Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
1. Notiuni generale
Derularea normala a procesului de aprovizionare necesita organizarea, in cadrul
structurii manageriale a firmelor sau intreprinderilor, a unor compartimente de
specialitate constituite sub forma de divizii, directii, departamente, servicii, birouri, in
functie de volumul si profilul de activitate, forma de organizare si marimea organizatiei
sau firmei.
Organizarea structurala trebuie sa prezinte mare mobilitate pentru adaptarea din
mers la noile conditii care apar atat in sistemul intern al firmelor, cat si in mediul socio-
economic in care aceasta actioneaza.
Sistemele concrete de organizare structurala a compartimentelor de asigurare
materiala din intreprinderi sunt variate. In acest sens, experienta practica, generalizata
la nivelul teoriei de specialitate, evidentiaza urmatoarele posibilitati:
- sistemul de grupe de activitati distincte;
- sistemul pe grupe de aprovizionare–depozitare-control-utilizare resurse
materiale.
La organizarea compartimentului se pleaca de la scopul activitatii acestuia, si
anume:
- prospectarea si achizitionarea materialelor necesare;
- transportul, depozitarea si evidentierea lor;
- planificarea si programarea miscarii resurselor materiale in perioada de
activitate proiectata;
- stocarea si eliberarea pentru consum a materialelor;
- controlul sistematic al utilizarii acestora.
Sistemul de grupe si activitati distincte asigura o delimitare selectiva a activitatilor
de prognozare-planificare-programare a aprovizionarii de cele privind prospectarea,
negocierea, contractarea, realizarea aprovizionarii, de urmarire, control, analiza si
evaluare a acestuia, de depozitare - pastrare a resurselor material asigurate, de
urmarire a folosirii acestora pe destinatii de consum. Asadar, sistemul presupune
identificarea, delimitarea si gruparea activitatilor dupa criteriile amintite si constituirea de
grupe dinstincte care sa le realizeze calificat si operativ.
Organizarea internă a compartimentului de aprovizionare după acest sistem
presupune ca la nivelul grupei de plan, contractare, evidenţă să se realizeze
activităţi ca: prognozarea necesităţilor materiale, fundamentării planurilor şi programelor
de aprovizionare, elaborarea bilanţurilor materiale, a cantităţilor economice de
comandat, selecţia şi testarea credibilităţii furnizorilor, participarea la negocierea
condiţiilor de livrare, determinarea stocurilor-economice, a cantităţii optime de
comandat, întocmirea de situaţii privind stadiul şi gradul de acoperire cu materiale a
necesarului, realizarea contractelor de aprovizionare, încadrarea în consumurile
specifice din documentaţie şi în nivelul prestabilit al stocurilor.
La nivelul grupe operative de aprovizionare, componenţii acestor grupe
asigură realizarea, de regulă, a activităţilor concrete care au în vedere contactarea
surselor de furnizare, urmărirea derulării efective a procesului de formare a loturilor de
livrare la furnizori, participarea la primire-recepţie, aducerea produselor material,
intocmirea documentatiei de atestare a actiunii.
Grupa depozitelor asigură primirea-recepţia partizilor de materiale sosite de la
furnizor, depozitarea şi păstrarea integrităţii proprietăţilor fizico-chimice a resurselor în
funcţie de natura şi condiţiile specifice de conservare, evidenţa şi securitatea lor,
pregătirea şi eliberarea în consum sau pe destinaţiile de utilizare-valorificare a acestora.
Grupele operative şi cele de depozite sunt aşezate pe acelaşi nivel ierarhic. Intre
toate grupele compartimentului de aprovizionare se stabilesc relaţii stricte de
colaborare. Conducerea, coordonarea, corelarea şi controlul pe ansamblul grupelor se
asigură la nivelul şefului de compartiment. Salariaţii din cadrul ultimelor două grupe, de
regulă, au pregătire medie, în mai mică măsură superioară, incluzând pentru depozite şi
angajaţi cu pregătire primară (muncitori cu sau fără calificare).
Sistemul pe grupe de aprovizionare-depozitare-control-utilizare a resurselor
materiale are în vedere constituirea de grupe de materiale în cadrul compartimentului în
a căror atribuţie intră realizarea procesului de aprovizionare în întregul său după o
concepţie unitară.
In acest sens, se pot folosi 3 variante:
- pe grupe omogene de materiale;
- pe secţii consumatoare;
- ca sistem mixt (prin combinarea primelor două variante).
Organizarea compartimentului pe grupe de aprovizionare-depozitare-
control-utilizare materiale asemănătoare (omogene) prezintă avantaje care sunt
determinate de simplificarea şi specializarea activităţii lucrătorilor, (agenţilor de
aprovizionare), ca urmare a numărului redus de materiale şi implicit de furnizori pe o
grupă. Totodată, se asigură condiţii pentru stabilirea unor relaţii tradiţionale, de
continuitate în aprovizionare.
Sistemul prezintă ca dezavantaj faptul că, pe plan intern, în cazul existenţei unui
număr mai mare de puncte de consum (secţii, ateliere, alte sectoare de activitate) şi a
unei dispersii pronunţate a acestora pot apărea condiţii care să conducă la necorelarea
aprovizionării cu cererile pentru consum cu producţia, la îngreunarea procesului de
urmărire-control a modului de utilizare a resurselor materiale.