A.

Prezentarea cazului

1. Elementele de ansamblu privind Grupul Benetton

Logo-ul Benetton a acoperit piaţa întregii lumi în ultimii 30 ani precum Coca-Cola dupa
al 2-lea Război Mondial. United Colors of Benetton, firma de îmbrăcăminte, a devenit una dintre
cele mai cunoscute mărci din lume. Benetton îşi vinde produsele la scară globală dar se bazează
în ceea ce priveşte operaţiunile sale pe o bază internă puternică. Compania s-a dezvoltat în aceşti
peste 35 de ani (înfiinţată oficial în 1965) pornind de la o mică afacere particulară, ajungând la o
afacere de 5 miliarde €. Compania se structurează pe trei arii distincte: în primul rând, grupul
Benetton care reprezintă afacerea nucleu ce poartă principala marcă de United Colors of
Benetton; în al 2-lea rând, Benetton Sport System care a fost integrată în grupul Benetton în 1997
şi, în al 3-lea rând, 21 Investimenti care se află sub egida lui Benetton Edizione Holding. 69% din
acţiunile grupului Benetton au fost deţinute în mod egal de către fondatorii iniţiali (fraţii
Benetton: Luciano, Giuliana, Gilberto şi Carlo). Benetton SpA, partea cea mai cunoscută a
companiei a fost integrată în grupul Benetton la mijlocul anilor ’80.
Nucleul afacerii Benetton a generat aproape 2 miliarde de € (inclusiv vânzarile lui
Benetton Sport System) în 1998. The United Colors of Benetton a dezvoltat, de asemenea,
propriul sistem franchising (metoda de a produce/comercializa într-un anumit teritoriu produse
care, anterior, au fost lansate cu succes în alte teritorii), iar gama de produse a sporit imens.
Astăzi există aproximativ 7000 de magazine Benetton în 120 de ţări. Benetton SportSystem
reprezintă o arie de acţiune care s-a intensificat mai ales prin fuzionări şi achiziţii cu vânzari în
1988 de aproximativ 425 milioane €.

2. Luciano Benetton, familia Benetton şi sistemul Benetton: Culori pentru o lume gri 1

“Noi nu vindem haine, vindem culori” (Luciano Benetton)

Leone Benetton a murit în anul 1945, lăsând în urmă pe soţia sa Rosa şi cei patru copii.
Luciano avea 10 ani, Giuliana 8 ani, Gilberto 4 ani , iar Carlo 2 ani. În anul 1952, Luciano lucra
în magazinul de îmbrăcăminte al familiei Della Siega, fiind asistent de vânzări. În tot acest timp
el a învăţat ceea e înseamnă comerţul cu amănuntul.
În 1965, Luciano Benetton, sora lui Giuliana şi fraţii săi Gilberto şi Carlo au fondat
Benetton S.p.A. (Societa per Azioni care semnifica o societate pe actiuni), în Treviso, Italia (15
mile departare de Veneţia). Aceasta a fost o mică afacere de familie, tipic italiană, care a produs
jachete şi pulovere de lână într-un mic magazin. Afacerea s-a dezvoltat cu repeziciune, până în
anul 1968 Benetton punând deja bazele a 300 de magazine. În 1980, Benetton a devenit unul
dintre cei mai mari producători de articole de îmbracaminte din Europa şi şi-a extins afacerea
internaţională pe teritoriul SUA. Zece ani mai târziu, compania a fost unul dintre cei mai mari
consumatori de lână, unic pe piaţă şi unul dintre cei mai mari producători şi comercianţi cu
amănuntul de articole de îmbrăcăminte din lume. Începând cu anii ’80, Benetton a devenit din ce
în ce mai deversificat.
Unul dintre factorii cheie ai succesului lui Benetton a fost un efort concentrat de a face
lucrurile într-un mod diferit. Benetton a introdus metode inovatoare de proiectare/ desenare a
modelelor hainelor şi de fabricaţie a lor. El a schimbat sistemul de inventar de la o producţie care
1
Citatele sunt din interviurile personale cu Dr. Basso (director de personal în cadrul Benetton), proprietarii de
magazine si un reprezentant Sisley în Munchen care a preferat sa rămână sub anonimat.
se bazează în mod tipic pe un stoc ridicat la una “just in-time”. Folosind un sistem franchising
inteligent, compania s-a extins cu destul de multă repeziciune. Însă, chiar pe parcursul acestei
extinderi, Benetton a încercat să menţină compania “entrepreneurial” şi nu în mod birocratic, prin
concentrarea asupra relaţiilor externe şi a aptitudinilor sale esenţiale.

3. Primii ani

După trecerea primilor ani de după război, italienii au arătat un interes deosebit în ceea ce
priveşte sportul, au început să aibă mai mult timp liber şi cerinţe diversificate pentru articole de
îmbrăcăminte. Benetton a declarat: “Un cumparator a intrat în magazin şi a ştiut exact ceea ce
dorea: un anumit produs pe care nu-l oferea nimeni”. În acest răstimp, Luciano a început să facă
experienţe cu haine facând uz de abilităţile de tricotare ale surorii sale. În 1955, Luciano care
avea 20 de ani şi sora lui Giuliana, de 18 ani ce lucra într-o fabrică de stofe/postav, au început să
se implice cu mai multă seriozitate. Luciano a luat decizia de a produce propriile pulovere din
lână. Modelele simple au devenit unele dintre elementele strategice ale Benetton sau, după
interpretarea Giulianei: “Nu poţi descoperi niciodata un nou model. Doar faci mici schimbari
celor vechi.”. În acelaşi an Giuliana şi Luciano au participat la târgul de mărfuri din Milano
pentru a cumpăra o maşină de tricotaje. Cei doi mai erau încă angajaţi şi lucrau la propriile
produse seara, după terminarea slujbelor obiţnuite. Ei au fost ajutati de ceilalti doi fraţi ai lor,
Gilberto, de 14 ai şi Carlo, de 12 ani care înca mai frecventau şcoala. Primele lor produse au fost
vândute la un preţ redus rudelor şi prietenilor. Articolele lor se diferenţiau între ele printr-un
singur element cheie: culorile. După patru luni au fabricat şi vândut douăzeci de pulovere pe
săptămână, iar Giuliana a renunţat la slujba sa. Cu veniturile obţinute, familia Benetton a
cumpărat o a doua maşină şi a angajat doi functionari, producţia desfăşurându-se încă în casa lor
restrânsă. Magazinul Della Siegas, la care Luciano încă mai lucra, a început să pună în vânzare
pulovere Benetton. În 1957, Della Siega i-a oferit lui Benetton un sprijin major prin comandarea
a 600 de pulovere. În 1958, Luciano şi-a abandonat slujba, dedicându-se propriei afaceri.

4. Dezvoltarea companiei Benetton

În anii 1960, Luciano vizita Jocurile Olimpice în Roma, ocazie cu care a descoperit
magazine de specialitate ce vindeau doar îmbrăcăminte tricotată. Magazinele erau deosebit de
mici dar cu o cifră de afaceri incredibilă. Benetton i-a contactat direct pe unii dintre aceşti
proprietari de magazine pentru a vinde produse Benetton, dar a mai angajat şi un agent comercial
pentru Roma în acelaşi an. Roma reprezenta locul ideal pentru desfacerea produselor sale,
deoarece turiştii străini erau principalii cumpărători. Cererea era foarte ridicată iar aceştia erau
încântaţi de culori şi de preţurile mici comparativ cu cele de pe pieţele autohtone. Colecţia
Benetton cuprindea deja 36 de culori iar compania producea 800 de jachete şi de pulovere
tricotate pe lună.
În 1961, Benetton a cumpărat 40 de maşini învechite de la o fabrică de tricotaje. Prin
achiziţionarea de noi componente, Carlo a reconstruit aceste maşini. Întreaga operaţiune a costat
mai puţin decât ar fi valorat o maşină nouă. Apoi Benetton a vândut 10 dintre acestea de care nu
mai aveau nevoie şi şi-au recuperat toate cheltuielile. În 1962, Benetton a mers la Londra pentru a
studia noile tendinţe şi metodele de fabricaţie inedite din Marea Britanie. Pe parcursul şederii sale
de două luni, vizitând diferite uzine şi fabricanţi, el a cumpărat maşini noi pentru vopsit, de ţesut
şi alte feluri de maşini. Luciano răspundea de companie, în general şi de marketing, Giuliana
avea în sarcini modelele, Gilberto se ocupa de finanţe, iar Carlo de producţie. Aceasta diviziune a
sarcinilor a rămas neschimbată.
În anul 1964 s-au realizat unele schimbări majore. Mai întâi, Benetton a dezvoltat cu
ajutorul unui vechi expert în culori un sistem de vopsire a produselor din lână după ce acestea
fuseseră terminate. Aceasta a constituit un important progres tehnologic. În al doilea rând, o
persoană din Treviso ce era atrasă de produsele Benetton din Roma, a dorit să deschidă un
magazin Benetton în exclusivitate. Benetton a fost de acord cu această idee şi a finanţat o parte
din costurile iniţiale. Totuşi, a durat câteva luni până cand s-a putut deschide magazinul fiindcă
Benetton a hotărât să adopte un design unic pentru magazin. Mai mult decât atât, Carlo a început
să planifice realizarea unei fabrici. În 1965, ministrul economic din Italia a inaugurat în mod
oficial fabrica ce era “deţinută de copii” (Luciano-30 ani, Giuliana-28 ani, Gilberto-24 ani si
Carlo-22 ani). Benetton avea 120 de funcţionari şi şi-a deschis primul magazin în Treviso care s-a
bucurat de un imens succes. În acelaşi an, Benetton a mai deschis încă un magazin în colaborare
cu aceeaşi persoană în Cortina d’Ampezzo, o faimoasă staţiune de schi. Magazinul a fost finanţat
în totalitate de către proprietar. Benetton a considerat că respectivul magazin reprezenta locul
ideal de a promova compania. Benetton a utilizat acelasi design al magazinului, dar s-a axat mai
mult pe expunerile/ prezentările din vitrine şi a interzis tejghelele/galantarele în magazin.
Cumpărătorii puteau intra în magazinul mic şi confortabil, să se plimbe de jur imprejur şi să
probeze articolele dorite. Magazinul a avut un mare succes astfel încât în acelaşi an s-a mai
deschis încă unul în acelaşi sat.

“Nu am vrut să fim direct implicaţi în latura vânzărilor cu amănuntul. De aceea, iniţial,
prietenii cu resurse financiare s-au implicat în aceasta parte a afacerii”. (Luciano Benetton).

Fiind convins de marile oportunităţi, Tobia Scarpa, un prieten al familiei, a proiectat alte
trei tipuri de magazine ce aveau să deschise în Padova în anul 1967. Proprietarul era un avocat
care a văzut magazinul Cortina şi a dorit să deschidă altele Benetton. Padova era piaţa perfectă
pentru testare: oraşul universitar cu tradiţie prezenta un potenţial pentru a acapara întreaga masă a
tinerilor. El a deschis primul magazin prin achiziţionarea unui design de magazin şi, ulterior,
celelalte două adiţionale în acelaşi an. Inaugurarea ultimelor două în aceeaşi zonă a constituit o
strategie din partea lui Benetton: au intensificat conştientizarea mărcii şi au fost supuşi unui test
prin care să vadă dacă succesul magazinului se datora doar norocului sau unui concept
general/global. Ideea multiplelor magazine într-o singură locaţie în cadrul unei arii limitate a
devenit o strategie invariabilă. Acest sistem de magazine nu a reprezentat un real sistem prioritar.
Benetton doar le-a permis să deschidă un magazin. Proprietarul a cumpărat un design, a finanţat
magazinul, a cumpărat produsele din colecţia Benetton, însă nu a trebuit să plătească vreun
onorariu sau drepturi de autor. În 1968, s-au deschis 300 de magazine Benetton în toată Italia.
Până în anii ’80 compania a acoperit întreaga piaţă europeană, iar apoi s-a extins în SUA şi în
restul lumii. Benetton a inaugurat primul magazin din China în anul 1993 iar până în anul 2002 i
s-a permis să deschida în total 700. Au urmat Koreea şi alte ţari asiatice. Fiind cel mai mare
consumator de lână din lume, Benetton a angajat 7.300 de salariaţi împreună cu alţi 30.000 de
oameni ce lucrează indirect pentru companie.

5. Elemente cheie ale sistemului Benetton

Idei principale
 “Există multe elemente ale succesului nostru, însă trăsătura caracteristică este că am
menţinut aceeasi strategie tot timpul – de a ridica moda la un nivel industrial. Restul modei
italiene încă se mai menţine la un nivel artizanal” (Luciano Benetton).
Ideile principale ale lui Benetton au satisfăcut cererile cumpărătorilor ţinta şi, astfel a fost
capabil să transforme aceste idei în soluţii realizabile. A fost destul de receptiv la nou/ lipsit de
prejudecăţi pentru a răspunde cererilor din partea persoanelor care doreau să deschidă magazine
Benetton, care a condus în parte la uriaşul succes al companiei. Luciano a identificat necesitatea
pentru diferenţiere şi importanţa unui răspuns prompt pentru a se adapta unei cereri într-o
continuă schimbare. Totusi, succesul firmei şi dezvoltarea rapidă nu ar fi fost posibile fără să se
axeze în mod extins pe relaţii externe.

Conceptul afacerii: Pieţe de desfacere

Benetton a învăţat cum se desfăşura afacerea în magazinul Della Siega şi a căutat în mod
continuu să intensifice acest know-how. Pieţele de desfacere Benetton au devenit
motor/propagator de comunicaţie în el însuşi. “Am descoperit faptul că, deşi marca era
necunoscută, observarea a trei sau patru magazine într-un singur oraş oferea senzaţia de
securitate, care era echivalentă cu o bună campanie de publicitate”. (Luciano Benetton)
Antreprenorii care au crezut în conceptul Benetton au deschis pieţele de desfacere.
Benetton s-a bazat in principal pe ideea de vânzari indirecte folosind agenţi independenţi. Agenţii
au ales locaţiile pentru magazine, au selectat proprietarii (împreună cu Benetton), au colectat
comenzile şi s-au consultat cu proprietarii pentru a conduce afacerea. Aproximativ 80 de agenţi
împreună cu un personal format din 800 de oameni au controlat magazinele cu vânzare în detaliu
din întreaga lume. Agenţii aveau drepturi exclusive asupra unui teritoriu strict şi câştigau cca. 4%
din vânzări. De aceea, cei mai multi agenţi caştigau mai mulţi bani dacât cei din conducerea
superioară. Benetton i-a încurajat pe agenţi să-şi reinvesteasca banii în redeschiderea de noi
magazine. “M-am alăturat familiei Benetton cu aproape 10 ani în urmă ca asistent al agentului
german pentru accesorii, apoi mi-am deschis propriul magazin Benetton în Munchen. L-am
vândut ulterior agentului Benetton şi apoi mi-am deschis primul magazin Sisley în Munchen.
Acum am drepturi exclusive pentru Sisley în Munchen şi am în vedere inaugurarea altuia in
1999”, spunea un agent italian al reprezentantului Sisley în Munchen.

Selecţia partenerilor
Încă de la început, Benetton şi-a vândut produsele prietenilor. În stadiul următor, Benetton
şi-a distribuit produsele cu ajutorul prietenilor pe care i-a angajat. În ceea ce-i priveşte pe
proprietarii de magazine Benetton a poziţionat un nivel ridicat al importanţei asupra relaţiilor cu
proprietarii, în scopul de a le asigura satisfacţia şi de a primi cele mai bune informaţii de pe piaţă.
Legăturile personale şi încrederea în oamenii cu care aveau de-a face, combinate cu stimulente
pronunţate pentru performanţă au reprezentat factorii cheie de succes pentru Benetton.
Contractele formale cu proprietarii erau rare. ”Eram în stare de şoc. Totul era neoficial. Nici un
contract de semnat, nici o autorizaţie, doar o strângere de mână. Era de fapt opusul a tot ce se
întâmpla la Saks”, a spus Lyn Gatti. Compania îşi crea alianţe cu persoane informate care
consultau familia cu privire la probleme legate de producţie şi alte aspecte. Proprietarii sau
vânzătorii erau angajaţi din zona geografică unde urmau să opereze. Sistemul nu a fost de succes
doar în Italia, ci şi pe toate piaţele pe care a acţionat Benetton. Chiar dacă Benetton ar angaja
manageri pentru a acoperi o regiune specifică, compania tot ar angaja în mod preferenţial
persoane care să fie din acea zonă şi care să fi trăit pentru un timp anume în Italia, pentru a
reduce problemele culturale, sau chiar italieni care au locuit în acea zonă. De exemplu, cei mai
mulţi proprietari din Munchen sunt italieni. De asemenea, s-a mai considerat că mai important
este faptul să faci cu dragoste lucrurile în mod diferit decât să ai un trecut în industria modei.
”Noi nu cautăm specialişti în MBA (Management in Business Administration), deşi am
angajat câţiva, nici oameni care să provină din zona industrială, ci, mai degrabă, căutăm persoane
cu o experienţă/pregătire interesantă cărora să le placă stilul Benetton. Căutăm antreprenori care
să fie capabili să facă Benetton să crească în lume”, a spus Dr. Basso (director de personal la
Benetton). Luciano a avut încredere în mod absolut în acest sistem antreprenorial: agenţii,
proprietarii erau antreprenori iar furnizorii intermediari/ antreprenorii erau firme restrânse, de
obicei sub controlul fondatorului. Acest fapt a condus la un sistem de persoane cu motivaţii
puternice care au făcut ca întreaga formulă să funcţioneze. “Cei mai buni ambasadori ai formulei
sunt primii din toţi reprezentanţii, apoi personalul magazinelor şi, în cele din urmă, clienţii:
Există un lanţ care începe cu noi şi coboară până la clienţii noştri din străinatate. Nu am inventat
nimic. I-am ascultat pe oameni şi i-am înţeles”, a spus Luciano Benetton.

Producţia
Un circuit asemănător şi relaţii personale au fost stabilite cu furnizorii intermediari.
Programele de calitate care au avut succes la Benetton au fost împărtăşite cu antreprenorii pentru
a le îmbunătăţi calitatea. Benetton nu a fost o companie clasică de integrare extinsă ci o
organizaţie a reţelei. Compania s-a concentrat pe competenţe şi pe aptitudini esenţiale şi s-a bazat
pe servicii exterioare. Până şi funcţia de design a constituit o sursă externă. Cu toate acestea,
Giuliana Benetton şi personalul său au coordonat şi ales design-urile corespunzătoare. Reţeaua de
producţie a Benetton a fost mai degrabă unică. Aproape 80% din producţie avea loc în Italia.
Benetton a redus ulterior producţia autohtonă în timpul anilor ’80 prin stimularea transmiterii
parţiale a activului firmei vechi unei alteia nou constituite, contra participării la capitalul acesteia
din urmă şi prin stimularea cumpărării de către un partener a cotei-părţi din afacere care aparţine
unui alt partener (de exemplu, procesarea chimică). Cei peste 900 de antreprenori au tins să
formeze firme mici datorită legii taxelor ce garanta condiţii favorabile firmelor artizanale cu mai
puţin de 15 angajaţi. Cea mai mare parte din antreprenori au lucrat în exclusivitate pentru
Benetton, făcând compania semi-integrată. Compania nu poseda toate elementele lanţului valoric,
dar a organizat, coordonat şi controlat toată producţia şi procesul de logistică. Concentrarea
producţiei în Italia a permis, de asemenea, achiziţionarea centralizată: 90% din materialele prime
proveneau din Italia, conducând astfel la costuri de transport mai reduse şi economii enorme de
achiziţionare.
Calitatea produsului a fost garantată mulţumită inovaţiei şi flexibilităţii în procesele de
fabricaţie, rezultatul unui program care a alocat o investiţie globală de 105 milioane € la mijlocul
anilor ’90. Benetton face şi el un efort constant de a-şi actualiza aptitudinile furnizorilor prin
instruirea la locul de muncă. Complexul industrial de la Castrette (Treviso) este unul dintre cele
mai avansate din lume şi ocupa o suprafaţă totală de peste 190.000 m 2. Un sistem de calitate
globală care a fost integrat în sistemul de control total al producţiei, care guverna ciclul de
producţie-depozit-distribuţie, controlează ciclul de producţie de peste 80 de milioane de confecţii
pe an şi are o capacitate de 100 de mil. de confecţii. Centrul de distribuţie este automatizat.
Printre cele mai inovative sisteme se află sistemul Robostore 2000, capabil să împartă transportul
naval neţinând cont numai de zona geografică ci şi de clientul individual şi un sistem automat de
ambalare care optimiza cantităţile ce trebuiau livrate. Aceasta a contribuit la un management din
ce în ce mai eficient al sistemului integrat logistic. Sistemul automat de distribuţie se ocupa de
peste 30.000 de colete pe zi şi era supravegheat de 19 oameni (sistemul tradiţional prevedea
400!).

Raspândirea riscului
Deşi Benetton era o companie pro-activă, anticipând şi planificând în avans a tendinţele
pieţei, familia era împotriva asumării riscului. La început ei şi-au vândut bunurile personale
pentru a-şi finanţa operaţiunile, dar nu au luat împrumuturi şi nu au pus în joc proprietăţi
personale substanţiale (de exemplu, finanţare ipotecară). În plus, când s-a lansat compania,
Giuliana şi Luciano erau încă angajaţi în altă parte şi producţia se desfăşura în casa proprie fapt
care reducea costurile fixe. Sistemul de magazine a diversificat semnificativ riscul. Benetton a
încercat să răspândească riscul o dată cu extinderea geografică, adaugând noi mărci în sectorul de
îmbrăcăminte şi crescând treptat spaţiul de comercializare.

Sistemul informaţional
Sistemul informaţional a jucat întotdeauna un rol important în cadrul companiei.
Informaţia despre piaţă era rapid transformată în noi strategii de marketing, design şi producţie.
La sfârşitul anilor ’60, când Benetton avea deja aproximativ 300 de magazine şi înainte de a se
uitiliza computerele, Luciano primea în fiecare seară, dupa închidere, sumele din vânzări pentru
fiecare articol de la fiecare proprietar. Această informaţie îi arăta care din articole se bucura de un
real succes. Produsele respective trebuiau să fie fabricate rapid pentru a satisface cererea.
Produsele care aveau la bază idei similare constituiau un potenţial succes şi, de aceea trebuia să
fie realizate. În 1985, compania s-a mutat dintr-o reţea autohtonă la un serviciu de reţea de date
cu valoare adaugată, proiectând o infrastructură flexibilă de aplicaţii şi comunicare. Acest fapt
făcea posibilă extinderea geografică a afacerii într-un timp scurt şi cu un cost scăzut. Instalarea
reţelei de computere internaţională şi depozitele automatizate, permit trecerea acestor informaţii
direct către studiourile de proiectare, birourile de marketing şi către locurile de producţie. De
acolo, ele sunt trimise direct către depozite, unde articolele cu cod de bare sunt încărcate direct în
containerele specifice.

Tehnologie şi know-how
Folosirea ultimelor tehnologii şi dezvoltarea noilor tehnici sunt vitale pentru companie.
Cercetarea-dezvoltarea reprezenta elementul cheie al companiei. 320 de angajaţi lucrau la
cercetare-dezvoltare în cadrul sectorului de vestimentaţie şi mai mult de 100 se ocupau de
sectorul de echipamente sportive, neluând în considerare echipa de Formula 1. La început, toate
maşinile vechi au fost reconstruite şi modernizate la un cost eficient. Colorarea bunurilor finite a
făcut posibil ca Benetton să-şi realizeze principala strategie pentru bunuri colorate care venea în
întâmpinarea cererii, devansând concurenţa. Know-how-ul general a permis companiei să
transfere producţia către operaţiuni cu capital intensiv, având posibilitatea unei finanţări externe
ieftine a bunurilor nefinisate, atunci când mâna de lucru se scumpea semnificativ în Italia.

6. Succintă viziune de ansamblu financiară

Benetton avea o marcă puternică, cu recunoaştere globală. Lucra cu o reţea de 900 de

antreprenori şi peste 7.000 de magazine Benetton. De asemenea, ofereau în jur de 2.600 de
variante de produse pe colecţie semi-anuală. Câteodată, Benetton era luat drept un comerciant cu
amănuntul/ detailist, dar în realitate era o companie globală care proiecta, producea şi
comercializa îmbracaminte colorată. Cele mai multe aspecte legate de capitalul intensiv şi de
veniturile ridicate erau reglementate autohton – precum vopsirea – în timp ce operaţiunile de
muncă intensivă erau desfăşurate de către antreprenori. Benetton avea numai 50 de magazine.
Proprietarii independenţi aveau restul de 7.000 de magazine. Compania era solidă din punct de
vedere financiar şi reducea an cu an raportul datorie/echitate care era de 1,33 în 1998.

B. Subiecte pentru dezbatere

1. Identificaţi şi comentaţi elementele de management prezente la compania
Benetton.
2. Care au fost principalele elemente care au concurat la obţinerea succesului de către
Benetton?