Probleme de sinteză - fundamentarea programelor de aprovizionare

1. O fabrică de dulciuri a consumat în anul trecut 150 tone de zahăr, obținând o producție
de 800 milioane u.v. Pentru anul de plan, ca urmare a modernizărilor aduse liniilor de fabricație,
se estimează o creștere cu 20% a volumului producției și reducerea cu 5% a consumurilor.
Aprovizionarea cu zahăr se face o dată pe lună, la sfârșitul acesteia. Abaterea absolută de la
medie a cererilor lunare de consum înregistrată în anul de bază a fost de 4 tone. Coeficientul de
siguranță care exprimă potențialitatea de livrare a furnizorului este 1,25.
La momentul elaborării planului de aprovizionare în depozitul unității existau 17,5 tone de
zahăr, iar până la sfârșitul perioadei curente urmează să mai intre în unitate 15 tone – ca livrări
normale și 10 tone – ca livrări suplimentare și să se mai consume 37,5 tone de zahăr. La începutul
noului an de plan s-a constatat prin inventar că stocul real de zahăr era de 4,5 tone.
Să se elaboreze programul de aprovizionare cu zahăr, știind că lansarea unei comenzi de
aprovizionare generează cheltuieli de 100 u.v., stocarea resursei – o cheltuială medie anuală de 10
u.v./tonă și că prețul resursei este de 100 u.v./tonă, la care un furnizor oferă o reducere de 2%
pentru comenzi de minim 100 tone.

Rezolvare:

- Determinarea Npl (prin metoda coeficienților dinamici):

= 171 tone

- Determinarea Ssf :

Cantitate

31.12.N 31.01.N+1 ..................... 31.12.N+1 Perioada (zile)

 tone / zi

1
 Scr = I ∙ cmz = 30 0,475 = 14,25 tone
Ss = K ∙ MAD = 1,25 4 = 5 tone
Ssf = 14,25 + 5 = 19,25 tone

- Determinarea Spi :

15 + 10 = 25 tone
Spi = 17,5 + 25 – 37,5 = 5 tone

- Determinarea ARI :
ARI = 0

- Determinarea Na :

Na = 171 + 19,25 – 5 = 185,25 tone

= Sri – Spi = 4,5 – 5 = – 0,5 tone

185,25 + 0,5 = 185,75 tone

- Elaborarea programului de aprovizionare:

Lotul optim teoretic de aprovizionare este:

= = 60,95 tone

Costul optim teoretic este:

+ = + 185,75 100 = 19.184,5

u.v.
Costul aferent acceptării ofertei furnizorului (reducere a preţului de 2%):

n1 = 100 t  p1 = = 98 u.v. / tonă.

C1 = = =

= 18.889,25 u.v.

Rezultă că este oportună acceptarea ofertei de achiziționare de loturi de 100 tone.

n* = n1 = 100 t

2
 Elementele asociate sunt:
 frecvenţa optimă a aprovizionărilor:
= ≈ 2 aprovizionări
 intervalul optim între aprovizionările succesive:
= = 180 zile

 costul optim (bugetul necesar) este:

C* = C1 = 18.889,25 u.v.

2. Un fabricant de articole din cauciuc a realizat în anul trecut o producție marfă de 100
milioane u.v. Pentru anul de plan prevede realizarea unei producții marfă 140 milioane u.v., în
cadrul căreia, la momentul elaborării planului de aprovizionare, pe baza contractelor deja
încheiate și a comenzilor primite de la clienți, avea nominalizate pentru fabricație următoarele
repere:
Producţia Norma de Preţul de vânzare
Reper
planificată (buc.) consum (kg/buc.) (u.v./ buc.)
Saltele de plajă 100.000 2,750 208
Cizme 300.000 0,700 100
Pelerine de ploaie 50.000 1,250 180
Sandale 200.000 0,200 50
Labe de scafandru 25.000 0,500 120
Aprovizionarea materiei prime se face, așa cum s-a stabilit cu furnizorul, la 45 de zile,
durata de comandă – aprovizionare fiind de 10 zile.
La momentul elaborării planului de aprovizionare în depozitul întreprinderii existau 80 tone
de cauciuc; până la sfârșitul anului curent unitatea economică urmează să mai primescă 207 tone
de materie primă (cauciuc) și să mai consume 241 tone de cauciuc. Stocul real, stabilit prin
inventar, la începutul anului de plan, a fost de 46 tone.
Să se întocmească programul de aprovizionare cu cauciuc, știind că prețul resursei este de
100 u.v./tonă, lansarea unei comenzi de aprovizionare generează cheltuieli de 141,1 u.v.,
cheltuielile de stocare sunt de 0,07 u.v./tonă/zi, iar cele suplimentare aferente lipsei resursei din
stoc sunt de 50 de ori mai mari decât cele de stocare.