stancu-APLICATII REZOLVATE MICROECONOMIE CANTIT PDF

APLICAŢII REZOLVATE
Prof. dr. Stelian STANCU
Capitolul 5. COSTUL DE OPORTUNITATE
5.1. Fie T = 100 ore, w = 10 u.m./h., p = 1, C 0 = 200 u.m. şi U(C,R) = CR.

Pentru a afla numărul optim de ore de lucru, astfel încât utilitatea să fie
maximă, trebuie îndeplinită condiţia:
Rms a factorilor = Panta restricţiei de buget.
U
C
Dar Rms(C , R)   R   , iar restricţia de buget este:
U R
C
1  C  10  R  10  100  200 , adică C  1200  10 R .
10
Panta dreptei bugetului este deci:   10 .
1
C
Condiţia de optim de mai sus devine:  10 , de unde C  10  R .
R
Înlocuind în restricţia de buget, avem că C *  600 u.m., R *  60 ore, iar
L*  40 ore (T *  L*  R* ).
5.2. La nivelul unei firme se dă următoarea funcţie de producţie, în condiţii de

concurenţă perfectă:
q  q (r1 , r2 )  2r12  4r22
unde r1 , r2 reprezintă cantităţile de inputuri utilizate în procesul de producţie, iar

q este cantitatea de bun produs.
Determinaţi funcţia de cost total şi funcţiile de cost mediu şi cost marginal
pe termen lung. Dacă vectorul preţurilor factorilor de producţie este x  (3, 2)
calculaţi costul total, costul mediu şi costul marginal pe termen lung. De asemenea,
interpretaţi multiplicatorul lui Lagrange.
Soluţie:
Funcţia de cost total este: CT ( x1 , x 2 , q)  x1 r1*  x 2 r2* , unde x1 şi x2
reprezintă preţurile unitare factorilor de producţie r1 , respectiv r2 , iar r1* şi r1*
2 Microeconomie cantitativă
reprezintă cantităţile optime de factori consumaţi în procesul de producţie.

Pentru a determina cantităţile optime din cei doi factori trebuie să
optimizăm programul:
min {x1 r1  x 2 r2 }
 r ,r 1 2
 2 2
q  2r1  4r2
r  0, r  0
 1 2
ce presupune minimizarea costului cu factorii de producţie r1 şi r2 pe restricţia

q  2r12  4r22 .
Vom găsi soluţiile optime ale acestui program cu ajutorul metodei
multiplicatorilor lui Lagrange. Astfel:
Funcţia lui Lagrange este:
L(r1 , r2 ,  )  x1 r1  x 2 r2   (q  2r12  4r22 )
Condiţiile necesare pentru optimizare sunt:

L ()
 0  x1  r1  0  x1  4r1
r1
L()
 0  x 2  8r2  0  x 2  8r2
r2
L()
 0  q  2r12  4r22  0

x r 2x r
de unde: 1  1  r1  1 2
x 2 2r2 x2
2
 2x r  8 x 2 r 2  4r 2 x 2 qx 22
2 1 2   4r22  q  1 2 2 2 2  q  r22 
 x2  x2 4(2 x12  x 22 )
şi
x2 q
 r2 
2 (2 x  x 22 )
2
1
x2 q
2 x1
2 (2 x  x22 )
2
1 q
rezultă: r1   x1
x2 (2 x  x22 )
2
1
CT () 2 x12  x22

 
q 4
Capitol. Aplicaţii rezolvate 3
Cantităţile optime din fiecare factor sunt:
q
r1* ( x1 , x 2 , q )  x1
(2 x  x 22 )
2
1
x2 q
r2* ( x1 , x2 , q ) 
2 ( 2 x  x22 )
2
1
Determinăm multplicatorul lui Lagrange:

x1 x1 1 (2 x12  x 22 )
x1  4r1     
4r1 q 4 q
4 x1
(2 x  x 22 )
2
1
CT ( x1 , x2 , q)
Observaţie: Multplicatorul lui Lagrange este    Cm L(q)
q
şi arată cu cât creşte costul total de producţie la o creştere a nivelului de
producţie dat.
Determinăm funcţia de cost total:
CT ( x 1 , x 2 , q)  x 1r1*  x 2 r2*  x 1r1* ( x 1 , x 2 , q)  x 2 r2* ( x 1 , x 2 , q) 

q x 22 q
 x 12  
( 2 x 12  x 22 ) 2 (2 x  x 22 )
2
1
 2 x 2  x 22  q 1
  1  2 2
 q (2 x12  x 22 )
 2  ( 2 x1  x 2 ) 2
Costul total mediu pe termen lung este:
 2 x 12  x 22  q
  2 2
CTL(q)  2  ( 2 x 1  x2 )  2 x 2  x 22  1
CML(q)     1  
q q  2  q( 2 x 12  x 22 )
2 x 12  x 22

2 q
Costul marginal pe termen lung este:

CTL( q) 1  2 x12  x 22  1
C m L(q )     2 2
q 2 2  q (2 x1  x 2 )
Cum vectorul preţurilor factorilor de producţie este x  (3, 2) , avem:

 Costul mediu:
2 x12  x 22 11
CML(q)  
2 q 22q
 Costul marginal:
 2 x 2  x22  1 11
Cm L(q)   1  
 2  2 q (18  4) 2 22q
5.3. Costul variabil (CV) şi costul fix (CF) pe termen scurt suportate de firmă
pentru producerea a q unităţi dintr-un bun sunt: CV (q )  ln q 2  q 5 / 2  10 q ,
respeciv CF  111 .
Determinaţi funcţiile de: cost mediu, cost variabil mediu, cost fix mediu,
cost marginal şi reprezentaţi-le grafic.
Soluţie:
Avem:
CT (q )  CV (q )  CF (q )  ln q 2  q 5 / 2  10 q  111
Determinăm funcţiile de: cost mediu, cost variabil mediu, cost fix mediu şi
cost marginal.
 funcţia de cost mediu:
CT (q) 2 ln q 10 111
CTM (q )    q3/ 2  
q q q q
 funcţia de cost variabil mediu:
CV (q ) 2 ln q 10
CVM (q )    q3 / 2 
q q q
 funcţia de cost fix mediu:

CF (q ) 111
CVM ( q)  
q q
 funcţia de cost marginal:
3
Cm (q )  2q 1  q1 / 2  5q 1. / 2  111q  2
2
Reprezentarea grafică (figura 5.18.):
C m (q )
CTM (q)
CVM (q)
CFM (q)
q
Figura 5.18 Reprezentarea curbelor aferente funcţiilor de cost din aplicaţia 5.4
Observaţie: În realizarea graficului s-a ţinut cont de determinarea

asimptotelor orizontale şi verticale pentru ficare tip de cost.
5.4. Pentru o firmă, se dă următoarea funcţie de producţie:
q  q (r1 , r2 )  ln r12  ln r22
unde r1 , r2 reprezintă cantităţile, variabile, de inputuri utilizate în procesul de

producţie, iar q este cantitatea de bun produs. Preţurile unitare ale factorilor sunt
egale cu unitatea.
Presupunând că analiza se face pe termen lung, determinaţi:
a) Costul total minim ce asigură realizarea producţiei optime.
b) Elasticitatea costului total pe termen lung în raport cu outputul.
Soluţie:
a) Funcţia de cost total este: CTL( x1 , x2 , q )  x1r1*  x2 r2* , unde x1 şi x2
reprezintă preturile unitare factorilor de producţie r1 , respectiv r2 , iar r1* şi r1*
reprezintă cantităţile optime de factori (variabili) consumaţi în procesul de
producţie.
Determinarea cantităţilor optime din cei doi factori presupune optimizarea
programului:
min {x1 r1  x 2 r2 }
 r ,r 1 2
 2 2
q  ln r1  ln r2
r  0, r  0
 1 2

q  ln r12  ln r22 .
Fiind o problemă clasică de extreme cu legături, vom găsi soluţiile optime
ale acestui program cu ajutorul metodei multiplicatorilor lui Lagrange.
Construim funcţia lui Lagrange:
L(r1 , r2 ,  )  x1 r1  x 2 r2   (q  ln r12  ln r22 )
L() 2 2
 0  x1   0  x1 
r1 r1 r1
L() 2 2
 0  x2   0  x2 
r2 r2 r2
L()
 0  q  ln r12  ln r22  0

2
x r xr xr 
Avem: 1  2  r2  1 1 , de unde: ln 1 1   ln r12  q .
x 2 r1 x2  x2 
q  2(ln x1r1  ln x 2 )  2 ln r1  2(ln x1  ln r1  ln x 2 )  2 ln r1 
Dar
 2 ln r1  2 ln r1  4 ln r1
de unde rezultă că:
x1 4 e q 4 q
ln r14  q  ln r14  ln e q  r14  e q  r1  4 e q  r2   e
x2
Cantităţile optime din fiecare factor sunt:
r1* ( x 1 , x 2 , q )  r1* (1,1, q )  4

eq
r2* ( x1 , x 2 , q)  r2* (1, 1, q)  4 e q
Determinăm funcţia de cost total pe termen lung:
q
CTL( x1 , x 2 , q)  x1r1*  x 2 r2*  r1* (1, 1, q)  r2* (1, 1, q)  24 e q  2e 4
b) Elasticitatea costului total pe termen lung în raport cu outputul este:

q
CTL ( x, q ) CTL ( x, q ) e 4 q q
c  :   q 
q q 2 4
2e 4
Trebuie să analizăm elasticitatea costului total pe termen lung în raport cu

outputul în funcţie de valoarea acestuia din urmă. Avem:
 dacă 0  q  4 , atunci  c  1, ceea ce înseamnă că avem curba CML
decrescătoare şi situată deasupra CmL, deci o economie la scală;
 dacă q  4 , atunci  c  1, ceea ce înseamnă că avem CmL=CML;
 dacă q  4 , atunci  c  1, ceea ce înseamnă că avem curba CML
crescătoare şi situată sub CmL, deci o risipă la scală.
5.5. Se dă funcţia de producţie:
q  q ( K , L)  10 KL
unde L şi K reprezintă forţa de muncă, respectiv capitalul. Rata salarială este notată
cu w, iar rata dobânzii cu r. În cazul în care firma prezintă un comportament
concurenţial pe piaţa factorilor de producţie arătaţi că norma tehnică de substituire
a forţei de muncă cu capitalul (K este factorul ce substituie, iar L este factorul
substituit) este egală cu w/r, ştiind că producătorul doreşte să minimizeze costul de
producţie.
Soluţie:
Deoarece producătorul doreşte să-şi minimizeze costul de producţie trebuie
să optimizăm programul:
min {wL  rK }
 L,K

q  10 KL
 K  0, L  0


L(r1 , r2 ,  )  wL  rK   (q  10 KL )
L() K K
 0  w  5  0  w  5
L L L
L () L L
 0  r  5  0  r  5
K K K
L()
 0  q  10 KL  0

K
w L  K K K
Astfel, avem:   
r L L L L
K
Norma tehnică de substituire este:
F ( K , L) K
5
dK L L K w
Rms ( K , L)       q.e.d.
dL F ( K , L) L L r
5
K K
5.6. Pentru funcţia de cost total multioutput pe termen lung:

CTL(q1 , q2 )  e q  q2 :
1
a) Determinaţi costul mediu şi marginal pe termen lung în raport cu fiecare

output rezultat;
b) Verificaţi convexitatea/concavitatea funcţiei cost în raport cu q1 şi q2 .
Soluţie:
a) Costul marginal pe termen lung:
 în raport cu q1 :
CTL ( x, q1 , q 2 )
C m L(q1 )   eq
1
q1
CTL ( x, q1 , q2 ) 1
Cm L( q2 )  
q2 2 q2
Costul mediu pe termen lung:

q
CTL( x, q1 , q2 ) e  q2 1
CTML(q1 )  
q1 q1
q
CTL( x, q1 , q2 ) e  q2 1
CTML(q2 )  
q2 q2
b) Verificăm convexitatea sau concavitatea funcţiei de cost total în q, cu

ajutorul matricei hessian, compusă din derivatele parţiale de ordinul 2 al funcţiei de
cost în raport cu q1 şi q2 :
Matricea hessian este:
  2 CTL( q)  2 CTL( q) 
 
q 2 q1q2 
H  2 1
x
  CTL( q)  2 CTL( q) 
 
 q2 q1 q22 
Calculăm derivatele parţiale:
 2 CTL (q )  2 CTL (q )
0
q1 q 2 q 2 q1
 2 CTL (q )
2
 eq 1
q1
 2 CTL (q ) 1
2
  3/2
q 2 4q 2
De unde rezultă că matricea hessian este:

1
 eq 0 
x  1 
H 
 0  3 / 2 
 4 q2 
cu minorii:
1  e q  0
1
1
eq 0 eq 1
2  1   3/ 2  0
0  3/ 2 4 q2
4q 2
Concluzie: matricea hessian este nedefinită  funcţia de cost CT ( x, q ) nu

este nici convexă, nici concavă în raport cu q1 şi q2 .
5.7. Se cunosc, pentru o firmă, preţurile unitare ale factorilor de producţie, x1 şi x2

şi sunt date de vectorul x  (11 , 9) şi resricţia r1 r2  22 , unde r1 şi r2 sunt
cantităţile din cei doi factori necesari pentru producerea a 22 unităţi dintr-un bun.
Determinaţi funcţia de cost minim de producţie.
Soluţie:
Pentru determinarea costului minim de producţie trebuie să optimizăm
programul:
min {11r1  9r2 }

 r ,r
1 2

r1 r2  22
r  0, r  0
1 2

Fiind o problemă clasică de extreme cu legături, vom aplica metoda

multiplicatorilor lui Lagrange.
L(r1 , r2 ,  )  11r1  9r2   (22  r1 r2 )
L ()
 0  11   r2  0  11   r2
r1
L () r r
09 1 09 1
r2 r2 r2
L ()
 0  22  r1 r2  0

11 11
Dar  r1 r2  r1  ,
9 9r2
11 11 11 1 1
de unde: r2  22   22  r2    r2 
9r2 9 r2 9  22 18 324
11 324  11
şi deci: r1    396 .
1 9
9
324
Cantităţile optime de factori sunt:
r1* ( x 1 , x 2 , q )  r1* (11 , 9 , 22 )  396

1
r2* ( x 1 , x 2 , q )  r2* (11, 9 , 22 ) 
324
5.8. O firmă produce două tipuri de bunuri, în cantităţile q1  0 şi q 2  2 , prin

utilizarea a trei factori de producţie r1 , r 2 , r3 după următoarele combinaţii:
q1  r12  2r32
r2
q2 
r32
Se ştie că preţurile celor trei factori sunt egale cu unitatea. Să se determine

funcţia de cost minim de producţie la nivelul firmei.
Soluţie:
Pentru a afla funcţia de cost la nivelul firmei, avem de rezolvat problema
de optim:
min {r1  r2  r3 }
 r ,r ,r
1 2 3
q  r 2  2 r 2
 1 1 3
 r
q 2  22
 r3
r , r , r  0
1 2 3
Vom rezolva prgramul cu ajutorul multiplicatorilor lui Lagrange (fiind o

problemă clasică de extrem cu legături):
r2
L(r1 , r2 ,  )  r1  r2  r3  1 (q1  r12  2r32 )   2 (q 2  )
r32
L ()
 0  1  21 r1  0  1  21 r1
r1
L ()  
 0  1  2 22  0  1  2 22
r2 r3 r3
L ()
 0  1  41 r3   2 r2  0
r3
L () L()
 0  q1  r12  2r32  0  q1  r12  2r32
1 1
L () r
 0  q2  22
1 r3
Însă, pentru uşurarea calculelor, putem face ca funcţia obiectiv să fie de o

singură variabilă. Astfel vom exprima variabilele r1 , r 2 în funcţie de r3 şi avem:
r1  q1  2r32
q2
r2 
r3
iar funcţia ce trebuie minimizată este:
min q1  2r32  q 2 r32  r3 

r
q 24
După efectuarea calculelor obţinem: CTL(q1 , q 2 ) 
2 8q1  4q1 q 2  1  1
Capitolul 6. PIEŢE COMPETITIVE: CEREREA ŞI OFERTA
6. Aplicaţii rezolvate
6.1. Ce este pragul de rentabilitate al unei firme aflată în competiţie perfectă? Dar
pragul de închidere?
6.2. Se ştie că există o industrie competitivă formată din 70 firme identice. Costul
pe termen lung, pentru fiecare firmă, este:
C ( q )  5 q 2  9 , C ( 0)  0
Determinaţi:
a) Funcţia de ofertă aferentă fiecărei firme;
b) Oferta la nivelul industriei;
Soluţie:
a) Cum fiecare firmă urmăreşte să minimizeze costul, trebuie să punem
condiţiile:
 p  C m (q )
 p  [min] CVM (q )
 q
de unde avem:
 p  2 5q

  9
 p  [min] 2 5 q  
 q  q
Pentru că funcţia ce se minimizează este dependentă de o singură variabilă

şi anume, nivelul outputului, putem afla outputul optim prin anularea primei
derivate.
Avem:
9 3  51 / 4
CVM (q )  2 5  2  0  q * 
q 10
De aici rezultă:
 p  2 5q

 3  51 / 4
 p 
 10
Funcţia de ofertă la nivelul fiecărei firme este:

p 5 3  51 / 4
 , pentru p 
 10 10
q
0 3  51 / 4
, pentru p 
 10

b) Oferta la nivelul industriei este:
 3  51 / 4
7 p 5 , pentru p 
 10
S ( p ) : Q  70q  
0 3  51 / 4
, pentru p 
 10
6.3. Ştiind că la nivelul fiecărei firme, 50 fiind în total într-o industrie şi fiind
identice, costul pe termen lung este:
C(q)  ln q  10 , C (0)  0
Determinaţi:
a) Funcţia de ofertă aferentă fiecărei firme;
b) Oferta la nivelul industriei;
c) Preţul de echilibru al pieţei, cantitatea la echilibru desfăcută pe piaţă,
pe total industrie şi pe fiecare firmă în parte presupunând cererea la
25
nivelul industriei ca fiind: D ( p )   p  10 .
p
Soluţie:
a) Condiţiile care se impun, în vederea minimizării costului la nivelul
fiecărei întreprinderi, sunt:
 p  C m (q )
 p  [min] CVM (q )
 q
de unde avem:
 1
p  q


 p  [min] ln x  10 
  
 q  q q
Anulăm prima derivată:

ln x 1 10 1
CVM (q )   2
 2  2   2 ln q  11  0  ln q  11  q *  e 11
q q q q
 1
p 
 q
 p  e 11

Funcţia de ofertă la nivelul fiecărei firme este:
1
 , pentru p  e11
q  p

0 , pentru p  e11
b) Oferta la nivelul industriei este:
 50
p , pentru p  e11
S ( p) : Q  50q  

0 , pentru p  e11
c) Aflăm preţul în condiţii de echilibru egalând funcţiile cererii şi ofertei
la nivelul industriei:
50 25
S ( p)  D( p)    p  10  p *  5
p p
Cantitatea la echilibru desfăcută pe piaţă, pe total industrie este:
50 50
Q*  *   10
p 5
Cantitatea de output la echilibru pe fiecare firmă în parte este:
* Q * 10 1
q   
50 50 5
 p*  5

Starea de echilibru este descrisă astfel: Q *  10
q *  0,2

6.4. Se ştie că la nivelul unei întreprinderi funcţia costului total pe termen scurt este
C (q )  5q 2  10q  15 .
Cerinţe:
a) Să se determine principalele tipuri de costuri;

b) Calculaţi pragul de rentabilitate şi pragul de închidere;
c) Reprezentaţi grafic funcţiile de cost determinate la punctul a) .
Soluţie:
a) Vom determina funcţiile principalelor tipuri de costuri:
Costul variabil mediu:
CV (q ) 5q 2 15
CVM (q )    10 
q q q
Costul total mediu:
C (q) 5q 2  15 15
CTM (q )    5q   10
q q q
Costul fix mediu:
CF (q ) 15
CFM ( q)  
q q
Costul marginal:
C m (q )  C (q )  10q  10
b) Pragul de rentabilitate este dat de punctul în care curba costului
marginal intersectează curba costului total mediu. Avem:
15
C m (q )  CTM (q )  10q  10  5q   10  5q 2  15
q
de unde avem că: q PR  3
iar CTM (q PR )  CTM  3   15 315  303  10 3.
Pragul de închidere este dat de punctul în care curba costului marginal

intersectează curba costului variabil mediu, adică în punctul de minim al costului
variabil mediu. Astfel, avem:
C m (q)  CVM (q )  10q  10  5q  10  5q  0  q PR  0
adică CVM (q PR )  10
Pragul de închidere poate coincide cu pragul de rentabilitate.
c) Grafic avem:
C m (q )
CTM ( q), CVM ( q)
PO PR
Figura 6.16 Reprezentarea grafică a funcţiilor de cost
6.5. La nivelul unei industrii, aflată în competiţie perfectă, se cunosc:

 funcţia cererii: q D ( p )  15  2 p;
 funcţia ofertei: q S ( p)  6  3 p;
Să se determine echilibrul pentru bunul produs, la nivelul industriei şi
caracterizaţi tipul acestui bun.
Soluţie:
Pentru a determina preţul şi cantitatea de echilibru trebuie să ţinem cont că
oferta este egală cu cererea, adică:
q D ( p )  q S ( p )  15  2 p  6  3 p
de unde:
- preţul de echilibru este: p *  9 ;
- cantitatea la echilibru este: q *  33 .
Atunci când preţul creşte atât oferta, cât şi cererea din bunul existent cresc.
Deci putem spune că bunul produs este un bun de strictă necesitate.
Capitolul 7. UTILITATEA: CEREREA ŞI COMPORTAMENTUL

CONSUMATORULUI
7.1. La nivelul unui consumator coşul de bunuri este format din două tipuri de
bunuri. Se introduce o relaţie de preferinţă slabă cu proprietăţile: reflexivă,
completă şi tranzitivă. De asemenea, proprietăţile de nesaturare şi convexitate sunt
şi ele verificate.
Se dau vectorii de consum posibil:
1  1   4 5 2 
x1    , x 2    , x 3    , x 4    , x 5   
 4  3 7 8 13 / 3 
Care dintre următoarele relaţii sunt adevărate?

r1 ) x 4 x 2 şi x 4 x 3  x 5 x 4
r2 ) x1 x 2 şi x 2 x 5  x1  x 5
r3 ) x 3 x 4 şi x 2 x 4  x 5  x 4
Soluţie:
Vom analiza pe rând toate afirmaţiile.
r1 ) Deoarece x 4 x 2 şi x 4 x 3 trebuie să aflăm ecuaţia dreptei ce trece prin
punctele x 2 şi x 3 .
Pentru aceasta trebuie să ne aducem aminte de relaţia ce există între două
puncte ce se află pe aceeaşi dreaptă. Fie punctele de coordonate, A( x A , y A ) şi
B ( x B , y B ) . Ecuaţia dreptei pe care se află cele două puncte este:
x  xA y  yA

xB  x A y B  y A
În cazul nostru avem:
x1  1 x2  3 4 5
 , de unde: x 2  x1 
4 1 7  3 3 3
Se verifică uşor că punctul x aparţine dreptei ce trece prin punctele x 2 şi
5
x 3 . Din relaţiile de mai sus şi ipoteza de convexitate rezultă că x 5 x 4 , ceea ce

confirmă că relaţia r1 este adevărată.
x1 x 2  tranzitivi tate 1 5
r2 ) 2   x x . Deci, relaţia r2 ) este falsă.
x x 5 
x 3 x 4 
r3 )  x 5 x 4 . Astfel, putem spune că relaţia r3 ) este falsă.
x 2 x 4 
7.2. La nivelul consumatorului se dă următoarea funcţie de utilitate:
U ( x1 , x 2 )  2 x12  x1 x 2  x 2
Se cere:
a) Calculaţi utilitatea marginală în raport cu bunul 1, respectiv bunul 2;
b) Să se verifice concavitatea şi q-concavitatea funcţiei de utilitate;
c) Calculaţi rata marginală de substituire între bunurile 1 şi 2, ştiind că
bunul 1 este cel substituit şi bunul 2 este cel ce substituie;
d) Trasaţi curba de indiferenţă corespunzătoare nivelului de utilitate u>2.
Soluţie:
a) Pentru a calcula utilitatea marginală în raport cu bunul 1, respectiv în
raport cu bunul 2 trebuie să derivăm funcţia de utilitate în raport cu consumul din
bunul 1, respectiv consumul din bunul 2.
Vom avea:
U ( x1 , x 2 )
U m1 ( x1 , x 2 )  U 1   4 x1  x 2  utilitatea marginală în raport cu
x1
bunul 1, în condiţiile în care cosumul din bunul 2 rămâne nemodificat.
U ( x1 , x 2 )
U m2 ( x1 , x 2 )  U 2   x1  1  utilitatea marginală în raport cu
x 2
bunul 2, în condiţiile în care cosumul din bunul 1 rămâne nemodificat.
b) Ca funcţia de utilitate să fie concavă trebuie ca toţi minorii matricei

hessian să fie alternanţi în semn, primul minor având semnul minus, adică
U 11  0 şi U 11  U 22  U 12  U 21  0 .
În cazul nostru, matricea hessian este:
U U 12   4 1
U H   11    
 U 21 U 21   1 1
unde:
U m1 ( x1 , x2 )
U 11  4
x1
U m2 ( x1 , x2 )
U 22  1
x2
U m1 ( x1 , x2 ) U m2 ( x1 , x2 )
U 12  1  U 21
x2 x1
Cum U 11  0 putem spune că funcţia de utilitate nu este concavă.

Acum vom verifica dacă funcţia de utilitate este cvasiconcavă. Pentru
acesta trebuie ca matricea hessian bordată să fie negativ definită, adică:
U 11 U 12 U 1
i
( 1 ) U 21 U 22 U 2  0, i  1,n
U1 U 2 0
În cazul de faţă:
4 1 4 x1  x 2 4 3 4 x1  x 2
2
( 1 ) 1 1 x1  1  1 0 x1  1 
4 x1  x 2 x1  1 0 4 x1  x 2 3x1  x 2  1 0
 12 x12  6 x1 x 2  x 22  2 x 2  4  0, i  1,2
Concluzie: Funcţia de utilitate nu este concavă, dar este cvasiconcavă.
c) Rata marginală de substituire este:

U ( x1 , x 2 )
dx x1 U 4x  x2
R ms (1,2)   2   1  1 1
dx1 U ( x1 , x 2 ) U 2 x1  1
x 2
De aici rezultă că este nevoie de mai mult de o unitate din bunul 2 pentru a
substitui o unitate din bunul 1.
d) Pentru a trasa curba de indiferenţă, în coordonatele corespunzătoare

consumurilor din bunul 1 şi bunul 2, fie exprimăm consumul din bunul 1 de cel din
bunul 2, fie invers.
Pentru uşurinţa în calcule vom exprima pe x2 în funcţie de x1 , adică vom
scrie pe x2 ca o funcţie ce are ca variabilă pe x1 :
u  2 x12
x 2  f ( x1 ) 
x1  1
De asemenea, vom calcula prima şi a doua derivată pentru a stabili
monotonia şi covexitatea acestei funcţii, necesare pentru trasarea curbei de
izoutilitate:
2 x 2  4 x1  u
f ( x1 )   1  0  f ( x1 ) este descrecătoare în raport cu x1
( x1  1) 2
2(u  2)
f ( x1 )   0  f ( x1 ) este o funcţie convexă
( x1  1) 3
Stabilim punctele de coordonate ale curbei de indiferenţă:

x1  0  x2  u
u
x2  0  x1 
2
Curba de indiferenţă este redată în figura 7.1.
x2
u
0 x1
2
Figura 7.1 Curba de izoutilitate
7.3. La nivelul consumatorului se cunoaşte următoarea funcţie de utilitate:
U ( x1 , x 2 )  x1  x1 x 2  x 2
Să se calculeze utilităţile marginale în raport cu fiecare bun, precum şi rata

marginală de substituire având în vedere că bunul 2 este cel substituit şi bunul 1
este cel ce substituie. Interpretaţi cei doi indicatori ai utilităţii.
Soluţie:
Calculăm utilităţile marginale cu fiecare bun:

U ( x1 , x 2 ) 1 x2
U m1  1  1  utilitatea marginală în raport cu bunul 1
x1 2 x1
Utilitatea marginală în raport cu bunul 1 arată că utilitatea totală a
consumatorului creşte cu mai mult de 1 unitate atunci când consumul din bunul 1
creşte cu o unitate, în condiţiile în care consumul din bunul 2 rămâne nemodificat.
U ( x1 , x 2 ) 1 x1
U m2    1  1  utilitatea marginală în raport cu bunul 2
x 2 2 x2
Utilitatea marginală calculată în raport cu bunul 2 arată că utilitatea totală a

consumatorului creşte cu mai mult de 1 unitate atunci când consumul din bunul 2
creşte cu o unitate, în condiţiile în care consumul din bunul 1 rămâne nemodificat.
Rata marginală de substituire între bunurile 1 şi 2 este:
U ( x1 , x 2 ) 1 x1
2
1
dx1 U m x 2 2 x2
R ms (1,2)        0
dx 2 U m1 U ( x1 , x 2 ) 1 x2
1
x1 2 x1
Concluzie: Pentru a substitui o unitate din bunul 2 este nevoie de  unităţi din
bunul 1.
1 1
7.4. Este funcţia de utilitate U ( x1 , x2 )  x13 x22  x1 strict concavă? Dar
cvasiconcavă?
Soluţie:
Pentru a studia concavitatea funcţiei de utilitate trebuie să verificăm dacă
matricea hessian ataşată acestei funcţii este negativ definită.
Calculăm elementele matricei hessian, adică derivatele parţiale:
1 1
1 U ( x1 , x2 ) 1 x22 U m1 ( x1 , x2 ) 2 x2
U ( x1 , x2 ) 
m   2  1  U 11     25
x1 3 3 x1 9 3
x1 x1
1 1
3 2 3
U ( x1 , x2 ) 1 x U ( x1 , x2 ) 1 x
U m2 ( x1 , x2 )    1
 U 22 
1
m
  1
3
x2 2 x2 4
x 2
2
x 2
2
U m1 ( x1 , x2 ) 1 U m2 ( x1 , x2 )
U 12   2 1
 U 21 
x2 x1
6 x13 x22
Astfel, matricea hessian ataşată acestei funcţii de utilitate este:
1
 
 2 x 22 1 
  5 2 1 
9 3
U U 12   x1 6 x13 x 22 
U H   11    1 
U 21 U 22  
1 1 3 x
 2 1
  13 
 3 2
4 2
 1 x2
6 x x2 
2 x 22 1
Cum U 11   5
 0 şi U 11  U 22  U 122  4
 0 , se poate spune că
9 3 3
x1 36 x1 x 2
matricea hessian este strict negativ definită şi, deci, funcţia de utilitate este strict
concavă.
Deoarece funcţia este strict concavă, ea este, automat, şi cvasiconcavă, însă
reciproca nu este, de obicei, adevărată.
7.5. Se dă următoarea funcţie de utilitate la nivelul consumatorului:
U ( x1 , x 2 )   x12  x 22
Să se stabilească pentru ce valori ale parametrilor  şi  funcţia de

utilitate este strict concavă.
Soluţie:
Pentru ca funcţia de utilitate să fie strict concavă trebuie ca matricea
hessian să fie strict negativ definită.
Deoarece elementele matricei hessian sunt tocmai derivatele parţiale de
ordinul doi:
U U 12 
U H   11 
U 21 U 21 
trebuie să calculăm U11 , U 22 şi U 12 după cum urmează:
U ( x1 , x2 ) U m1 ( x1 , x2 )
U m1 ( x1 , x2 )   2 x1  U 11   2
x1 x1
U ( x1 , x2 ) U m2 ( x1 , x2 )
U m2 ( x1 , x2 )   2 x2  U 22   2
x2 x2
U m1 ( x1 , x2 ) U m2 ( x1 , x2 )
U 12  0  U 21
x2 x1
de unde matricea hessian este:
 2 0 
U H   
 0 2  
Condiţiile care impun ca matricea hessian să fie strict negativ definită sunt:
U 11  2  0
U 11  U 22  4 2  0
Concluzie: Parametrul  trebuie să ia valori nenegative, şi parametrul  valori

negative, adică   0 , respectiv   0 .
7.6. Fie funcţia de utilitate:
U ( x1 , x2 )  ln x1  ln x2
Enuntaţi şi verificaţi proprietăţile utlităţii marginale.
Soluţie:
Proprietăţile utilităţii marginale:

 Utilitatea marginală este pozitivă
U ( x1 , x2 ) 1
U m1   0
x1 x1
U ( x1 , x 2 ) 1
U m2   0
x2 x2
de unde rezultă că proprietatea 1 este verificată.
 Utilitatea marginală depinde de forma funcţiei de utilitate, iar semnul
este acelaşi, indiferent de formă.
Fie V ( x1 , x2 ) o funcţie obţinută în urma unei transformări monotone
V asupra lui U ( x1 , x2 ) .
Avem: V ( x1 , x 2 )  V (U ( x1 , x 2 ))  e U ( x , x )  e ln x  ln x
1 2 1 2
Derivăm pe V ( x1 , x 2 ) în raport cu x1 şi x2 :
V ( x1 , x2 )
Vx   x2  0
1
x1
V ( x1 , x2 )
Vx   x1  0
2
x2
Deci, se verifică şi proprietatea 2.
7.7. Se dă funcţia de utilitate:

1 1
U ( x1 , x 2 , x 3 )  x1  x 22 x 33  x 3  x 2
Se cere:
a) Calculaţi utilităţile marginale în raport cu fiecare bun şi rata marginală
de substituire între bunurile 1 şi 3 ştiind că bunul 1 este cel substituit
şi bunul 3 este cel ce substituie;
b) Stabiliţi cu ce tip de preferinţă avem de a face atunci când consumul
din bunul 3 este nul.
Soluţie:
a) Calculăm utilităţile marginale în raport cu fiecare bun:
U ( x1 , x2 , x3 ) 1
U m1   1  pentru bunul 1
x1
2 x12
1
2 U ( x1 , x2 , x3 ) x33
U 
m  1  1  pentru bunul 2
x2
2 x22
1
U ( x1 , x2 , x3 ) x22
U m3   2  1  pentru bunul 3
x3
3x33
Rata marginală de substituire între bunurile 1 şi 3 este:
1
1
dx U1 2 x12
Rms (1,3)   3  m3  1
dx1 U m
x22
2
1
3
3x 3
b) Deoarece consumul din bunul 3 este nul funcţia de utilitate devine:

U ( x1 , x 2 )  x1  x 2  avem de a face cu preferinţe cvasiliniare
7.8. Gusturile unui individ sunt reprezentate prin funcţia de utilitate

U ( x1 , x 2 )  x12 x 22 . De asemenea se ştie că consumatorul dispune de un venit de
64 u.m.şi că preturile unitare ale bunurilor 1 şi 2 sunt de 8 u.m., respectiv 4 u.m.
Cât de mult va consuma individul din cele două bunuri?
Soluţie:
Pentru a afla cantităţile optime trebuie să ţinem cont de legea lui Gossen,
care spune că raportul preţurilor unitare a celor două bunuri trebuie să fie egal cu
raportul utilităţilor marginale a celor două bunuri, adică:
U ( x1 , x 2 )
p1 x1 U1
  m2
p 2 U ( x1 , x 2 ) U m
x 2
8 2 x1 x 22 x
Avem:  2  2  2  x 2  2 x1
4 2 x1 x 2 x1
Scriem ecuaţia dreptei bugetului:
p1 x1  p 2 x 2  V
şi avem:
8 x1  8 x1  64  x1  4 şi x2  8
Concluzie: Individul va consuma cel mult 4 unităţi din bunul 1 şi 8 unităţi din
bunul 2.
7.9. Un consumator are un venit de 36 u.m. Funcţia de utilitate ce caracterizează

preferinţele acestuia pentru două bunuri este U ( x1 , x2 )  x1  x2 . Dacă preţurile
unitare a bunurilor 1 şi 2 sunt 1 u.m., respectiv 2 u.m., determinaţi cantităţile
optime consumate din cele două bunuri.
Soluţie:
Pentru determinarea cantităţilor optime aplicăm legea lui Gossen (raportul
preţurilor unitare a celor două bunuri trebuie să fie egal cu raportul utilităţilor
marginale a celor două bunuri), adică:
1
U ( x1 , x 2 ) 1
p1 x1 U m1 1 2 x12 1 x2 1 x
  2       2  x1  4x 2
p 2 U ( x1 , x 2 ) U m 2 1 2 x1 4 x1
1
x 2
2 x 22
Scriem ecuaţia dreptei bugetului:
p1 x1  p 2 x 2  V
şi avem:
4 x 2  2 x 2  36  6 x 2  36  x 2  6 ; x1  24 .
Concluzie: Cantităţile optime consumate sunt: 24 unităţi din bunul 1 şi
6 unităţi din bunul 2.
7.10. Un consumator dispune de un venit de 100 u.m. pentru a cumpăra două tipuri
de bunuri. Bunurile 1 şi 2 au preţurile unitare de 10 u.m., respectiv
12 u.m. Se are în vedere aplicarea unei taxe de 0,75 pentru fiecare unitate
consumată din bunul 1 în plus peste 4 unităţi. De asemenea, se poate adopta şi taxa
pentru fiecare unitate din preţul iniţial al bunului 1, aceasta fiind de 30%, tot în
condiţiile în care se ţine cont că nu se aplică pentru primele 4 unităţi din acest bun.
Stabilţi care dintre cele două tipuri de taxe este mai puţin costititoare din punct de
vedere al consumatorului şi reprezentaţi grafic dreptele restricţiei de buget înainte
şi după aplicarea taxelor, pentru fiecare tip de taxă aplicată.
Soluţie:
Scriem restricţia de buget iniţială:
p1 x1  p2 x2  V
unde:
p1 – reprezintă preţul unitar al bunului 1;
p 2 – reprezintă preţul unitar al bunului 2;
x1 – reprezintă cantitatea consumată din bunul 1;

x 2 – reprezintă cantitatea consumată din bunul 2;
V – reprezintă venitul consumatorului.
Restricţia de buget iniţială se mai poate scrie:

10 x1  12 x 2  100
Consumatorul va cheltui pentru primele 4 unităti din bunul 140 u.m., ştiind
că pretul bunului 1 rămâne nemodificat. Noul venit de care dispune consumatorul
este de 60 u.m.
Cazul 1: Taxa pe cantitate
Deoarece, în primul caz, ni se spune că se aplică taxă pentru fiecare unitate

consumată din bunul 1, avem de a face cu o taxă pe cantitate.
În acest caz, noua restricţie de buget se scrie:
( p1  t c ) x1  p 2 x 2  V 
unde:
t c – reprezintă taxa pe cantitate;
V  – reprezintă noul venit al consumatorului după cumpărarea primelor
Noua restricţie se mai scrie:

10,75 x1  12 x 21  60
Reprezentarea dreptelor restricţilor de buget iniţiale şi după aplicarea taxei
pe cantitate este redată în figura 7.2.a:
noua restricţie de buget,

după aplicarea taxei pe
cantitate.
restricţia de
buget iniţială
înainte de
aplicarea taxei
pe cantitate.
Figura 7.2.a Restricţia de buget şi mulţimea consumurilor posibile,

înainte şi după aplicarea taxei pe cantitate
Cazul 2: Taxa pe valoare
În al doilea caz, avem taxa pentru fiecare unitate din preţul iniţial al
bunului 1, ceea ce este echivalent cu a spune că avem de a face cu taxa pe valoare.
Noua restricţie de buget se scrie:
(1  t v ) p1 x1  p 2 x2  V 
unde:
t v – reprezintă taxa pe valoare;
V  – reprezintă noul venit al consumatorului după cumpărarea primelor
Deci, noua restricţie de buget se scrie:

(1  0,3) 10 x1  12 x2  60
Reprezentarea dreptelor restricţiilor de buget iniţiale şi după aplicarea taxei
pe valoare este redată în figura 7.2.b:
Figura 7.2.b Restricţia de buget şi mulţimea consumurilor posibile,

înainte şi după aplicarea taxei pe valoare
Pentru a stabili care dintre cele două tipuri de taxe este mai puţin
costititoare din punct de vedere al consumatorului, trebuie să comparăm tc cu
t v p1 . Putem avea trei situaţii:
1. t c  t v p1 , atunci este mai costisitoare taxa pe valoare (mulţimea de
admisibilitate a consumurilor este mai mică);
2. t c  t v p1 , atunci ambele tipuri de taxe au un efect similar;
3. t c  t v p1 , atunci este în avantajul consumatorului taxa pe valoare.
În cazul nostru avem: tc  0,75 şi tv p1  3,6 . De aici rezultă că
tc  t v p1  ne aflăm în situaţia 1.
Concluzie: Taxa pe cantitate este mai puţin costititoare decât taxa pe valoare.
7.11. Pentru un consumator se dă următoarea funcţie de utilitate:
U(x1 , x 2 )  8x 1  x1 x 2
Se mai ştie că preţurile bunurilor 1 şi 2, p1 , respectiv p 2 sunt unitare şi că

venitul consumatorului (V) este nenegativ.
Se cere:
a) Determinaţi cererea necompensată;
b) Trasaţi curbele lui Engel pentru cele două bunuri.
Soluţie:
a) Cantităţile optime, funcţii ce depind de preţurile celor două bunuri,
p1 , p 2 , respectiv venitul disponibil al consumatorului, V, se determină prin
optimizarea umătorului program linear:
(max)U(x 1 , x 2 )  8x1  x1 x 2

 p1 x 1  p 2 x 2  V
 x  0, x  0
 1 2
Acest program presupune maximizarea utilităţii în condiţiile în care sunt

respectate restricţiade buget şi condiţile de nenegativitate al consumului din cele
două bunuri.
Rezolvarea acestei probleme de optim presupune parcurgerea mai

multor paşi:
Pasul 1. Fiind o problemă de optimizare, se construieşte lagrangeanul

problemei sau funcţia lui Lagrange:
L( x1 , x 2 ,  )  U ( x1 , x 2 )   (V  p1 x1  p2 x 2 )  8x1  x1 x 2   (V  x1  x 2 )
Pasul 2. Condiţile necesare de optim sunt date de condiţiile Kuhn-Tucker.
L() L()
 0, x1  0 şi x1   0  8  x2    0 (3.43)
x1 x1
 x1 (8  x 2   )  0 (3.44)
L () L()
 0, x 2  0 şi x 2   0  x1    0 (3.45)
x 2 x 2
 x2 ( x1   )  0 (3.46)
L () L()
 0,   0 şi    0  V  x1  x 2  0 (3.47)
 
  (V  x1  x2 )  0 (3.48)
Din relaţia (3.43), 8  x 2    0    8  x1  0 . Inlocuind în relaţia
(3.47), rezultă: V  x1  x2  0 (3.48).
Se vor analiza patru cazuri posibile în comportamentul consumatorului:
Cazul 1: x1  0 , x2  0
Înlocuind în relaţia (3.48)  0  0  V  Venitul nu poate fi nul, deci este

imposibil.
Cazul 2: x1  0 , x 2  0
Din relaţia (7), x1  x2  V  x2  V . Relaţia (3.46) devine:
x1    0    0 , ceea ce este imposibil pentru că   0 .
Cazul 3: x1  0 , x2  0
Din relaţia (3.48), x1  x 2  V  x1  V . De aici rezultă că relaţia (3.44)
devine: 8    0    8 . De asemenea, din relaţia (3.43) rezultă
x1  8  0  x1  0  V  8 .
Cazul 4: x1  0 , x2  0
8  x2    0

 x1    0  x1  
x  x  V
 1 2
şi
V 8
x 2    8  2  8  V    0
2
de unde:
V 8 V
x1   4
2 2
V 8 V
x2  8   4
2 2
Cererea optimă din cele două bunuri, cunoscută şi sub numele de cerere
walrasiană (de tip Marshall) este:
V , V  8

X 1 (V )  V
 2  4, V  8
0,V  8

X 2 (V )  V
 2  4,V  8
b) Curba lui Engel este generată de modificarea cererii dintr-un bun în

funcţie de venit, în condiţiile în care preţurile bunurilor rămân nemodificate, cu alte
cuvinte se reprezintă grafic dependenţa cererii din bunul respectiv în funcţie de
venit. Întrcucât noi am determinat funcţiile de cerere necompensată în funcţie de
venit putem trasa curba lui Engel. Astfel, în cazul nostru avem:
X1(V )
X1(V ), X2 (V )
X 2 (V )
0 8 V
Figura 7.36 Curbele lui Engel
7.12. Fie funcţia de utilitate:
U ( x1 , x 2 )  x1 x 2  9 x1  x 2
Se ştie că: p1  0, p2  0,V  0 .

Caracterizaţi cele două bunuri în funcţie de indicatorii cererii.
Soluţie:
Pentru a putea caracteriza cele două bunuri treburie să determinăm
funcţiile de cerere necompensată, fiind funcţii de consum ce depind de preţurile
celor două bunuri, respectiv de venitul consumatorului.
(max)U(x1 , x2 )  x1 x2  9 x1  x2

 p1 x1  p2 x2  V
 x  0, x  0
 1 2
Funcţia lui Lagrange asociată este:
L( x1 , x 2 ,  )  U ( x1 , x 2 )   (V  p1 x1  p 2 x 2 )  x1 x 2  9 x1  x 2   (V  p1 x1  p 2 x 2 )
Condiţiile necesare de optim:
L ()
 0  x2  9  p1  0  x2  9  p1
x1
L()
 0  x1  1  p2  0  x1  1  p2
x2
L()
 0  p1 x1  p2 x2  V

de unde:
x2  9 p1
  p2 x2  9 p2  p1 x1  p1  p2 x2  p1 x1  p1  9 p2
x1  1 p2
şi deci:
V  p1  9 p2
p1 x1  p1 x1  p1  9 p2  V  x1 
2 p1
p x  p1  9 p2 V  p1  9 p2  2 p1  18 p2 V  p1  9 p2
 x2  1 1  
p2 2 p2 2 p2
Cererile optime sunt:
V  p1  9 p2
x1* ( p1 , p2 ,V ) 
2 p1
V  p1  9 p2
x2* ( p1 , p2 ,V ) 
2 p2
Indicatorii cererii sunt:
a) Modificarea cererii din bunul i la o schimbare a preţului aceluiaşi

 dxi 
bun   , ceilalţi factori rămânând constanţi.
 dpi 
V  p1  9 p 2
x1* ( p1 , p 2 , V ) 
2 p1
V  p1  9 p 2
x 2* ( p1 , p 2 , V ) 
2 p2
dx1 V  9 p2
  0  bunul 1 este un bun normal
dp1 2 p12
dx 2 V  p1
  0  bunul 2 este un bun normal
dp 2 2 p 22
b) Modificarea cererii din bunul i la o schimbare a preţului celuilalt

 dx 
bun,  i  , venitul şi preţul bunului i rămânând constante.
 dp 
 j
dx1 9 
 0 
dp 2 2 p1 
  nu putem spune dacă bunurile 1 şi 2 sunt
dx 2 1
  0
dp1 2 p2 
substituibile sau complementare.
c) Modificarea cererii din bunul i la o schimbare a venitului

 dx 
consumatorului,  i  , preţurile bunurilor rămânând nemodificate.
 dV 
dx 2 1
  0  bunul 1 este un bun normal
dV 2 p1
dx 2 1
  0  bunul 2 este un bun normal
dV 2 p 2
7.13. Se dă funcţia de utilitate: U ( x1 , x 2 )  ln x1  ln x 2 .

Se mai ştie că preţurile bunurilor 1 şi 2, p1 , respectiv p 2 sunt strict
pozitive şi că venitul consumatorului (V) este şi el nenegativ. Determinaţi funcţiile
de cerere necompensată şi verificaţi proprietatea acestora.
Soluţie:
Se construieşte programul ce trebuie optimizat:
(max)U(x1 , x2 )  ln x1  ln x2

 p1 x1  p2 x2  V
 x  0, x  0
 1 2
Se optimizează problema cu ajutorul metodei multiplicatorilor lui

Lagrange.
Funcţia lui Lagrange:
L( x1 , x2 ,  )  U ( x1 , x2 )   (V  p1 x1  p2 x2 )  ln x1  ln x2   (V  p1 x1  p2 x2 )
Condiţiile necesare de optim:
L () 1
 0   p1
x1 x1
L() 1
0  p2
x2 x2
L ()
 0  p1 x1  p2 x2  V

Avem:
x2 p V
 1  p1 x1  p 2 x 2  2 p1 x1  V  x1 
x1 p2 2 p1
V
 2 p2 x2  V  x2 
2 p2
1 1 2
 *    .
p1 x1 V V
p1
2 p1
Funcţiile de cerere necompensată derterminate sunt:
V
x1* ( p1 , p2 , V ) 
2 p1
V
x2* ( p1 , p2 ,V ) 
2 p2
Proprietatea funcţiilor de cerere necompensată
Funcţiile de cerere walrasiană sunt funcţii omogene de grad 0 în raport cu

preţurile bunurilor şi venitul consumatorului, adică o multiplicare a preţurilor şi
venitului de acelaşi număr de ori nu afectează cantităţile optime consumate.
Observaţie: O funcţie f : Rn  R este omogenă de grad k, dacă:
f (tx1 , tx 2 , ...,tx n )  t k f ( x1 , x 2 , ..., x n ) .
În cazul în care k este egal cu 0  f (tx1 , tx 2 , ...,tx n )  f ( x1 , x 2 , ..., x n ) .

 kV   V 
*
   
 x (kp1 , kp 2 , kV )   2kp1
1   2 p1 
X ( kp1 , kp 2 , kV )   * 
   V 
 x 2 (kp1 , kp 2 , kV )   kV   
 2kp
 2   2 p2 
adică:
 x1* ( p1 , p2 ,V ) 
X (kp1 , kp2 , kV )  X ( p1 , p2 ,V )   * 

x (
 2 1 2 p , p , V ) 
Concluzie: Se verifică proprietatea funcţiilor de cerere de tip Marshall.
7.14. Pentru funcţia de utilitate de la aplicaţia 7.13. determinaţi cererea de tip Hicks
(compensată) ştiind că preţurile bunurilor 1 şi 2, p1 , respectiv p 2 sunt unitare şi că
u  0.
Soluţie:
Cererea compensată este dată de situaţia în care cunoscând vectorul preţurilor

bunurilor, p, şi nivelul de utilitate dorit a fi obţinut, u , avem de rezolvat problema
de optim:
(min ){ p1 x1  p 2 x 2 }
 x , x
1 2
peperestricţia
restrictia
U ( x , x )  u
 1 2
În cazul nostru avem de optimizat:
(min){ p1 x1  p2 x2 }

U ( x1 , x2 )  u, u  0
 x  0, x  0
 1 2
Pentru determinarea acestui tip de cerere trebuie să parcurgem următorii

paşi:
Pasul 1. Se construieşte Lagrangeanul:

L( x1 , x2 ,  )  p1 x1  p2 x2   (u  U ( x1 , x2 ))  p1 x1  p2 x2   (ln x1  ln x2  u )
Pasul 2. Îndeplinirea condiţiilor necesare de optim:
L () 1 1
 0  p1    0  p1  
x1 x1 x1
L () 1 1
 0  p2    0  p2  
x 2 x2 x2
L ()
 ln x1  ln x2  u

adică:
p1 x 2 p x
  p1 x1  p 2 x 2  x1  2 2  x 2
p 2 x1 p1
 2 ln x 2  u  ln x 22  ln e u
 x22  eu  x2  eu  x2  **  p1 eu .
Funcţiile de cerere hicksiană sunt:
x1** ( p1 , p 2 , u )  x 2** ( p1 , p 2 , u )  eu
7.15. Ştiind că preferinţele unui consumator pentru două bunuri sunt date de funcţia
de utilitate de la aplicaţia 7.13. să se calculeze elasticităţile cerererii fiecărui bun
în raport cu preţul său, preţul celuilalt bun şi venitul consumatorului. Caracterizaţi
cele două bunuri.
Soluţie:
Vom calcula elastisticităţile cererii fiecărui bun. Pentru acesta trebuie să
determinăm funcţiile de cerere necompensată. Deoarece funcţiile cerererii pentru
funcţia U ( x1 , x 2 )  ln x1  ln x 2 au fost determinate în cadrul aplicaţiei 7.3, le vom

prelua pentru calculul elasticităţilor:
V
x1* ( p1 , p2 ,V ) 
2 p1
V
x2* ( p1 , p2 ,V ) 
2 p2
Pentru bunul 1 avem:
 Elasticitatea cererii în raport cu preţul său sau elasticitate directă:
V
x x V 2p V V
Ex / p  1 : 1   2 : 1   2 : 2  1
1 1
p1 p1 2 p1 p1 2 p1 2 p1
Cererea din bunul 1 este o cerere unitar elastică.
 Elasticitatea cererii în raport cu preţul celuilalt bun sau mixtă:
x1 x1
Ex / p  : 0
1 2
p2 p2
Cererea din bunul 1 nu este afectat de modificarea preţului celuilalt bun,

adică este independent de celălalt bun.
 Elasticitatea cererii în raport cu venitul consumatorului:

V
x x 1 2 p1
Ex /V  1 : 1  :  1 deci, inclinaţia spre consumul din bunul 1
1
V V 2 p1 V
este egală cu inclinaţia medie.
În acest caz avem de a face cu preferinţe motetice.
Analog se calculează şi elasticităţile cerererii din bunul 2 în raport cu preţul
său, preţul celuilalt bun şi venitul consumatorului.
7.16. Ştiind că preferinţele unui consumator pentru două bunuri sunt date de funcţia
de utilitate de la aplicaţia 7.13., să se intrepreteze economic multiplicatorul lui
Lagrange.
Soluţie:
Multiplicatorul lui Lagrange, * , a fost calculat în cadrul aplicaţiei 7.3. şi
este egal cu 2 .
V
Interpretarea economică: Multiplicatorul lui Lagrange, numit şi utilitatea
 U ( x1* , x 2* ) 
marginală a venitului,     , arată cu câte unităţi creşte utilitatea

 V 
totală a consumatorului atunci când venitul disponibil al consumatorului creşte cu o
unitate. În cazul cazul nostru avem că utilitatea totală a consumatorului creşte cu
2
unităţi când venitul disponibil al consumatorului creşte cu o unitate.
V
7.17. Ţinând cont că preferinţele unui consumator pentru două bunuri sunt date de
funcţia de utilitate de la aplicaţia 7.13., să se intrepreteze economic multiplicatorul
lui Lagrange din problema duală asociată problemei de maximizare a utilităţii.
Soluţie:
Problema duală asociată problemei de maximizare a utilităţii este tocmai
problema ce minimizează cheltuiala făcută de consumator cu procurarea celor două
bunuri pentru a atinge un nivel de satisfacţie mai mare sau egal cu un nivel de
utilitate dat.
Interpretarea economică: Multiplicatorul lui Lagrange din problema
C ( x1** , x 2** )
duală, numit şi cheltuiala marginală a utilităţii, ( **  ), arată cu câte
u
unităţi creşte cheltuiala minimă atunci când nivelul de utilitate dat creşte cu o
unitate. În cazul cazul nostru avem că cheltuiala minimă creşte cu p1 eu unităţi
atunci când nivelul de utilitate creşte cu o unitate.
7.18. Care dintre perechile următoare de bunuri definesc bunuri substituibile:

a) Abonament pentru servicii de telefonie mobilă, telefon mobil;
b) Ulei de floarea soarelui, ulei de măsline;
c) Miere, zahăr;
d) Drojdie, pâine;
e) Pachet software integrat în alt pachet software;
f) Periuţă de dinţi, pastă de dinţi.
Soluţie:
Perechile de bunuri substituibile sunt:
 Ulei de floarea soarelui, ulei de măsline;
 Miere, zahăr.
7.19. Care dintre perechile următoare de bunuri definesc bunuri complementare:

a) Unt, margarină;
b) Zahăr, zaharină;
c) Abonament pentru servicii de telefonie mobilă, telefon mobil;
d) Pachet software integrat în alt pachet software;
e) Pepsi, Coca-Cola;
f) Periuţă de dinţi, pastă de dinţi.
Soluţie:
Perechile de bunuri complementare sunt:
 Abonament pentru servicii de telefonie mobilă, telefon mobil;
 Pachet software integrat în alt pachet software;
 Periuţă de dinţi, pastă de dinţi.
7.20. Care dintre următoarele bunuri au cerere total inelastică?

a) Pâine;
b) Carte de bucate;
c) Computer;
d) Hârţie igienică;
e) Perie de dinţi;
f) Făină;
g) Memory Stick.
Soluţie:
Bunuri care au cerere total inelastică sunt acele bunuri ale căror cantitatea
consumată nu este afectată de orice variaţie a preţurilor acestor bunuri. În cazul
nostru astfel de bunuri sunt: pâinea, hârtia igienică şi peria de dinţi.
Capitolul 9. FUNCŢII DE PRODUCŢIE
9.1. Pentru producerea unui bun se utilizează forţa de muncă (L>0) şi capitalul
(K>0). Funcţia de producţie aferentă producerii acestui bun este:
q  q ( K , L )  4 KL  L2 K
Se ştie că stocul de capital pe termen scurt este K = 16 unităţi. Calculaţi

volumul forţei de muncă ce asigură o producţie totală maximă.
.
Soluţie:
Datorită faptului că stocul de capital pe termen scurt este K = 16 unităţi,
funcţia de producţie va fi o funcţie ce depinde numai de volumul de forţă de
muncă:
q  q ( L)  64 L  4 L2
Din condiţiile de nenegativitate, adică rezultatul producţie trebuie

să fie pozitiv se deduce că q ( L)  4 L(16  L)  0 . Cum L  0 rezultă că
q ( L)  16  L  0 , adică L  16 persoane.
Pentru a calcula volumul forţei de muncă ce asigură o producţie maximă,
trebuie să calculăm valoarea lui L în care se anulează prima derivată, adică:
q ' ( L )  0 , de unde: q' ( L)  64  8L  0  L  8 persoane.
Outputul maxim este q *  q(8)  512  256  256

Tabelul de variaţie asociat funcţiei q ( L)  4 L  L2 este:
L 0 8 16
q' ( L) 0 ++++++++++++++++++++++++0 - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
q (L) MAX
Putem spune că outputul maxim posibil a fi obţinut de firma respectivă este

q *  256 , folosind pentru aceasta K *  16 unităţi de capital şi L*  8 persoane.
q  q ( K , L )  K 5 L  3K 3 L
unde L şi K reprezintă forţa de muncă, respectiv capitalul. Necesarul de capital

pentru producerea bunului respectiv este asigurat şi este de 3 unităţi.
Se cere:
a) Calculaţi necesarul de forţă de muncă ce asigură o producţie totală
maximă;
b) Să se calculeze volumul de forţă de muncă ce asigură o productivitate
medie cât mai mare.
Soluţie:
a) Ştiind că stocul de capital pe termen scurt este K = 3 unităţi, funcţia de
producţie va fi o funcţie ce depinde numai de volumul de forţă de muncă:
q ( L)  243 L  81L
Ţinând cont de condiţiile de nenegativitate, adică rezultatul producţiei

trebuie să fie pozitiv se deduce că q ( L)  81 L (3  L )  0 . Cum L  0 rezultă că
3  L  0 , adică L  9 persoane.
q' ( L)  0
de unde:
243
q' ( L)  1 / 2  81  0  243  162 L  L  1,5  L  2,25  2 persoane
2L
Astfel, outputul maxim este q *  q( 2)  181,65 .

Tabelul de variaţie asociat funcţiei q ( L)  243 L  81L este:
L 0 2 9
q' ( L) 0 ++++++++++++0 - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
q (L) MAX
b) Pentru calcularea volumului de forţă de muncă ce asigură o

productivitate medie cât mai mare trebuie să calculăm, mai întâi, productivitatea
medie:
q  q ( K , L)  243 L  81L
q( L)
qL  q   243L1 / 2  81
L
Întrucât stocul de capital nu se modifică (adică este constant), calculăm

prima derivată a productivităţii medii în raport cu L şi valoarea lui L în care
derivata se anulează:
  243 243 243

q L q   81  0   81  L   3  L  3 persoane
L L 81
Deci, volumul de forţă de muncă ce asigură o productivitate medie maximă

este de 3 persoane.
9.3. Fie funcţia de producţie:

L3
q  q ( K , L)  KL2 
K
unde: L şi K reprezintă forţă de muncă, respectiv capitalul. Necesarul de capital

pentru producerea bunului respectiv este asigurat şi este de 2 unităţi.
Să se calculeze volumul producţiei de la care producţia începe să crească cu
o rată descrescătoare.
Soluţie:
Deoarece stocul de capital pe termen scurt este K=2 unităţi, funcţia de
L3
q ( L)  2 L2 
2
Conform legii randamentelor marginale descrescătoare producţia începe să

crească cu o rată descrescătoare din punctul de maxim al productivităţii marginale.
Productivitatea marginală este:
q ( L) 3
 4 L  L2
q ( L) 
L 2
Este necesar să determinăm prima derivată a productivităţii marginale:

q ( L)  L  q ( L)  4  3L
L
De asemenea, trebuie să calulăm valoarea volumului de forţă de muncă în

care se anulează prima derivată a productivităţii marginale:
q ( L ) 4
q ( L ) L   0  4  3 L  0  L   1,33  1 persoane
L 3
9.4. Funcţia de producţie aferentă producerii unui bun este:
L
q ( K , L)  4 L K  9
K
unde: L şi K reprezintă forţa de muncă, respectiv stocul de capital.
Se cere:
a) Să se calculeze productivităţile medii în raport cu fiecare factor de
producţie;
b) Să se calculeze productivităţile marginale în raport cu fiecare factor de
producţie;
c) Verificaţi concavitatea funcţiei de producţie.
Soluţie:
a) Calculăm productivităţile medii în raport cu:

 volumul forţei de muncă:
q ( K , L) 9
qL  L 4 K 
L K
 stocul de capital:
q L ( K , L) 4 L 9L
qK    
K K K
b) Calculăm productivităţile marginale în raport cu:

q ( K , L) 9
q L ( K , L)  4 K 
L K
q( K , L) 2 L 9 L
q K ( K , L)    2
K K K
c) Verificăm concavitatea funcţie de producţie cu ajutorul matricei hessian:
  2 q ( K , L)  2 q ( K , L) 
 2

H q   2 L 2
LK 
  q ( K , L)  q ( K , L) 
 
 LK K 2 
Trebuie să calculăm derivatele parţiale de ordinul 2:
 2 q( K , L)
0
L2
 2 q( K , L) 9L
2
  LK 3 / 2 
K 2K 3
 2 q( K , L) 2 9  2 q( K , L)
  2 
LK K K KL
 2 9 
 0  
q  K K2 
H 
 2 9 9L 
  2  LK 3 / 2  
 K K 2K 3 
cu minorii:
1  0  0
2 9
0 
K K2 4 36 81
2     5/2  4
2 9 9L K K K
 2  LK 3 / 2 
K K 2K 3
L
de unde reiese că funcţia de producţie q ( K , L )  4 L K  9 este numai
K
q-concavă dacă şi numai dacă  2  0 . Funcţia nu poate fi strict concavă întrucât
 1  0.
9.5. Fie funcţia de producţie: q ( K , L)  7 K 2 L3  10 unde L şi K reprezintă forţa

de muncă, respectiv stocul de capital.
Se cere:
a) Să se calculeze norma de substituire a factorilor;
b) Să se calculeze elasticitatea normei de substituire a factorilor;
c) Să se calculeze elasticităţile outputului în raport cu fiecare factor de
producţie.
Soluţie:
a) norma de substituire a factorilor ( Rms ( K , L) ), cu K – factor ce substituie
şi L – factor substituit, este: q ( K , L)  7 K 2 L3  10
F ( K , L)
dK L 21K 2 L2 3 K 3
r (k )  Rms ( K , L)        k
dL F ( K , L) 14 L3 K 2 L 2
K
K
şi arată că sunt necesare unităţi din factorul K pentru a înlocui o unitate din
L
factorul L, astfel încât valoarea funcţiei q ( K , L) să nu se modifice (unde K este
factorul ce substituie, iar L este factorul substituit).
b) elasticitatea normei de substituire a factorilor este:

dr(k ) r (k ) 3 k K
 (k )  :    1 , unde k 
dk k 2 3 L
k
2
şi arată că norma de substituire a factorilor se modifică cu 1 procent atunci când

înzestrarea tehnică a muncii se modifică cu un procent.
c) elasticităţile outputului în raport cu:

q( K , L) q( K , L) 7 K 2 L3  10 L
EL  :  21K 2 L2 :  21K 2 L2  2 3

L L L 7 K L  10
21K 2 L3

7 K 2 L3  10
21K 2 L3
arată că valoarea funcţiei q ( K , L) se modifică cu procente atunci când
7 K 2 L3  10
factorul L creşte cu un procent.
q( K , L ) q( K , L ) 7 K 2 L3  10 K
EK  :  14 KL3 :  14 KL3  
K K K 7 K 2 L3  10
14 K 2 L3

7 K 2 L3  10
14 K 2 L3
arată că valoarea funcţiei q ( K , L) se modifică cu procente, atunci
7 K 2 L3  10
când factorul K creşte cu un procent.
9.6. Pentru producţia unui bun se dă următoarea funcţie de producţie:
q(r1 , r2 , r3 , r4 )  r12 r2  r1r3  r42
unde r1 , r2 , r3 şi r4 sunt inputurile (factorii ce intră în procesul de producţie) şi

valorile acestora sunt mai mari strict decât zero.
Verificaţi dacă resursele (inputurile) r2 şi r3 sunt substituibile sau nu cu r1 .
Soluţie:
Spunem că inputurile r1 şi r3 sunt separabile de r1 (nu sunt substituibile
cu r1 ) dacă:
 q (r ) 
 
  r2 
0
r1  q (r ) 
 
 r2 
Avem:
 q(r )   r12 
   
  r2    2 r2    r1  1
    0

r1 q(r )  r1  r1  r1  2 r2  2 r2
 
 r2   
 
de unde deducem că inputurile r1 şi r3 nu sunt separabile de r1 (sunt substituibile
cu r1 ).
9.7. La nivelul unei firme, funcţia de producţie este de forma:
2 LK
q  q( K , L )  K  0, L  0.
LK
Se cere verificarea omogenităţii funcţiei, tipul de randament la scală şi

dacă inputurile K şi L separabile.
Soluţie:
 Omogenitatea funcţiei:
Fie   0 cu scalar cu care vom multiplica atât L, cât şi K pentru
verificarea omogenităţii funcţiei:
2LK 22 LK LK
q ( K , L )    2  q ( K , L)  funcţia
L   K  ( L  K ) LK
q ( K , L) este omogenă de grad 1 în K şi L.
 Natura randamentelor la scală:

Multiplicăm cu   0 , un scalar, atât L cât şi K în funcţia q ( K , L) , adică:
q ( K ,  L )   k q ( K , L )
Putem avea una din situaţiile:

 z  1  randamente descrescătoare la scală;
 z  1  randamente constante la scală;
 z  1  randamente crescătoare la scală.
Cum q (K , L)  q ( K , L)  avem randamente constante la scală.
 Separabilitatea factorilor L şi K:
  q ( K , L )    2 K 2  4 KL
      factorii K şi L nu
K  L  K  ( K  L) 2  ( K  L)
3
sunt separabili.
9.8. Funcţia de producţie la nivelul unei întreprinderi este:
q ( K , L)  6 K 2 L2  K 3 L
Calculaţi:
a) elasticitatea outputului în raport cu factorul L;
b) elasticitatea outputului în raport cu factorul K;
c) elasticitatea scalei;
d) producţia medie ce revine pe unitatea de scală;
e) producţia marginală pe unitatea de scală;
f) panta producţiei marginale pe unitatea de scală.
Soluţie:
Calculăm:
a) elasticitatea outputului în raport cu factorul L:
qK , L  qK , L  1 6K 2 L
L  :  12 K 2 L  K 3   1
L L 6K 2 L  K 3 6K 2 L  K 3
deci o creştere cu 1% a consumului de factor L conduce la o sporire tot cu

2
6K L
 1 % a producţiei.
6K 2 L  K 3
b) elasticitatea outputului în raport cu factorul K:
qK , L  q K , L  1
K  :  12 KL2  3K 2 L  
K K 6KL  K 2 L  
2
3K (4 L2  KL) 3(4 L2  KL)

 
K (6 L2  KL ) 6 L2  KL
deci la o creştere cu 1% a consumului de factor K, outputul va
3(4 L2  KL )
creşte cu %.
6 L2  KL
c) elasticitatea scalei:
 K , L  
dqK , L  qK , L 
: /  1 
 :

d 4 6 K 2 L2  K 3 L  4 6 K 2 L2  K 3 L 

d  d 
1
 43 6 K 2 L2  K 3 L    4 1
3 6 K 2 L2  K 3 L 
şi arată că la o creştere de 1% a scalei, outputul va creşte de asemenea cu

4%. (deci dublând, spre exemplu, consumul din fiecare input vom obţine o
producţie cvadruplă celei iniţiale);
d) producţia medie ce revine pe unitatea de scală:
qK , L  4 6 K 2 L2  K 3 L  3
q     6 K 2 L2  K 3 L   3 q ( K , L )
 
e) producţia marginală pe unitatea de scală:
q(K , L)  4 6 K 2 L2  K 3 L 

q'     43 6 K 2 L2  K 3 L 
 
f) panta producţiei marginale pe unitatea de scală:
q'     qK2 , L    4 6 K L2  K L   122 6 K 2 L2  K 3 L 

2 3 2 2 3
 
9.9. Pentru funcţia de producţie:
q  q ( K , L)  9 L2 K 2  11L3 K ,
cu factorii K  0 (capital) şi L  0 (forţa de muncă).

Determinaţi domeniul de producţie posibil şi reprezentaţi grafic zonele de
producţie corespunzătoare. Se ştie că stocul de capital pe termen scurt este
K = 4 unităţi.
Soluţie:
a) Pentru a putea afla domeniul de producţie posibil, vom porni de la
definiţia acestuia:
Domeniul de producţie posibil la nivelul firmei f , notat cu D f , reprezintă
mulţimea vectorilor de producţie posibili, sau, altfel spus, reprezintă mulţimea
combinaţiilor posibile de inputuri r  (r1 , r2 , ..., ri , ..., rm ) care permit, din punct
de vedere tehnologic, obţinerea unor anumite niveluri de producţie q, adică:

D f  d f  R m 1 / d f  ( r1 ,  r2 , ...,  ri , ...,  rm , q)T este posibil la nivelul firmei f 
Astfel, domeniul de producţie posibil, D f , la nivelul firmei f va fi:
  K  
 3
  
D f  d f  R /   L  şi K  0, L  0, q  0
  2 2 3  
  9 L K  11L K  q  
Observaţie:  K ,  L indică faptul că factorii K (capital) şi L (forţa de

muncă) intră în procesul de producţie, iar q reprezintă cantitatea de bun produs.
b) Ca să putem reprezenta grafic zonele de producţie corespunzătoare,

trebuie să luăm în considerare:
 producţia fizică maximă;
 producţia fizică medie;
 producţia fizică marginală.
Pentru că stocul de capital pe termen scurt este K = 4 unităţi, funcţia de

q  q ( L )  144 L2  44 L3
Din condiţiile de nenegativitate, adică rezultatul producţie trebuie să fie

pozitiv, se deduce că q ( L)  4 L2 (36  11L)  0 . Cum L  0 , rezultă că
q ( L)  36  11L  0 , adică L  3,66  3 persoane.
Calculăm:
 producţia fizică maximă posibilă:

q' ( L)  0
de unde q' ( L )  288 L  132 L2  12 L( 24  11L )  0  L  2,18  2 persoane .

Outputul maxim este q *  q (3)  144  9  44  27  1296  1188  108
Tabelul de variaţie asociat funcţiei q  q( L)  144 L2  44 L3 este:
L 0 2 3
q' ( L) 0 +++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++0 - - - -
q (L) MAX
Putem spune că outputul maxim posibil a fi obţinut de firma respectivă este

*
q  108 , folosind pentru aceasta K *  4 unităţi de capital şi L*  2 persoane.
 productivitatea fizică medie:
q( L)
qL  q   144 L  44 L2
L
Calculăm prima derivată a productivităţii medii şi valoarea lui L în care se
anulează aceasta:
  144 18
q  q  144  88L  0  88L  144  L 
L   1,636  L  1 persoane
88 11
Deci, volumul de forţă de muncă ce asigură o productivitate medie maximă
este de 1 persoane.
 producţia fizică marginală:
q ' ( L)  288L  132 L2


q ( L)  L  q ( L)  288  264 L
L
De asemenea, trebuie să calculăm valoarea volumului de forţă de muncă în
care se anulează prima derivată a productivităţii marginale:

q ( L)  L  q ( L)  0  288  264 L  0  L  288  1,1,09  1 persoane
L 264
Reprezentăm grafic zonele de producţie:
Figura 9. 31 Zonele de producţie pentru aplicaţia 9.9
q  q ( K , L)  KL  2 K
unde L şi K reprezintă forţa de muncă, respectiv capitalul.
Să se reprezinte izocuanta corespunzătoare unui nivel de producţie dat, q * ,
şi să se calculeze norma tehnică de substituire.
Soluţie:
q*
q ( K , L )  K ( L  2)  q *  K  f ( L ) 
L2
q*
f ( L )    0  f este descrescătoare
( L  2) 2
q*
f ( L)   0  f este convexă
( L  2) 3
q*
lim 
L 0 L2
q*
lim 0
L  L  2
Reprezentăm grafic izocuanta:
Figura 9.32 Izocuanta corespunzătoare funcţiei de producţie q ( K , L)  KL  2 K
Norma tehnică de substituire este:
F ( K , L)
dK L K
Rms ( K , L)    
dL F ( K , L ) L2
K
K
şi arată că sunt necesare unităţi din factorul K pentru a înlocui o unitate din
L2
factorul L, astfel încât valoarea funcţiei q ( K , L) să nu se modifice (unde K este
factorul ce substituie, iar L este factorul substituit).
Capitolul 10. MAXIMIZAREA PROFITULUI
10.1. La nivelul unei întreprinderi, se dă funcţia inversă a cererii, p(q)  q 2  9 , cu

q3
q  3 , şi funcţia de cost C (q )   2 q  11 .
2
Determinaţi funcţia de profit la nivelul întreprinderii.
Soluţie:
Se ştie că funcţia de profit este dată de:
 (q)  p (q)q  C (q )
Astfel, la nivelul întreprinderii, funcţia de profit este:
q3
 ( q )  q 3  9q   2 q  11
2
10.2. La nivelul unei întreprinderi, se dă funcţia inversă a cererii, p(q)  q  2 ,

cu q  0 . Să se calculeze surplusul firmei când preţul pieţei este p*  4 .
Soluţie:
Surplusul firmei este:
( p *  p0 )q * 44  2
Sf   Sf   4 unităţi monetare.
2 2
unde q *   p *  2  4 .
2
10.3. La nivelul unei firme, aflată în concurenţă perfectă, se dă funcţia de

producţie:
q  q ( r1 , r2 )  5 r1  7 r2
unde q reprezintă volumul producţiei, iar r1 , r2 reprezintă cantităţile utilizate din

cei doi factori. De asemenea, se ştie că preţurile unitare aferente r1 , r2 sunt
x1 , respectiv x 2 , iar p reprezintă preţul outputului.
Determinaţi:
a) funcţia de cost minim;
b) funcţia profitului;
c) funcţia de ofertă a firmei.
Soluţie:
a) Funcţia de cost total se scrie:
CT ( x1 , x 2 , q)  x1 r1*  x 2 r2*
unde x1 şi x 2 reprezintă preţurile unitare ale factorilor de producţie r1 , respectiv

r2 , iar r1* şi r1* reprezintă cantităţile optime de factori consumaţi în procesul de
producţie.
Determinăm cantităţile optime din cei doi factori optimizând programul:
 min { x 1 r1  x 2 r2 }
 r ,r
1 2

 q  5 r1  7 r2
 r  0, r  0
 1 2


q  5 r1  7 r2 .
Vom găsi soluţiile optime ale acestui program prin aplicarea metodei
multiplicatorilor lui Lagrange.
Funcţia lui Lagrange este:
L( r1 , r2 ,  )  x1 r1  x 2 r2   ( q  5 r1  7 r2 )
L () 5 5
 0  x1   0  x1 
r1 2 r1 2 r1
L () 7 7
 0  x2   0  x2 
r2 2 r2 2 r2
L ()
 0  q  5 r1  7 r2

2
x 5 r2 25  x 2 
Dar: 1   49r1 x12  25r2 x 22  r1    r2 .
x 2 7 r1 49  x1 
De asemenea avem:
25 x 2 r2 (25 x 2  49 x1 ) 7 qx1
q r2  7 r2   r2  ,
7 x1 7 x1 (25 x 2  49 x1 ) 2
de unde cantităţile optime din fiecare factor sunt:
25q 2 x 22
r1* ( x1 , x 2 , q ) 
(25 x 2  49 x1 ) 2
49q 2 x12
r2* ( x1 , x2 , q ) 
(25 x2  49 x1 ) 2
Funcţia de cost minim este:
* * * * 25q 2 x22
CT( x1 , x2 , q)  x r  x r  x r ( x1 , x2 , q)  x r ( x1 , x2 , q)  x1
1 1 2 2 1 1 2 2 
(25x2  49x1 ) 2
49q 2 x12 q 2 x1 x2 (25 x2  49 x1 )

 x2 
(25 x2  49 x1 ) 2 (25 x2  49 x1 ) 2
b) Funcţia profitului:
Ştiind că profitul este dat de:  (r1 , r2 )  pq  x1 r1*  x 2 r2* obţinem:
q 2 x1 x2 (25 x2  49 x1 )
 ( p, x1 , x2 )  pq  CT (q )  pq  .
(25 x2  49 x1 )2
c) Funcţia de ofertă a firmei:

Pentru a determina funcţia de ofertă trebuie să ţinem cont de faptul că
firma se află în competiţie perfectă, de unde şi condiţia necesară de optim pentru
rezolvarea problemei de maximizare a profitului (vezi secţiunea 7.3):

0
q
ceea ce implică p  C m (q ) .
Astfel avem:
2qx1 x 2 (25 x2  49 x1 )
p
( 25 x 2  49 x1 ) 2
de unde obţinem funcţia de ofertă a firmei:

p(25 x 2  49 x1 )
q* 
2 x1 x 2
q  q( K , L)  2 L1 / 2  4 K 1 / 2 ,
cu w, iar rata dobânzii cu r.
Determinaţi:
a) funcţia de cost de producţie minim;
b) funcţia profitului;
c) funcţia de ofertă a firmei şi cererile de factori.
Soluţie:
a) Deoarece producătorul doreşte să-şi minimizeze costul de producţie,
trebuie să optimizăm programul:
 min { wL  rK }
 L,K
 1/ 2 1/ 2
q  2 L  4 K
 K  0, L  0

L(r1 , r2 ,  )  wL  rK   ( q  2 L1 / 2  4 K 1 / 2 )
L() 1 1
0w 0 w
L K K
L() 1 1
 0  r  2  0  r  2
K L L
L ()
 0  q  2 L1 / 2  4 K 1 / 2

w 1 L 4w 2 K
Avem:  L .
r 2 K r2
4w K wr
Dar: q 4 K 4 K  , de unde:
r  r 
q2r 2
K
16( w  r ) 2
4w 2  q 2 r 2  q 2 w2
L   
r 2  16( w  r ) 2  4( w  r ) 2
q2
Aşadar CT (r , w)  wL*  rK *  r 2  w 2 
4( w  r ) 2
b) Funcţia profitului:
Profitul este dat de:  ( L, K )  pq  CT ( q)

q2
şi obţinem:  ( L, K )  pq  CT ( q)  pq  2
r 2  w 2  .
4( w  r )
c) Funcţia de ofertă a firmei:
În determinarea funcţiei de ofertă trebuie să ţinem cont de faptul că firma

se află în competiţie perfectă, de unde şi condiţia necesară de optim pentru

rezolvarea problemei de maximizare a profitului (vezi secţiunea 7.3):  0 ceea
q
ce implică p  C m (q ) .
Astfel, avem:
q
p 2
r 2  w 2 
2( w  r )
de unde obţinem funcţia de ofertă a firmei:
2 p(w  r ) 2
q* 
w2  r 2
Determinarea cererilor de factori, ce maximizează profitul, presupune

exprimarea cantităţilor optime din fiecare factor, în funcţie de preţurile unitare ale
factorilor de producţie şi de preţul outputului, ca urmare a maximizării profitului.

Cererile de factori sunt:
p 2 w 2 (r  w) 2
 L* 
(r 2  w 2 ) 2
p 2 r 2 (r  w) 2
 K* 
4(r 2  w 2 ) 2
10.5. Pornind de la datele de la aplicaţia 10.4, să se traseze curba izoprofitului

ştiind că se menţin constant salariul, rata dobânzii, ce sunt egale cu unitatea,
precum şi preţul bunului produs.
Soluţie:
Pentru a trasa curba izoprofitului, trebuie să determinăm funcţia profitului
în funcţie de volumul necesar din fiecare factor.
Avem:
4w2 K 16 pw  r 2
 ( L, K )  8 p K  wL  rK  K  wL
r2 r
16 pw  r 2
K 
L r  (16 p  1) K  
w
Reprezentăm curba izoprofitului (figura 7.18):
L
L 
K L 
K
16 p  1
Figura 7.18 Curba izoprofitului pentru q  2 L1 / 2  4 K 1 / 2

10.6. Se dă forma funcţiei de producţie:
q  q( K , L)  2 L1 / 2  4 K 1 / 2
cu w, iar rata dobânzii cu r, acestea fiind egale cu unitatea.
Cerinţe:
a) Determinaţi funcţia profitului;
b) Să se calculeze nivelul outputului ce maximizează profitul întreprinderii
ştiind că preţul outputului este 4 u.m.
Soluţie:
a) Producătorul doreşte să-şi maximizeze profitul şi, deci, trebuie să
optimizăm programul:
 max ( pq  wL  rK )
 L,K
 2 2. / 3
 q  64 L K 2/3
 K  0, L  0

dar:
q 2  64 L2. / 3 K 2 / 3    q  8L1/ 3 K 1/ 3
de unde programul ce trebuie rezolvat devine:
max ( pq  wL  rK )
 L, K max ( p 64 L2. / 3 K 2 / 3  wL  rK )
 2 2. / 3 2/3 
q  64 L K   L, K 
 K  0, L  0  K  0, L  0

max (8 pL1 / 3 K 1 / 3  wL  rK )
  L, K
 K  0, L  0
Deoarece avem de optimizat un program de maximizare fără legături,
condiţiile necesare pentru optimizare sunt:
 () 8 8
 0  p L 2 / 3 K 1 / 3  w  0  p L 2 / 3 K 1 / 3  1  0
L 3 3
 () 8 8
 0  p L1 / 3 K  2 / 3  r  0  p L1 / 3 K  2 / 3  1  0
K 3 3
K
de unde: 1  K L.
L
Aşadar funcţia profitului este:
 ( L, )  8 pL2 / 3  2 L
 ( K , L ) 16 1 / 3 16 1 / 3 1 3
Dar:  pL  2  0  pL  2  8 pL1 / 3  3  1 / 3 
L 3 3 L 8p
3
 8p 
de unde rezultă: L  K   
 3 
2/3
 8 p  3  83 p 2
şi obţinem: q( p)  8    2  funcţia de ofertă a întreprinderii sau
 3   3
cantitatea de output ce maximizează profitul firmei.
b) Determinăm nivelul outputului ce maximizează profitul întreprinderii

atunci când preţul outputului este 4 u.m.
8 3  4 2 8192
Avem: q (4)    910,22
32 9
10.7. La nivelul unei firme, aflată în concurenţă perfectă, se dă funcţia de

producţie:
q  q (r1 , r2 )  r11 / 3 r21 / 2
unde q reprezintă volumul producţiei, iar r1 , r2 reprezintă cantităţile utilizate din

cei doi factori. Se ştie că preţurile unitare aferente r1 , r2 sunt x1 , respectiv x 2 , iar
p reprezintă preţul outputului. Determinaţi funcţia de profit în funcţie de preţul
bunului produs şi preţurile unitare ale factorilor.
Soluţie:
Cum producătorul urmăreşte maximizarea profitului, avem de rezolvat
următorul program de maximizare fără legături:
[max]( p  q  x1 r1  x 2 r2  p  r11 / 3 r21 / 2  x1 r1  x 2 r2 )

 r ,r
1 2
r1  0, r2  0
Condiţiile necesare:
 (r1 , r2 ) p  2 / 3 1 / 2 p
 r1 r2  x1  0  r1 2 / 3 r21 / 2  x1
r1 3 3
 (r1 , r2 ) p 1 / 3 1 / 2 p
 r1 r2  x 2  0  r11 / 3 r21 / 2  x 2
r2 2 2
A determina funcţia de profit în funcţie de preţul outputului şi preţurile

unitare ale factorilor este echivalent cu a determina cererile de factori şi funcţia de
ofertă (componente ale funcţiei de profit) în funcţie de aceşti parametri.
Deci avem:
p  2 / 3 1/ 2
r1 r2
3 2r x 3r x
 2  1  r2  1 1
p 1/ 3 1/ 2 3r1 x2 x2
r1 r2
2
de unde:
2
p  2 / 3  3r1 x1 
r1    x1 .
3  x2 
Rezultă:
p6
r1 
216 x13 x 23
p6
3  x1
216 x13 x23 p6
r2  
x2 144 x12 x24
Deci, cererile de factori sunt:
p6
r1* ( p, x1 , x 2 ) 
216 x13 x 23
p6
r2* ( p, x1 , x 2 ) 
144 x12 x 24
Funcţia de ofertă:
1/ 3 1/ 2
 p6   p6  p5
q ( p )   3 3
  2 4
 
 216 x1 x 2   144 x1 x 2  72 x12 x 23
Funcţia de profit în funcţie de preţul outputului şi preţurile unitare ale

factorilor este:
p6 p6 p6 p6 p6 p6
 ( p , x1 , x 2 )   x1  x 2   
72 x12 x 23 216 x13 x 23 144 x12 x24 72 x12 x 23 216 x12 x 23 144 x12 x23
Deci funcţia profitului este:

p6
 ( p, x1 , x 2 ) 
432 x12 x 23
10.8. Pentru funcţia de profit determinată la aplicaţia 10.7 verificaţi proprietăţile

acesteia.
Soluţie:
Funcţia de profit pentru care vom verifica dacă îndeplineşte proprietăţile
aferente este:
p6
 ( p, x1 , x 2 ) 
432 x12 x 23
Verificăm proprietăţile:
1. Funcţia de profit  ( p, x)  0, oricare ar fi p  0 şi x  0 , într-o
analiză pe termen lung.
Aceasta înseamnă că firma „se angajează” ori în activitatea de a nu face

nimic, şi atunci V  C  0 , fie desfăşoară o activitate în urma căreia
V  0 , C  0 , dar totuşi V  C , sau ultima situaţie posibilă V  0 ,
C  0 , dar V  C , altfel nu are sens economic să desfăşoare o
asemenea activitate, cel puţin într-o abordare pe termen lung şi luând
doar criteriul economic al câştigului.
2. Funcţia de profit  ( p, x) este crescătoare în p. Astfel se pune

problema dacă derivata funcţiei de profit în raport cu preţul bunului
produs (outputului) este mai mare decât zero.
 6 p5 p5
  0
p 432 x12 x 23 72 x12 x 23
3. Funcţia de profit  ( p , x ) este descrescătoare în x, adică derivatele

parţiale ale funcţiei de profit în raport cu preţurile factorilor sunt mai
mici ca zero.
 2 p6
 0
x1 432 x13 x 23
 3p6
 0
x 2 432 x12 x 24
4. Funcţia de profit  ( p, x) este convexă şi continuă în (p,x).

Vom studia convexitatea funcţiei de profit cu ajutorul matricei hessian,
compusă din derivatele sale parţiale de ordinul doi în raport cu p , x 1 , x 2 .
  2    2    2   
 
 p 2 px1 px 2 
  2    2    2   
H  ( x, p )   
 x1 p x12 x1 x 2 
  2       2   
2
 
 x 2 p x 2 x1 x 22 
adică:
 5p4 p5 p5 
 2 3
  
 72 x1 x 2 36 x13 x 23 24 x12 x 24 
 p5 p6 p6 
H  ( x, p )  3 3 
 36 x1 x 2 72 x13 x 23 72 x13 x 24 
 p5 p6 p6 
  2 4 
 24 x1 x 2 72 x13 x 24 36 x12 x 25 
cu minorii:
5p4
1  0
72 x12 x 23
 5p4 p5 
  
 72 x 2 x 3 36 x1 x 2 
3 3
1 2 p10
 2  det   0 () x1  0
 p5 p6  5184 x 6 x 6
  1 2
 36 x 3 x 3 72 x13 x 23 
 1 2
 4 
 5p p5 p5 
   
2 3 36 x13 x 23 2 4
 72 x1 x 2 24 x1 x 2 
 p5 p6 p6 
 3  det  
 36 x 3 x 3 72 x13 x 23 3 4
72 x1 x 2 
 1 2 
 p5 p6 p6 
 
 24 x 2 x 4 72 x13 x 24 2 5
36 x1 x 2 
 1 2
5 p16 (71  x1 )
  0 () x1  0, x 2  0
373248 x19 x11
2
Cum toţi minorii sunt mai mari strict decât zero, adică, în condiţiile în care
x1  71 , rezultă că funcţia de profit este strict convexă.
5. Lema lui Hotelling: Dacă  ( p, x) este o funcţie diferenţiabilă în p şi

x, atunci există un unic output q * ( p, x)   ( p, x) şi o singură
p
combinaţie:
 ( p, x)
r * ( p, x )  (r1* , r2* , ..., rm
* ) , cu r ( p, x)  
*
i , i  1, m
xi
 6 p5 p5
   q * ( p, x1 , x 2 )
p 432 x12 x 23 72 x12 x 23
 ( p, x ) 2p6
   r1* ( p, x1 , x 2 )
x1 432 x13 x 23
 ( p, x) 3p6
   r2* ( p, x1 , x 2 )
xi 432 x12 x24
6. Funcţia de profit  ( p, x) este omogenă de grad 1 în (p,x), adică

dacă preţurile atât ale factorilor, cât şi preţul outputului se multiplică
cu  , atunci şi profitul se multiplică tot cu acea constantă,   0.
6 p 6 6 p 6 p 6
 (p, x1 , x 2 )      ( p, x1 , x 2 )
4322 x12 3 x 23 4325 x12 x 23 432 x12 x 23
p6
Concluzie: Funcţia,  ( p, x1 , x 2 )  , îndeplineşte toate
432 x12 x 23
proprietăţile aferente funcţiei de profit.
10.9. La nivelul unei întreprinderi, se dă funcţia inversă a cererii,

p(q)  12q  132 , cu q  0
Să se calculeze surplusul firmei când preţul pieţei este p *  144 .
Soluţie:
Surplusul firmei este:
( p *  p0 )q * 12
Sf   S f   6 unităţi monetare.
2 2
*
p  132 144  132
unde q *   1
12 12
sau
q* q* 1
 p 
* * *
Sf   p (q) dq  p q   p( q)dq  144   (12q  132)dq 
0 0 0
1
 q2  1 12
 144  12   132q 0  144   132  144  132  6  6 unităţi monetare
 2 0 2
10.10. O firmă f are, în anul curent, un profit  0  250 mii lei, iar profiturile din
anii următori sunt estimate a fi aproximativ egale cu cel din anul curent
(  0   t   t 1 ). Să se calculeze valoarea prezentă a profitului pentru următorii 4
ani, ştiind că rata de actualizare este r  9% .
Soluţie:
În ipoteza că  t   t 1 , unde t = 0, 1, 2, ..., atunci valoarea prezentă a
firmei va fi:
  1 t 
  1 
 1 1 1   1 r   1 r
VP f   0 1    ...   ...    0     0 
 1  r (1  r ) 2 (1  r )t   1 r
  1 
 1 r 
 
1,9
 VPf  250   527,777 mii lei
0,9

stancu-APLICATII REZOLVATE MICROECONOMIE CANTIT PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

stancu-APLICATII REZOLVATE MICROECONOMIE CANTIT PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

APLICAŢII REZOLVATE

Prof. dr. Stelian STANCU

Capitolul 5. COSTUL DE OPORTUNITATE

5.1. Fie T = 100 ore, w = 10 u.m./h., p = 1, C 0 = 200 u.m. şi U(C,R) = CR.

5.2. La nivelul unei firme se dă următoarea funcţie de producţie, în condiţii de

unde r1 , r2 reprezintă cantităţile de inputuri utilizate în procesul de producţie, iar

reprezintă cantităţile optime de factori consumaţi în procesul de producţie.

ce presupune minimizarea costului cu factorii de producţie r1 şi r2 pe restricţia

L(r1 , r2 ,  )  x1 r1  x 2 r2   (q  2r12  4r22 )

Condiţiile necesare pentru optimizare sunt:

CT () 2 x12  x22

Cantităţile optime din fiecare factor sunt:

Determinăm multplicatorul lui Lagrange:

CT ( x 1 , x 2 , q)  x 1r1*  x 2 r2*  x 1r1* ( x 1 , x 2 , q)  x 2 r2* ( x 1 , x 2 , q) 

Costul total mediu pe termen lung este:

Costul marginal pe termen lung este:

Cum vectorul preţurilor factorilor de producţie este x  (3, 2) , avem:

 funcţia de cost variabil mediu:

 funcţia de cost fix mediu:

 funcţia de cost marginal:

Observaţie: În realizarea graficului s-a ţinut cont de determinarea

5.4. Pentru o firmă, se dă următoarea funcţie de producţie:

q  q (r1 , r2 )  ln r12  ln r22

unde r1 , r2 reprezintă cantităţile, variabile, de inputuri utilizate în procesul de

b) Elasticitatea costului total pe termen lung în raport cu outputul.

ce presupune minimizarea costului cu factorii de producţie r1 şi r2 pe restricţia

L(r1 , r2 ,  )  x1 r1  x 2 r2   (q  ln r12  ln r22 )

Condiţiile necesare pentru optimizare sunt:

r1* ( x 1 , x 2 , q )  r1* (1,1, q )  4

r2* ( x1 , x 2 , q)  r2* (1, 1, q)  4 e q

Determinăm funcţia de cost total pe termen lung:

b) Elasticitatea costului total pe termen lung în raport cu outputul este:

Trebuie să analizăm elasticitatea costului total pe termen lung în raport cu

5.5. Se dă funcţia de producţie:

Construim funcţia lui Lagrange:

Condiţiile necesare pentru optimizare sunt:

Norma tehnică de substituire este:

5.6. Pentru funcţia de cost total multioutput pe termen lung:

a) Determinaţi costul mediu şi marginal pe termen lung în raport cu fiecare

Costul mediu pe termen lung:

b) Verificăm convexitatea sau concavitatea funcţiei de cost total în q, cu

De unde rezultă că matricea hessian este:

Concluzie: matricea hessian este nedefinită  funcţia de cost CT ( x, q ) nu

5.7. Se cunosc, pentru o firmă, preţurile unitare ale factorilor de producţie, x1 şi x2

min {11r1  9r2 }

Fiind o problemă clasică de extreme cu legături, vom aplica metoda

L(r1 , r2 ,  )  11r1  9r2   (22  r1 r2 )

Condiţiile necesare pentru optimizare sunt:

r1* ( x 1 , x 2 , q )  r1* (11 , 9 , 22 )  396

5.8. O firmă produce două tipuri de bunuri, în cantităţile q1  0 şi q 2  2 , prin

Se ştie că preţurile celor trei factori sunt egale cu unitatea. Să se determine

Vom rezolva prgramul cu ajutorul multiplicatorilor lui Lagrange (fiind o

Însă, pentru uşurarea calculelor, putem face ca funcţia obiectiv să fie de o

iar funcţia ce trebuie minimizată este:

min q1  2r32  q 2 r32  r3 

Capitolul 6. PIEŢE COMPETITIVE: CEREREA ŞI OFERTA

Pentru că funcţia ce se minimizează este dependentă de o singură variabilă

Funcţia de ofertă la nivelul fiecărei firme este:

b) Oferta la nivelul industriei este:

Anulăm prima derivată:

Funcţia de ofertă la nivelul fiecărei firme este:

b) Oferta la nivelul industriei este:

a) Să se determine principalele tipuri de costuri;