Falsificarea banilor și metode de prevenire

Student: Profesor coordonator:

Putirac Anca-Petronela Conf. Dr. Bilan Irina

REZUMAT
Am abordat tema din necesitatea de a constitui un cadru uşor de înţeles al fenomenului
falsului de monedă deoarece acesta reprezintă o infracţiune economico-financiară ce
constituie o ameninţare majoră la adresa sistemului monetar şi economic al unui stat. Fie că
ne raportăm la banii clasici sau la cei electronici, funcţiile monedei şi-au pus amprenta în
societate din cele mai vechi timpuri şi până în zilele noastre, valoarea banului având o
importanţă deosebită în toate sferele vieţii. În urma rapoartelor şi cercetărilor pe care le-am
analizat, abordând sistemele instituţionale de prevenire şi combatere a infracţiunii de
falsificare de monede, atât la nivel naţional, european, cât şi la nivel internaţional, am
constatat că, în condiţiile progreselor făcute de ştiinţă şi tehnică şi a evoluţiei permanente a
măsurilor de siguranţă aflate la dispoziţia emitentului şi utilizate de către acesta pentru a
obţine o bancnotă din ce în ce mai greu de imitat, infractorii apelează la mijloace şi tehnici
ilegale din ce în ce mai complexe, profitând de avantajele create de nivelul tehnologiei
moderne şi accesul la aceasta, precum şi economia de piaţă şi libera circulaţie a persoanelor.
Actualitatea temei supuse cercetării este datorată: evoluţiei continue a tehnicilor prin care
monedele sunt protejate, dar prin care pot fi şi falsificate; pericolului social creat prin
atingerea adusă încrederii publice faţă de monedă atunci când s-ar afla că există în circulaţie
monede false; perfecţionării permanente a măsurilor speciale de protecţie a monedei de către
emitent; cooperării permanente a organelor la nivel interinstituţional şi la nivel internaţional;
ampluării luate de utilizarea monedei electronice în condiţiile rapidităţii dorite de societate
pentru efectuarea plăţilor; utilizării plăţilor prin contactless; utilizării în mod ilicit, mai cu
seamă în sfera monezii electronice, a datelor informatice; necesităţii implementării unui
pachet unitar de elemente astfel încât cel care manevrează bancnota să se afle în posibilitatea
de a compara autenticitatea în timp real şi mai ales de a cunoaşte aceste elemente în prealabil.
INTRUDUCERE:
Ce inseamna falsificarea bancnotele?

Falsificarea banilor este considerata o infractiune care prezinta un pericol social deosebit
de ridicat. Aceasta presupune modificarea elementelor caracteristice ale bancnotelor autentice,
modificandu-se o bancnota cu valoare mai mica pentru a se obtine o bancnota cu valoare mai
mare. De obicei, falsificarea se intalneste la bancnotele izolate sau la cantitati mici de
bancnote.
 Pentru realizarea falsificarii nu este nevoie de tehnologie avansata, acest proces putandu-se
realiza si individual.Falsificarea bancnotelor reprezinta un risc permanent pe care cetatenii nu
il percep in adevarata sa importanta.
Printre falsificatorii romani se gasesc atat copiii de scoala generala, unii dintre ei chiar
premianti care folosesc imprimanta de acasa pentru a produce bani, dar si retele complicate
care se intind pe mai multe tari. Numerosi tineri au fost luati de val de performantele
deosebite ale computerelor si imprimantelor existente pe piata. Un student la drept si-a platit
taxa de facultate cu banii produsi cu ajutorul calculatorului si imprimantei unui prieten. La
Craiova, anii trecuti au fost descoperiti sase elevi la varsta majoratului, organizati ca o retea
de producere si plasare de lei falsi. Odata introduse bancnotele de plastic, falsificarea leilor a
devenit neinteresanta.
Pe Internet sunt difuzate mai multe materiale utile pentru un falsificator de bani. Unele
dintre ele reprezinta adevarate manuale si dau sfaturi cu lux de amanunte pentru cei amatori.
Intr-una dintre aceste scrieri, autorul, "moneyprof", explica chiar si cum poti obtine bancnote
neuzate pentru realizarea unor copii fara "riduri". De asemenea face o serie de recomandari
privind aparatura necesara, rezolutia scanerului, a imprimantei si a compozitiei culorilor care
trebuie utilizate la prelucrarea grafica a unor bancnote.

ISTORIE:
Când au apărut banii?
La această întrebare este astăzi imposibil să dăm un răspuns exact. Ştim doar că acest lucru
s-a petrecut într-un trecut îndepărtat, atunci când oamenii au simţit nevoia unui „instrument”
care să-i ajute în schimbul de produse, trocul, metoda primordială, inventată de natura însăşi,
devenind mult prea anevoios.
Cum a aparut aceasta metoda de falsificare a banilor si cum s a dezvoltat ?
A fost sanctionat de-a lungul istoriei cu pedepse semnificative. In ciuda tuturor masurilor
drastice care s-au luat, impotriva falsificatorilor, istoria falsului banilor a avut o evolutie
concomitenta cu cea a dezvlotarii monedei. De nenumarate ori si statul a participat la acest
fenomen de falsificare a monedei, printre numeroasele metode prin care statul a falsificat
moneda inca de pe vremea lui Hippias amintim baterea de catre monede care nu aveau
concentratia de metal pretios specificata, sau nu aveau greutatea mentionata.
In tara noastra, un fenomen specific Moldovei secolului al XV-lea il reprezinta baterea in
concomitenta a unor monede din argint, bilon sau bronz avand aceeasi greutate, marime si
valoare nominala. Acest fenomen a fost considerat drept o falsificare oficiala a monedelor,
fiind privit ca un mod de reglare si acoperire a unor deficite economice sau financiare.
Autoritatile nu au stat nepasatoare in momentul in care acest fenomen a luat amploare, astfel
in 1551, Gheorghe Martinuzzi ordona bistritenilor sa aresteze de urgenta toti monetarii din
Rodna deoarece s-a descoperit ca bateau moneda falsa, iar in 1618, Dieta din Sibiu face o
plangere de batere de monede false la Caransebes si Lipova.
Cu timpul, statul a realizat importanta ridicata pe care o au banii la nivelul economiei
nationale, precum si cat de importanta este stabilitatea acestora pentru a asigura un nivel
ridicat de dezvoltare economica, in primul rand prin atragerea investitiilor. Odata cu aceste
constatari s-a inceput lansarea in circulatie a bancnotelor sau a inscrisurilor monetare pentru a
acoperi nevoile statului, fara ca acestea sa aiba acoperire la nivel economic.
 Aparitia bancnotelor si relativa usurinta cu care se bateau acestea (avand costuri scazute) a
dus la o amploare a fenomenului de falsificare in perioada primului razboi mondial cand
trupele de dominatie germane au avut acces la baterea de bancnote si au putut cumpara de pe
teritoriul tarii aproape orice fara a plati practic nimic.
In perioada interbelica, acest fenomen a luat amploare odata cu aparitia unor retele
internationale de falsificare a banilor, cea mai mare amploare avand-o banca din Portugalia.
O mare amploare a avut-o falsificarea francilor francezi care a avut loc in Ungaria, frauda
la care au luat parte si autoritatile statului. Acest fenomen a luat amploare internationala
datorita numarului mare de moneda falsa care a intrat in uz in intreaga Europa. Nici astazi nu
se cunoaste intregul efect al acestei fraude datorita refuzului unitatilor ungare de a coopera cu
institutiile internationale.
,,Inainte de reforma monetara din 1817, potentatii feudali, preluand un obicei existent inca din
Antichitate, procedau in mod sistematic la deteriorarea si falsificarea banilor, castigul obtinut
prin aceasta forma de exploatare servind la completarea veniturilor vistieriei. Autoritatea
emitenta micsora cantitatea de metal pretios, corespunzatoare valorii nominale a monedelor,
fie pe calea reducerii greutatii pieselor, fie prin slabirea aliajului, fie, in sfarsit, prin acoperirea
unor rondele de metal comun cu o pojghita de metal pretios.
In toata epoca feudalismului, dar mai cu seama in perioadele cand nevoile tezaurului erau
mai acute, aproape fiecare noua batere de monede a constituit o noua reducere a valorii
proprii a monedelor, valoarea lor nominala ramanand mai departe neschimbata. Diferenta
dintre valoarea nominala, mai mare, si valoarea reala, mai mica, a monedelor reprezenta
castigul potentatului.

Falsificarea banilor, practicata secole de-a randul de catre domnitori a facut ca din greutatea
initiala a monedelor sa nu ramana decat numele. Asadar, inca din momentul baterii, doua
monede de aceeasi provenienta, cu aceeasi denumire, cu aceeasi valoare nominala, insa cu
alte date de batere, puteau avea valori proprii diferite.
La mijlocul secolului al XIX, aceste practici atat de raspandite in feudalism incetasera de
mai multa vreme, in majoritatea tarilor europene, paturile conducatoare folosind alte cai de
exploatare cu ajutorul sistemului banesc, adaptate noilor conditii de emisiune si circulatie a
banilor."

Falsificarea de monede prezintă un pericol social, întrucât produsul falsificat este de natură,
pe de o parte, să surprindă şi să înşele încrederea celor care ar fi puşi în situaţia de a primi
moneda falsificată crezând-o valabilă, iar pe de altă parte, să aducă o gravă atingere încrederii
publice faţă de moneda respectivă, atunci când ar afla că există în circulaţie monede false,
împiedicând sau îngreunând astfel normala circulaţie şi acceptare a acesteia. Falsificarea de
monede este incriminată în Codul penal la Titlul VI – Infracţiuni de fals, în două modalităţi
normative. Prima modalitate normativă art. 310 alin. (1) C. pen. constă în falsificarea de
monedă cu valoare circulatorie. A doua modalitate normativă art. 310 alin. (2) C. pen.
presupune falsificarea unei monede, emise de către autorităţile competente, înainte de punerea
oficială în circulaţie a acesteia.
Atât moneda românească, cât şi cele străine, sunt sigure, însă este indicat ca în tranzacţiile
financiare să: nu fim superficiali, nu acceptăm bancnota suspectă pentru care nu suntem siguri
că este autentică, raportăm imediat incidentul poliţiei ori pazei instituţiei în care ne aflăm.
Este esenţial ca cetăţenii care au îndoieli cu privire la legitimitatea unei bancnote aflate în
posesie, să nu o pună în circulaţie, deoarece un asemenea comportament ar constitui o
infracţiune. Aceasta trebuie să fie supusă examinării angajaţilor din sucursalele băncilor
comerciale, din oficiile poştale sau din sucursala Băncii Naţionale, care au datoria de a retrage
din circulaţie moneda şi de a o transmite către Administraţia Centrală a Băncii Naţionale unde
Centrul Naţional pentru testarea falsificării bancnotelor suspecte (NAC) o examinează şi
ulterior întocmeste un raport în acest sens. Mijloc eficient de protecţie împotriva contrafacerii
îl constituie cunoaşterea caracteristicilor de securitate ale bancnotelor, obligaţiile de referinţă
pentru bancnotele suspectate fiind unanim valabile la nivelul tuturor statelor.

MEDIA-STIRE

 Peste 17.000 de bancnote falsificate și o singură greșeală. Cum a fost identificat

creatorul „super-leului”

Apar noi detalii despre cum au reușit polițiștii și procurorii DIICOT să îl prindă
pe cel mai mare falsificator de bancnote din plastic din lume dar și cu privire la modul
în care suspecții își alegeau victimele. Anchetatorii spun că planul de punere în circulație
a bancnotelor falsificate era aproape la fel de atent studiat ca procesul de falsificare în
sine, tocmai pentru a nu lăsa urme. Anchetatorii au avut nevoie de foarte multă răbdare
pentru a prinde o greșeală a bărbatului care a reușit să falsifice bancnote de 100 de lei cum nu
a mai reușit niciun alt infractor din lume. O amprentă l-a dat de gol pe cel care își planifica
atent fiecare pas, așa cum aveau să constate polițiștii. Timp de 6 ani, oamenii legii au primit
aproape 3.000 de plângeri de la diverse persoane care reclamau că au primit bani falși în
schimbul produselor vândute și niciun alt indiciu. Analizate, bancnotele erau identice cu cele
de serie. Și totuși una dintre bancnotele reclamate avea să fie cheia întregului caz. În
laborator, specialiștii au reușit să descopere o amprentă a suspectului pe unul din straturile din
interiorul hârtiei de 100 de lei. Imediat procurorii aveau în față imaginea falsificatorului după
ce baza de date i-a trimis la un furt săvârșit de acesta imediat după Revoluție. Mihaela
Porime, procuror DIICOT: „Liderul grupului infracțional organizat avea rolul de a-i coordona
pe ceilalți membri ai grupului fiind implicat în procurarea și deținerea de materiale și
instrumente necesare falsificării iar într-un interval scurt de timp a reușit să producă cele mai
bune falsuri din istoria României.” Anchetatorii au reușit astfel să afle și cum a reușit să
procure și mai ales, de unde, toate imprimantele, vopselurile și celelalte elemente pentru
falsificarea bancnotelor.

Mihaela Porime, procuror DIICOT: „La domiciliul liderului grupării a fost descoperită o
adevărată imprimerie clandestină, folosită de acesta la tipărirea bancnotelor false, precum și
foarte multe bancnote de 100 de lei de o calitate superioară.”

În urma audierilor, procurorii au aflat că suspectul a avut nevoie de un an pentru a studia

milimetru cu milimetru fiecare detaliu și element de siguranță de pe hârtia de 100 de lei. Deși
știau că au reușit un fals extrem de greu de detectat, suspecții erau extrem de prudenți când
puneau banii în circulație.

Cristian Popa, jurnalist Digi24: La percheziții, procurorii au găsit nu mai puțin de 30 de

calendare cu diverse evenimente, fie că vorbim de târguri, bâlciuri sau serbări comunale. În
aceste locuri preferau să valorifice bancnotele falsificate pentru că în multe dintre situații nu
existau nici camere de supraveghere. Procurorii spun că cei în cauză erau extrem de
meticuloși și, de aceea, de fiecare dată când plecau într-o astfel de acțiune își opreau
telefoanele mobile pentru a nu putea fi urmăriți. Ba, mai mult, nu orice vânzător intra în
vizorul membrilor grupării. Cristian Popa, jurnalist Digi24: De fiecare dată când ajungeau în
locația dorită, suspecții aveau o misiune foarte clară. Unul dintre ei se uita în mod atent la
fiecare vânzător pentru a putea să vadă care ar putea să fie următoare victimă, apoi le făcea
semn celorlalți unde să valorifice bancnotele falsificate. Procurorii spun că, din 2014 și până
în prezent, cei trei suspecți au pus în circulație peste 17.000 de bancnote. Cazul este departe
însă de a fi finalizat dar până atunci, judecătorii au decis cercetarea lor în stare de arest pentru
următoarele 30 de zile.

Sancțiuni penale pentru falsificarea de bani

Conform Băncii Centrale Europene, falsificarea a generat prejudicii financiare de cel puțin
500 de milioane EUR pentru economia Uniunii Europene de la introducerea monedei în 2002.
O nouă lege a fost adoptată pentru a proteja euro și alte monede împotriva falsificării.

ACT-Directiva 2014/62/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 mai 2014

privind protecția prin măsuri de drept penal a monedei euro și a altor monede împotriva
falsificării și de înlocuire a Deciziei-cadru 2000/383/JAI a Consiliului.
 Noua directivă a Uniunii Europene (UE) stabilește normele minime privind definiția
infracțiunilor și a sancțiunilor cu privire la falsificarea de bani. Directiva introduce norme
comune pentru combaterea falsificării, ameliorarea anchetării și asigurarea unei mai bune
cooperări între țările UE în vederea combaterii falsificării.

Infracțiuni

Țările UE trebuie să introducă măsuri pentru a garanta că orice fabricare, primire, procurare
sau deținere intenționat frauduloasă de instrumente, obiecte, programe de calculator, precum
și elemente de securitate (cum ar fi hologramele sau filigranele) este incriminată. De
asemenea, ar trebui să fie incriminate faptele săvârșite cu intenție în ceea ce privește
bancnotele și monedele care nu au fost emise, dar sunt destinate circulației ca mijloc legal de
plată, precum și instigarea, complicitatea și tentativa de a comite o infracțiune.

Sancțiuni pentru indivizi (persoane fizice)

Sancțiunile introduse trebuie să fie eficace, proporționale și disuasive și să includă privarea

de liberate. Termenul maxim de privare de libertate (cinci și opt ani, in funcție de caz) trebuie
să se aplice cel puțin pentru cele mai grave forme de infracțiuni legate de falsificare. Deși
transmiterea intenționată a monedei falseprimite cu bună credință ar putea fi pasibilă de
sancțiuni precum amenzile, dreptul intern al țărilor UE ar trebui să prevadă drept sancțiune
maximă privarea de libertate.

Răspunderea persoanelor juridice și sancțiunile pentru acestea

Țările UE trebuie să se asigure că poate fi angajată răspunderea entităților juridice (de ex., a
întreprinderilor și a asociațiilor) ca alternativă la cea a indivizilor (persoane fizice) și să aplice
sancțiuni eficace, proporționale și disuasive persoanelor juridice. Gama de sancțiuni trebuie să
includă, printre altele, excluderea de la dreptul de a primi beneficii sau ajutoare publice,
interdicția temporară sau permanentă de a desfășura activități comerciale și plasarea sub
supraveghere judiciară.

Analiza și detectarea bancnotelor și a monedelor euro falsificate

Țările UE trebuie să garanteze că centrele naționale de analiză și centrele naționale de analiză

a monedelor pot analiza falsurile euro și pot fi disponibile în cadrul procedurilor judiciare în
curs de desfășurare, în scopul detectării altor falsuri.
 BIBLIOGRAFIE:
http://publications.europa.eu/resource/cellar/8c7548ef-6ffd-4faf-ba53-fed39724071a.0021.03/
DOC_1

https://graduo.ro/referate/banci/falsificarea-banilor-si-masuri-de-prevenire-a-acestui-fenomen-
421034#&gid=null&pid=3

http://www.onpcsb.ro/pdf/MANUAL%20INSTRUIRE%20-%20ROMANA.pdf

https://www.utm.ro/wp-content/uploads/2019/05/Rezumat_teza_Roxana_Manea.pdf