de producție pentru onorarea comenzilor

suplimentare sau urgente ale cumpărătorului

posibilitatea că furnizorul să pună la dispoziția clientului echipamente și cunoștințe

speciale

riscul scăzut al dependentei furnizorului de client

Aprovizionare din surse de dimensiuni mult mai mari decât firma proprie poate avea
inconveniente pentru cumpărător în privința puterii de negociere.

Piata de proveniență

Avantajele aprovizionării din surse naționale sunt:

inexistența pe piata internă a produselor necesare sau disponibilitatea lor în cantități

insuficiente

accesul la produse noi că rezultat al procesului de inovare

nivelul scăzut al produselor oferite de furnizori interni

necesitatea de a dezvolta aranjamente de cumpărare regionala sau globală

obținerea de părți componente din țările în care vor fi exportate produsele finite

Aprovizionarea din surse externe are un grad mai mare de dificultate comparativ cu cu
aprovizionarea din surse interne datorită:

comunicarea dintre părți: diferențele de limbă, distanțele mari dinte furnizori, diferențele
de fus orar ce pot afecta programarea contactelor telefonice, stiluri de comunicare diferite

negocierea contractelor
 logistica – fluxul mărfurilor și informațiilor conexe este afectat de costurile mari,
complexitatea aranjamentelor de transport international, incertitudinea livrărilor la termenele
stabilite, procedurile de returnare a produselor defecte

reglementările în vigoare – firma cumpărătoare trebuie să aplice procedurile de import, să

obțină licențele de import necesare, sa respecte reglementările referitoare la taxele vamale,
TVA și alte taxe

cursul de schimb – costul mărfurilor cumpărate poate varia în condițiile fluctuațiilor

cursului de schimb. Este necesară alegerea valutei adecvate în care este exprimat prețul și va
fi realizată plata precum și adoptarea unei politici de evitare sau împărțire a riscurilor
determinate de astfel de fluctuații

documentațiile necesare – in comparație cu achiziționarea produselor de pe piata internă,

în cazul importurilor se impune utilizarea unor documente oficiale (certificate de origine,
formulare de intrare în vamă).

Curs 07.04.2022

Formele de aprovizionare materială

Formele de aprovizionare care pot fi folosite de unitățile consumatoare de resurse materiale

sunt:

a. Aprovizionarea directă de la producători – furnizori

b. Aprovizionarea prin unități specializate în comercializarea de materiale și produse
in sistem angro care îmbracă 3 variante:
- Aprovizionarea prin tranzit organizat
- Aprovizionarea prin tranzit achitat
- Aprovizionarea de la depozitul angrosist

Diferențierea unei forme fata de alta se face in funcție de modul cum se realizează
următoarele 3 activități:
 1. Modul de organizare și concretizare a relațiilor de vânzare – cumpărare
dintre factorii participanți la acest proces
2. Modul de livrare a produselor
3. Sistemul de achitare a valorii produselor livrate consumatorilor

a. Aprovizionarea directă

Prevede că toate cele 3 activități sa se realizeze prin relația directă între unitatea
consumatoare și cea producătoare – furnizoare. Această formă este eficientă în cazul
resurselor materiale, produselor care fac obiectul vânzării – cumpărării in cantități mari,
vagonabile. In asemenea situații se pot obține preturi avantajoase la achiziție, se pot acorda
rabaturi comerciale sau bonificații, iar cheltuielile de transport de transport sunt mai mici.
Deci, formă este avantajoasă pentru marii consumatori și frecvent dezavantajoasă pentru
micii consumatori care nu pot beneficia de rabaturi comerciale sau de bonificații in cazul in
care comanda se prezintă sub cantitatea minimă impusă de furnizori că prag pentru a obține
asemenea înlesniri; sunt nevoiți să suporte cheltuieli de transport pentru deplasarea unor
cantități mici in special pe distante mari; își pot forma stocuri mai mari decât cele normale
estimate anterior.

b. Aprovizionarea din unități specializate

Aprovizionarea prin tranzit organizat presupune înlesnirea de către un intermediar comercial

a activității de organizare și concretizare a relațiilor dintre consumatori și producători –
furnizori, urmând că livrarea produselor și decontare facturilor aferente sa se realizeze direct
intre ultimii doi factori. Rolul activ al intermediarului se manifesta in faza de contractare și
pe parcursul derulării contractului. Pentru serviciile prestate specifice tranzitului organizat
intermediarul comercial primește de regulă din partea consumatorului un comision de până la
3% in raport cu valoarea afacerii pe care a facilitat-o.

Aprovizionarea prin tranzit achitat presupune că atât contractarea cât și achitarea valorii
produselor prin intermediarul comercial iar livrarea acestora să se realizeze direct intre
producători și consumatori. Aceasta forma implica și mai mult pe intermediarul comercial in
derularea proceselor de vânzare cumpărare, respectiv acesta devine mai cointeresat în
urmărirea și controlul derulării ritmice al livrărilor a respectării de către producători și
consumatori, a obligațiilor contractuale. Și în acest caz, consumatorii cedează intermediarului
comercial un comision care poate ajunge până la 5%.

In ambele variante de aprovizionare intermediarii comerciali studiază piata de furnizare

pentru a se informa asupra ofertelor de vânzare și a cererilor de produse in scopul depistării
producătorilor și consumatorilor comerciali solicitanți ai servicilor lor.

Avantajele acestor forma de aprovizionare sunt:

- Scurtează perioada de timp in care se realizează contactul dintre producătorii și

consumatorii anumitor produse.
- Ușurează munca producătorilor și consumatorilor pentru studierea pietei.
- Pot face negocierile mai ușoare, intermediarii comerciali fiind cei mai buni cunoscători ai
caracteristicilor pietei de furnizare.

c. Aprovizionarea de la depozitelor intermediarilor comerciali

Este o forma ce presupune că toate cele 3 activități, (organizare și concretizare relațiilor de

vânzare – cumpărare, livrarea produselor și achitarea contravalorii acestora) sa se realizeze
integral prin unități specializate de aprovizionare (angrosiști).

Varianta se practică în mare măsură în cazul cumpărărilor in cantități mici specifice micilor
consumatori care au acces limitat la aprovizionare directă de la producători sau pentru care
această formă nu le este avantajoasă. Această formă de aprovizionare integrează complet
intermediarul comercial in activitatea de comercializare a produselor in general devenind în
unele situații factorul determinant în înlesnirea activităților de desfacere și de aprovizionare.

Avantajele acestei forme sunt:

 Creșterea gradului de certitudine in asigurarea micilor consumatori cu o structură
materială și de produse extinsă la intervale mici de timp cu sau fără comenzi anticipate la
momente programate sau întâmplătoare, in cantități variate.

Asigurarea premiselor pentru reducerea substanțială a stocurilor la consumatori implicit a

fondurilor financiare antrenate la cumpărarea și stocarea de resurse materiale la un moment
dat.

Degajarea producătorilor de un număr prea mare de clienți și simplificarea astfel a

activității de desfacere a produselor la nivelul lor.

Promovarea cu mai mare ușurință și eficienta a produselor noi realizate de anumiți

producători.

Curs 14.04.2020

Formele de aprovizionare materială (continuarea)

O forma de aprovizionare care se impune tot mai mult datorită efectelor economice
favorabile pe care le generează pentru consumatori, este aprovizionarea garantată care
presupune preluarea de către o unitate specializată în comercializare a procesului de
aprovizionare a structurii integrale sau parțiale de materiale necesare unei întreprinderi
consumatoare într-o perioadă de gestiune.

In aceasta forma, pot fi asigurați unul sau mai multi consumatori din raza de acțiune a
unui intermediar comercial.

Aprovizionarea garantată prezintă următoarele avantaje:

- Reducerea cheltuielilor de transport prin condițiile pe care le crează pentru elaborarea

unor planuri optime de distribuție – transport, a resurselor spre consumatorii serviți in
contextul formei.
- Diminuarea stocurilor de materiale la consumatori fiind posibilă servirea lor la intervale
scurte de timp, chiar zilnic de la depozitele angrosistului
- Disponibilizarea astfel a unor importante spatii de depozitare la consumatori cu
posibilitatea folosirii mai eficiente a acestora ( că spatii de producție prin închiriere).
- Degrevarea factorilor de conducere al unităților consumatoare de activitatea de
aprovizionare și concentrarea acestora în măsura mai mare, asupra celei de producție.
- Accelerare vitezei de rotație, a capitalului circulant aferent materiilor prime și
materialelor, al consumatorilor și sporirea astfel a eficienței economice în folosirea
acestuia.

Caracterizarea furnizorilor prin facilitățile oferite consumatorilor

Un rol important în aprecierea furnizorilor revine asociat capacității acestora de a oferi o

anumită resursă cu un anumit grad de siguranță, facilitățile ce le oferă în comercializare, a
serviciilor care însoțește produsul, astfel furnizorul poate acorda:

- Facilități în politică de distribuție

- Facilități în politică de service
- Facilități în politică de preț
- Facilități la decontate

In general, aceste facilități au rolul de a stimula vânzarea produsului oferit de un furnizor in

raport cu ceilalți furnizori în condițiile în care resursele sunt asemănătoare calitativ și că
utilitate.

Politicile in domeniul pieței sunt in funcție de concurență că și dorința de obținere a unui

anumit profit pe termen scurt, mediu sau lung. Cunoașterea sistemului de preț practicat de
către furnizori crează condiții pentru elaborarea unor acțiuni specifice de contracarare pe
piața a unor efecte nefavorabile pentru cumpărători.

In general se practică următoarele sisteme de preț:

Sistemul cu preț fix

Sistemul cu preț renegociabil la fiecare comandă

 Sistemul cu preț indexat

Rabatul de preț pe cantitate

Escomtul ( bonificația)

Sistemul cu preț fix constă în aceea că prețul rămâne nemodificat pe o anumită perioadă
de timp, stabilită de părțile contractante, modificarea prețului se poate face numai pe baza
unei notificări anterioare și cu acordul partenerilor de contract. Lipsa acordului de voință al
ambilor parteneri conduce la întreruperea contractului. In general acest sistem de preț se
practică în condiții de stabilitate pentru perioade scurte de timp.

Sistemul cu preț renegociabil la fiecare comandă se practică în situațiile în care condițiile

de producție se determină nivelul prețului sunt foarte greu de anticipat sau exista riscul unei
fluctuante importante în evoluția acestuia pe piata de furnizare. Un asemenea sistem de preț
poate fi avantajos pentru consumator în condiții de creștere a ofertei dar poate să aibă
influențe negative în situație inversa.

Sistemul cu preț indexat este apreciat că fiind cel mai eficient atât pentru furnizori cât și
pentru consumatori. Se practică de obicei in cadrul unor relații contractuale stabile de durată
devenite tradiționale. Acest sistem consta in faptul că prețul cerut la un moment dat va fi
rezultatul unor calcule de fundamentare bazate pe un algoritm asupra căruia s-a convenit
anterior. Decizia în politică de preț trebuie sa fie foarte bine fundamentată având în vedere
implicațiile pe termen lung care pot să apară, analiza trebuie sa se bazeze pe analiza statistică
a dinamicii prețului și a costurilor de producție ale furnizorilor. Analiza și caracterizarea
furnizorilor pe linia politicilor de preț trebuie să aibă în vedere și eventualele reduceri de preț
și condițiile în care acestea se acorda. Reducerile de pret practicate de furnizori pot lua
forma:

- Rabatului de preț pe cantitate

- Escontului ( bonificații)

Rabatul de preț pe cantitate se acordă de către furnizori pentru cumpărarea la fiecare

comandă a unei cantități mai mari peste o limită minimă stabilită de acesta. Se poate acorda
in 2 variante: rabatul de preț pentru întreaga comanda (pentru cumpărarea la o comanda a
unei cantități mai mari in raport cu limita minimă stabilită de furnizori, aceasta va fi evaluată
integral la un preț de vânzare mai mic) rabatul progresiv (reducerea de preț numai pentru
cantitatea suplimentară, cumpărată peste nivelul minim stabilit, se pot acorda niveluri
diferite, prograsive de rabat la pret pentru cantitățile suplimentare, cumpărate peste anumite
limite succesive stabilite de furnizori).

Escontul consta în reducerile de plată acordate de furnizori pentru plati rapide sau
anticipate.

Lupta de concurență se duce in general in domeniul preturilor, aceasta justificând atenția

deosebită care trebuie acordata in aprecierea politicilor de preț ale furnizorilor când se
elaborează strategii pe piata acestora.

Curs 28.04.2020

Gestiunea economica a stocurilor

Definirea, funcțiile și factorii de influență a stocurilor

Stocurile sunt cantități de resurse materiale care se acumulează în depozitele și

magazinele unităților economice într-un anumit volum și o anumită structură pe o perioadă
de timp determinată cu un anumit scop. Oportunitatea constituirii stocurilor are la bază
următoarele cerințe:

a. Necesitatea de a crea siguranță, de a garanta alimentarea continuă a producției, desfacerii

și vânzărilor.
b. Imobilizarea unor cantități cat mai mici de materiale în stocuri.
c. Reducerea permanenta a cheltuielilor de stocare.
d. Reducerea efectelor datorate mobilităților permanente a pieții prin constituirea unor
stocuri de conjunctura.
e. Realizarea cu operativitate a modificărilor determinate de modă, sezon, zona geografică,
tradiții.
Funcțiile stocurilor de mărfuri sunt următoarele:

a. Asigurarea unei circulații neîntrerupte a mărfurilor este principala funcție a stocurilor de

mărfuri. Existența unor cantități de mărfuri în magazin sau depozite sub forma de stocuri
asigură desfacerea continua. De fapt stocajul nu presupune o stagnare absolută a
mărfurilor, care îmbracă forma de stocuri. Stocul de mărfuri suferă un proces continuu de
îndoire, mărfurile care formează participând activ la realizarea circulației.
b. Echilibrarea producției cu consumul, a ofertei cu cererea de mărfuri, reprezintă o altfel de
funcție a stocurilor de mărfuri. Cererea de mărfuri a populației este corelată in intervalul
anumitor perioade cu oferta de mărfuri prin intermediul planurilor agenților economici
dar ele nu se sincronizează perfect, deoarece sunt produse cu o anumită sezonalitate a
producției sau a consumului. Mărimea și structura stocului trebuie sa fie astfel stabilite
încât să nu se producă o întrerupere a producției, circulației sau a consumului.
c. Asigurarea unor posibilități largi de alegere din partea consumatorilor. Aceasta funcție
presupune o astfel de structurare sortimentală a stocurilor încât să satisfacă cele mai
variate cerințe, sa existe legi pentru aceeași cerință, multiple posibilități de satisfacere.

Principalii factori de influențare ai nivelului și structurilor stocurilor:

1. Frecvența livrărilor de la furnizori.

Influența acestor factori trebuie stabilită ținând cont atât de condițiile de livrare impuse de
furnizori cât și de necesitățile consumatorului , aceasta înseamnă că frecvența aprovizionării
depinde de:

f. Strategia și organizarea livrărilor da către furnizori, strategie care poate influența uneori
în mod direct și esențial nivelul stocurilor la beneficiarii.
g. Natura cererii, momentele de consum, ciclicitatea producției, evitarea unor stocuri
exagerat dimensionate. Principalele strategii aplicate de un furnizor în relațiile cu
beneficiarii sunt:
- Livrarea alternativă care are drept consecință formarea de stocuri mai mari la beneficii și
pentru perioade mai mari de timp
- Livrarea simultană care determină formarea de stocuri mai mici și deci este mai eficienta
pentru beneficiari.

2. Cantitatea minimă recomandata/cumpărată de beneficiari

Cantitatea minimă livrată este fixată de furnizori la un nivel care să-I permită o
activitate rentabilă. Acei beneficiari care solicită cantități mai mici decât limita
impusă de furnizori sunt defavorizați pentru că sunt obligați să procedeze la
constituirea unor stocuri mai mari decât cele necesare. Acesta este motivul pentru
care este utilizată alternativa de aprovizionare, de la unități de desfacere angro.
3. Capacitatea de transport a mijloacelor folosite in aprovizionare precum și
destinația de transport. Mărimea stocurilor este condiționată atât de capacitatea de
transport cât și de destinație.
4. Condițiile naturale și de climă. Acestea impun crearea unor stocuri de iarnă a
căror dimensiune va stabilită în funcție de durata sezonului și de consumul
probabil din aceasta perioadă.
5. Proprietățile fizico-chimice ale produselor.

Acestea impun pentru anumite materiale o durată limitată de stocare.

6. Capacitate de depozitare existenta proprie sau închiriată, disponibila la un

moment dat influențează nivelul stocurilor.
7. Periodicitatea fabricației la producători, înfluenteaza perioada de aprovizionare
care poate fi mai mică decât cea de producție.

Tipologia stocurilor

Mărfurile se opresc sub forma de stocuri in toate fazele care compun procesul circulație lor.
Ele cunosc forme variate în funcție de destinația produselor, de particularitățile vergilor
comerciale în care se realizează. In aceste condiții se poate adopta un sistem de clasificare a
stocurilor de mărfuri în funcție de mai mult criterii:
h. După locul stocării se disting stocuri in verigă comercială cu ridicata (engros) , stocuri in
verigă cu amânatul și stocuri pe drum ( respectiv în drum de la industrie la comerț sau de
la o verigă comercială la alta).

Clasificarea stocurilor în funcție de acestt criteriu caracterizează întregul drum pe care îl

parcurg mărfurile in procesul distribuției lor. Ponderea cea mai importantă revine stocurilor
din verigă comercială cu amânatul.

În funcție de perioada in care sunt identificate stocurile pot fi inițiale și finale, respectiv
stocuri la începutul și la sfârșitul perioadei analizate. Clasificarea stocurilor potrivit acestui
criteriu se folosește în activitatea de planificare la nivelul agenților economici. Trebuie
reținut însă caracterul relativ al celor două categorii de stocuri privite în timp, același stocuri
de mărfuri trec dintr-o categorie in alta (respectiv, stocurile finale ale unei perioade devin
stocuri inițiale ale perioadei următoare). Daca sunt luați în considerare factorii care
influențează procesul de aprovizionare. Principalele tipuri de stocuri care se constituie într-o
organizație indiferente de profilul ei sunt: stocul curent, stocul in curs de transport, stocul de
siguranță, stocul de pregătire sau de condiționare, stocul de transport intern (de secție), stocul
de iarnă și stocul strategic.

1. Stocul curent

Reprezintă acea cantitate de materii prime, materiale, combustibil, piese de schimb, etc,
înmagazinate in depozitele organizație în vederea acoperirii nevoilor curente de consum in
volumul, structura și ritmicitatea impuse de necesitatea asigurării continuității procesului de
producție în intervalul dintre doua reaprovizionări.

Evolutia stocului curent este dependenta atât de ritmul aprovizionării cât și de cel al
consumului, in aceasta situație stocul curent înregistrează următoarele mărimi:

- Stocul curent maxim constituit la data când are loc recepția unui nou lot de materiale de
la furnizori. Stocul curent maxim reprezintă limita normala maximă până la care se
reîntregește stocul .
 - Stocul curent mediu se situează între nivelul maxim și cel minim și este determinat de
eliberarea unor cantități materiale necesare consumului.
- Stocul curent minim este stocul ramas la încheiere intervalului dintre doua aprovizionării
succesive. Acest stoc este determinat de eliberarea și trecerea în consum a ultimelor
cantități de materii prime și materiale.

Curs 05.05.2022

Tipologia stocurilor - Stocul curent (continuare)

Principalele caracteristici ale stocului curent sunt:

- Se formează în mod obișnuit în vederea întreținerii activității de producție

- Este o mărime dinamică înregistrând pe parcursul formării lui diferite nivele sau chiar
structuri.
- Nivelul și structura sunt dependente atât de ritmul de aprovizionare cât și de necesitățile
de consum.
- Formarea stocului curent poate fi: continuă sau periodică, in cantități fixe sau variate .
- Consumarea stocului curent poate fi de asemenea ritmica sau, continuă sau periodică,
constanta sau variată.
- Momentul in care este solicitată o noua aprovizionare in scopul reîntregirii sau formării
stocului daca el este epuizat depinde de mai multi factori a caror cunoaștere revine in
sarcina compartimentului aprovizionare – desfacere sau marketing, in întreprinderile
beneficiare.
- Formarea stocului curent depinde de mai multi factori care condiționează stabilirea
momentului unei noi aprovizionari (lansarea comenzii de aprovizionare). Acești factori
sunt: durata de aprovizionare, condițiile de furnizare și distribuția statică a cererii.

Din puncte de vedere temporar celor 3 mărimi ale stocului curent (stocul curent maxim, stocul
curent mediu și stocul curent minim) li se atașează următoarele două variabile:
 - Perioada de consum al materialelor din stoc care reprezintă intervalul mediu între două
reîntregirii succesive ale stocului curent.
- Perioada (durata) de reaprovizionare.

Pe parcursul celor doua perioade menționat anterior se realizează un consum din stocul curent.
Consumul de materiale din stocul curent este de regulă:

- Constant continuu, ceea ce înseamnă că la intervale de timp egale se consuma cantități

egale de materiale.
- Variabil ceea ce înseamnă că la intervale timp diferite că durată, se consumă cantități
neegale de materiale.

Stocul in curs de transport este format din acele cantități de materiale care se află în mijloacele
de transport care se deplasează de la furnizori la beneficiari, respectiv de la sursele de
aprovizionare la locurile de depozitare. Mărimea stocurilor de transport depinde și de mijlocul de
transport folosit și chiar de distanta la care se afla furnizorul.

Stocul de siguranță este format din acea cantitate de materiale prin care se asigură perpetuarea
procesului de producție în anumite cu caracter excepțional. In aceste situații excepționale pot să
aibă loc dereglări grave în desfășurarea procesului de aprovizionare, aceste dereglări se pot
datora atât furnizorului cât și beneficiarului. De asemenea pot să apară consumuri de materiale
peste cele previzionate. Existența stocului de siguranță presupune imobilizări de fonduri
financiare, el constituise doar pentru acele materii prime și materiale de baza, indispensabile
continuării procesului de producție. Este un stoc considerat intangibil, consumul din cadrul
acestui presupune: reîntregirea imediată din loturile următoare primite de la furnizori în scopul
reluării funcției specifice.

Stocul de pregătire (de condiționare) se constituie în cazul proceselor tehnologice, care pretind
pentru materiale care se consuma anumiți parametri fizico-chimici. Materiale constituite în stocul
de pregătire sau de condiționare înainte de a fi introduse în procesul de producție, sunt
concentrate și staționează in spații special amenajate până la atingerea parametrilor
corespunzători. In urma realizării operațiilor de condiționare, merialele sunt trecute în stocul
curent sau de siguranță.
 Stocul de transport intern reprezintă acea cantitate de materii prime care se constituie in
depozitele sau magaziile subunităților aprovizionate de la un depozit central. Așadar stocul
pentru transpor se constituie pe durata eliberării și transportului materiilor prime și materialelor
spre punctele de consum.

Stocul de iarnă reprezintă cantitatea de materie prima și materiale necesară pentru asigurarea
continuității procesului de producție în perioada de iarnă când din cauza unor condiții climaterice
nefavorabile se întrerupe atât exploatarea cat și transportul de resurse materiale. In categoria
acestor materiale intra acelea care din punct de vedere al producției cât și al consumului au
caracter sezonier. Nivelul stocului de iarna trebuie astfel stabilit încât să acopere necesarul de
consum in eventualitatea prelungirii perioadei in care aprovizionarea nu este posibilă.

Stocul strategic se formează din acele material care se achiziționează in cantități mari, in
perioadele de tip considerate favorabile din punct de vedere al prețurilor de cumpărare.
Constituirea stocurilor strategice se justifică prin economiile de resurse financiare care se pot
realiza materialele achiziționandu-se la preturi mai mici