VARIANTA I

1.NOȚIUNEA DE CREDIT ȘI FUNCȚIILE LUI

DEF-Creditul este un schimb de monedă,condiționat si despartit de un interval de timp sau de un termen.
Funcțiile:
1.distributivă – care consta in mobilizarea resurselor banesti disponibile la un moment dat in economie si
redistribuirea lor prin acordarea de imprumuturi spre diferite ramuri, sectoare de activitate care au nevoie
de fonduri de finantare.
2.de transformarea a economii in investitii – una din legile obiective ale economiei de piata si anume
asigurare echilibrului macroeconomic, conform ecuatiei ,,E=I” unde E-reprezinta economiile si ,,I”-
reprezinta investitiile.
3.de emisiune monetara – a fost create metoda fiduciara adica este o moneta cu valoare fictive evolutiv au
aparut o multitudine de instrumente (cecul, virament, transfer etc)
4.de asigurare a stabilitatii preturilor – se realizeaza prin reglarea dimensiunii cererii si ofertei de
marfuri si servicii, creandu-se consumul pe de o pare si stocurile pe de alta parte.
2.CONȚINUTUL SI CUPRINSUL BUGETULUI PUBLIC NAȚIONAL
Conținutul: Bugetul statului nostru este alcatuit din 2 parti:
1)Veniturile bugetare- sunt formate din venituri ordinare si extraordinare.
>veniturile ordinare- sunt acelea care incaseaza cu regularitate (impozite directe/indirecte).
>venituri extraordinare – acelea la care statul apeleaza in caz. exceptionale si anume atunci ca mijloacele
din resursele curente nu acopera. (operatiuni cu instrumente ale datorii; operatinea vanzarii si privatizarii
patrimoniului public; operatiunea cu soldurile in conturile bugetului etc)
2)Cheltuielile publice- reprez modalitatile de repartizare si utilizare a fondurilor banesti monetar in scopul
satisfacerii nevoilor a societatii.
Cheltuielile bugetare sînt determinate de alocaţiile bugetare specificate în legile/deciziile bugetare anuale
şi includ cheltuieli de personal, prestaţii sociale, cheltuieli de bunuri şi servicii, subvenţii şi transferuri,
dobînzi, cheltuieli destinate formării activelor fixe şi alte cheltuieli prevăzute de legislaţie.
Cheltuielile bugetare se efectuează doar prin intermediul autorităţilor/instituţiilor bugetare.
Delimitarea cheltuielilor între componentele bugetului public naţional se efectuează în funcţie de
competenţele şi responsabilităţile financiare prevăzute de legislaţie.
Cuprinsul : Organizarea bugetara a statului corespunde cu structura organizarii teritoriale.
Organizarea veniturilor si cheltuielilor in sist. bugetar – este indreptata la solutionarea urm. probl:
a)de-ai oferi statului si fiecarui organ la Aut Pub aceluiasi volum de mijloace bugetare care sa asigure
indeplinirea de catre aceste organe a sarcinilor care au fost puse in seama lor.
b) determinarea reala a chelt statului, ale UAT, ale inst publice care sa corespunda sferelor lor de activit.
3.ETAPELE ELABORĂRII BUGETULUI DE STAT
Elaborarea proiectului bugetului de stat reprezintă un proces de mare complexitate și responsabilitate
pentru guvernul aflat la putere. Guvernul elaborează proiectele legilor bugetare anuale prin Ministerul
Finanțelor care răspunde de elaborarea acestora.
Lucrările de întocmire a bugetului de stat se fundamentează pe analize și prognoze ale stadiilor de
evoluție ale echilibrului financiar, monetar și valutar, a datoriei interne și externe a statului, în vederea
stabilirii direcției de folosire a instrumentelor financiare pentru determinarea dezvoltării economico-
sociale.
Din punct de vedere metodologic la etapa elaborării bugetului de stat, sunt deosebit de importante
evaluarea și calculul veniturilor și cheltuielilor bugetare, metodele care se folosesc în acest scop. Cele mai
des utilizate metode sunt:
1.Metoda automată sau a penultimei - este o metodă mai puțin laborioasă și constă în evaluarea
veniturilor și cheltuielilor bugetare pe baza rapoartelor obținute în penultimul an, ceea ce este de natura a
nu reflecta realitatea
2. Metoda reportării la veniturile din anul precedent cu anumite majorări sau diminuări - constă în
determinarea volumului și structurii veniturilor și cheltuielilor bugetare pe baza stabilirii ratei medii
anuale de creștere sau descreștere a veniturilor, respectiv a cheltuielilor bugetare, pornind de la analiza
rezultatelor execuției bugetare din anii precedenti, însa nici aceasta metoda nu tine seama de impactul
oscilațiilor de prețuri și proceselor inflaționiste asupra bugetului de stat.
3. Metoda evaluării directe- metoda ce consta în evaluarea fiecărei categorii de venituri, respectiv
cheltuieli, pornind de la cheltuielile aprobate în anul curent și de la previziunile privind dezvoltarea
economiei în perioada următoare, conform programului guvernamental.
4.Metoda rationalizarii optiunilor bugetare, (R.C.B. - La Rationalisation des Choix Budgetaires)- metodă
de inspirație franceză, concepută sub forma unui sistem cibernetic închis, între componentele căruia există
o legătura de interdependenta. Metoda cuprinde patru faze, si anume: studiul, decizia, execuția și
controlul și se bazează pe folosirea tehnicilor de analiza și calcul, de previziune, organizare și gestiune..
Anul bugetar începe la 1 ianuarie şi se încheie la 31 decembrie.
Elaborarea proiectului bugetului annual- 1)Elaborarea proiectului bugetului anual; 2)Emiterea
circularelor anuale privind elaborarea bugetelor; 3)Elaborarea şi prezentarea propunerilor /proiectelor de
bugete; 4)Aprobarea limitelor macro-bugetare pe termen mediu şi a modificărilor la legislaţie ce rezultă
din politica bugetar-fiscală; 5) Organizarea consultărilor privind propunerile/proiectele de bugete;
6)Întocmirea proiectelor legilor bugetare anuale; 7)Aprobarea proiectelor legilor bugetare anuale de
către Guvern; 8)Adoptarea legii bugetare anuale de către Parlament.

VARIANTA II
1. NOTIUNEA LEGALA SI DOCTRINARA A BUGETULUI SI TEORIILE
Bugetul reprezintă estimarea veniturilor și a cheltuielilor pentru o anumită perioadă de timp, de
regulă un an. Guvernul elaborează propunerea de buget și îl prezintă Parlamentului spre
aprobare. În urma aprobării, bugetul devine lege, implementarea căreia este obligatorie, ca și a
oricărei alte legi a țării
a) Teoria bugetului de stat act-condiţiune de natură administrativă - a fost exprimată şi
susţinută acordând prioritate determinată faptului că prin bugetele anuale se condiţionează atât
veniturile, cât şi cheltuielile statului, sub aspecte parţial diferite, însă comune actelor
administrative de acest fel.
b) Teoria naturii juridice de lege a bugetului statului porneşte de la ideea că „ legea este orice
decizie emanată de puterea legislativă", iar în împrejurarea în care „bugetul statului este o
decizie a legiuitorului, el este o lege propriu-zisă". Pentru caracterul de lege al unui act este mai
important elementul formal decât cel material. Acest buget este o lege propriu -zisă. Intr-o
variantă a acestei teorii se apreciază că "bugetul statului este o lege numai în sens formal şi nu în
sens material
c) Teoria potrivit căreia bugetul statului are natură juridică atât de lege, cât şi de act
administrativ ajunge la concluzia că „bugetul este lege în părţile lui creatoare de dispoziţii
generale şi act administrativ în părţile lui creatoare de acte individuale şi c oncrete".

2.MODURILE DE UTILIZARE A FINANTELOR PROVENITE DIN IMPRUMUTURILE DE

STAT
Împrumut de stat - relaţie contractuală prin care creditorul transmite în proprietatea statului mijloace, cu
condiţia rambursării acestora de către stat la expirarea termenului pentru care au fost acordate.
Împrumutul de stat poate fi cu sau fără dobîndă. (Legea nr 419 cu privire la datoria sectorului public,
garanţiile de stat şi recreditarea de stat, art. 2)împrumutul de stat are caracter contractual împrumutul are
un caracter rambursabil împrumutul de stat asigură deţinătorilor de înscrisuri publice, pe lângă
rambursarea sumei împrumutate, şi o anumită contraprestaţie.
-utilizarea neproductivă a acestui capital;
-n relaţiile de credit public întotdeauna se observă superioritatea statului (apare în calitate de debitor)
avîndu-se în vedere rolul deosebit al statului, el încheie aceste contracte fără a asigira careva gaj;
-împrumutul de stat are caracter contractual.
Spre deosebire de impozit, care constituie o prelevare obligatorie, stabilită în mod unilateral de către stat
în sarcina unei persoane fizice sau juridice, împrumutul exprimă acordul de voinţă al părţilor. Aici se
cuvine o precizare: condiţiile de emisiune şi de rambursare a împrumutului, forma şi mărimea venitului
pe care îl asigură, precum şi alte eventuale avantaje acordate împrumutătorilor se stabilesc de organele de
decizie competente ale statului, fără consultarea prealabilă a subscriitorilor potenţiali. Persoanele
interesate pot să accepte sau să refuze în bloc condiţiile stabilite de stat, dar nu pot pretinde să li se
asigure un tratament preferenţial faţă de ceilalţi subscriitori.
Imprumutul are un caracter rambursabil
Ca mijloc de procurare a resurselor băneşti de care statul are nevoie, împrumutul se caracterizează prin
aceia că se restituie, la termenul fixat, persoanelor fizice şi juridice care l-au acordat, spre deosebire de
impozit, care constituie o prelevare, la dispoziţia statului, definitivă şi nerambursabilă.
La plasarea unui împrumut, statul stabileşte termenul de rambursare a acestuia care poate fi mai apropiat
sau mai îndepărtat, în funcţie de evoluţia previzibilă a veniturilor şi a cheltuielilor publice. De la această
regulă, fac excepţie împrumuturile perpetue, la emiterea cărora angajamentul statului se limitează la plata
unei anumite dobânzi creditorilor săi, pe o perioadă de timp nedeterminată, fără să se stabilească un
termen de restituire a împrumutului propriu-zis. Lipsa unui angajament expres de rambursare a unui
asemenea împrumut nu împiedică însă statul împrumutat să răscumpere la bursă înscrisurile împrumutului
respectiv, în momentul în care această operaţiune prezintă convenienţă economică.
împrumutul de stat asigură deţinătorilor de înscrisuri publice, pe lângă rambursarea sumei împrumutate, şi
o anumită contraprestaţie.
Pentru a putea intra în posesia sumei de bani care îi lipseşte şi a o folosi potrivit trebuinţelor sale, statul se
angajează să achite sistematic, deţinătorilor de înscrisuri publice, „preţul” acestei folosinţe.

„Preţul" la care ne referim îmbracă forma dobânzii, forma câştigului ori ambele forme, după caz,
la care se adaugă adesea şi alte avantaje materiale. Aşa cum s-a mai arătat, împrumutul de stat se
deosebeşte de impozit, între altele, prin contraprestaţia pe care statul o oferă creditorilor săi.
Uneori, avantajele oferite de stat la lansarea unui împrumut sunt ulterior restrânse. Astfel, în condiţiile
scăderii ratei dobânzii pe piaţa capitalului de împrumut, în perioada de criză sau de depresiune, statul
poate proceda la conversiunea datoriei sale: preschimbă înscrisurile unui împrumut vechi cu o dobândă
ridicată cu înscrisuri ale unui împrumut nou cu o dobândă mai redusă.
-în funcție de termen-termen scurt – pînă la un an, ștermen lung – 1 şi mai mulţi ani;
-în funcţie de locul de contractare -intern,extern
-în funcţie de poziţia statului faţă de credit-împrumut contractat direct de stat şi garantate de stat, ele fiind
contractate de alte entităţi de drept
-în funcție de caracter-voluntare(patriotice) – prin care statul se adresează sentimentului şi spiritului de
datorie al cetăţenilor si forţate(obligatorii) – se contractează de stat cînd are neoie urgentă de bani.
-în functie de repartizarea titlurilor-imprumuturi cu nivel limitat (Guvernul stabileste un plafon al
împrumuturilor care nu poate fi depășit) si imprumuturi cu nivel nelimitat (subscriptorii pot cumpara cate
titluri doresc).
3.ETAPELE EXECUTARII BUGETARE
1. Reparizarea trimestrială a veniturilor și cheltuielilor
Repartizarea pe trimestre se face în scopul stabilirii unui echilibru în cadrul fiecărui trimestru între
veniturile și cheltuielile bugetare și pentru a se evita eventualele diferențe între volumul veniturilor și cel
al cheltuielilor. În cazul în care apar totuși, în cursul execuției bugetare asemenea diferențe, ele se vor
acoperi din așa-numitele „surse de completare”, adică fondurile de rezervă bugetară. De asemenea, atunci
când situațiile concrete permit, unele categorii de cheltuieli se vor trece în trimestrele următoare, în care
există posibilități de acoperire prin veniturile ce se vor realiza. Repartizarea pe trimestre a veniturilor și
cheltuielilor bugetare impune organelor financiar-bancare, organelor centrale ale administrației de stat și
agenților economici obligația de a realiza la termen și în cuantumul prevăzut a indicatorilor financiari,
aceasta fiind condiția esențială pentru execuția echilibrată.
2. Execuția de casa a bugetului
Execuția de casă reprezintă un complex de operațiuni care se referă la încasarea veniturilor și plata
cheltuielilor bugetare. Execuția de casă a bugetelor care alcătuiesc sistemul unitar de bugete se realizează
în principal prin trezoreria statului. Trezoreria statului reprezintă un sistem unitar și integrat prin care
statul asigură efectuarea operațiunilor de încasări și plăți privind fonduri publice. Trezoreria statului nu
este o bancă și nici nu aparține BNM. Este un sistem distinct care are în vedere gestionarea resurselor
publice prin efectuarea de operațiuni de încasare și plata atît în numerar și prin virament, atît în lei, cît și
în valută.
3. Realizarea părții de venituri a bugetului
Legea 181. Articolul 65. Încasările bugetare
(1) Colectarea veniturilor şi a altor încasări aprobate în bugetele componente ale bugetului public
naţional se asigură de către administratorii de venituri stabiliţi prin actele normative care instituie aceste
venituri.(2) În cazul în care legislaţia nu prevede autoritatea responsabilă de administrarea anumitor
venituri bugetare, Ministerul Finanţelor desemnează administratorii veniturilor bugetare respective.
(3) Toate plăţile calculate, dar netransferate la bugetele componente ale bugetului public naţional pînă la
data încheierii anului bugetar se încasează în contul bugetelor respective pe anul viitor.
4. Efectuarea părții de cheltuieli a bugetului
Cheltuielile reprezintă expresia valorica, a consumului mijloacelor de producție și forță de muncă, pentru
satisfacerea unor necesități sociale sau individuale. Efectuarea cheltuielilor aprobate prin legile bugetare
anuale, în vederea îndeplinirii acțiunilor și obiectivelor social-economice, presupune un ansamblu de acte
și operațiuni, precum: solicitarea și punerea la dispoziția administratorilor a fondurilor bugetare;
repartizarea fondurilor UAT și instituțiilor (întreprinderilor) publice; utilizarea efectivă a fondurilor
bănești de către beneficiari. În procesul executării bugetelor, autorităţile/instituţiile bugetare efectuează
plăţi în limitele alocaţiilor bugetare aprobate şi în conformitate cu prognozele de lichidităţi ale bugetelor.
Toate plăţile executate pînă la data încheierii anului bugetar, indiferent de perioada pentru care acestea se
efectuează, se înregistrează şi se reflectă în evidenţa contabilă ca plăţi ale anului bugetar curent.Datoriile
autorităţilor/instituţiilor bugetare din anii precedenţi se achită de către acestea din contul şi în limita
bugetelor autorităţilor/instituţiilor respective aprobate pe anul bugetar curent.
VARIANTA III
1.NOȚIUNEA PROCEDURII BUGETARE ȘI SUBIECȚII
DEF- Procedura bugetară se înțelege totalitatea actelor și operațiunilor cu caracter tehnic și normativ,
realizate de organele speciale ale statului în scopul elaborării, adoptării, executării și încheierii execuției
bugetului public național.
2.PRINCIPIIILE SI REPARTIZAREA CHELTUIELILOR STATULUI
-Principiul reglementării uniforme (centralizate) care se exprima in stabilirea prin acte normative a
bazelor comune care determina sistemul de venituri si de cheltuieli de diferite niveluri, ordinea de
aprobarea a normativelor de defalcări, condiții de utilizarea mijloacelor bugetare împrumutate;
-Principiul echilibrării maximal posibile a bugetului, care se înfăptuiește in condițiile unui deficit bugetar
cronic printr-un sistem de masuri special elaborate îndreptate la înlăturarea sau micșorarea acestui deficit;
-Principiul subordonării administrative, însemnătății obiective și măsurilor finanțate. Din bugete se
finanțează acțiunile care se atribuie la competența fiecărui organ al administrației publice de nivel
corespunzător;
-Principiul teritorialității trecerii în fond a veniturilor. Foarte important mai ales la constituirea bugetelor
locale;
- Principiul autonomiei Autorităților Publice Locale la repartizarea unor venituri.
Repartizarea cheltuielilor publice
Repartizarea veniturilor și cheltuielilor în sistemul bugetar este un moment foarte important pentru oricare
din statele contemporane și care este îndreptat la soluționarea următoarelor probleme de baza:
1.De a-i oferi statului și fiecărui organ al administrației publice acel volum de mijloace bugetare, care să
asigure îndeplinirea de către aceste organe a funcțiilor care au fost puse în sarcina lor.
2.Determinarea cheltuielilor bugetare ale statului, ale organelor administrației publice care să corespundă
sferelor lor de activitate.
Cheltuielile bugetare reprezintă modalitățile de repartizare și utilizare a fondurilor bănești bugetare în
scopul satisfacerii necesității generale ale statului.
Pentru îndeplinirea funcțiilor și sarcinilor sale, în prezent, statul efectuează cheltuieli în principal în
următoarele sectoare de activitate:
* în domeniul social;*pentru cercetare – dezvoltare;* în domeniul militar;* pentru funcționarea aparatului
de stat;* cheltuieli cu caracter economic

3. EVALUATI LEGISLATIA IN DOMENIUL INSTRUMENTELOR GENERATOARE DE

DATORIE PUBLICA
Instrumentele generatoare de datorie de stat internă
Ministerul Finanţelor utilizează în calitate de instrumente generatoare de datorie de stat internă
instrumentele financiare reglementate de legislaţia Republicii Moldova, inclusiv valorile mobiliare de stat
emise pentru plasarea pe piaţa internă şi împrumuturile de stat interne.
Instrumentele generatoare de datorie de stat externă
Ministerul Finanţelor utilizează în calitate de instrumente generatoare de datorie de stat externă
instrumentele financiare aplicabile pe pieţele financiare externe, inclusiv împrumuturile de stat externe şi
valorile mobiliare de stat emise pentru plasarea pe pieţele financiare externe.
Activitatea pe pieţele financiare externe
Ministerul Finanţelor activează pe pieţele financiare externe, prin intermediul instituţiilor financiare
specializate, pentru organizarea şi administrarea ofertei pentru valori mobiliare de stat, pentru încheierea
tranzacţiilor cu valori mobiliare de stat, conform regulilor şi practicilor acceptate pe plan internaţional.
Adoptarea hotărîrilor cu privire la contractele privind împrumuturile de stat externe
Hotărîrile cu privire la împrumuturile de stat externe se adoptă de către Parlament pe baza contractelor
privind împrumuturile de stat externe, prezentate de Guvern. În cazul în care valorile mobiliare de stat
urmează a fi emise pentru plasare pe pieţele financiare externe, hotărîrea respectivă a Parlamentului se
adoptă pînă la publicarea ofertei pe piaţa externă.