1.

Scurt istoric al fenomenului de falsificare a banilor

Însă cea mai cuprinzătoare definiţie a fost considerată cea a lui Frank Arnau, conform
căreia ”falsul este ceva care se pretinde a fi altceva decât este el în realitate”.
Fiind considerat un pericol social grav şi sancţionat de-a lungul istoriei cu pedespse
foarte aspre, ajungându-se să fie folosită chiar şi pedeapsa capitală, totuşi istoria falsului de bani
însoţeşte constant istoria banului.
Despre primele falsificări ale banului se vorbeşte încă din timpul domniei lui
Hammurabi, acesta întalnindu-se mai apoi şi în timpul domniei lui Darius al perşilor când
falsificarea se realiza prin poansonare. Acest fenomen a fost întâlnit şi în timpul regelui Solon
din Attica care practica pedeapsa cu moartea pentru falsificatori. În acest sens dictatorul Sulla a
emis o lege numită ”Lex Cornelia de falsis” care prevedea ”că săvârşirea unei contrafaceri
monetare prin orice procedeu atrage pentru omul liber exilul şi confiscarea averii, iar pentru
sclav moartea prin tortură.”
În ceea e priveşte moneda, aceasta ”are greutatea şi aliajul stabilit de legea monetară a
ţării emitente. Pe faţă (avers) şi pe verso (revers), moneda are relief (efigie) şi inscripţii
(legende), iar pe muchie, de obicei, zimţi sau inscripţii, toate acestea în scopul apărării integrităţii
materiale a monedei, al evitării deteriorării prin tăiere şi roadere, pe care falsificatorii le efectuau
în trecut în scopul extragerii unei părţi din conţinutul de metal preţios al monedei”.1
De-a lungul istoriei, falsificarea s-a realizat prin două metode: metode practicate cu
ocazia baterii monedelor şi metode practicate în timpul circulaţiei. În ceea ce priveşte metodele
iniţiale (cu ocazia baterii monedei), ele constau fie în reducerea cantităţii de matal preţios, fie în
micşorarea greutăţii monedei cu păstrarea aceleiaşi valori, fie prin ambele metode. În procesul
circulaţiei, monedele erau pilite sau le erau tăiate marginile, metalul astfel obţinut fiind folosit la
baterea de monede noi. Ambele metode, atât cele iniţiale, cât şi cele din timpul circulaţiei , erau
folosite de către falsificatorii particulari.Falsificarea monedei a fost prezentă şi în timpul
feudalismului, în acest sens fiind semnificativ tezaurul de imitaţii ale dinarilor vienezi descoperit
la Turnu-Severin.
În ţara noastră, specific Moldovei secolului al XV- lea este baterea concomitentă a unor
monede din argint, bilon sau bronz , având aceeaşi tipologie , mărime şi valoare nominală, fiind

1
însă diferit din punct de vedere al metalului. A fost interpretat ca o falsificare oficială a
monedelor puse în circulaţie pentru a se putea face faţă unor greutăţi economice şi financiare.
Falsificarea continuă şi în perioada capitalismului, aceasta fiind determinată de
necesităţile războiului ruso-turc.
Odată cu trecerea timpului, statul începe să realizeze importanţa banilor în cadrul
economiei, luând astfel măsuri de prevenire şi de descoperire a falsului.
Odată cu intensificarea schimburilor internaţionale, a crescut şi circulaţia bancnotei,
formă bănească acceptată în toate ţările lumii. Însă, în acest fel a luat amploare şi fenomenul de
falsificare. Cotele alarmante pe care le-a luat acest fenomen, a detrminat convocarea primului
Congres internaţional al poliţiei criminale la Monaco între 14 şi 18 aprilie 1914, la care au
participat 14 state.
Nici perioada de după primul război mondial nu este scutită de fenomenul de fals. Un
exemplu în acest sens este considerat a fi Arthur Alves Reis care reuşeşte să creeze o ”industrie a
falsului de dolari” printr-o reţea de instituţii bancare din Portugalia, Anglia, Angola, Olanda,
Germania.
O amploare mare a avut-o şi falsificarea francilor francezi comisă de Ungaria, cu
participarea autorităţilor. Această operaţie a avut extindere internaţională, cuprinzând şi teritoriul
Europei. Datorită cantităţii mari de bancnote falsificate, nici în ziua de astăzi nu se ştie
adevăratul efect pe care l-a avut acest fenomen.
În timpul celui de al doilea război mondial, Germania recurge la o nouă falsificare,
probabil cea mai mare din istorie, şi anume cea de lire sterline. În acest proces au fost implicaţi
atât statul cât şi serviciile secrete, cei implicaţi fiind presaţi să depună jurămînt. Nici măcar cei
mai buni experţi nu au reuşit să îşi dea seama de faptul că lirele erau contrafăcute.
După cel de al doilea război mondial, populaţia suferea de sărăcie iar inflaţia era ridicată
în toată Europa. Aceste lucruri au determinat cadrul favorabil circulaţiei de bani falşi. În această
perioadă se remarcă şi implicarea Spaniei din ce în ce mai mult în afacerile cu bancnote false,
sub mai multe aspecte, cum ar fi: ”pesetas-ul devine obiectul contrafacerilor, teritoriul spaniol
este folosit pentru operaţiuni cu bancnote false sau este loc de plasare a acestora”.
Deoarece se depreciază continuu, moneda româneacă nu mai constituie un mijloc de
tezaurizare. Încrederea în stabilitatea şi creşterea continuă a valorii unor bancnote străine,

2
detrmină achiziţionarea acestora prin schimbul leu-valuă. Acest lucru creeazî cadrul favorabil
plasării pe piaţă a bancnotelot false, atât româneşti cât şi străine.
În prezent, datorită tehnologiei din ce în ce mai avansate, falsificarea bancnotelor este
mult mai uşoară. De exemplu, folosind doar o imprimantă color, până şi copii de şcoală generală
pot face bani acasă.
Însă „falsificarea de monedă metalică , monedă de hârtie, titluri de credit public, cecuri,
titluri de orice fel pentru efectuarea plăţilor, emise de instituţia bancară ori de alte instituţii de
credit competente, sau falsificarea oricăror alte titluri ori valori asemănătoare, se pedepseşte cu
închisoare de la 3 la 12 ani şi interzicerea unor drepturi. Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează
punerea în circulaţie, în orice mod, a valorilor falsificate, sau deţinerea lor tot în vederea punerii
în circulaţie. Dacă faptele prevăzute ar fi putut vauza o pagubă importantă sistemului financiar,
pedeapsa este închisoarea de la 5 la 15 ani şi interzicerea unor drepruri, iar dacă au cauzat o
pagubă importantă sistemului financiar, pedeapsa este închisoarea de la 10 la 20 de ani şi
interzicerea unor drepturi”.

2.Noţiuni generale privind falsificarea bancnotei

Prin falsificare se întelege intervenţia făcută asupra unei bancnote autentice pentru a
modifica valoarea acesteia prin mărirea cupiurii.
Cea mai falsificată bancnotă din lume este dolarul american. El se pretează la asemenea
activităţi din mai multe motive. În primul rând, între bancnotele autentice cu valori diferite există
şi multe elemente de asemănare, falsificatorul trebuind să intervină doar asupra unei părţi a
bancnotei. În al doilea rând, ea nefiind folosită pe teritoriul ţării în mod curent, cai care intră
pentru prima dată în posesia unei asemea bancnote, nu cunosc caracteristicile sale. În al treilea
rând, operaţiile cu dolari nu permit întotdeauna noului posesor să verifice autenticitatea acestora.
3.Principalele măsuri de protecţie şi siguranţă a bancnotei
Datorită istoriei falsului, este normal ca emitentul să încerce să ia toate măsurile necesare
de protecţie pentru prevenirea falsificării bancnotelor. Evoluţia ştiinţei şi tehnicii pun la
dispoziţia emitentului mijloace de realizare a unei bancnote din ce în ce mai greu de imitat. Dar
tot această ştiinţă poate fi folosită şi de către falsficatori, lupta devenind dificilă.
De exemplu, perfecţionarea tiparului a permis ca bancnotele să poată fi inscripţionate cu
desene din ce în ce mai complicate, considerându-se că nu vor putea fi imitate.Cu trecerea

3
timpului, metodele au avansat, în prezent utilizându-se doua moduri pentru imprimarea
bancnotelor, şi anume; ”offset” (umed sau uscat) şi ”intaglio”, aceasta din urmă constând în
scoaterea în relief a unor elememte ale desenului bancnotei.A fost folosită la un momnet dat şi
semnarea alografă ca metoda de protecţie, această constând în semnarea fiecărei bancnote de
către persoane desemnate de conducerea instituţiilor emitente.
Nici cernelurile speciale nu au putut opri însă falsurile deoarce în momentul în care se
doreşte obţinerea unei bancnote false se urmăreşte numai realizarea unei nuanţe de culoare cât
mai apropiată de cea autentică.
Deoarce nu se gasea nici o modalitate de protecţie a bancnotelor împotriva
falsificatorilor, s-a trecut de la hârtia simplă din care era confecţionată bancnota, la hârtia
specială care era prevazută cu filigran. Acesta din urmă se imprima în hârtie în timpul procesului
de fabricaţie.
Un element nou de protecţie a fost reprezentat de înscrierea bancnotelor, fiecare
bancnotă având un număr de serie diferit pentru fiecare emisiune.
O altă etapă a măsurilor de siguranţă o constuie firul de siguranţă introdus în hârtia
suport a bancnotei. Acesta nu poate fi realizat sub nici o formă de către falsificatori, putând ”fi
cel mult imitat prin desenare, dar falsul este grosolan”.
Folosirea substanţelor fluorescente este un mijloc eficient de protecţie a bancnotelor
deoarce acestea nu pot fi sesizate cu ochiul liber. Ele reprezină diferite imagini sau desene care
sunt vizibile doar sub radiaţii ultraviolete.
Microtipărirea constă în în imprimarea în anumite zone ale bancnotei a unor texte sau
cifre de dimensiuni microscopice , care nu pot fi citite cu ochiul liber, ci numai cu ajutorul unor
instrumente de mărit. Microtextele nu pot fi realizate cu nici un mijloc modern de copiere aşa
încât falsul nu poate trece de controlul de rutină a autorităţilor specifice.
Cernelurile magnetice pot fi depistate numai cu ocazia controlului bancar, necesitând
prezenţa unor instrumente speciale.
Falsul se poate depista şi ”la prima vedere” cu ajutorul a două metode, şi anume:
”imaginea latentă, care constă în imprimarea unor elemente din compoziţia grafică a bancnotei
cu cu substanţe care fac ca elementul să îşi schimbe imaginea în funcţie de unghiul din care este

4
privi, şi elementul optic variabil, care se realizează prin imprimarea unor substanţe ca îşi
schimbă culoarea în raport cu unghiul de privire”.2
Elementele de suprapunre faţă-verso reprezintă un alt mijloc de protecţie şi siguranţă
fiind realizată cu o precizie deosebită cub aspectul dimensionării şi dspunerii pe ambele feţe ale
bancnotei.
Holograma bancnotei constă în încorporarea în masa hârtiei a unei pelicule din material
plastic, astfel încât imaginile sau culorile bancnotei să varieze în raport cu unghiul sub care sunt
privite.
Un mijloc modern folosit împotriva falsicării bancnotelor este reprezentat de introducerea
polimerului în confecţionarea acesteia. Fiind un material plastic care nu se poate procura de către
oricine, este eficace împotriva falsificării.

4 Consideraţii generale asupra metodelor de descoperire a falsului de

bancnote
Având în vedere că toţi oamenii lucrează cu banii, este în interesul tuturor să descopere
bancnotele false deoarece acestea au implicaţii deosebite asupra întregii vieţi social-economice.
Deşi statul trebuie să asigure protecţia banului prin intermediul instituţiilor sale
specializate, totuşi fiecare om trebuie să se protejeze deoarece cu toate că au fost introduse
numeroase măsuri de protecţie împotriva falsificării, aceasta nu a fost înlăturată definitiv.
Chiar daca nu se poate acţiona asupra falsificării propriu-zise a banilor, sunt necesare
luarea unor măsuri de securitate în ceea ce priveşte plasarea acestora. Statul trebuie să aducă la
cunoştinţa populaţiei ţării caracteristicile prin care pot fi recunoscute bancnotele false pentru a le
putea depista cu uşurinţă.
Pentru descoperirea falsului de bancnotă sunt folosite doua categorii de metode: metode
simple şi metode moderne.

3.2. Metode simple de depistare a falsului

Aceste metode pot fi folosite de orice persoană, fară a fi nevoie de vreun mijloc tehnic.
Ele au o eficienţă mare, mai ales dacă sunt folodite de cunoscători şi se bazează pe folosirea
simţurilor, în special a văzlui, auzului şi pipăitului.
Verificarea vizuală se poate face în doua moduri.
2

5
 Primul mod este cea în lumina incidentă şi se foloseşte în condiţii normale de lumină.
Vizează în special formatul şi dimensiunile bancnotei, asamblul general al bancnotei(desenul),
aspectul general, coloraţia, iamginea latentă, elementul optic variabil şi holograma.
Sub aspectul acestor elemente, în ceea ce priveşte bancnota românească, falsul poate fi
uşor pus în evidenţădeoarce există deosebiri esenţiale din punct de vedre al dimensiuniloe,
ansamblului general şi coloraţiei între bancnotele de valori diferite.
Dacă se observă imprimarea neuniformă a desenului sau neconcordanţa între elementele
acestuia sau dacă unele linii sunt mai îngroşate, lipsa unor elemente de detaliu, suprapunerea
culorilor sau faptul ca sunt neuniforme, lipsa de expresivitate a efigiei, falsul se poate descoperi.
Cel de al doilea mod este este cel prin transparenţă şi se poate face atât în lumina
naturală câşi în cea artificială, urmărind elementele care se regasec în masa bancnotei, şi anume:
firul de siguranţă şi filigranul, care nu pot fi imitate decât la suprafaţă fiind astfel uşor de
depistat. Prin această metodă este sesizat şi elementul de suprapunere utilizat pentru
confecţionarea bancnotei.
În cazul realizării unei bancnote prin falsificare trebuie avut în vedere ca hârtia să fie
autentică, deci să existe fir de siguranţă şi filigran autentice.
Prin intermediul auzului se poate recunoaşte o bancnotă după foşnetul specific al
acesteia, datorită caracteristicilor sale date de procesul de fabricaţie. Depstarea în acest mod este
mai eficientă când bancnota falsă se află lângă altele autentice deoarce diferenţa se sesizează
mult mai uşor.
Un alt simţ eficeint utilizat pentru depistarea bancnotelor false este pipăitul. Acesta
permite ca prin palparea fină a suprafeţei bancnotei să se poată sesiza comporatmentul diferit al
hârtiei originale în raport cu hârtia obişnuită pe care se realizează bancnotele false. Se mai pot
constata şi deosebiri între ansamblul unei bancnote şi locurile în care s-a acţionat pentru
falsificare (cupiura), iar printr-o palpare mai puternică poate fi evidenţiat şi colorantul fals, care
fie se şterge, fie se modifică.
5. Metode moderne de dscoperire a falsului de bancnote
Aceste măsuri constau, în primul rând, ”în popularizarea consecventă a caracteristicilor
bancnotelor emise, prin mass-media, în scopul cunoaşterii acestora de către toată populaţia”3,
fiind făcute cunoscute elementele de siguranţă şi protecţie a bancnotelor.

6
 Tot aici se încadrează şi instruirea funcţionarilor bancari şi a celor care se ocupă cu
colectarea bancnotelor, în ceea ce priveşte modul de manipulare şi cel de depistare a bancnotelor
false fiind necesară dotarea fiecărei instituţii, care se ocupă de colectare, cu echipamente tehnice
pentru a putea detecta mai repede falsurile.

Măsuri preventive speciale

Aceste măsuri se iau atunci cînd bancnotele false au fost deja introduse în circulaţie şi
constau în instruirea tuturor casierilor cu privire la caracteristicile specifice acestei bancnote: o
anumită serie, o particlaritate vizibilă a desenului, a coloraţiei, lipsa anumitor elemente.
Trebuie să existe şi o colaborare permanentă între poliţie şi toate instituţiile sau
persoanele care sunt implicate în circulaţia bănească.

Examinarea în radiaţii ultraviolete

Radiaţiile ultraviolete au proprietatea de a provoca o stare de luminiscenţă materiei , alta
decât cea vazută cu ochiul liber. Emitentul foloseşte aceste substanţe văzute doar cu ajutorul
radiţiilor ultraviolete, falsificatorul neputând să redea aceste elemente fluorescente.
Mergând şi mai departe, emitentul a realizat texte, desene, linii care, deşi se pot observa
cu ochiul liber foarte bine, la lumina naturală au o anumită culoare iar sub acţiunea radiaţiilor
ultraviolete se schimbă.
Fluorescenţa hârtiei este dată de compoziţia sa. Asfel, având în vedere faptul că emitentul
foloseşte hârtie specială pentru realizarea bancnoneti autentice, falsurile realizate din hârtie
obişnuită, denotă că sub acţiunea radiaţiilor ultraviolete fluorescenţa este diferită.
În circulaţia bănească , sursele de radiaţii ultraviolete se extind sub forma unor instalaţii
speciale prezente în orice instituţie care manevrează sume mari de bani. Acestea se
perfecţionează continuu, ”trecerea unor bancnote peste acest filtru„4 fiind imposibila datorită
integrării lor în sisteml de verificare autimată a bancnotei.
Examinarea microsopică (sau cu ajutorul unor instrumente de mărit)

7
 Această metodă de descoperire a falsului poate scoate în evidenţă cele mai fine detalii ale
desenului bancnotei. Pentru a descoperi o bancnotă falsă, aceasta trebuie să fie comparată cu una
autentică, urmarindu-se zonele în care detaliile sunt mai fine sau se întrepătrund.
În ceea ce priveşte microtextul, acesta nu poate fi reprodus de nici un instrument modern
de copiere. Din acest motiv, în cazul unei bancnote false, cu ajutorul examinării optice sau a unor
instrumente de mărit, în locul microtextului vor apărea nişte linii sau puncte.
Chiar dacă ar fi folosite matriţe pentru realizarea unor bancnote false, acestea din urmă ar
putea fi uşor descoperite prin utilizarea de mijloace optice de mărit deoarce bancnotele false
prezintă anumite particularităţi în raport cu bancnota autentică, şi anume: diferenţe de grosime
ale liniilor de contur, neuniformitatea imptimării, difuzia în masa hârtiei a cernelurilor(tuşurilor),
suprapunerea unor detalii, forma diferită a haşurilor, structura diferită a hârtiei, scămoşarea
hârtiei în locurile în care s-a acţionat.
Însă, de exemplu, bancnota americană este emisă de mai multe bănci. Din acest motiv
examenul comparativ trebuie făcut asupra unor bancnote cu aceeşi valoare, emise de acelaşi stat.
Detectoarele de bancnote false
Recunoscând nevoia de a detecta bancnotele false în mod sigur şi rapid, au fost inventate
mai multe tipuri de detectoare de bancnote care oferină atât un grad ridicat de protecţie împotriva
metodelor actuale de falsificare a bancnotelor, cât şi posibilitatea de a actualiza maşina pentru a
recunoaşte falsuri confecţionate conform ultimelor metode.

  Detectorul de bancnote BK 120A poate detecta bancnotele false din următoarele valute:
dolari americani, euro, ruble ruseşti, dolari Hong-Kong, lire sterline, franci elveţieni şi yeni
japonezi. Tehnologiile de ultimă oră înglobate în acest detector de bancnote oferă o versatilitate
ridicată în procesarea automată a numerarului. BK 120A poate fi folosit în bănci, oficii poştale,
case de schimb valutar, aeroporturi sau în orice loc în care se folosesc aceste valute.
    Detectorul de bancnote nu numai că poate detecta dar poate şi număra bancnotele,
distingând valoarea fiecărei bancnote. Suma totală este afişată direct în valuta numărată.
    Datorită întrebuinţării sale extrem de simple şi intuitive, operatorul nu are nevoie de
pregătire, putând începe să folosească maşina aproape imediat după ce a fost despachetată.
Practic operatorul trebuie doar să introducă bancnota în maşină, iar dacă aceasta este autentică,

8
va fi recunoscută şi numărată, valoarea ei fiind adăugată la suma totală; bancnota va ieşi pe fanta
din partea opusă. Dacă bancnota este falsă ea va fi respinsă, LED-ul de pe carcasa maşinii
căpătând culoarea roşie, ecranul afişând un cod de eroare specific motivului pentru care a fost
respinsă bancnota, iar bancnota fiind evacuată pe fanta de intrare.
  HTC 40
Alături de AB, maşini de numărat bancnote de ultimă generaţie, detectoarele de bancnote din
seria HTC sunt reprezentative în cadrul marilor bănci şi case de schimb. Are ca funcţiuni
detectarea ultravioletă plus reglaj al intensităţii razelor UV, detectarea magnetică semnalizată
prin LED si sunet, detectare prin lumina albă.

Tip Euro pentru a verifica moneda Euro,Tip Europound- pentru a verifica moneda Euro si
Lira sterlină. Singurul aparat din lume garantat portabil şi acţionat electric în stare să confirme
originalitatea firului metalic de siguranţă din bancnotă, decodeze amprenta magnetică, diferită în
fiecare bancnotă, arate pe ecran valoarea reconoscută.

CONCLUZII
Încă din cele mai vechi timpuri, metodele de falsificare a banilor au evoluat odată cu
civilizaţia în măsura dezvoltării tehnologiei. Deşi nu pot fi imitate în totalitate, nici bancnotele şi
nici monedele, oamenii încă mai încearcă să le multiplice în speranţa îmbogăţirii.
Însă această încercare de a face bani într-un mod uşor îi poate costa pe falsificatori cu
închisoare de până la 12 ani.