1

Nr 1 :
1.Rolul, functiile si natura economica a stocurilor.(Tipologia stocurilor de materiale ptr
productie);modalitati de exprimare a stocurilor;
Stocurile sunt cantitati de resurse materiale care se acumuleaza in depozitele si magaziile unitatilor
economice , intrun anumit volum si o anumita structura pe o perioada de timp determinta ,cu un anumit
scop.
Functia stocurilor este de decuplare si de armonizare a fluxului : cumpararea , aducerea ,recepetiadepozitare pentru consum utilizarea materialelor ,trecerea acestora prin fazele de prelucrare pana la
magazia de produse finite ,expedierea sau livrarea produselor la clienti ,in magazinele proprii sau ale
distribuitorilor specializati pentru desfacere-vanzare.
Stocurile determina imobilizari de capital antrenat in cumpararea de material sau in produse finite stocate si
inca nevandute . De obiecei valoare stocurilor reprezinta 25% din capitalul investit. Detinerea de stocuri
necesita spatii special amenajate si dotate ,cheltuieli de depozitare si pastrare ,taxe de asigurare,dobanzi
pentru credite, amplificand efortul investitional adaugand si efectele negative ale uzurii morale a resurselor
material sau a produselor stocate.
Stocurile mai au rolul de regulator pe care il joaca intre ritmul aprovizionarilor si cel al productiei ,
asigura sincronizarea aprovizionarii cu ritmul consumurilor. In consecinta , o politica eficienta in acest
domeniu este cea care asigura formarea unor stocuri minim necesare , care prin nivel si structura asigura
continuitate in alimentarea consumului in conditiile unui efort minim de stocare.
Tipologia stocurilor de materiale productie :
- Stocul curent care reprezinta cantitatea de materii prime si material noi si refolosibile , de combustibil si
lubrifianti , piese de schimb , subansamble care se acumuleaza in depozitele si magaziile unei unitati
economice in scopul acoperirii cererilor pentru consum in volumul ,structura si ritmicitatea specifice , in
intervalul dintre 2 aprovizionari succesive.
- Stocul in curs de transport (de transit) reprezinta cantitatea de resurse material care se gaseste in mijloacele
de transport pe timpul deplasarii acestora de la sursele de furnizarea la depozitele destinatarilor. Stocul in
curs de transport este sursa de reintregire a celui curent, nivelul deobicei este la nivelul cantitatii de
materiale comandate.
- Stocul de siguranta reprezinta cantitatea de material acumulata in depozitul consumatorului fiind destinata
asigurarii continuitatii consumului cand stocul curent a fost epuizat si intarzie reintregirea lui , ca urmare a
unor dereglari in livrarile de la furnizori ,in transport sau cresterii ritmului consumului pe parcursul
perioadei de gestiune peste limitele estimate.
- Stocul de pregatire sau de conditionare reprezinta cantitatea de material care se acumuleaza si este
stationata o perioada de timp in spatii special amenajate , in vederea aducerii resurselor respective ,prin
operatii de conditionare , la parametrii fizico chimici care sa permita prelucrarea lor corespunzator
conditiilor impuse de normele tehnologice.
- Stocul pentru transport intern reprezinta cantitatea de resurse materiale care se acumuleaza in depozitele si
magaziile subunitatilor de consum in scopul acoperirii cererilor pentru consum pe durata eliberarii si
transportului materialelor de la depozitul central la destinatiile de folosire.
- Stocul de iarna reprezinta cantitatea de material care se acumuleaza in depozitele unitatilor in scopul
alimentarii continue a consumului pe perioada de intrerupere a exploatarii si transportului unor resurse, ca
urmare a conditiilor naturale si de clima.
Modalitati de exprimare a stocurilor:
Exprimare in unitati naturale (tone,kg,buc,mp, mc,etc) serveste la estimarea fizica a potentialului de
productie , de lucrari sau servicii care se poate realiza din cantitatea stocata la o resursa definita.
Valorica (lei,mii lei,mil lei) prin care se asigura evaluarea resurselor financiare si valutare antrenate de
formarea stocurilor de productie si prin aceasta,stabilirea impozitelor ,taxelor de asigurare , ca si a
dobanzilor care trebuie platite.
In zile prin care se evidentiaza perioada de timp pentru care stocul fizic contituit acopera cererea pentru
consum . In functie de exprimarea in zile se stabilesc momentele calendaristice de declansare a actiunilor de
reaprovizionare pe parcursul anului de plan.

2
2. Structura materiala a planului si programelor de aprovizionare
Prin planul si programele de aprovizionare se nominalizeaza cererile de resurse materiale ale intreprinderii
pe o anumita perioada , pe categorii de resurse , nivelul acestora si sursele de acoperire. Datele si
informatiile respective sunt estimate fie in functie de elementele certe cunoscute , fie in functie de
previziunile referitoare la activitatea untitatii economice ;datele certe sunt evaluate pe baza comenzilor
ferme de productie si a contractelor economice incheiate si prin care se creeaza un anumit grad de
certitudine in asigurarea bazei materiale necesare.
Resursele materiale necesare unei unitati economice se diferentiaza dupa mai multe criterii astfel:
- Dupa importanta pentru activitatea economica a intreprinderii :vitale ,de importanta mare , medie ,mica.
-Dupa aria consumului : material de uz general si materiale specifice (numar restrans de utilizatori).
-Dupa destinatia de folosire-consum : materiale destinate productiei de baza si materiale pentru activitatea
auxiliara sau de servire
-Dupa natura surse : materiale metalurgice feroase si neferoase , materiale si produse plate din em ,materiale
si produse chimice , combustibili si lubrifianti , materale textile s.a.
Dupa sursa de provenienta : resurse materiale din tara si din import.
-Dupa forma de aprovizionare : resurse materiale care se asigura direct de la producatori si cele de la unitati
en gros specializate in comercializarea de produse.
-Dupa forma si stadiul tehnic de prezentare : resurse materiale aflate in fazele primare de prelucrare si
respectiv cu un grad avansat sau definitive de prelucrare (piese,subansamble)
Dupa efortul financiar antrenat la cumparare si stocare : foarte mare,mare mediu ;redus.
Dupa gradul de certitudine in asigurarea de pe piata : mare , mediu , mic sau necritice , critice.
Dupa posibiltatile de substituire : nesubstituibile ,partial sau integral substituibile s.a.

Nr. 2
Contractul comercial, def, caract, trasaturi, clauze
Contractul economic de vanzare- cumparare este un acord de vointa intre doua parti, in virtutea caruia cel
care vinde se obliga sa transmita celui care cumpara dreptul de proprietate asupra unui obiect (materie
prima, subansamblu, etc) in schimbul unui pret pe care il plateste cel din urma. (acord bilateral, cu titlu
oneros si de vointa).
Contractele economice se diferentiaza intre ele in functie de mai multe criterii, intre care mentionam:
Dupa obiect: contract de vanzare- cumparare de bunuri mariale; pentru executarea de lucrari; pentru
prestarea de servicii; de cercetare stiintifica; alte elemente care pot reprezenta obiect al unui contract.
Acestea pot fi pentru livrare-aprovizionare cu materii prime, piese de schimb, componente ale unor produse,
furnizarea de energie, combustibili, lubrifianti, alte bunuri materiale.in aceasta categorie se incadreaza si
contractele de subfurnizare, care se incheie intre furnizorul unui produs complex si subfurnizorii participanti
la realizarea acestuia prin livrari de elemente componente.
Dupa orizontul de timp la care se refera : contracte pe termen scurt, mediu si lung.
Dupa forma in care se concretizeaza: contract scris; contract verbal. Aceasta din urma forma este mai putin
utilizata, datorita dificultatilor in prezentarea elementelor probatorii in cazul unor litigii.
Clauzele contractului se stabilesc numai prin acordul de vointa ai partenerilor de contract, care pot
specifica o suma de bani pe care o parte o datoreaza celeilalte, cu titlu de penalitati pentru executarea
partiala sau cu intarziere a obligatiilor asumate prin contract sau neexecutarea integrala a acestuia.
Clauzele contractuale prezinta anumite particularitati, astfel:
Persoana care semneaza contractul este, in principiu, conducatorul unitatii. Acesta poate da imputernicire
unui salariat sa semneze contractul in calitatea de reprezentat ala agentului economic.
Obiectul de nominalizeaza clar pentru identificare unitara de catre parti cu precizarea cantitatii, calitatii si
sortimentatiei. Aceste ultime trei elemente se pot concretiza si in precizeaza prin referire la documenttatii
tehnice prin care sunt stabilite prescriptiile de calitate
Termenele de garantie trebuie sa se prevada in sensul ca reconditionarile sau inlocuirea produselor sa se
faca pe cheltuiala vanzatorului, daca nu se dovedeste ca deficientele de calitate nu ii sunt imputabile. Din
acelasi ounct de vedere partile sunt obligate sa nominalizaza in contract documentele de atestare si a calitatii
care vor fi itlizate, daca produsul este complex, in contract se va preciza lista pieselor componente, adica
continutul garniturii.

3
Pretul se stabileste prin negociere si se include expres in contract. Neprecizarea pretului determina nulitatea
contractului,
Receptia se precizeaza ca forma, loc si conditii de desfasurare. Receptia la furnizor sau autoreceptia nu
exclude efectuarea operatiei si la cumparator. Dimpotriva, aceasta se desfasoara obligatoriu in scopul:
Prevenirii patrunderii in unitatile economice a unor resurse necorespunzatoare calitativ
Evidentierii eventualelor pierderi, degradari, sustrageri cantitative pe parcursul transportului sau datorate
furnizorului, fenimene negative cu implicatii nefavorabile pentru cumparator.
La incheierea contractelor comerciale, o importanta deosebita prezinta si clauza referitoare la stabilirea
duratei si termenelor de executie a obligatiilor asumate. Durata de executie se stabileste prin acordul de
vointa al partilor.
In contract se mai pot prevedea si conditii in care urmeaza a se face adaptarea continutului acestuia, ca si
alte clauze pe care partile le considera, de comun acord, ca fiind necesare.
2.Rolul agentului si al analistului de aprovizionare
In viziunea noua a conducerii unitatilor economice, agentul de aprovizionare in general este consideral
factor aducator de profit.
Agentul de aprovizionare se ocupa, in general, cu: studierea pietelor de materii prime si produse;
depistarea surselor de furnizare; negocierea preliminara a conditiilor de furnizare; participarea la incheierea
de conventii speciale, de contracte economice de livrare; achizitionarea de materiale, produse sau
echipamente tehnice neprogramete anticipat; participarea la bursele de materii prime si studierea evolutiei
potentialului de furnizare, a tendintelor de pret, s.a. agentii de aprovizionare pot fi repartizati pe zone
teritorial- geografice de furnizare sau cu raza nelimitata de actiune.
Agentul de aprovizionare trebuie sa considere ca ceea ce face este o meserie. El actioneaza dupa un cod
profesional care specifica normele etice si profesionale dupa care se conduce. Profesia unui agent de
aprovizionare prezinta stabilitate relativa, durata medie de ocupare a unui asemenea post este de la 12 la 15
ani- durata cosiderata remarcabila pentru lucratorii din acest domeniu.
Analistii in domeniul aprovizionarii au atributii si responsabilitati legate de elaborarea de studii de prognoza
privin evolutia consumurilor, fundamentarea necesitatilor de resurse materiale, in volum si structura;
elaborarea strategiei si a programelor de fundamentare a necesitatilor de consum, a cererilor de materiale
emise de subunitatile de consum; dimensionarea pe criterii economice a stocurilor, a cantitatilor economice
de comandat, participarea la selectia si testarea credibilitatii furnizorilor, la negocierea conditiilor de livrare
si incheierea de contracte comerciale, intocmirea de situatii si rapoarte statistice si curente privind acoperirea
cu resurse a necesitatilor de consum, stadiul realizarii contractelor economice, evolutia stocurilor efective in
raport cu nivelurile estimate, gradul de incadrare in consumurile specifice si indicii de consum din
documnetatia tehnica, stadiul rezolvarii litigiilor contractuale cu partenerii, s.a.

Nr3. :
1.Managementul aprovizionarii-concept, activitati, rolul subsistemului de specialitate, fazele
prin care trece.
Managementul aprovizionrii reprezint activitatea prin care se asigur elementele materiale i tehnice
necesare produciei, n volumul i structura care s permit realizarea obiectivelor generale ale ntreprinderii,
n condiiile unor costuri minime i ale unui profit ct mai mare.
Activitile componente ale managementului aprovizionrii prezint o importan deosebit, n categoria
acestor activiti fiind de reinut:studierea pieei de furnizare, a furnizorilor poteniali i reali;selectarea i
testarea credibilitii furnizorilor;elaborarea strategiilor n cumprarea (achiziionarea) de resurse materiale
i echipamente tehnice;negocierea condiiilor de vnzare-cumprare, de comercializare n general i
finalizarea aciunii, n cea mai mare msur, pe baz de contracte comerciale;urmrirea evoluiei pieei de
furnizare, a structurii i potenialului de resurse, a preurilor .a.
Subsistemul aprovizionrii are rolul de surs de informare strategic care decurge din raporturile sale cu
piaa din amonte n calitate de factor de cumprare. Informaiile colectate referitoare la:evoluia cererii i
ofertei de produse;tendine n evoluia viitoare a concurenei strategia desfurrii negocierii;evoluia
preurilor;noi condiii de furnizare oferite care influeneaz cumprarea sau determin atragerea clienilor
etc.

4
Rolul strategic al subsistemului de aprovizionare pentru ntreprindere n raport cu piaa din amonte se
explic succint prin aceea c:asigur necesarul de resurse materiale pe termen scurt, mediu i lung;asigur
informaii cu privire la caracteristicile cererii i ofertei pe pia;asigur credibilitatea ntreprinderii pe pia i
consolidarea imaginii acesteia .
Subsistemul de aprovizionare material a evoluat astfel:
a) faza de pasivitate: activitatea de aprovizionare apreciat ca fiind subordonat subsistemului produciei;
b) faza de autonomie: acest subsistem ncepe s-i elaboreze strategii proprii de optimizare;
c) faza de participare: ncepe s pun la dispoziie informaiile, datele i analizele proprii pentru elaborarea
strategiilor de dezvoltare a ntreprinderii;
d) faza de integrare: acest subsistem particip efectiv la fundamentarea strategiei de dezvoltare a
ntreprinderii.
2. Activitatea operativa de desfacere(vanzari)
Elaborarea planului si a programelor de livrare-vanzari este rezultatul unui effort laborious si complex, care
se desfasoara practice pe parcursul intregii perioade de gestiune; acesta in scopul corelarii permanente a
ritmului si dimensiunii, a structurii fabricatiei cu cererile clientilor, specific in comenzile emise, contractele
incheiate sau care sunt formulate in ofertele de cumparare. Printr-o asemenea armonizare unitatea de
producatoare isi asigura , in acelasi timp, satisfacerea intereselor proprii, aderenta la client, extinderea
vanzarilor prin sensibilizarea clientilor, asigurarea continuitatii in vanzarea produselor, functionalitatea in
conditii de eficienta s.a
Procesul operativ de livrare-vanzare( component a activitatii de desfacere a produselor finite)presupune
parcurgerea unui numar relativ mare de operatiuni specifice.Prin realizarea acestora, se asigura onorarea
cererilor clientilor si incasarea contravalorii produselor livrate la preturile de vanzare negociate.Astfel spus
prin activitatea operative de livrare se asigura transferul ca atare al produselor finite de la producator la
destinatarii acestora.Aceasta activitate presupune :organizarea minutioasa a opratiunilor de pregatire a
produselor pentru livrare; formarea loturilor complete si complexe, intocmirea documentelor de expeditie;
derularea propriu-zisa a actiunii etc.
Desfasurarea in bune conditii a acestui process necesita cunoasterea indetaliu a cerintelor clientilor,
stipulate in comenzi si contracte(referitoare la :tipul de produs, sortiment sau varinta constructiva a acestiua,
termenele de livrare, cantitat, calitate) In acest scop se elaboreaza un fisier al tuturor clientilor reali, in
cadrul caruia sunt mentionate toate elementele caracteristice pentru fiecare, intocmindu-se astfel cartel
special pentru client( tab 5.2). Totodata, se intocmeste si un fisier al produselor cu toate caracteristicile care
sunt specifice si in care se evidential de fapt fisa de prezentare a fiecaruia.
O atentie speciala, in derularea activitatii de desfacere, se acorda operatiei de receptive finala cantitativa si
calitativa, care se realizeaza inaintea livarii produselor catre clienti.Importanta acestei operatiuni deriva din
faptul ca orice scapare privind calitatea produselor , superficialitatea in receptia calitativa, va determina
respingerea produselor de catre client, imobilizari nerationale de produse finite, cheltuieli suplimentare si
neeconomice pentru reconditionarea si depozitarea pe o perioada mai lunga de timp etc.O alta actiune de o
semnificatie economica importanta se refera la organizarea livrarilor de produse. Produsele finite se pot livra
atat din depozitele central de desfacere, cat si direct din sectii si ateliere de fabricatie.Oricare ar fi forma de
organizare a livrarilor(prin depozite de sectie sau depozite central) acestea se pot realiza prin doua
modalitati:expediere si eliberare.Expedierea produselor finite se organizeaza de catre producatori care
asigura:inchirierea mijloacelor de transport, incarcarea produselor finite, formalitati de expediere-transport,
predarea de catre unitatea de transport a produselor, depunerea documentatiei corespunzatoarela banca.
Eliberarea produselor finite se ptactca in general in toate cazurile in care destinatarii acestora se afla in
aceeasi localitate cu furnizorul sau se prezinta din propria initiative la sediul acestuia :preluarea si
transportul produselor se asigura de catre cleinti.
De modul cum este organizata activitate operative de desfacere depin in mare masura de fidelitatea
clientilor, extinderea paletei acestora, conlucrarea mai eficienta cu ei, dezvoltarea activitatii viitoare a
intreprinderii producatoare, implicit sporirea eficientei economice a acesteia.

Nr4.1.Norma de consum: definire, caracterizare, structura materiala, elemente componente,

clasificare

5
Norma de consum reprezinta cantitatea maxima de materii prime noi si refolosibile, combustibili,
energie electrica, energie termica, piese de schimb si carburanti etc. admisa a fi consumata pentru fabricatia
unei unitati de produs , executarea unei unitati de lucrare sau prestatie de serviciu in conditii tehnice ,
tehnologice si organizatorice definite.
In ceea ce priveste structura materiala a normei de consum, specificam ca aceasta poate include:
Materii prime, materiale, combustibili, energie termica, piese de schimb noi aprovizionate din afara
unitatii economice consumatoare
Materii prime, materiale, combustibili, energie termica, piese de schimb noi produse de unitatea care le si
consuma
Materii prime, material, combustibili, energie termica, piese de schimb refolosibile aprovizionate din afara
unitatii economice care le consuma
Materii prime, materiale, combustibili, energie termica, piese de schimb refolosibile rezultate in cadrul
unitatii economice consumatoare.
Elementele componente ale normei de consum:
Norma tehnica de consum:
--Norma de consum tehnologic:
-Norma de consum net sau util
-Norma de recuperarea a materialelor refolosibile si de pierderi in fazele tehnologice:
*Norma de recuperare a materialelor refolosibile in fazele tehnologice
*Norma de pierderi tehnologice
--Norma de recuperare a materialelor refolosibile si de pierderi in fazele netehnologice:
-Norma de recuperare a materialelor refolosibile in fazele netehnologice
-Norma de pierderi netehnologice
Clasificare:
a.Dupa elementele componente:
-norma de consum tehnologic-se foloseste la calculul cantitatilor de material ce urmeaza a fie liberate din
deposit pentru trecere in consum in cadrul sectiilor de productie in scopul realizarii programelor de
fabricatie specific
-norma de consum de aprovizionare-se fol la fundamentarea necesarului de resurse materiale pentru
indeplinirea planului si programelor de porductie indicator component al planului de aprovizionare al
intreprinderii
b.Dupa destinatia de consum a resurselor materiale si energetic
-norme de consum pentru materii prime de baza destinate fabricatiei produselor finite, executarii de lucrari
sau prestatii ( ca obiect al activitatii de baza specifica unitatii economice)
-norme de consum pentru materiale auxiliare destinate fabricatiei productiei finite sau confectiei de
ambalaje, executarii de lucrarii de reparatii, asigurarii functionarii normale a utilajelor . crearii conditiilor
normale de munca
In cazul resurselor energetic dupa acelasi criteriu se desprind:
-norme de consum de combustibili, diferentiate pentru scopuri tehnologice, transport, incalzit si altele
-norme de consum de energie electrica folosita in scopuri tenologice, ca forta motrice, pentru iluminat
c.Dupa natura resurselor materiale:
-norme de consum pentru materii prime siderurgice si materiale metalurgice
-norme de consum pentru lemn si produse plate din lemn
-norme de consum pentru materiale si produse chimice
-norme de consum pentur carburanti
-norme de consum pentru piese de schimb
d.Dupa orizontul de timp de aplicare sau perioada de valabilitate:
-norme de consum pe termen scurt ( cu orizont de valabilite, dupa caz, de pana la un an); se folosesc la
fundamentarea planului anual si programelor de provizionare materiala;
-norme de consum de perspectiva (cu durata de timp, de valabilitate medie sau lunga) , folosibile in
previziuni privind evolutia consumului de resurse materiale
e.Dupa modul de grupare si nivelul de agregare:

6
-norme de consum individuale-sunt cele care se elaboreaza distinct pe tip, varianta constructive de produs
realizabil in conditii tehnice si tehnologice concrete bine delimitate;
-norme de consum grupate pe material sau familii de materiale, pe produs sau grupa de produse, pe mai
multe tipuri de utilaje si instalatii, pe veriga organizatorica a intreprinderii sau pe intreprindere.
2. Stocul de desfacere: definire, mod de calcul si nu mai stiuce..
Stocul de desfacere sau stocul de produse finite la sfarsitul perioadei se stabileste in momentul elaborarii
planului de desfacere sau de livrare, este stocul de produse finite de la sfarsitul perioadei de plan.
Stocul de desfacere de produse finite se poate determina cu ajutorul :
-metodei directe (analitice)
-metodei statistice.
Metoda directa presupune calculul stocului de desfacere (stocul de stationare) cu urmatoarea relatie:
Sd(stoc desfacere)=Td (timp desfacere) *qmz= suma(n, i=1) ti*qmz
qmz(prod. Medie zilnica)= Qf/Nzl
Qf include atat productia pentru care s-au incheiat contracte comerciale cu clientii sau si primit clienti
acceptate la onorare inclusiv productia suplimentara cu vanzare previzibila
Nzl- numarul de zile lucratoare ale perioadei de gestiune.
Aceasta metoda se recomanda pentru aplicare pentru ca ia in considerare factorii concreti de influenta a
nivelului de formare a stocului de desfacere.
Metoda statistica ia in consideraredate din perioada anterioara celei pentru care se asigura estimarea
stocului de desfacere deproduse finite; aceste date se refera dupa caz la: stocurile de desfacere efective
inregistrate in zilele, saptamanile sau alte secvente de timp ale perioadei de gestiune anterioare sau timpii
efectivi de desfacere (de stationare a prod in depozit) inregistrati in perioada anterioara.
Relatia de calcul dupa metoda statistica este:
Sd=Ts*(1-+k)*qmz
Ts-Timpul mediu de stationare (de desf.) a produselor in depozitul de desfacere de pana la livrarea lor/
vanzarea lor
K- coeficientul mediu determinat de eventuale masuri tehnico-organizatorice prevazute pentru aplicare in
scopul reducerii timpul de desfacere/ de stationare a produselor in depozit care asigura in acelasi timp
accelerarea vitezei de rotatie a mijloacelor de circulatie.
Timpul mediu de stationare a produselor in depozit se determina dupa caz
-pe baza stocului de desfacere mediu, efectiv inregistrat anul de baza(Sdm)
-Pe baza timpilor efectivi inregistrati la stationarea produselor in depozit inreg in anul de baza (Tefli)
Calculul timpului medide stationare in baza stocului de desfacere mediu efectiv presupune doua
momente: in primul moment se determina stocul de desf mediu (Sdm) cu ajutorul relatiei:
Sdm= suma (n,i=1)Sdefi / n
Sdefi inreg in zilele, saptamanile, etc in perioada de baza luate in calcul
n- nr de zile, sapt ,etc pentru care stocurile de desf efective s-au luat in calcul
Din calcule se exclud datele considerate nesemnificative, intamplatoare care s-au inreg in nivelul stocurilor
de desf efective din anul de baza
In momentul de lucru 2 se determina timpul medu de stationarea cu :
Ts =Sdm/ qmz0
qmz0= Qf0/Nzl0
A doua varianta de calcul a timpului mediu de desf preupune folosirea urmatoarei relatii:
Ts= suma Tsefi/ n
Suma Tsefi- suma timpilor de desf efectiv inrteg in anul de baza
n- nr de timpi de livrare luati in calcul
Si in acest caz se exclud din calcule timpii nereprezentativi, needificatori pentu evolutia livrarilor de produse
din anul de baza.

Nr 5:
1.Managementul de desfacere - concepte si activitati componente
Managementul desfacerii produselor reprezinta activitatea prin care se asigura vanzarea rezultatelor
productiei. Actiunea implica stabilirea cailor, formelor si modalitatilor prin care urmeaza a fi vandute

7
produsele fabricate si a pietelor care pot constitui sfera de desfacere. Prin desfacere produselor (vanzarea
lor) se incheie, practic, circuitul economic al intreprinderii.
Terminologia folosita in literatura economica de specialitate din unele tari anglofone sau din Franta pentru
definirea conceptului de aprovizionare materiala se rezuma, in gerenal, la notiunile de cumparare si
aprovizionare.Uneori se apeleaza si la termenul de logistica, iar in contextual sistemelor integrate de
productie de tip JAP la cel de gestiunea fluxurilor material.Interpretarea continutului acestor termini este,
in multe cazuri, diferita de la autor la autor, cu mentiunea ca vest-europenii si nord-americanii acorda mai
mica atentie continutului semantic al termenilor, accentual fiind asezat pe evidentierea imaginii pe care
doresc sa o transmita. De exemplu, H. Lewis si W. England definesc termenul de cumparare ca un act
commercial care cuprinde identificarea nevoilor, alegerea furnizorilor, negocierea pretului si a altor conditii
de tranzacionare si urmarire a comenzilor pana la livrarea acestora. Printr-o definitie de acest gen se extinde
artificial sfera de cuprindere a termenului de cumparare in raport cu continutul real al actului in sine.
In acelasi sens, S Heinritz exprima termenul a cumpara prin obiectivele pe termen scurt pe termen scurt
pe care trebuie sa le indeplineasca activitatea de asigurare materiala in raport cu consumul astfel: se
defineste functia de cumparare prin activitatea de procurare a materialelor de calitate si in cantitatea dorita,
la momentul dorit, la un prt bun si de la o sursa buna. Prin aceasta definitie se asigura de asemenea o sfera
mai extinsa actiunii de cumparare.
In sfarsit sunt si autori care definesc activitatea de asigurare materiala prin termenul de logistica.Printr-o
asemenea viziune se integreaza aprovizionarea materiala in activitatea de ansamblu a intreprinderii, sfera de
cuprindere a logisticii fiind mai extinsa asa cum se observa in urmatoarea figura:
Managementul desfacerii productiei industriale- componenta a funciunii comericale a intreprinderii-are
ca obiectiv principal vanzarea produselor din profitul propriu de fabricatie in conditii de eficienta.In acest
scop se desfasoara mai multe activitati specific:
Elaborarea studiilor de marketing, in vederea asigurarii portofoliului de comenzi si a contractelor
comerciale, a cunoasterii cererii si situatiei concurentei, a preturilor, a noilor produse care pot fi assimilate, a
produselor a caror fabricatie trebuie oprita sau redusa, a celor care trebuie modernizate, a conditiilor la care
trebuie sa raspunda pentru a satisface in mai mare masura preferintele clientilor carora li se adreseaza.
Colectarea comenzilor emise de client si constituirea, astfel, a portofoliuluide comenzi, incheierea de
contracte comerciale in stricta concordant cu cererile clientilor si capacitatile de productie disponibile.
Elaborarea planului strategic si a programelor de livrare-vanzare a produselor contractate pe sortimente
concrete si pecaile de distribuite-vanzare stabilite.
Urmarirea studiului executiei produselor in procese de fabricatie, prevenirea realizarii de produse
necorespunzatoare calitativ,impulsionarea factorilor de productie pentru respectarea programelor de
fabricatie.
Crearea sau modernizarea si extinderea retelelor proprii de desfacere a produselor pe piata interna si
externa.
Organizarea unor retele proprii de service sau modernizarea si extinderea celor existente, pentru a se asigura
eliminarea operativa a deficientelor de functionalitate a produselor, sporirea interesului cumparatorilor la
produsele ce se vand, a increderii acestora fata de unitatile oferite de producator.
Extinderea relatiilro de vanzare pe baza de comenzi, conventii si contracte reprezinta o actiune care asigura
certitudinea in activitatea de desfacere pentru o anumita perioada.
Constituirea unor stocuri de desfacere optime, care sa asigure ritmicitatea livrarilor I corcondanta cu
clauzele prevazute in contractile comerciale incheiate sis a poata satisface implicit eventuali client
intamplatori
Asigurarea unor conditii rationale de depozitare a produselor finite si de formare a loturilor de livrare.
Informatizarea sistemelor de gestiune a stocurilor de desfacere
Coordonarea si controlul activitatii depozitelor de desfacere, organizarea primirii si receptiei produselor
finite de la sectiile de fabricatie,a actiunii de formare a loturilor compleze si complete de livrare.
2.Lipsa de stoc,suprastocarea,stocuri cu miscare lenta si fara miscare
Un prim fenomen negative care se poate inregistra se refera la lipsa de stoc in cazul anumitor resurse
material si intarzierea reintregirii acestuia .Situatia implica, dupa caz, stabilirea unor dezicii de tipul:

8
-impulsionarea furnizorilor, parteneri initiali de relatii de vanzare-cumparare, pentru livrarea la teremnul
prestabilit sau cu anticipatie a loturilor de resurse material comandate, contractate sau solicitate;
-reconstituirea urgent a stocului, indifferent de efortul necesar si de sursa de provenienta;
-aprobarea consumului din stocul de siguranta, dca este format;
-apelarea unor resurse inlocuitoare;
-acceptarea lipsei de stoc prin renuntarea sau reprogramarea fabricatiei produselor aflate sub incidenta
actiunii s.a
In general lipsa de resursa in stoc determina efecte economice negative importante, uneori greu de
suportat, si ca urmare de regula se evita
Un al doilea fenomen consta in suprastocarea, adica in formarea de stocuri mai mari decat nivelul
prestabilit. Nivelul estiman anticipat paote sau nu sa fie precizat pe criteria economice situatia este in functie
de exigent impusa dimensionarii stocurilor, de strategia adoptata in formarea stocurilor, aflata in stricta
corelatie cu natura si caracterul resursei material, cu sursa de provenienta a acesteia. De exemplu , la unele
resurse limitate, cu character deficitar, care se asigura prin import si se afla sub incidenta frecventelor
fluctuatii ale preturilor de vanzare-cumparare, provin din zone in care se manifesta instabilitatea politicoeconomica, se poate opta pentru strategia formarii unor stocuri mai mari si care sunt consumabile intr-o
perioada mai lunga de un an; asemenea stocuri apar ca justificabile.
Asadar, pentru ultimul caz, cantitatile de resursa material accumulate peste limita admisa sunt neeconomice,
reprezentand imobilizari suplimentare de material si implicit de fonduri financiare si valutare antrenate la
cumparare si pentru stocare;aceste imobilizari se pot inregistra pe o perioada de timp scurta sau mai lunga in
functie de volumul si ritmul eliberarilor de resurse din stoc pentru consumul propriu al unitatii sau prin
vanzare-valorificare la terti cumparatori-utilizatori.Pe parcursul perioadei de gestiune , in depoziteleunitatii
economice se pot identifica stocuri la unele resurse material care nu mai sunt necesare consumul propriu;
aceste stocuri se definesc obisnuit stocuri fara miscare.Asemenea stocuri reprezinta ca si suprastocarile peste
limitele admise, imobilizari suplimentare de resurse material si financiar-valutare total fara justificare
economica, reprezentand un adevarat ballast pentru situatia financiara a unitatii.
De asemenea, sunt si stocuri care desi sunt formate si se mentin la nivelele estimate, consumul din cadrul
acestora se inregistreaza in cadrul perioadei de gestiune prevazuta , sau peste, dar intr-un ritm-lent, in
cantitati mici la interval relative mari; asemenea stocuri se interpreteaza ca fiind cu miscare lenta.Pentru
acest din urma caz trebuie delimitate situatia resurselor material destinate efectuarii investitiilor tehnice
accidentale asupra masinilor, utilajelor si instalatiilor in general, pentru care formarea si detinerea stocurilor
pe intreaga perioada de gestiune luata in calcul se justifica economic.mai sus ne referim numaila resursele
care sunt necesare in anumite moment, in anumite cantitati, dar se aduc in depozitele unitatii mult mai
devreme.

Nr 6 :
Tipurile de stocuri - componentele stocului de productie.
Pentru desfasurarea normala a activitatii, unitatile economice din industrie, constructii sau transporturi
isi constituie stocuri in functie de conditiile de aprovizionare interne si externe, de natura resurselor
materiale, de caracteristicile proceselor tehnologice, de organizarea subunitatilor de consum si dispersia
teritoriala a acestora, de strategia si politica adoptate in formarea stocurilor. "Structura materiala a stocurilor
pentru productie", din care urmeaza a fi alimentate punctele de consum, cuprinde: materii prime de baza sau
auxiliare; parti componente si subansamble ale viitorului produs finit; materiale si piese de schimb destinate
intretinerii si repararii utilajelor, cladirilor, instalatilor; combustibili si lubrifianti, ambalaje si materiale de
ambalat, furnituri de birou.
In general, la nivelul unitatilor economice, se prevede constituirea obisnuita a stocului curent, dupa
caz, a celui in curs de transport si, cu titlu de exceptie, stocurile de siguranta, de conditionare, de transport
intern (sau de sectie) si de iarna. Aceste tipuri de stocuri indeplinesc aceleasi functii, dar in conditii
diferite si definesc continutul stocului de resurse materiale pentru productie a carei functie generala are in
vedere "desfasurarea normala a activitatii unitatii economice in perioada de gestiune estimata".
"Stocul curent" reprezinta cantitatea de materii prime si materiale noi si refolosibile, de combustibili si
lubrifianti, de piese de schimb, subansamble etc. care se acumuleaza in depozitele si magaziile unei unitati
economice in scopul acoperirii cererilor pentru consum in volumul, structura si ritmicitatea specifice, in

9
intervalul dintre doua aprovizionari succesive. Este stocul care se formeaza in mod obisnuit in intreprinderi,
pentru alimentarea consumului. Evolutia stocului curent se prezinta in figura ; pe parcursul formarii si
utilizarii, stocul curent inregistreaza mai multe nivele intre care semnificative sunt "maxim" , "mediu" ,
"minim" . Nivelul maxim se inregistreaza in momentul intrarii, receptiei si trecerii in gestiune a unui lot nou
de materiale (produse, componente etc.) sosit de la furnizori; nivelul mediu estimat va fi nivelul maxim
impartit la doi, iar nivelul minim estimat este teoretic egal cu zero. Nivelele mediu si minim efective pot fi
diferite de cele estimate, caz in care si determinarea va imbraca forme specifice; astfel, nivelul mediu
efectiv va fi rezultatul impartiri sumei nivelelor maxim si minim efective la doi, iar nivelele maxim si minim
efective vor fi cele inregistrate in fisele de magazie la inceputul si sfarsitul intervalului dintre doua
reintregiri (reaprovizionari) succesive.
"Stocul in curs de transport" reprezinta cantitatea de resurse materiale care se gaseste in mijloacele de
transport pe timpul deplasarii acestora de la sursele de furnizare la depozitele destinatarilor. Acest stoc, care
se mai numeste "de tranzit" , poate fi mai mare sau mai mic, in functie de distanta de transport si de mijlocul
de transport folosit in deplasarea materialelor. Asemenea stocuri se creeaza si in interiorul unitatilor
economice, cu deosebire in cazul celor care au subunitati componente dispersate teritorial (filiale, sectii,
uzine de asamblare, santiere etc.), asa cum se va mentiona ulterior.Stocul in curs de transport este sursa
materiala de reintregire a celui curent; marimea lui este, de regula, la nivelul cantitatii de materiale
comandate
"Stocul de siguranta" reprezinta cantitatea de materiale acumulata in depozitul consumatorului, fiind
destinata asigurarii continuitatii consumului cand stocul curent a fost epuizat si intarzie reintregirea lui, ca
urmare a unor dereglari in livrarile de la furnizori, in transport sau cresterii ritmului consumului pe
parcursul perioadei de gestiune peste limitele estimate.
Formarea stocului de siguranta inseamna o acumulare suplimentara de resurse materiale in stoc si implicit o
imobilizare mai mare de fonduri financiare antrenate la cumpararea acestora - situatie care amplifica
fenomenul economic negativ specific stocarii in general.
Ca urmare, un asemenea stoc se prevede la materiile prime de baza, a caror lipsa probabila conditioneaza
direct continuitatea activitatii productive a intreprinderii, iar furnizorul se afla la o distanta relativ mare care
nu permite rezolvarea unei probleme de aprovizionare in timp scurt, operativ. De altfel, conditiile de formare
a stocului de siguranta sunt diferite de la o intreprindere la alta si de la un material la altul. Formarea
stocului de siguranta se practica si in sistemul activitatii de desfacere-vanzare, pentru satisfacerea cererii
clientilor, onorarea lor prompta. Consumul din stocul de siguranta se face dupa analize prealabile si cu
acordul conducerii asigurarii materiale (care va stabili masuri eficiente de mentinere a ritmului prestabilit al
aprovizionarilor).
"Stocul de pregatire" sau de "conditionare" reprezinta cantitatea de materiale care se acumuleaza si este
stationata o perioada de timp in spatii special amenajate, in vederea aducerii resurselor respective, prin
operatii de conditionare, la parametrii fizico - chimici care sa permita prelucrarea lor corespunzator
conditiilor impuse de normele tehnologice.
"Stocul pentru transport intern" reprezinta cantitatea de resurse materiale care se acumuleaza in
depozitele si magaziile subunitatilor de consum (sectii sau ateliere de fabricatie) in scopul acoperirii
cererilor pentru consum pe durata eliberarii si transportului materialelor de la depozitul central (comun) la
destinatiile de folosire.
Dimensionarea la nivel "minim" a acestor stocuri este posibila prin aplicarea mai multor masuri: servire
simultana, accelerarea vitezei de circulatie a mijloacelor de transport, mecanizarea complexa a operatilor de
primire-receptie a materialelor (care ies dintr-o gestiune si intra in alta), de incarcare, descarcare,
manipulare, distributia loturilor programate pentru sosire de la furnizori direct pe destinatiile de consum,
amplasarea rationala in teritoriu a stocurilor comune mai multor subunitati de consum s.a. Semnificativ este
faptul ca asemenea "stocuri" pot sau nu pot fi constituite ca o marime distincta fata de stocul curent ;
formarea separata de acesta amplifica volumul stocurilor, implicit capitalul circulant si scade astfel eficienta
in utilizarea fondurilor intreprinderii.
"Stocul de iarna" reprezinta cantitatea de materiale care se acumuleaza in depozitele unitatilor in scopul
alimentarii continue a consumului pe perioada de intrerupere a exploatarii si/sau transportului unor resurse,
ca urmare a conditiilor naturale si de clima. Aici se incadreaza resursele materiale care, prin natura lor, sunt

10
afectate de asemenea conditii sau productia, ori consumul lor, are caracter sezonier. Este cazul minereurilor
feroase, neferoase, nemetalifere, cocsului, carbunilor, calcarului, balastului, lemnului din exploatarile
forestiere s.a., sau al celor din import pentru care transportul pe apa se intrerupe in cursul ierni.
Formarea stocurilor de iarna, sau in general a celor sezoniere, se realizeaza in perioadele de presezon prin
acumulari esalonate in limitele necesarului de aprovizionat prestabilit pentru sezonul de iarna (se poate avea
in vedere constituirea si a unui stoc de siguranta ca protectie pentru eventuala prelungire a perioadei de
intrerupere a furnizarii sau transportului resurselor materiale de genul amintit).
Norma de consum -definire, clasificare, caracteristici (absolut tot ce sti la norma de consum trebuia sa
scrii).
Norma de consum reprezinta cantitatea maxima de materii prime noi si refolosibile, combustibili, energie
electrica, energie termica, piese de schimb si carburanti etc. admisa a fi consumata pentru fabricatia unei
unitati de produs , executarea unei unitati de lucrare sau prestatie de serviciu in conditii tehnice , tehnologice
si organizatorice definite.
In ceea ce priveste structura materiala a normei de consum, specificam ca aceasta poate include:
Materii prime, materiale, combustibili, energie termica, piese de schimb noi aprovizionate din afara
unitatii economice consumatoare
Materii prime, materiale, combustibili, energie termica, piese de schimb noi produse de unitatea care le si
consuma
Materii prime, material, combustibili, energie termica, piese de schimb refolosibile aprovizionate din afara
unitatii economice care le consuma
Materii prime, materiale, combustibili, energie termica, piese de schimb refolosibile rezultate in cadrul
unitatii economice consumatoare.
Elementele componente ale normei de consum:
Norma tehnica de consum:
--Norma de consum tehnologic:
-Norma de consum net sau util
-Norma de recuperarea a materialelor refolosibile si de pierderi in fazele
tehnologice:
*Norma de recuperare a materialelor refolosibile in fazele tehnologice
*Norma de pierderi tehnologice
--Norma de recuperare a materialelor refolosibile si de pierderi in fazele netehnologice:
-Norma de recuperare a materialelor refolosibile in fazele netehnologice
-Norma de pierderi netehnologice
Clasificare:
a.Dupa elementele componente:
-norma de consum tehnologic-se foloseste la calculul cantitatilor de material ce urmeaza a fie liberate din
deposit pentru trecere in consum in cadrul sectiilor de productie in scopul realizarii programelor de
fabricatie specific
-norma de consum de aprovizionare-se fol la fundamentarea necesarului de resurse materiale pentru
indeplinirea planului si programelor de porductie indicator component al planului de aprovizionare al
intreprinderii
b.Dupa destinatia de consum a resurselor materiale si energetic
-norme de consum pentru materii prime de baza destinate fabricatiei produselor finite, executarii de lucrari
sau prestatii ( ca obiect al activitatii de baza specifica unitatii economice)
-norme de consum pentru materiale auxiliare destinate fabricatiei productiei finite sau confectiei de
ambalaje, executarii de lucrarii de reparatii, asigurarii functionarii normale a utilajelor . crearii conditiilor
normale de munca
In cazul resurselor energetic dupa acelasi criteriu se desprind:
-norme de consum de combustibili, diferentiate pentru scopuri tehnologice, transport, incalzit si altele
-norme de consum de energie electrica folosita in scopuri tenologice, ca forta motrice, pentru iluminat
c.Dupa natura resurselor materiale:
-norme de consum pentru materii prime siderurgice si materiale metalurgice

11
-norme de consum pentru lemn si produse plate din lemn
-norme de consum pentru materiale si produse chimice
-norme de consum pentur carburanti
-norme de consum pentru piese de schimb
d.Dupa orizontul de timp de aplicare sau perioada de valabilitate:
-norme de consum pe termen scurt ( cu orizont de valabilite, dupa caz, de pana la un an); se folosesc la
fundamentarea planului anual si programelor de provizionare materiala;
-norme de consum de perspectiva (cu durata de timp, de valabilitate medie sau lunga) , folosibile in
previziuni privind evolutia consumului de resurse materiale
e.Dupa modul de grupare si nivelul de agregare:
-norme de consum individuale-sunt cele care se elaboreaza distinct pe tip, varianta constructive de produs
realizabil in conditii tehnice si tehnologice concrete bine delimitate;
-norme de consum grupate pe material sau familii de materiale, pe produs sau grupa de produse, pe mai
multe tipuri de utilaje si instalatii, pe veriga organizatorica a intreprinderii sau pe intreprindere.
Normele de consum individuale se precizeaza in documentatiile de executie a produsului sau in
documentatia tehnologica in care se indica consumul din fiecare sortiment, tip si /sau dupa caz dimensiunea
de material pe fiecare dintre reperele component ale unui produs.
Normele de consum grupate se folosesc in calculele pentru estimarea evolutiei consumului de resurse
material in raport cu dinamica prevazuta pentru activitatea de productie sau in analize comparative ale
modului de folosire a lor.
Asadar normele de consum au un rol essential in elaborarea si fundamentarea planului si programelor de
aprovizionare, in previziunea consumurilor, ca si in folosirea economica a resurselor material-care reprezinta
una dintre caile principale pentru protectia bugetului de aprovizionare si obtinerea rezultaelor productiei la
costuri competitive.
Nr 7:
1.Nomenclatorul materialelor si echipamentelor tehnice,
Nomenclatorul de materiale si echipamente este o lista care cuprinde toate resursele de materii prime,
materiale, piese de schimb, subansambluri si alte repere necesare unitatii economice in procesul de
productie.
1. Etapele elaborarii nomenclatorului de materiale si echipamente
Elaborarea nomenclatorului presupune parcurgerea a doua etape mari:
I. Pregatirea actiunii, care consta in strangerea tuturor informatiilor din care se vor separa datele necesare
definirii continutului viitorului nomenclator, cat si stabilirea formei de prezentare a acestui instrument.
II. A doua etapa are in vedere elaborarea propriu zisa a nomenclatorului de materiale si echipamente, care
presupune parcurgerea urmatoarelor momente de lucru:
1. Intocmirea listei centralizatoare a resurselor materiale
Fiecarui articol i se precizeaza denumirea reala, generala sau detaliata, necesare clasificarii si codificarii
ulterioare cat si pentru facilitarea comunicarii in limbaj comun, intre utilizatorii interni si externi.
2. Restructurarea si rearanjarea articolelor (materii prime, materiale, piese de schimb etc.) pe grupe,
subgrupe, feluri, tipuri si alte subdiviziuni si stabilirea locului fiecaruia in cadrul nomenclatorului.
3. Codificarea (indexarea) materialelor, pieselor de schimb si a altor repere incluse in nomenclator.
Cel mai utilizat sistem de codificare este sistemul numeric combinat. Exemplu de cod dupa aceasta varianta
pe lungimea a cinci subdiviziuni:
0
1
00 03
001
grupa
subgrupa
felul
tipul
sortimentul
4. Nominalizarea in dreptul fiecarui articol din nomenclator a tuturor furnizorilor cunoscuti si a preturilor
de oferta respective.
In concluzie un nomenclator trebuie sa asigure informarea completa, la zi, a factorilor interesati asupra
elementelor materiale necesare unitatii economice cat si a surselor potentiale de furnizare si trebuie sa
raspunda urmatoarelor cerinte:
- sa fie relativ complet, sa cuprinda toate articolele de care are nevoie intreprinderea, pe toate subsistemele
componente, pe intreaga perioada de gestiune;

12
- sa prevada pozitii de rezerva pentru includerea ulterioara in cadrul nomenclatorului a noi articole
neprevazute sau neidentificate initial sau pur si simplu omise;
- sa cuprinda fiecare articol destinat la o singura pozitie si sa ii corespunda un singur cod;
- sa fie completat la zi cu noile informatii care impun aceasta operatiune.
2.Distribuirea pe posturi si functii in cadrul aprovizionarii, structura de personal,atributiile agentului
si analistului de aprovizionare.
Repartizarea atribuiilor i responsabilitilor pe posturi i funcii, structura specific de personal:
Dup alegerea sistemului de organizare se trece la repartizarea pe posturi i funcii a atribuiilor i
responsabilitilor specifice, respectiv a activitilor pe care le are de realizat viitorii angajai, cu precizarea
rspunderii ce le revine (ef serviciu, ef birou, economist, agent de aprovizionare, merceolog etc.) astfel
nct s asigure folosirea integral a timpului disponibil de lucru.
Selecia personalului se face pe baza examenului profesional i psihologic al candidailor. Periodic se fac
reexaminri privind nivelul de pregtire al personalului, se fac reaezri, reciclri, perfecionri, noi angajri
etc.
Structura de personal include eful de compartiment, care poate purta denumirea de: director cu
aprovizionarea, vicepreedinte responsabil cu aprovizionarea, ef serviciu, ef birou. Trebuie s aib
experien, capacitate de a nelege fenomenul, capacitate organizatoric, spirit de analiz a fenomenelor i
proceselor economice.
Agentul de aprovizionare - factor aductor de profit - pentru rezolvarea sarcinilor de serviciu pe care le are
dispune de urmtoarele ci:comandarea i aducerea materialelor n loturi economice fundamentate prin
calcule matematice ; aprovizionarea grupat, ritmic de la furnizorii tradiionali la preuri acceptabile, livrri
avantajoase, rabaturi comerciale;alegerea materialelor i furnizorilor prin sisteme de testare i selecie
adecvate.Analitii elaboreaz studii de prognoz privind evoluia consumurilor, fundamentarea necesarului
de materiale; elaborarea strategiei i a programelor de aprovizionare, dimensionarea stocurilor, a cantitilor
economice de aprovizionat etc.Experii i dispecerii de transporturi: elaboreaz programele de transport cu
toate elementele necesare.

NR. 8
1. Continutul planului de aprovizionare : indicatori de fundamentare ai planului
deaprovizionare si relatia de echilibru a planului.
Prin planul de aprovizionare se contureaza politica globala in asigurarea bazei materiale si cu
echipamentele tehnice necesare unei unitati economice pentru o anumita perioada de timp, de regula un an;
orizontul de timp poate fi si mai mare, caz in care, datele e evaluare a strategiei in aprovizionarea materiala
au, de aceasta data, un caracter de previziune, de evolutie probabila.
Continutul planului si programelor de aprovizionare a unitatilor economice se defineste prin mai multi
indicatori specifici care, in functie de natura lor economica, pot fi grupati pe doua categorii:
Indicatori care reflecta neccesitatile de consum de materii prima, materiale, combustibili, energie, lubtifianti,
piese de schimb, s.a., destinate realizatii activitatii de ansammblu a unitatii econimice, in primul rand a celei
de baza (fabricatia de produse, executarea de lucrari sau prestatia de servicii, in vederea indeplinirii
obiectivelor strategice finale.
Necesar pentru realizarea planului si programelor de productie, desfasurarea activitatii de ansamblu a unitatii
economice (Npl)
Stocul de resurse , materiale la sfarsitul perioadei de gestiune (Ssf)
Necesar total de resurse materiale pentru realizarea planului de productie specifica a unitatii economice, a
activitatii generale a acesteia (Ntpl)
Indicatori care evidentiaza sursele si potentialul de acoperire cantitativa si structurala cu resurse materiale a
necesitatilor de consum
Surse interne (proprii) ale unitatii economice:
Stocul preliminat de resurse materiale pentru inceputul perioadei de gestiune (Spi)
Alte resurse interne (Ari)
Surse din afara unitatii economice:
Necesar de aprovizionat cu resurse materiale de pe piata interna si internationala de materii prime si produse
(Na)

13
Pentru ca activitatea generala a unitatilor economice sa se desfasoare in bune conditii este necesara
asigurarea unui echilibru perfect si stabil intre necesitati si resurse pe intreaga perioada de gestiune,
situatie care se exprima prin urmatoarele relatii:
Npl + Ssf = Spi + Ari + Na in care:
Ntpl = Spi + Ari + Na => Ntpl = Npl+ Ssf
2. Recuperarea si reciclarea materialelor refolosibile: importanta,efecte economice, obiective.
Desfasurarea continua a activitatii generale a intrepinderii, realizarea planului si programelor de productie
impun asigurarea permanenta a resurselor materiale si de formare a bazei materiale si cu echipamente
tehnice a unitatilor economice devine din ce in ce mai complex, mai dificil; aceasta pentru ca potentialul de
resurse materiale naturale clasice primare se ingusteaza; in conditiile in care volumul si structura
necesitatilor de asemenea resurse sunt in continua crestere pe plan mondial.Cercetarile ample ce se
desfasoara, chiar si in locuri greu accesible ale globului, vor duce la descoperirea unor noi rezerve, iar
perfectionarea tehnologiilor de fabricatie va permite ridicarea nivelului de exploatare a zacamintelor
cunoscute, ceea ce va prelungi intr-o anumita masura scadenta de epuizare a acestor rezerve.
O cale de actiune de maxima importanta, care este in tot mai mare masura pusa in valoare, se refera la
recuperarea si reciclarea materialelor refolosibile; colectarea si valorificarea materialelor, pieselor si
subansamblelor reutilizabile.
Efecte economice si sociale importante se inregistreaza in domeniul maculaturii, care se regaseste din
belsug, practic in toate locurile , sub forma de carti, ziare si reviste vechi, hartie de amabalaj, caiete, dosare
si registre uzate, etc. astfel, o tona de maculatura inlocuieste o tona de celuloza, din care se poate gabrica
hartie pentru 12 000 de ziare sau 2500 de caiete sau 400 cutii de ambalaj.
Un aport important se obtine prin recuperarea, redirectionarea si refolosirea pieselor, subansamblurilor si a
reperelor ce rezulta la repararea sau la dezmembrarea utilajelor, masinilor si instalatiilor scoase sau propuse
pentru scoaterea din functiune.
Colectarea, prelucrarea si valorificarea materialelor refolosibile aduc insemnate economii de resurse
energetice, care se consuma in fazele necesare de obtinere si prelucrare a materiei prime noi.
Volumul resurselor materiale refolosibile, cu continut bogat in substante utile, existete in economia noastra
nu sunt puse integral in valoare. Tinand seama de importanta acestor resurse materiale utilizabile pentru
asigurarea bazei de materii prime, de situatiile conjucturale deosebite ale pietei mondiale de materii prime
noi, se impune reasezarea conceptiei privind utilizarea lor.
Semnificatia economica a acrivitatii de colectare, recuperare si reciclare a resurselor materiale refolosibile
trebuie sa stimuleze unitatile economice, ca si pe oricare detinator, prin schimbarea completa a mentalitatii
asupra lucrurilor utile sau inutile, asupra a ceea ce trebuie pastrat sau aruncat, asupra modului in care se
conserva, transforma sau se valorifica bunurile materiale uzate fizic sau moral.

Nr 9:
Sisteme in organizarea interna a compartimentului de aprovizionare;
Derularea normala a proceselor de aprovizionare si de desfacere necesita organizarea , in cadrul structurii
manageriale a unitatii industriale , a unui compartiment de specialitate in functie de volumul si profilul de
activitate , forma de organizare si marimea firmei . Acestui compartiment in functie de natura activitatilor
care ii sunt specifice trebuie sa I se asigure o organizare interna rationala . Organizarea structural proprie
influenteaza direct functionalitatea subsistemului aprovizionare materiala.
Sisteme concrete de organizare structural a compartimentelor de asigurare materiala din intreprinderile de
productie sunt variate. In acest sens sunt evidentiate urmatoarele modalitati : Sistemul pe grupe de activitati
distincte si sistemul pe grupe de aprovizionare depozitare control utilizare resurse materiale.
Prin organizarea interna se stabilesc de fapt , domeniile de actiune , atributiile si sarcinile
compartimentului de aprovizionare , de la initierea activitatilor de realizat si pana la finalizarea lor.
Sistemul pe grupe de activitati dinstincte consta in departajarea procesului de aprovizionare pe
principalele activitati componente in functie de natura , gradul de complexitate sau de omogenitate a
acestora .Sistemul asigura o delimitare selectiva a activitatilor de prognozare-planificare-programare a
aprovizionarii , de urmarire , control ,analiza si evaluare a acestuia , de depozitare pastrare a resurselor
material asigurate , de urmarire a modului de folosire a acestora pe destinarii de consum.

14
Organizarea interna dupa acest sistem presupune ca la nivelul grupei de plan ,contractare,evidenta sa se
realizeze activitati ca : prognozarea necesitatilor materiale,fundamentarea planurilor si programelor de
aprovizionare, elaborarea bilanturilor material si a cantitatilor economice de comandat , selectia si testarea
credibilitatiifurnizorilor , participarea la negocierea conditiilor de livrare si incheierea contractelor ,
determinarea stocurilor ,situatii privind stadiul si gradul de acoperire a necesarului .
Grupele operative de aprovizionare asigura derularea operative a aprovizionarii materialelor , a contractelor
economice ,efectuarea unor operatiuni de cumpararea neprogramata a unor material si produse , urmarirea
procesului de aducere a resurselor la destinatar etc.
Grupa depozitelor asigura primirea receptia de materiale sosite de la furnizor , depozitarea si pastrarea
proprietetilor fizico-chimice a resurselor , evidenta si securitatea lor ,pregatirea si eliberarea in consum sau
pe destinatiile de utilizare valorificare a acestora.
Intre toate grupele compartimentului de aprovizionare se stabilesc relatii stricte de colaborare . Conducerea,
coordonarea ,corelarea si controlul pe ansamblul grupelor se asigura la nivelul sefului de compartiment .
Calificarea salariatilor de regula e media in mica masura superioara pentru depozite si angajati cu pregatire
primara(muncitori cu sau fara calificare).
Prin conceptia de constituire a grupelor si a legaturilor sistemul functional nu asigura abordarea unitara a
procesului de aprovizionare in intregul lui . Ca urmarea se creeaza conditii pentru delegarea raspunderii intre
grupe , totodata nu se asigura controlul eficient al utilizarii resurselor ; nu ofera posibilitatea promovarii
folosirii materialelor noi ,a celor refolosibile sau prevenirii consumurilor irationale.
Sistemul pe grupe de aprovizionare depozitare-control utilizare a resurselor material are in vedere
constituirea de grupe de material in cadrul compartimentului in a caror atributie intra realizarea procesului
de aprovizionare in intregul sau dupa o conceptie unitare. Ca urmare fiecare grupa raspunde de asigurarea
structurii material pentru care se formeaza de la fundamentarea necesitatilor , contractarea resurselor si pana
la aducerea , gestionarea si controlul utilizarii acestora , inclusive analiza evaluarea procesului de asigurare
materiala in ansambul sau si pe fazele componente. Pentru fiecare grupa structura de personal include
angajati cu studii superioare (alegerea furnizorilor , prospectarea pietei ,analiza) ,medii si primare(muncitori
cu sau fara calificare) . O importanta deosevita revine criteriului de constituire a grupelor in cadrul unui
sistem care poate fi omogenitatea resurselor , in functie de destinatia de utilizare . In acest sens se pot folosi
3 variante: pe grupe omogene de material ,pe sectii consumatare sau ca sistem mixt.
Organizarea compartimentului pe grupe de aprovizionare-depozitare-control utilizare material
asemanatoare(omogene) repr avantaje datorita simplificarii si specializarii activitatilor lucratorilor (agenti de
aprovizionare) ,totodata se asigura conditii pentru stabilirea unor relatii traditionale , de continuitate in
aprovizionare. Acest sistem este cel mai indicat pentru organizarea interna datorita eficacitatii superioare in
conducerea asigurarii material a unitatilor industriale.
Dezavantaj pot aparea conditii care sa conduca la necorelarea aprovizionarii cu cererile pentru consum ,
cu productia ,ingreunarea procesului de urmarire-control a modului de utilizare a resurselor materiale.
Organizarea pe grupe de aprovizionare , depozitare, control utilizare in functie de destinatia de consum a
materialelor are in vedere unitatile in cadrul carora sectiile prin profilul lor consuma material distince (doar
material lemnoasa,alta metalice etc) . Astfel se constituie grupe de aprovizionare in functie de destinatarul
materialelor , resp in functie de sectia consumatoare. Avantajul e ca asigura cunoasterea in detaliu a
necesitarilor de resurse material specifice sectiei , creeaza conditii pentru un control permanent si eficient al
destinatiei de consum. De asemenea ofera posibilitatea exercitarii unui control sistematic a raportului
aprovizionare-consum astfel se realizeaza o corelare mai buna intre factorul de aprovizionare si cel de
productie. Dezavantajul este ca in frecvente situatii nomenclatura materialelor pentru o sectie este foarte
larga si implicit numarul de furnizori este mare din care cauza creste gradul de dificultate in coordonare ,
desfasurarea operative si urmarirea eficienta a procesului de aprovizionare la nivelul grupei constituite.
Organizarea pe grupe de aprovizionare, depozitare,control utilizare in sistem mixt presupune constituirea de
grupe care se vor ocupa cu asigurarea materialelor care prin natural or formeaza obiectul consumului numai
in cadrul unei anumite sectiii de productie si de grupe de material destinate consumului dmai multor sectii
din unitatea economica.
Sistemul asigura imbinarea avantajelor primelor doua varianta si eliminarea in mare masura a dezavantajelor
care le sunt specifice. Dar este nevoie de o analiza detaliata a fluxurilor de transport si aprovizionare,

15
structurii consumului , caile de distributie si a conditiilor pe care procesul de productie le pune pentru
aprovizionarea complete si ritmica a locurilor de munca.
2. Ativitatea de desfacere ;
Managementul desfacerii productiei industrial are ca obiectiv principal vanzarea produselor din profilul
propriu de fabricatie in conditii de eficienta . In acest scop se desfasoara mai multe activitati specifice , si
anume :
Elaborarea studiilor de marketing ,in vederea asigurarii portofoliului de comenzi si a contractelor comerciale
, al cunoasterii cererii si situatiei concurentei , a preturilor , a noilor produse ce trebuiesc assimilate si cele
care trebuiesc modernizate sau scoase din fabricatie , conditiile pentru a satisface preferintele clientilor. Se
defines si canalele de distributie , formele eficiente de promovare , posibilitati de extindere a pietei interne si
externe de desfacere a produselor proprii , mutatiile care se inregistreaza in preferintele consumatorilor.La
acestea se adauga actiuni ca : elavorarea si prezentarea de oferte , la targuri si expozitii din tara si strainatate
, cataloage , publicatii , radio
Colectarea comenzilor emise de client si constituirea astfel a portofoliului de comenzi , incheierea de
contracte comerciala in stricta concordanta cu cererile clientilor si capacitatile de productie disponibile
Elaborarea planului strategic si a programelor de livrare-vanzare a produselor contractate pe sortimente
concrete si pe caile de distributie-vanzare stabilite.
Urmarirea stadiului executiei produselor in procesele de fabricatie , prevenirea realizarii de produse
necorespunzatoare calitativ
Crearea sau dupa caz modernizarea si extinderea retelelor proprii de desfacere a produselor pe piata interna
si externa.
Organizarea unor retele proprii de service sau modernizarea si extinderea celor existente ,pentru a se asigura
eliminarea operative a deficientilor de functionalitate a produselor, sporirea interesului cumparatorilor la
produsele ce se vand , a increderii acestora fata de utilitatile oferite de producator.
Extinderea relatiilor de vanzare pe baza de comenzi , conventii si contracte prezinta o actiune care asigura
certitudine in activitatea de desfacere pentru o anumita perioada.
Constituirea unor stocuri de desfacere optime care sa asigure ritmicitatea livrarilor in concordanta cu
clauzele prevazute in contractele comerciale incheiate si sa poate satisface implicit eventualii client
intamplatori .
Asigurarea unor conditii rationale de depozitare a produselor finite si de formare a loturilor de livrare.
Informatizarea sistemelor de gestiune a stocurilor de desfacere , de urmarire a derularii livrarilor , de
intocmire a documentatiei de livrare.
Organizarea activitatii operative livrare-vanzare a produselor finite,servirea ritmica a clientilor programati si
nepr in concordanta cu cererile acestora specificate in contracte sau comenzi emise.
Organizarea rationala a activitatii de informatizare eficienta asupra comportamentului produselor fabricate si
livrare la utilizatori , de urmarire a functionalitatii acestora la utilizatori , de interventie prompta pentru
remedierea defectiunilor sesizate si semnalate , de aplicare a sugestiilor pozitive provenite de la clienti.

Nr 10:
1.Continutul planului si programelor de desfacere ( explicatii pt Vd si Stoc preliminat la
inceput);
Strategia n domeniul desfacerii se elaboreaz distinct pe categorii de produse.Aceasta se concretizeaz la
nivelul fiecrui an ntr-un plan global care cuprinde vnzrile estimate a se realiza ntr-un orizont de timp
definit. Gradul de previziune este mai larg pe msur ce perioada de timp la care se refer este mai mare.
Evaluarea, n cadrul planului global anual, a nivelului viitoarelor vnzri (desfaceri) de produse se realizeaz
cu ajutorul unor indicatori specifici, care definesc, n acelai timp, coninutul acestuia i al programelor de
desfacere ale unitii economice; acetia sunt:
_ volumul desfacerilor (Vd);
_ stocul preliminat de produse finite la nceputul perioadei de gestiune (Sp);
_ stocul de produse finite (de desfacere) la sfritul perioadei de gestiune (Ssf).
Existena simultan a acestor indicatori, ca i modalitatea lor de calcul este condiionat
de :
_ tipul de producie (individual, de serie mic, mijlocie sau mare, n mas);

16
_ natura produselor (specifice, de utilitate general, cu ciclul lung de fabricaie, cu
consum sezonier etc.);
_ stabilitatea probabil n fabricaie (determinat de gradul de uzur moral, de gradul
specific de nnoire etc.);
_ stadiul n care se afl produsul (nou-prevzut pentru trecere n fabricaia de serie n perioada de gestiune,
se afl n fabricaie curent cu extensie i n viitor sau pentru care se prevede ncetarea produciei n perioada
de gestiune urmtoare - stadiu definit n funcie de faza n care se afl produsul: lansare, dezvoltare,
maturitate, declin);
_ strategia adoptat de firm pe linia formrii i deinerii de stocuri .a.
Volumul desfacerilor exprim cantitatea de produse care se prevede pentru livrare-vnzare diferiilor clieni
ntr-o perioad de gestiune definit (an, semestru,trimestru, lun). Acest indicator se determin pe fiecare tip,
sortiment sau variant constructiv de produs i pe total producie, fizic i valoric, pornind de la raportul
dintre cerere i ofert. Pentru unitile de producie industrial, volumul desfacerilor (vnzrilor) reprezint
indicatorul de baz care definete nivelul "cifrei de afaceri" al acestora; fiind element de calcul, prin el se
estimeaz partea determinant a nivelului veniturilor (se are n vedere c unitatea de producie industrial
mai poate realiza venituri i din alte activiti - unele
fiind cu caracter excepional). Modul de estimare a volumului de desfacere se realizeaz diferit pentru
produsele unicat, de serie mic sau mijlocie fa de cele cu fabricaia n serie mare sau n mas, pentru
produsele specifice unor anumite categorii de consumuri fa de cele cu utilitate general, pentru cele cu
ciclul lung de fabricaie fa de cele cu ciclul scurt de producie, pentru produsele destinate unei piee. n
consecin, pentru produsele comandate n cantiti mici sau unicat, fr repetabilitate a fabricaiei, sau a
cror producie n cantiti mai mari dect cele comandate nu se justific economic, volumul de desfacere
sau al vnzrilor (Vd) se va dimensiona prin simpla nsumare a cantitilor comandate declieni pe tipuri,
sortimente i variante constructive de produse (Qci) cu ajutorul relaiei:
Vd = Qci
Stocul la nceputul perioadei de gestiune - Sp - exprim cantitatea probabil de produse finite care se
prevede s existe la momentul respectiv, n scopul satisfacerii cererilor, servirii clienilor n primele zile ale
acesteia. Situaia este specific pentru produsele care se fabric n mas sau serie mare, a cror vnzare se
extinde peste perioada de gestiune curent i pentru care se prevede continuarea vnzrilor chiar dac nu
sunt nc primite comenzi sau ncheiate contracte cu viitorii clieni. Aici se ncadreaz i produsele cu
fabricaia pe stoc pentru care producia a ncetat n perioada curent, dar vnzarea este programat s
continue i n primele zile, sptmni, luni ale perioadei urmtoare - produsele fiind n continuare solicitate;
pe acest interval urmeaz a se face pregtirea i nceperea fabricaiei unor noi sortimente, tipuri sau variante
constructive ale produselor respective. Pentru asemenea situaie, volumul desfacerilor Vd va fi definit de
stocul de produse finite estimat pentru nceputul anului (situaia se consider o excepie, un caz particular
care se nregistreaz n practica activitii de desfacere din unele uniti economice- cum sunt cele
productoare de autoturisme, de aparate TV i radio sau ale unor sortimente de materiale etc.)Stocul la
nceputul perioadei de gestiune (Sp) se calculeaz cu ajutorul relaiei:
Sp = Sex + Qo - Lo
n care:
Sex = stocul de produse finite existent n depozitul de desfacere la momentul determinrii; se preia din fiele
de eviden a stocurilor efective de produse existente n depozite, magazii sau la punctele proprii de vnzare;
Qo = producia pe perioada curent care urmeaz a se mai fabrica conform contractelor comerciale,
comenzilor clienilor sau cu cerere probabil. n cadrul acestui element se cuprinde producia normal
programat pentru fabricaie pe perioada de timp care a mai rmas din anul curent (Qno), producia restant
sau amnat i a crei fabricaie se impune n continuare corespunztor nelegerilor cu clienii - Qro i
producia suplimentar cu vnzare probabil - Qso:
Qo = Qno + Qro + Qso
Lo = livrrile programate pentru perioada care a mai rmas din anul curent, care pot fi normale (adic
stabilite prin obligaii contractuale chiar pe acest interval) Lno, restante din perioada anterioar, dar care se
prevd a se desfura n continuare Lro i suplimentare(urmarea vnzrilor probabile estimate) Lso :
Lo = Lno + Lro + Lso

17
2.Sistemul de relatii ale unitatii economice pt aprovizionarea materialelor;
Conducerea aprovizionarii materiale are misiunea importanta de a tine permanent active raporturile cu
sectorul tehnice care emite specificatiile materiale, cu sectorul de productie care transforma resursele
materianele in produse sau le incorporeaza in lucrari, cu compartimentul financiar care achita facturile
pentru materialele aprovizionate, cu compartimentul desfacere care vinde produsele.
Principalele relatii interne ale compartimentului de aprovizionare materiale se stabilesc cu:
-compartimentele de planificare-dezvoltare si de conducere operativa a fabricatieim care furnizeaza date si
informatii privind volumul si structura productiei prevazute pentru executie, esalonarea fabricatiei acesteiaelemente care servesc la elaborarea planului si a programelor de aprovizionare materiala si tehnica.
-compartimentul de desfacere a produselor care pune la dispozitie date si informatii pentru fundamentarea
necesarului de ambalaje si materiale de ambalat
-compartimentele financiar si de contabilitate pentru evidentierea intrarilor de materiale, acoperirea
financiara a resurselor contractate sau achizitionat, asigurarea controlului existentei si miscarii
stocurilor,stabilirea volumul de mijloace circulante afferent materiilor prime si materialelor, implicit a
vitezei de rotatie, evidentierea si inregistrarea cheltuielilor de transport-depozitare a materiilor prime
-compartimentul de transport pentru asigurarea si mentinerea in stare de functionare normala a mijloacelor
de transport proprii sau inchiriate destinate aducerii materialelor de la furnizori, aprovizionarea cu
combustibili si lubrifianti necesari functionarii acestora, piese de schimb
-compartimentul tehnic care pune la dispozitie listele cu normele de consum de resurse materiale specific
produselor,lucrarilor, prestatiilor prevazute pentru executie
-depozitele materiale pentru asigurarea rimirii si receptiei loturilor de materiale sosite de la furnizori,
depozitarii si pastrarii rationale a acestora, evidentei si securitatii
-cu sectiile si atelierele de productie, cu subunitatile auxiliare si de servire, pentru informarea directa
asupra necesitatilor de materiale auxiliare, corelarea operative a programelor de aprovizionare cu cele de
fabricatie
-compartimentul de conceptie-proiectare sau de creatie, de cercetare-dezvoltare caruia ii pune la dispozitie
informatii privind materiale, component, echipamente tehnice noi, aparute pe piata in amonte
-compartimentul de control tehnic de calitate pentru efectuarea receptiei calitative si atestarea acesteia la
partizile de materiale sosite de la furnizori
In afara unitatea economica stabileste relatii in primul rand cu furnizorii de materiale de pe piata interna si
internationala (unitati producatoare si firme specializate in contracte de livrare, derularea
livrarilor,acoperirea contravalorii resurselor cumparate).Alte relatii se organizeaza cu:
-unitatile de transport pentru stabilirea conditiilor de aducere a resurselor de la furnizori
-unitati specializate in importul de materiale pentru achizitionarea si aducerea de resurse de la furnizorii
externi
-unitati si institurii de cercetare specializate pentru elaborarea de studii de prognoza privind: conjuncture
mondiala a furnizarilor de resurse materiale,evolutia pietei de materii prime, a preturilor
-centre de calcul specializate pentru prelucrarea electronica datelor de fundamentare a planurilor si
programelor de aprovizionare
-unitati bancare pentru efectuarea operatiunilor de plata a cumpararilor de resurse materiale, acordarea de
credite bancare in scopul achizitionarii si stocarii resurselor materiale
-agenti de aprovizionare independenti angajati temporar in scopul depistarii si informarii asupra
potentialilor furnizore care ofera conditii avantajoase la livrare
-burse de marfuri pentru informare privind resursele materiale si produsele oferite pentru vanzare
-institutii de conjunctura mondiala pentru informare privind evolutia pietei de resurse materiale si produse
-unitati specializate in comercializarea de materiale si produse reutilizabile in scopul achizitionarii unor
resurse de acest gen