Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
L* 40 ore (T L R ).
* * *
u.m.,
1 2 1 2
Soluţie:
Funcţia de cost total este: CT (x , x , q) x r * x r * , unde x şi x
1 2 1 1 2 2 1 2
* *
reprezintă preţurile unitare factorilor de producţie r , respectiv r , iar r şi r
1 2 1 1
2 Microeconomie cantitativă
1 2
r 0, r 0
1 2
1 2
L(r , r , ) x r x r (q 2r 4r )
2 2
1 2 1 1 2 2 1 2
L()
r2 2
0 x 0 x2 8r2
8r2
L()
0 q 2r 4r 0
2 2
1 2
r1
de unde: xx1 r1 2xx1 r2
2
2r2 2
2x r 8x2 r 4r
2 2 2
qx
2
2 x
2 1 2 4r2 q
2
q r2
1 2 2 2 2 2
2
x )
2
2 x x 4(2x
2 2 1 2
şi
x2 q
r2
2 (2x 1222x )
q
rezultă: r1
(2x2 12 x2 )
2x x2 q
1 2 (2x 1222x )
Capitol. Aplicaţii rezolvate 3
x2
CT () 2x 1222x
q 4
x1
Cantităţile optime din fiecare factor sunt:
r (x , x , q) x
*
q
1 1 2 1
(2x 1222x )
r (x , x , q) x2
*
q
2 1 2
2 (2x 1222x )
4r1 q 4 q
4x1
(2x 12 x )
22
CT (x , x , q) x r x r x r (x , x , q) x r (x , x , q)
* * * *
1 2 1 1 2 2 1 1 1 2 2 2 1 2
q x 2
q
x
2
1 (2x 2 x 2 ) 2
2
1 2 (2x 2 12x 2 )
2x1 x 2
2 2
q 1
q(2x 1222x )
2 (2x 12 x ) 2
22
2x 1 x 2
2 2
q
CTL(q) 2 2x x
2 2
1
(2x 2212x )
CML(q)
1 2
q(2x 2 x 2 )
12
q q 2
2x 212 x 2
2 q
5.3. Costul variabil (CV) şi costul fix (CF) pe termen scurt suportate de firmă
pentru producerea a q unităţi dintr-un bun sunt: CV (q) ln q q 10 ,
2 5/ 2
respeciv CF 111 . q
Determinaţi funcţiile de: cost mediu, cost variabil mediu, cost fix mediu,
cost marginal şi reprezentaţi-le grafic.
Soluţie
:
Avem:
CT (q) CV (q) CF (q) ln q q
2 5/ 2
q 111
10
Determinăm funcţiile de: cost mediu, cost variabil mediu, cost fix mediu şi
cost marginal.
funcţia de cost mediu:
Cm (q)
CTM (q)
CVM (q)
CFM(q)
q
Figura 5.18 Reprezentarea curbelor aferente funcţiilor de cost din aplicaţia 5.4
q q(r , r ) ln r ln r
2 2
1 2 1 2
Soluţie:
a) Funcţia de cost total este: CTL(x , x , q) x r* x r* , unde x şi x
1 2 1 1 2 2 1 2
1 2
r 0, r 0
1 2
1 2
L(r , r , ) x r x r (q ln r ln r )
2 2
1 2 1 1 2 2 1 2
L() 2
0x 0 2
1
x
r1 1 r1
r1
L() 2
2
r2 2 r 0 x 2
0 x
2 r2
L()
0 q ln r ln r 0
2 2
1 2
x r x x r 2
r1
r , de unde: ln 1 1 ln r q .
2 1 1 2
Avem:
2 1
x2 r1 x2 x2
Dar q 2(ln x1r1 ln x 2 ) 2 ln r1 2(ln x1 ln r1 ln x 2 ) 2 ln r1
2 ln r1 2 ln r1 4 ln r1
de unde rezultă că:
ln r q ln r ln e r e r 4eq r
4 4 q 4 q xeq 4 eq
14
1 1 1 1 2
x2
Cantităţile optime din fiecare factor sunt:
r * ( x1 , x 2 4eq
1 , q ) r1 * (1,1, q )
r * (x , x ,q) r * (1, 1, q) 4 eq
2 1 2 2
q
CTL(x1, x2 ,q) x 1r1 x 2r2 r1 (1, 1, q) 2r (1, 1, q) 2 e 2e 4
* * * * 4 q
CTL(x, q) CTL(x, q) e 4 q q
c
q
: q 2 q 4
2e 4
q q(K , L) 10 KL
unde L şi K reprezintă forţa de muncă, respectiv capitalul. Rata salarială este notată
cu w, iar rata dobânzii cu r. În cazul în care firma prezintă un comportament
concurenţial pe piaţa factorilor de producţie arătaţi că norma tehnică de substituire
a forţei de muncă cu capitalul (K este factorul ce substituie, iar L este factorul
substituit) este egală cu w/r, ştiind că producătorul doreşte să minimizeze costul de
producţie.
Soluţie:
Deoarece producătorul doreşte să-şi minimizeze costul de producţie trebuie
să optimizăm programul:
min{wL rK}
L,K
q 10 KL
K 0, L 0
L(r1 , r2 , ) wL rK (q KL )
10
L()
0 w 5 K K
L 0 w 5
L L
L()
0 r 5 L L
K K 0 r 5 K
L()
0q KL 0
10
w KLL
Astfel, avem: K K K K
r L L
F (K , L) 5KL
dK L
R (K , L) 5 LK K q.e.d.
w
ms
F (K , L) L r
dL K
5.6. Pentru funcţia de cost total multioutput pe termen lung:
CTL(q , q ) e q2 :
1 q
1 2
Capitol. Aplicaţii rezolvate 9
Soluţie:
a) Costul marginal pe termen lung:
în raport cu q1 :
CTL(x, q1 , q2 ) q
C mL(q 1) e 1
q1
în raport cu q2 :
CTL(x, q1 , q2 ) 1
CmL(q 2) 2 q2
q 2
CTL(x, q1 , q2 ) e q q2 1
CTML(q1 )
q1 q1
în raport cu q2 :
CTL(x, q1 , q2 ) e q q2 1
CTML(q 2 )
q2 q2
x 2 q12 q q
H 2 1 2
CTL(q) CTL2 (q)
q q q
2 1 2
Calculăm derivatele parţiale:
CTL(q) 0 CTL(q)
2 2
q q q q
1 2 2 1
2
CTL(q) e
q 1
q 1
2
CTL(q)
2
1
q 2
2
4q23 /
2
0
1
H 0
x
3 / 2
4q
2
cu minorii:
1 e 0
q1
eq1
1
q
2 e 0
1 0
0 3/2
3/2 4q2
4q 2
min{11r 9r }
1 2
r1
,r2
r2 22
r1
r 0, r 0
1 2
L() r r1
09 09
1
r2
r2 r2
L()
0 22 r 0
1 r2
11 11
Dar rr r ,
1 2 1
9 9r2
11 1
de unde: 11 11
r2 22 9 r2 22 r2 9 1
324
9r2 18
22 r2
1
şi deci: r1 11
9
324 11 9
396 .
324
Cantităţile optime de factori sunt:
r * ( x1 , x 2
1 , q ) r1 * (11, 9, 22 ) 396
1
r *2( x1 , x 2 , q) r * (11,9, 22 )
2
324
q r 2r
2 2
1 1 3
r
q2
r232
Soluţie:
Pentru a afla funcţia de cost la nivelul firmei, avem de rezolvat problema
de optim:
min{r
1
r r3 }
2
q r 2 2r 2
r ,r ,r
1 2 3
1 1 3
r2
2 2
r , r ,r3r 0
1 2 3
L(r , r , ) r r2
r r r 2r )
2 2
)
(q (q
1 2 1 2 1 1 1 3 2 2 2
3 r3
Condiţiile necesare pentru optimizare sunt:
L()
0 1 2
0 1 2 r
r
1 1 1 1
r1
L() 2 2
012 012
2 r32 r32
L()
0 1 4
r 0
r
1 3 2 2
r3
Capitol. Aplicaţii rezolvate 13
L()
L() r 2r
2 2
0 r 2r
2 2
0q 1 1
q 1 1
3
1
3 1
L()
2
0
r2
q
r2
1
Însă, pentru
uşurarea
calculelor,
putem face
ca funcţia
obiectiv să
fie de o
singură r în
variabil 1 funcţie
ă. Astfel de r3 şi
vom , avem:
exprima
variabil r
ele 2
r1 q1 2r 2
3
q r r
2
1 3 2 3 3
r
4
q D tuare
u a
p calcu
ă lelor
ef obţin
ec em:
14 Microeconomie cantitativă
CTL(q1 , q2 ) 2
2 1 8q1 4q1q2 1
Capitolul 6. PIEŢE COMPETITIVE: CEREREA ŞI OFERTA
6. Aplicaţii rezolvate
6.1. Ce este pragul de rentabilitate al unei firme aflată în competiţie perfectă? Dar
pragul de închidere?
6.2. Se ştie că există o industrie competitivă formată din 70 firme identice. Costul
pe termen lung, pentru fiecare firmă, este:
C(q) 5q 2 9 , C(0) 0
Determinaţi:
a) Funcţia de ofertă aferentă fiecărei firme;
b) Oferta la nivelul industriei;
Soluţie:
a) Cum fiecare firmă urmăreşte să minimizeze costul, trebuie să punem
condiţiile:
p C m (q)
p [min]CVM (q)
q
de unde avem:
p 2 5q
9
p
[min] 2 5q q
q
7 5
1/4
, pentru p 3 5
p S ( p) : Q 70q
10
0
, pentru p
3 51 / 4
10
6.3. Ştiind că la nivelul fiecărei firme, 50 fiind în total într-o industrie şi fiind
identice, costul pe termen lung este:
p C m (q)
p [min]CVM (q)
q
de unde avem:
1
p
q
ln 10
x
p [min]
q q
q
1
11
q p , pentru p e
0 , pentru p e
11
p p
Cantitatea la echilibru desfăcută pe piaţă, pe total industrie este:
50 50
Q 10
*
p* 5
Cantitatea de output la echilibru pe fiecare firmă în parte este:
Q*
q
*
10 1
50 50 5
p* 5
*
Starea de echilibru este descrisă astfel: Q 10
*
q 0,2
6.4. Se ştie că la nivelul unei întreprinderi funcţia costului total pe termen scurt este
C(q) 5q 10q 15 .
2
Cerinţe:
a) Să se determine principalele tipuri de costuri;
b) Calculaţi pragul de rentabilitate şi pragul de închidere;
c) Reprezentaţi grafic funcţiile de cost determinate la punctul a) .
Soluţie:
a) Vom determina funcţiile principalelor tipuri de costuri:
Costul variabil mediu:
CVM (q) CV 15
5q 10
(q)
2
q
q q
Costul total
mediu:
C(q) 5q 2 5q 10
CTM (q) q 15 15
q
q
Costul fix mediu:
CF (q) 15
CFM (q)
q q
Costul marginal:
m
q
PR
de unde avem că: q 3
30
iar CTM (q
PR
) CTM 15 15
3 3 3 10 3 .
) 10
PR
adică CVM (q
Pragul de închidere poate coincide cu pragul de rentabilitate.
c) Grafic avem:
18 Microeconomie cantitativă
Cm (q)
PO PR
funcţia ofertei: q ( p) 6 3 p;
S
Soluţie:
Pentru a determina preţul şi cantitatea de echilibru trebuie să ţinem cont că
oferta este egală cu cererea, adică:
q ( p) q ( p) 15 2 p 6 3 p
D S
de unde:
- preţul de echilibru p 9;
*
este:
- cantitatea la echilibru este: q 33 .
*
Atunci când preţul creşte atât oferta, cât şi cererea din bunul existent cresc.
Deci putem spune că bunul produs este un bun de strictă necesitate.
Capitolul 7. UTILITATEA: CEREREA ŞI COMPORTAMENTUL
CONSUMATORULUI
7. Aplicaţii rezolvate
7.1. La nivelul unui consumator coşul de bunuri este format din două tipuri de
bunuri. Se introduce o relaţie de preferinţă slabă cu proprietăţile: reflexivă,
completă şi tranzitivă. De asemenea, proprietăţile de nesaturare şi convexitate sunt
şi ele verificate.
Se dau vectorii de consum posibil:
1 1 2 1 5 2
4
3 4 5
x 4 , x , , , 13/ 3
x 3 x 7 x 8
r2 )
x1 x5 . Deci, relaţia r2 ) este falsă.
x 2 x5
x x
3 4
x x
U (x , x ) 2x x x x
2
1 2 1 2 2
Se cere: 1
a) Calculaţi utilitatea marginală în raport cu bunul 1, respectiv bunul 2;
b) Să se verifice concavitatea şi q-concavitatea funcţiei de utilitate;
c) Calculaţi rata marginală de substituire între bunurile 1 şi 2, ştiind că
bunul 1 este cel substituit şi bunul 2 este cel ce substituie;
d) Trasaţi curba de indiferenţă corespunzătoare nivelului de utilitate u>2.
Soluţie:
a) Pentru a calcula utilitatea marginală în raport cu bunul 1, respectiv în
raport cu bunul 2 trebuie să derivăm funcţia de utilitate în raport cu consumul din
bunul 1, respectiv consumul din bunul 2.
Vom avea:
U (x , x )
1
U m 1 2
1 m 1 2 U 21
12
x 2 x1
Cum U11 0 putem spune că funcţia de utilitate nu este concavă.
Acum vom verifica dacă funcţia de utilitate este cvasiconcavă. Pentru
acesta trebuie ca matricea hessian bordată să fie negativ definită, adică:
U11 U12 U1
( 1) U 21 U
i
U 2 0, i 1,n
22
U1 0
U2
În cazul de faţă:
4 1 4x1 x2 4 3 4x1 x2
( 1)
2
1 1 x1 1 1 0 x1 1
4x1 x2 x1 0 4x1 x2 3x1 x2 0
1 1
12x 6x x x
2 2
2x 4 0, i 1,2
1 1 2 2 2
x2
De aici rezultă că este nevoie de mai mult de o unitate din bunul 2 pentru a
substitui o unitate din bunul 1.
x f (x )
2 1 x
1
1
f (x ) 2
0 f (x 1) este descrecătoare în raport cu x 1
1
(x1 1)
2(u 2)
f (x ) 0 f (x1 ) este o funcţie convexă
3
1
(x1 1)
Stabilim punctele de coordonate ale curbei de indiferenţă:
x1 0 x2 u
u
x2 0 x1
2
Curba de indiferenţă este redată în figura 7.1.
x2
u
0 x1
2
U (x1 , x2 ) x1 x1 x2 x2
Soluţie:
Concluzie: Pentru a substitui o unitate din bunul 2 este nevoie de unităţi din
bunul 1.
1 1
7.4. Este funcţia de utilitate U (x1 , x2 ) x 3 x 2 strict concavă? Dar
x1
1 2
cvasiconcavă?
Soluţie:
Pentru a studia concavitatea funcţiei de utilitate trebuie să verificăm dacă
matricea hessian ataşată acestei funcţii este negativ definită.
Calculăm elementele matricei hessian, adică derivatele parţiale:
U (x1 , x2 )
U (x , x )
1
1 1
U (x , x )
1
1 x22 1 2 x22
m 1 2
3U 2
11
m 1 2
x1 x1 9 5
3 3
x1 x1
U (x1 , x2 )
U (x , x )
2
1 1
1 x13 U (x , x )
2
1 x3
m 1 2
13
m 1 2 2U 1 22 x2 4
x2
x22 x22
U (x , x )
1
U (x , x )
2
U12 1
m
x
1 2
21 2 1 xm 1 2
6x x U
2 1
1
3
2
2
1
2 x2 1
9
U U U 12 253
6x 3 x 2
H 11 2 1
x
1
U
22 1 U 1 2
1 x3
1
2 1 13
6x 3 x 2 4 x 2
1 2 2
Capitol. Aplicaţii rezolvate 25
1
1
2 x 22 şi U U
2
0 , se poate spune că
0
Cum
U 9 U 11 5 11 12 4
x 1 1
3
36x 3 x2
22
matricea hessian
este strict negativ
definită şi, deci,
funcţia de utilitate
este strict concavă.
Deoarece
funcţia este strict
concavă, ea este,
automat, şi
cvasiconcavă, însă
reciproca nu este,
de obicei,
adevărată.
7.5. Se dă următoarea
funcţie de utilitate la
nivelul
consumatorului:
U (x , x ) 2 x x
2
1 2 1 2
Să se
stabilească pentru
ce valori ale
parametrilor şi
funcţia de
utilitate este strict
concavă.
Soluţie:
Pentru ca funcţia
de utilitate să fie
strict concavă
trebuie ca
matricea
hessian să fie strict negativ
definită.
Deoarece
elementele
24 Microeconomie cantitativă
x )
matric U e i parametrul
ei x 1 2 t valori negative,
H
hessia 2 r adică 0 ,
1
n sunt u
tocmai respectiv 0 .
2
U l
derivat 2 2
ele U
m 2 0
parţial
e de 1x 22 x
Con t
ordinu 2 2
2 diţiil r
l doi:
( e
H
) e
care
U11 U impu
b
12
( n ca u
U )
U 21 matr i
U e
21
icea
U 21 hessi
an să s
trebuie să m
fie ă
calculăm U11 ,
1 strict
U 22 şi U12 nega i
după cum 2
tiv a
urmează: defin
U U
1
0 ită
(x , x v
( sunt:
) a
U
x m l m 1 2
U o
1
r
( 2
C i
x o
n n
U
12
c e
2
2 l n
d a u e
e h z g
u es i a
U
m 1 1 n si e t
d a : i
x 11 x
1 1
e n v
m es P
U U e
2 at te a
( ,
x ri : r
( c
, x
x a ş
, e
) m
7.6. Fie funcţia de utilitate:
U (x1 , x2 ) ln x1 ln x2
Soluţie:
1 1
U (x1 , x2 , x3 ) x1 x 2 x 3 x3 x2
2 3
Se cere:
a) Calculaţi utilităţile marginale în raport cu fiecare bun şi rata marginală
de substituire între bunurile 1 şi 3 ştiind că bunul 1 este cel substituit
şi bunul 3 este cel ce substituie;
b) Stabiliţi cu ce tip de preferinţă avem de a face atunci când consumul
din bunul 3 este nul.
Soluţie:
a) Calculăm utilităţile marginale în raport cu fiecare bun:
26 Microeconomie cantitativă
1
1 U (x1 , x2 , x3 ) pentru bunul 1
m
U 1
x1
1 2x 2
1
x3 2 1 pentru bunul 2
U
U
(x1 ,
x2 ,
x3 )
3
m
2 x 1
2 2x 2
1
x2
U pentru bunul 3
3
1
U
(x1 ,
x2 ,
x3 )
2
m
3 x 2
3 3x 3
Rata marginală de substituire
între bunurile 1 şi 3 este:
1
1
dx U 1
2x 2
R 1
m
(
1
,
3
)
3
m
3 1
U dx1 m
x
2
2
1 2
3 3
x
3
Soluţie:
Pentru a afla
cantităţile optime trebuie să
ţinem cont de legea lui
Gossen, care spune că
raportul preţurilor unitare a
celor două bunuri trebuie să
fie egal cu raportul
utilităţilor marginale a celor
două bunuri, adică:
U (x1 , x2 )
p x 1
U
1
1
2m
p2 U (x1 , x2 ) Um
2
x2
8 2x x x
Avem: 1 2
2 2 x 2x
2
4 2x 1 x2 x1
1
unitare a bunurilor 1 şi 2 sunt 1 u.m., respectiv 2 u.m., determinaţi cantităţile
optime consumate din cele două bunuri.
Soluţie:
Pentru determinarea cantităţilor optime aplicăm legea lui Gossen (raportul
preţurilor unitare a celor două bunuri trebuie să fie egal cu raportul utilităţilor
marginale a celor două bunuri), adică:
U (x1 , x2 ) 1
p x
1 U 1
1 2x 12 1 1 x
x2 2 x 4x
p U (x , x ) U 2
1 1 m
2 1 2
x1 1 2
2 1 2 m 4 x1
x2
1
2x 22
Scriem ecuaţia dreptei bugetului:
p1 x1 p2 x2 V
şi avem:
4x2 2x2 36 6x2 36 x2 6 x1 24 .
;
Concluzie: Cantităţile optime consumate sunt: 24 unităţi din bunul 1 şi
6 unităţi din bunul 2.
7.10. Un consumator dispune de un venit de 100 u.m. pentru a cumpăra două tipuri
de bunuri. Bunurile 1 şi 2 au preţurile unitare de 10 u.m., respectiv
12 u.m. Se are în vedere aplicarea unei taxe de 0,75 pentru fiecare unitate
consumată din bunul 1 în plus peste 4 unităţi. De asemenea, se poate adopta şi taxa
pentru fiecare unitate din preţul iniţial al bunului 1, aceasta fiind de 30%, tot în
condiţiile în care se ţine cont că nu se aplică pentru primele 4 unităţi din acest bun.
Stabilţi care dintre cele două tipuri de taxe este mai puţin costititoare din punct de
vedere al consumatorului şi reprezentaţi grafic dreptele restricţiei de buget înainte
şi după aplicarea taxelor, pentru fiecare tip de taxă aplicată.
Soluţie:
Scriem restricţia de buget iniţială:
p1 x1 p2 x2 V
unde:
p1 –
reprezint
ă preţul
unitar al
bunului
1;
p2 –
reprezint
ă preţul
unitar al
bunului
2;
28 Microeconomie cantitativă
cantitate.
restricţia de buget iniţială înainte de aplicarea taxei pe cantitate.
În al doilea caz, avem taxa pentru fiecare unitate din preţul iniţial al
bunului 1, ceea ce este echivalent cu a spune că avem de a face cu taxa pe valoare.
Noua restricţie de buget se scrie:
(1 tv ) p1 x1 p2 x2 V
unde:
tv – reprezintă taxa pe valoare;
p1 – reprezintă preţul unitar al bunului 1;
p2 – reprezintă preţul unitar al bunului 2;
x1 – reprezintă cantitatea consumată din bunul 1;
x2 – reprezintă cantitatea consumată din bunul 2;
V – reprezintă noul venit al consumatorului după cumpărarea primelor
4 unităţi din bunul 1.
Pentru a stabili care dintre cele două tipuri de taxe este mai puţin
costititoare din punct de vedere al consumatorului, trebuie să comparăm tc cu
tv p1 . Putem avea trei situaţii:
1. tc tv p1 , atunci este mai costisitoare taxa pe valoare (mulţimea de
admisibilitate a consumurilor este mai mică);
2. tc tv p1 , atunci ambele tipuri de taxe au un efect similar;
3. tc tv p1 , atunci este în avantajul consumatorului taxa pe valoare.
În cazul nostru avem: tc 0,75 şi tv p1 3,6 . De aici rezultă că
tc tv p1 ne aflăm în situaţia 1.
Concluzie: Taxa pe cantitate este mai puţin costititoare decât taxa pe valoare.
U(x1 , x2 ) 8x1 x1 x2
(max)U(x1 , x2 ) 8x1 x1 x2
p x p x V
x 1 10, x 2 20
1 2
x1 x1
x1 (8 x2 ) 0 (3.44)
L()
x 0, 0 şi L() 0 (3.45)
2 x x 0
2 1
x2 x 2
x2 (x1 ) 0 (3.46)
L() L()
0, 0 şi 0V x x 0
1 2
(3.47)
(V x1 x2 ) 0 (3.48)
Din relaţia (3.43), 8 x2 0 8 x1 0 . Inlocuind în relaţia
(3.47), rezultă: V x1 x2 0 (3.48).
Se vor analiza patru cazuri posibile în comportamentul consumatorului:
Cazul 1: x1 0 , x2 0
Cazul 2: x1 0 , x2 0
Din relaţia (7), x1 x2 V x2 V . Relaţia (3.46) devine:
x1 0 0 , ceea ce este imposibil pentru că 0 .
Cazul 3:
x1 0 x2 0
,
Din relaţia (3.48), x1 x2 V x1 V . De aici rezultă că relaţia (3.44)
devine: 8 0 8 . De asemenea, din relaţia (3.43) rezultă
x1 8 0 x1 0 V 8 .
Cazul 4:
x1 0 x2 0
,
8 x2
0
x1
x 0
x1 x V
1 2
şi
V 8
x 8 2 8 V 0
2
2
de unde:
V 8 V
x 4
1
2 2
V 8 V
x 8 4
2
2 2
Cererea optimă din cele două bunuri, cunoscută şi sub numele de cerere
walrasiană (de tip Marshall) este:
V ,V 8
X (V )
1 V
4,V 8
2
0,V 8
X 2 (V ) V
4,V 8
2
b) Curba lui Engel este generată de modificarea cererii dintr-un bun în
funcţie de venit, în condiţiile în care preţurile bunurilor rămân nemodificate, cu alte
cuvinte se reprezintă grafic dependenţa cererii din bunul respectiv în funcţie de
venit. Întrcucât noi am determinat funcţiile de cerere necompensată în funcţie de
venit putem trasa curba lui Engel. Astfel, în cazul nostru avem:
X1(V)
X1(V),X2(V)
X 2 (V )
0 8
Se ştie că:
p1 0, p2 0,V 0 .
Caracterizaţi cele două bunuri în funcţie de indicatorii cererii.
Soluţie:
Pentru a putea caracteriza cele două bunuri treburie să determinăm
funcţiile de cerere necompensată, fiind funcţii de consum ce depind de preţurile
celor două bunuri, respectiv de venitul consumatorului.
L()
x1 2 9
0 x 0 x2 9 p1
p 1
L()
x 0 1 0 1 p
p x
1 2 1 2
x2
L()
0 px p x V
1 1 2 2
de unde:
p1
x2 9 p 9 px p px 9 p
p p x p
x
2 2 2 1 1 1 2 2 1 1 1 2
x1 1 p2
şi deci:
px px V p1 9 p2
p 9 V
p x
1 1 1 1 1
2 2 p1 1
p x p 9 p2 V p1 9 p2 2 p1 18 p2 V p1 9 p2
x 2 1 1 p1 2 p2 2 p2
2
1 1 2
2 p1
V p1 9 p2
x ( p , p ,V )
*
2 1 2
2 p2
x ( p , p ,V ) V p1 9 p2
*
2 1 2
2 p2
dx1 V 9 p2
0 bunul 1 este un bun normal
2
dp1 2 p1
dx2 p1 0 bunul 2 este un bun normal
V
2
dp2 2 p2
dx1 9 0
dp2 2 p1
dx 1 nu putem spune dacă bunurile 1 şi 2 sunt
0
2
dp
1
2
p2
substituibile sau complementare.
dx2
1 0 bunul 2 este un bun normal
dV 2
p2
Soluţie:
Se construieşte programul ce trebuie optimizat:
(max)U(x1 ,x2 ) ln x1 ln x2
px p x V
1 1 2 2
x 0, x 0
1 2
Se optimizează problema cu ajutorul metodei multiplicatorilor lui
Lagrange.
Funcţia lui Lagrange:
L() 1
0 p
1
x1 x1
L() 1
0 p2
x2
x2
L()
0 px p x V
1 1 2 2
Avem:
x2 p1 V
p p x 2p V x
x x
1
1 1 2 2 1 1 1
x1 p2 2p
2 p2
V V
x2 2p
x2 2
1
* 2
1 .
p1 V V
x1 p1 2 p
1
V
x ( p , p ,V )
*
2 1 2
2 p2
kV V
x* (kp , kp
, kV ) 2kp 2 p
X (kp , kp , kV ) 1 1 2
1 1
x* (kp ,
1 2
kp , kV ) kV V
2 1 2
adică: 2 p2
2kp2
x* 1( p1 , p2 ,V )
X (kp , kp , kV ) X ( p , p ,V ) *
1 2
2
1 x ( p , p ,V )
2 1 2
7.14. Pentru funcţia de utilitate de la aplicaţia 7.13. determinaţi cererea de tip Hicks
(compensată) ştiind că preţurile bunurilor 1 şi 2, p1 , respectiv p2 sunt unitare şi că
u 0.
Soluţie:
(min){ p1 x1 p2 x2 }
pex ,restricţia
1 x2
pe
U (x , x ) u
restrictia
1 2
(min){p1 x1 p2 x2 }
U (x1 , x2 ) u,u 0
0, x 0
x
1 2
L() 1
0 p 0
1 1 p
x1 1 x1
x1
L() 1
0 p 1
x2 2 x2 0 x2
p2
L()
ln x ln x u
1 2
adică:
p1 x2 p p x p2 x2 x
x x
1 1 2 2 1 2
p2 x1 p1
2 ln x2 u ln x 2 ln eu
2
x e x eu x p eu .
2 u **
2 2 2 1
x ( p , p ,u ) x ( p , p ,u ) eu
** **
1 1 2 2 1 2
7.15. Ştiind că preferinţele unui consumator pentru două bunuri sunt date de funcţia
de utilitate de la aplicaţia 7.13. să se calculeze elasticităţile cerererii fiecărui bun
în raport cu preţul său, preţul celuilalt bun şi venitul consumatorului. Caracterizaţi
cele două bunuri.
Soluţie:
Vom calcula elastisticităţile cererii fiecărui bun. Pentru acesta trebuie să
determinăm funcţiile de cerere necompensată. Deoarece funcţiile cerererii pentru
funcţia U (x1 , x2 ) ln x1 ln
au fost determinate în cadrul aplicaţiei 7.3, le vom
x2
prelua pentru calculul elasticităţilor:
Capitol. Aplicaţii rezolvate 39
V
x ( p , p ,V )
*
1 1 2
2 p1
V
x ( p , p ,V )
*
2 1 2
2 p2
V
x x
E 1: 1 2 p1 V 1
V V
: :
1 1 1 1
x1 / p1 2 2
p1 2p p 2 2p
2
p
p1
7.16. Ştiind că preferinţele unui consumator pentru două bunuri sunt date de funcţia
de utilitate de la aplicaţia 7.13., să se intrepreteze economic multiplicatorul lui
Lagrange.
40 Microeconomie cantitativă
Soluţie:
Multiplicatorul lui Lagrange, , a fost calculat în cadrul aplicaţiei 7.3. şi
*
2
este egal cu .
V
Interpretarea economică: Multiplicatorul lui Lagrange, numit şi utilitatea
U (x1 , x2 )
* *
7.17. Ţinând cont că preferinţele unui consumator pentru două bunuri sunt date de
funcţia de utilitate de la aplicaţia 7.13., să se intrepreteze economic multiplicatorul
lui Lagrange din problema duală asociată problemei de maximizare a utilităţii.
Soluţie:
Problema duală asociată problemei de maximizare a utilităţii este tocmai
problema ce minimizează cheltuiala făcută de consumator cu procurarea celor două
bunuri pentru a atinge un nivel de satisfacţie mai mare sau egal cu un nivel de
utilitate dat.
Interpretarea economică: Multiplicatorul lui Lagrange din problema
C(x 1 , x2 )
** **
Soluţie:
Perechile de bunuri substituibile sunt:
Ulei de floarea soarelui, ulei de măsline;
Miere, zahăr.
7.19. Care dintre perechile următoare de bunuri definesc bunuri complementare:
a) Unt, margarină;
b) Zahăr, zaharină;
c) Abonament pentru servicii de telefonie mobilă, telefon mobil;
d) Pachet software integrat în alt pachet software;
e) Pepsi, Coca-Cola;
f) Periuţă de dinţi, pastă de dinţi.
Soluţie:
Perechile de bunuri complementare sunt:
Abonament pentru servicii de telefonie mobilă, telefon mobil;
Pachet software integrat în alt pachet software;
Periuţă de dinţi, pastă de dinţi.
Soluţie:
Bunuri care au cerere total inelastică sunt acele bunuri ale căror cantitatea
consumată nu este afectată de orice variaţie a preţurilor acestor bunuri. În cazul
nostru astfel de bunuri sunt: pâinea, hârtia igienică şi peria de dinţi.
42 Microeconomie cantitativă
9. Aplicaţii rezolvate
9.1. Pentru producerea unui bun se utilizează forţa de muncă (L>0) şi capitalul
(K>0). Funcţia de producţie aferentă producerii acestui bun este:
q q(K , L) 4KL L K
2
q q(L) 64L 4L
2
L 0 8 16
q'(L) 0 ++++++++++++++++++++++++0 - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
q(L) MAX
q q(K , L) K L 3K L
5 3
Soluţie:
a) Ştiind că stocul de capital pe termen scurt este K = 3 unităţi, funcţia de
producţie va fi o funcţie ce depinde numai de volumul de forţă de muncă:
L 0 2 9
q'(L) 0 ++++++++++++0 - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
q(L) MAX
Soluţie:
Deoarece stocul de capital pe termen scurt este K=2 unităţi, funcţia de
producţie va fi o funcţie ce depinde numai de volumul de forţă de muncă:
L3
q(L) 2L
2
q (L) L q(L)
4 3L
L
De asemenea, trebuie să calulăm valoarea volumului de forţă de muncă în
care se anulează prima derivată a productivităţii marginale:
q(L) 4
q(L)L 0 4 3L 0 L 1,33 1 persoane
L 3
q(K , L) 4L
L
K 9
K
unde: L şi K reprezintă forţa de muncă, respectiv stocul de capital.
Se cere:
a) Să se calculeze productivităţile medii în raport cu fiecare factor de
producţie;
b) Să se calculeze productivităţile marginale în raport cu fiecare factor de
producţie;
c) Verificaţi concavitatea funcţiei de producţie.
Soluţie:
stocul de capital:
qL (K , L) 9L
q
4L
K K
K
K
stocul de capital:
q(K , L) 2L 9L
qK (K , L) K2
K K
46 Microeconomie cantitativă
2 q(K , L) 2 q(K , L)
H L
q
LK
2
q(K , L) q(K , L)
2 2
LK K
2
2 q(K , L)
0
L2
2 q(K , L)
LK
3 / 2
2
K L
2K 3
2 q(K , L)
2 9 2 q(K , L)
K 2 KL
LK K
2 9
K2
0
H 2
q
K
9 9L
3 / 2
LK
K 2K
3
K2
cu minorii:
1 0 0
2 9
0 K 4
K 36 81
2
2 9L
K 9
2
LK 3 / 2 3
K2 2K
Capitol. Aplicaţii rezolvate 47
K K 5/2 K4
Soluţie:
a) norma de substituire a factorilor ( Rms (K , L) ), cu K – factor ce substituie
şi L – factor substituit, este: q(K , L) 7K L 10
2 3
F (K , L)
dK L 21K
2
2
3 K 3
L 3 k
r(k ) Rms (K , L) 14L 2 L 2
dL F (K , L) K
K
K
şi arată că sunt necesare unităţi din factorul K pentru a înlocui o unitate din
L
factorul L, astfel încât valoarea funcţiei q(K , să nu se modifice (unde K este
L)
factorul ce substituie, iar L este factorul substituit).
2 3
21K L
arată că valoarea funcţiei q(K , L) se modifică procente atunci când
7K L
2 3
stocul de capital:
14KL
3
14KL
3 K
: 10
2 3
L) K : K 7K L
K
2 3
14K L
7K L 10
2 3
2 3
14K L
arată că valoarea funcţiei q(K , se modifică cu procente, atunci
7K L
2 3
L)
10
când factorul K creşte cu un procent.
q(r1,r2 , r3 , r4 ) r1 2 r2 r1r3 r4 2
Soluţie:
Spunem că inputurile r1 şi r sunt separabile de r (nu sunt substituibile
3 1
cu r1 ) dacă:
q(r)
r
2 0
r1 q(r)
Capitol. Aplicaţii rezolvate 49
r2
Avem:
Capitol. Aplicaţii rezolvate 49
q(r) r 2
r2 r 1 1
2 r2
1
r 2 r2
0
r1 r1
q(r)
r1 2 2
r2
de unde deducem şi nu sunt (sunt
că inputurile r1 r3 separabile de substituibile
cu r1 ). r1
q q(K , L) 2
K L 0.
L
K
L
K 0
,
Soluţie:
Omogenitatea funcţiei:
Fie cu scalar cu care vom multiplica atât L,
cât şi K pentru
0
verificarea omogenităţii funcţiei:
2LK 2 LK
2
LK
q(K , L) 2 q(K ,
L K (L K ) LK
L) funcţia
q(K , L) este omogenă de grad 1 în K şi L.
Separabilitatea
factorilor L şi
K:
q(K , L) 2K 2
2
4KL 3
K L K (K L) (K L) factorii K şi L nu
sunt separabili.
q(K , L) 6K L K L
2 2 3
Calculaţi:
a) elasticitatea outputului în raport cu factorul L;
b) elasticitatea outputului în raport cu factorul K;
c) elasticitatea scalei;
d) producţia medie ce revine pe unitatea de scală;
e) producţia marginală pe unitatea de scală;
f) panta producţiei marginale pe unitatea de scală.
Soluţie:
Calculăm:
a) elasticitatea outputului în raport cu factorul L:
qK , 1
L q K , L
2
3
6K L
2
L : 12K L
6K L K
2 1
L K 3 6K L K
2 3
L
deci o creştere cu 1% a consumului de factor L conduce la o sporire tot cu
2
6K L
1 % a producţiei.
6K L K
2
qK , L qK , L
K 12KL 3K 1
2 2
:
K 6K 2 K 2 L
L L
3K (4L KL) 3(4L KL)
2 2
c) elasticitatea scalei:
dqK , qK , d 6K L K 4 6K 2 L2 K 3 L
4 2 2 3
L
L L
K,L : / :
1
d d
4 6K L K L
3 2 2 3
3 6K 2 L2 K 3 41
L 1
2 L
2
q q(K , L) 9L K 11L K,
2 2 3
Soluţie:
a) Pentru a putea afla domeniul de producţie posibil, vom porni de la
definiţia acestuia:
Domeniul de producţie posibil la nivelul firmei f , notat cu D f , reprezintă
mulţimea vectorilor de producţie posibili, sau, altfel spus, reprezintă mulţimea
combinaţiilor posibile de inputuri r (r1, r2 , ..., ri , ..., rm ) care permit, din
punct
de vedere tehnologic, obţinerea unor anumite niveluri de producţie q, adică:
Df d f Rm1 / d f (r1 , r2 , ..., ri ,..., rm , q)T este posibil la nivelul firmei f
Astfel, domeniul de producţie posibil, D f , la nivelul firmei f va fi:
K
D d 3 şi K 0, L 0, q 0
R /
L
f f 2 2
9L K 11L K q
3
Observaţie
K , indică faptul că factorii K (capital) şi L (forţa de
:
L
muncă) intră în procesul de producţie, iar q reprezintă cantitatea de bun produs.
q'(L) 0
L 0 2 3
Capitol. Aplicaţii rezolvate 53
q'(L)0 +++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++0 - - - -
q(L)MAX
L
L
Calculăm prima derivată a productivităţii medii şi valoarea lui L în care se
anulează aceasta:
144 18
q L q 144 88L 0 88L 144 L 1,636 L 1 persoane
88 11
Deci, volumul de forţă de muncă ce asigură o productivitate medie maximă
este de 1 persoane.
q(L)
q (L) L 288 264L
L
De asemenea, trebuie să calculăm valoarea volumului de forţă de muncă în
care se anulează prima derivată a productivităţii marginale:
q (L) 288
q (L) L 0 288 264L 0 L 1,1,09 1persoane
L 264
Reprezentăm grafic zonele de
producţie:
Figura 9. 31 Zonele de producţie pentru aplicaţia 9.9
q q(K , L) KL 2K
unde L şi K reprezintă forţa de muncă, respectiv capitalul.
*
Să se reprezinte izocuanta corespunzătoare unui nivel de producţie dat, q
, şi să se calculeze norma tehnică de substituire.
Soluţie:
*
q(K , L) K (L 2) q K f (L) q
*
L2
q
f (L) * 0 f este descrescătoare
(L 2)2
f (L) (L 2)
3
q* 0 f
este convexă
q*
lim
L0 L2
q*
lim 0
L L2
L
Figura 9.32 Izocuanta corespunzătoare funcţiei de producţie q(K , L) KL 2K
F (K , L)
Rms (K , L) dK L K
F (K , L 2
L)
dL
K
K
şi arată că sunt necesare unităţi din factorul K pentru a înlocui o unitate din
L2
factorul L, astfel încât valoarea funcţiei q(K , să nu se modifice (unde K este
L)
factorul ce substituie, iar L este factorul substituit).
Capitolul 10. MAXIMIZAREA PROFITULUI
Soluţie:
Se ştie că funcţia de profit este dată de:
(q) q q
3 9q 11
3
2 q
2
Soluţie:
Surplusul firmei este:
( p p )q
* *
44 2
S 0
S 4 unităţi monetare.
f f 2
2
unde q p 22 4 .
* *
q q(r1 , r2 ) 5 r1 7 r2
unde q reprezintă volumul producţiei, iar r1, r2 reprezintă cantităţile utilizate din
cei doi factori. De asemenea, se ştie că preţurile unitare aferente r1 , sunt
r2
x1 , respectiv x2 , iar p reprezintă preţul outputului.
Determinaţi:
a) funcţia de cost minim;
b) funcţia profitului;
c) funcţia de ofertă a firmei.
Soluţie:
a) Funcţia de cost total se scrie:
CT (x , x , q) x r x r
* *
1 2 1 1 2 2
min { x r
1 1
x r2 }
2
r ,r
1 2
q 5 r1 7 r2
r 0, r2 0
1
L(r1 , r2 , ) x1 r1 x2 r2 (q 5 r1 7 r2 )
L()
0x 5 0x 5
1
r1 2 r1 1
2 r1
L() 7 7
0 x2 2 r2 0 x 2 r2
2
r2
L()
0q5 7
r1 r2
x1 25 x2 2
Dar: 5 r2 49r x 2 25r x 2 r r .
7r1
2
x 1 1 2 1
2 49 x1
2
De asemenea avem:
25x r2 (25x2 49x1 )
q 7x 2 r2 r2 7x r2 (25 7qx
49x
1 2
) ,
x
7
1 1 2 1
1 1 2
(25x2 49x 1 ) 2
2 2
r (x , x , q)
*
49q 1
2 1 2
(25x2 49x1 )2
x
2
1 2 1 1 2 2 1 1 1 2 2 2 1 2 1 2 1 2
(25x 49x )
2 2
49q x q xx
2
49x )
(25x
x2 1
1 2 2 1
(25x 2 49x1 ) (25x 49x1 )
2 2
2
b) Funcţia profitului:
Ştiind că profitul este dat de: (r , r ) pq x r x r obţinem:
* *
1 2 1 1 2 2
2 49x 1)
2
q x1 x2 (25x
( p, x1 , x2 ) pq CT (q) pq (25x 2 49x ) 2 .
1
2x1 x2
q q(K, L) 2L
1/2
4K
1/2
,
unde L şi K reprezintă forţa de muncă, respectiv capitalul. Rata salarială este notată
cu w, iar rata dobânzii cu r.
Determinaţi:
a) funcţia de cost de producţie minim;
b) funcţia profitului;
c) funcţia de ofertă a firmei şi cererile de factori.
Soluţie:
a) Deoarece producătorul doreşte să-şi minimizeze costul de producţie,
trebuie să optimizăm programul:
min { wL
rK }
L,K
q 2L 4K
1/2
1/ 2
K 0,L 0
L(r , r , ) wL rK (q 2L 4K
1/2 1/2
)
1 2
wr
Dar: q 4 4 K , de unde:
4w K K
r r
K q 2r 2
16(w r)
2
L 4w
2
q2 w2 2
r 16(w
2 2
2q r r)2 4(w r)
Aşadar CT (r, w) wL rK
* *
q2 r 2 w
2
4(w r)
2
b) Funcţia profitului:
4(w r)
2
Astfel, avem:
q
p r 2
w
2
2(w r)
2
q
*
(w r)
2
2
p w r
2 2
p w (r w)
2 2 2
L
*
(r w )
2 2 2
p r (r w)
2 2
K
*
2
4(r w )
2 2
Soluţie:
Pentru a trasa curba izoprofitului, trebuie să determinăm funcţia profitului
în funcţie de volumul necesar din fiecare factor.
Avem:
(L, K ) 8 p 4w
2
16 pw r
K wL rK 2 K wL
K
r
r2
16 pw r
2
K
L r (16 p 1)K
w
L
L
K K L
16 p 1
Figura 7.18 Curba izoprofitului pentru q 2L 4K
1/ 2 1/ 2
10.6. Se dă forma funcţiei de producţie:
q q(K, L) 2L 4K
1/2 1/2
unde L şi K reprezintă forţa de muncă, respectiv capitalul. Rata salarială este notată
cu w, iar rata dobânzii cu r, acestea fiind egale cu unitatea.
Cerinţe:
a) Determinaţi funcţia profitului;
b) Să se calculeze nivelul outputului ce maximizează profitul întreprinderii
ştiind că preţul outputului este 4 u.m.
Soluţie:
a) Producătorul doreşte să-şi maximizeze profitul şi, deci, trebuie să
optimizăm programul:
max
( p w rK )
q L
L,K
q 2 64 L 2 . / 3 K 2 /3
K
0,L 0
dar:
q2 64L2./ 3K 2 /
3
q 8L1/ 3K 1/ 3
de unde programul ce trebuie rezolvat devine:
max ( pq wL rK )
max ( p 64 L2. / 3 K 2 / 3 wL rK )
L,K
L,K
64 L K
2 2. / 3 2
/ 3q
K 0, L 0 K 0, L 0
max (8 pL1 / 3 K 1 / 3 wL rK )
L,K
K 0, L 0
Deoarece avem de optimizat un program de maximizare fără legături,
condiţiile necesare pentru optimizare sunt:
() 8 2 / 3 1 / 3 8 2/3 1/3
0 p L K w 0 p L K 1 0
L 3 3
() 8 1 / 3 2 / 3 8 1 / 3 2 / 3
0 p L K r 0 p L K 10
K 3 3
K
de unde: 1 KL.
L
Aşadar funcţia profitului este:
(L, ) 8 pL2 / 3 2L
(K , L) 16 16 1 / 3 1 / 3 1 3
1/3
Dar: pL 20 pL 2 8 pL 3
L 3 3 L1 / 3 8p
8 p 3
de unde rezultă: L K
3
8 p 3 2 / 3
83 p 2
şi obţinem: q( p) funcţia de ofertă a întreprinderii sau
8 3
3 2
cantitatea de output ce maximizează profitul firmei.
Soluţie:
Cum producătorul urmăreşte maximizarea profitului, avem de rezolvat
următorul program de maximizare fără legături:
[max]( p q x pr
1/3 1/2
x x r )
x r r r
r
1 1 2 2 1 2 1 1 2 2
r ,r1 2
r1 0, r2 0
Condiţiile necesare:
(r1 , r2 ) p
r 2 / 3 r1 / 2 p
0 r 2 / 3 r 1 / 2 x
x
r1 3
1 2
1 3
1 2 1
(r1 , r2 ) p
r1 / 3 r 1 / 2 p
0 r1 / 3 r 1 / 2 x
x
r2 2
1 2 2
2
1 2 2
Deci avem:
p
r 2 / 3r1/ 2 x
3
1 2 2r2 1 3r1x1
2
r x
p 1/ 1/ 3r1 x2 2
3 r22
r
de unde: 2
1
p 3r x 2
r 2 / 3
11 x .
1 1
3 x
2
Rezultă:
r1 p 63 3
216x x
1 2
3 p63 3 x1
216x x
r 1 2
p6
2 4
2
x2 144x x
1 2
Funcţia de ofertă:
Capitol. Aplicaţii rezolvate 65
p
6
1/2
2 3
1/3
p) 2x 4
q(
216x3 x3 p 5 144x
6
p 72x x
1 2 1 2 1 2
p 6 p 66 p6 p6
x2 p
( p, x1 , x2 ) 144 2 4 72
2 3x x
2 3
2 3x x
216 x x 144 x x
1 2 1 2
1 2
1 2
1 2
1 2
Soluţie:
Funcţia de profit pentru care
vom verifica dacă îndeplineşte
proprietăţile aferente este:
6
p
( p, x1 , x2 ) 2 3
1 2432x x
Verificăm proprietăţile:
1. Funcţia de p x0,
profit ( p, x) 0 într-o
0, oricare ar şi
fi
analiză pe termen lung.
c
p pune , re H
2
ţ
, x sc p
x ) ăt
i
) oa
a re
d în
e x, x1 p x1 x2
p x
ad
r ică 2
o 2
de 1
2
f riv 2
i 2 ate
t le
problema parţiale
dacă ale
x
2
derivata funcţiei
2
adi x
funcţiei de 2
de profit că: p
în x
în raport cu 1
cu preţul preţurile 5p
4
p p
5
bunului factorilor 2 3 5 3 3 2 4
produs 72x x 36x x 24x x
sunt 1 22 ( x, p ) p
(outputulu 5
mici ca H
Capitol. Aplicaţii rezolvate 67
1 2 1 mari strict decât zero, adică, în
36 3 3 3 3 4
36xp x 72x x 72x x p condiţiile în care
1 2
1
p
6
x1 71, rezultă că funcţia de profit este strict
1
p convexă.
3
1 5. Lema lui Hotelling: Dacă ( p,
d x) este o funcţie diferenţiabilă în
e
t p şi
p
x, atunci
p q* (
p, (x)p, şi o
2 5 există un
36x x singură
3 unic x)
24 output p
72 3
1 2 4
combinaţi
cu 2
e: (
* * * * cu r ( p, x)
*
mi r ( p, x) (r , r , ..., r ) ,
2 72x1 7 p, x)
no 36 6 2 , i 1, m
rii x1 x 1
xi
: x2 1
5 x 2
4 2
5p2 3
1 72x
x 0 p 6 p
m
1 p
p5 i
2 4
5 În cazul
3 4
nostru avem:
2 5
10 6 p
p 24x1
5 72 ( p, x1 , x2 )
36 x272x1 q
432 2x
1 0 () x x3
2 *
62 1 x236x1 3
det 25184
6x x 0 x x
1 2 1 2
x2 ( p, x) 2p
6
1
p
6 *
r1 ( p, x1 , x2 )
p 5
0(
0,
432
3 3 x3
3 3
)x2
1 2 1 1 2
x 0
( p, x) 3 p6
72x1 x2 1 *
1 r2 ( p, x1 , x2 )
p5 p
5
5 2 432
4
x
2
72x x
3
36x
3 3
x 24x x
2 Cum i 1 2
toţi
minorii 6. F
p ( p, x)
1 sunt u
mai n
68 Microeconomie cantitativă
urplusul firmei când preţul pieţei este p 144
*
este d grad 1 în (p,x), p
omogenă e adică ( .
dacă q
preţurile ) Soluţie:
atât ale Surplusul firmei
factorilor este: )q* 12
, cât şi (p p
*
)
5 x3
f
4 x2 0 0 0
q2 1 12
3 x
3
0 132 144 132 6 6
1
S 14 132q 1 unităţi monetare
2 ă 4 144 2
1
2 0
s 12
1 e
p6
Concluzie: Funcţia, (
c
p, x1 , x2 ) ,
a 10.10. O firmă f are, în
îndeplineşte mii lei, iar
l anul curent, un
toate2 3 profiturile din
432x x c profit 0 250
u anii următori sunt estimate a fi
proprietăţile aferente funcţiei
l aproximativ egale cu cel din
de profit.
e anul curent ( 0 t t 1 ). Să se
z
10.9. La nivelul unei calculeze valoarea prezentă a
e
întreprinderi, se profitului pentru următorii 4 ani,
dă funcţia inversă ştiind că rata de actualizare este r
cererii, s
9% .
Capitol. Aplicaţii rezolvate 69
Sol
uţi
t t 1 , unde t = 0,
e:
Î 1, 2, ..., atunci valoarea
prezentă a
n
ipo
tez
a
că
fir
mei
va
fi:
1 1
t
VP 1 1 1r
...
... 1r
f
1r t 0
0
1
0
( r
( r
r
VPf 1
r
250
1,9
527,777
mii lei
0,
9
70 Microeconomie cantitativă