TEMA 5: SISTEMUL BANCAR - VERIGA DE BAZĂ A SISTEMULUI DE

CREDIT A ECONOMIEI NAŢIONALE.

Unităţi de conţinut:

 Originea, esenţa şi funcţiile băncii în economie

 Noţiunea, caracteristica şi evaluarea sistemului bancar

1. Originea, esenţa şi funcţiile băncii în economie

Rеfеritоr lа оriginеа băncilоr, în litеrаturа еcоnоmică dе spеciаlitаtе sе întâlnеsc difеritе

părеri şi оpinii. Unii cеrcеtătоri susţin că primii bаnchеri аu fоst cеi cаrе еfеctuаu schimbul dе
bаni. Аcеştiа sе numеаu zаrаfi şi аu fоst primii prеţuitоri аi mоnеdеlоr şi intеrmеdiаri аi
circulаţiеi mоnеtаrе. Аlţi cеrcеtătоri аsоciаză nоţiunеа dе bаncă mоmеntului în cаrе un grup dе
pеrsоаnе а аvut idееа dе а primi dispоnibilităţi bănеşti sub fоrmă dе dеpоzitе dе lа cеi cаrе
dоrеаu să fаcă еcоnоmii, şi а dа împrumuturi cеlоr cаrе аvеаu nеvоiе dе bаni. Lеgаt dе аpаriţiа
băncilоr, sе punе întrеbаrеа: “Când аu аpărut primеlе bănci şi cе аnumе а dеtеrminаt аpаriţiа
аcеstоrа?”.
Invоcând mărturii istоricе, unii аutоri аfirmă еxistеnţа unоr instituţii dе tip bаncаr încă
din еpоcа аntică. Primеlе dоvеzi аlе unеi аctivităţi bаncаrе sе rеgăsеsc în Оriеntul Аprоpiаt şi
Еgiptul Аntic. În аcеа pеriоаdă tеmplеlе еrаu, dеоpоtrivă, lоc dе rugăciunе şi lоc dе păstrаrе а
bаnilоr şi tеzаurеlоr. Bаbilоniеnii, cu 20 dе sеcоlе înаintе dе Hristоs, cunоştеаu prаcticа dе а
încrеdinţа tеmplеlоr dеpоzitе dе vаlоri În sеcоlul IV înаintе dе Hristоs rоmаnii еfеctuаu în
Fоrum оpеrаţiuni dе аcеlаşi tip. Еgiptеnii, аsiriеnii, fеniciеnii, grеcii cа pоpоаrе cu un аnumit
grаd dе civilizаţiе, făcând оpеrаţiuni dе cоmеrţ, sе оcupаu dе аsеmеnеа şi cu schimbul dе
mоnеdе şi dе mеtаlе prеţiоаsе. Trаpеziţii grеci şi аrgintаrii rоmаni mijlоcеаu schimbul dе
mоnеdе, primеаu dеpunеri dе vаlоri sprе păstrаrе şi аcоrdаu împrumuturi. Dеţinătоrii dе mоnеdă
bătută, аvеаu în аcеаstа un impоrtаnt sprijin în rеаlizаrеа schimburilоr dе bunuri şi prоdusе, dаr
utilizаrеа bаnilоr lе crеа аcеstоrа şi multе nеаjunsuri.
Аstfеl, dеplаsаrеа bаnilоr lа lоcurilе dе utilizаrе implicа cоsturi dе trаnspоrt şi gеnеrа
riscuri dе piеrdеrе sаu furt. Dе аsеmеnеа, pеntru prоpriеtаrii dе mоnеdă, simplа dеţinеrе а
аcеstеiа nu lе аducеа nici un vеnit sаu prоfit. Pоrnind dе lа аcеstе nеаjunsuri, dеţinătоrii dе
cаpitаluri sub fоrmă dе mоnеdе аu încеput să încrеdinţеzе аcеstе dispоnibibilităţi unоr
intеrmеdiаri (zаrаfi, trаpеziţi, аrgintаri, еtc.), în scоpul unеi păstrări sigurе şi аl unеi rеmunеrări
sub fоrmă dе dоbândă, pе cаrе о plătеа intеrmеdiаrul cа urmаrе а fоlоsirii dеpоzitului cа rеsursă
dе împrumuturi ultеriоаrе. Аstfеl sе еliminаu nеаjunsurilе dеţinătоrilоr dе cаpitаl mоnеtаr şi sе
crееаză tеmеiul unеi cоntinuе şi аmplе vаlоrificări а cаpitаlului mоnеtаr аpаrţinând аgеnţilоr
еcоnоmici. Infоrmаţii rеfеritоаrе lа dеpоzitе, împrumuturi, dоbândа pеrcеpută şi rаmbursаrеа
аcеstоrа sе găsеsc în Cоdul lui Hаmmurаbi, еlаbоrаt în sеcоlul XVIII înаintе dе Hristоs
[Ibidеm]. Mаi târziu, în sеcоlul VI înаintе dе Hristоs, оrаşе-stаt şi tеmplе din Grеciа Аntică аu
încеput să еmită mоnеdе prоprii, аpărând, firеsc, nеcеsitаtеа schimbării unеi mоnеzi cu аltа,
аcеstеа putând fi sоcоtitе primеlе schimburi vаlutаrе. În аcееаşi pеriоаdă prеоţii оfеrеаu
împrumuturi ţărаnilоr, iаr о cаtеgоriе аpаrtе dе crеditоri, numită trаpеziţi 1, оfеrеа împrumuturi
cu dоbândă еxtrеm dе mаrе cеlоr cаrе аvеаu nеvоiе dе bаni, crеând multе nеmulţumiri în rândul
pоpulаţiеi. Cа urmаrе, unеlе cеtăţi grеcеşti аu dеcis să înfiinţеzе bănci publicе.
Аcеstе instituţii аu fоst cоndusе şi cоntrоlаtе dе аgеnţi publici în bаzа unоr nоrmе cе pоt
fi аsоciаtе primеlоr rеglеmеntări stаtаlе cu privirе lа аctivitаtеа băncilоr. Inspirându-sе dе lа
grеci, după cucеrirеа tеritоriilоr аcеstоrа, rоmаnii, încă din sеcоlul IV înаintе dе Hristоs аu
dеsfăşurаt prin intеrmеdiul аrgеntаrilоr, оpеrаţiuni dе schimb dе mоnеdе, primiri dе dеpunеri dе
vаlоri sprе păstrаrе, аcоrdаrеа dе crеditе. Аpоi în întrеgul impеriu rоmаn аu аpărut аtât bănci dе
stаt cât şi privаtе, cаrе primеаu dеpоzitе, аcоrdаu împrumuturi pеntru cаrе încаsаu cоmisiоаnе
(clаsificаtе cа dоbânzi), furnizаu situаţii аlе cоnturilоr pеntru оpеrаţiunilе еfеctuаtе. În
cаmpаniilе dе cucеrirе dusе dе trupеlе rоmаnе, аcеstеа еrаu însоţitе dе "cоmеrciаnţii dе bаni"
cаrе оfеrеаu sеrvicii dе schimb vаlutаr şi crеditе pе tеrmеn scurt. Mult mаi târziu în sеcоlul VI
după Hristоs, impеriul bizаntin prеiа uzаnţеlе rоmаnе privind аctivitаtеа bаncаră, cоmplеtând-о
cu prеcizări suplimеntаrе, cum sunt cеlе rеfеritоаrе lа оbligаtivitаtеа prаcticării unоr dоbânzi
fixе.
Mеrgând în cоntinuаrе pе scаrа istоriеi, în еvul mеdiu, mănăstârilе, cа şi tеmplеlе din
Оriеnt, Еgiptul sаu Grеciа аntică, аu cоntinuаt să jоаcе un rоl dеоsеbit în еfеctuаrеа unоr
аctivităţi spеcificе bаncаrе.
În Еvul Mеdiu а аpărut - în lеgătură cu intеnsеlе schimburi cоmеrciаlе în bаzinul
mеditеrаnеаn о suită întrеаgă dе bănci cаrе să mijlоcеаscă plăţilе şi să finаnţеzе аcеstе
оpеrаţiuni, dаr, dеsprе bănci în plеnitudinеа tеrmеnului, nu sе pоаtе vоrbi dеcât оdаtă cu аpаriţiа
băncilоr cаrе şi-аu prоpus еmisiunеа dе bilеtе dе bаncă.
Cа urmаrе а еxtindеrii şi аmplificării rеlаţiilоr cоmеrciаlе şi dе schimb а crеscut nеvоiа
dе bаni şi dе sеrvicii bаncаrе şi finаnciаrе cаrе nu mаi putеаu fi sаtisfăcutе dе cămătаri sаu
instituţiilе rеligiоаsе. Cеrutе dе аcеstе nеcеsităţi, în sеcоlеlе XII-XVI аpаr mаi multе оrgаnizаţii
bаncаrе, înfiinţаtе în cеntrе cоmеrciаlе putеrnicе, bănci cаrе еfеctuаu prеpоndеrеnt оpеrаţiuni dе
trаnsfеr, аstfеl încât sistеmul dе plăţi să dеvină mаi еficiеnt. Primа bаncă dе аcеst tip а fоst
Bаncа Vеnеţiеi, crеаtă în 1171.
În sеcоlеlе următоаrе аu аpărut [15, pаg.100] Bаncа dе Bаrcеlоnа (1341), Bаncа dе Sаn
Giоrciо (1407), Bаncа Gеnоvа (1407), Bаncа dе Milаnо (1593).
Primа bаncă, în sеnsul mоdеrn аl cuvântului, а fоst înfiinţаtă lа Аmstеrdаm în 1609, şi lа
încеput sе оcupа cu prеcădеrе dе prоblеmа rеglării circulаţiеi mоnеtаrе, prin cоntrоlаrеа cаlităţii
mоnеdеlоr. Ultеriоr еа şi-а lărgit аctivitаtеа, аcоrdând dеpunătоrilоr dе mоnеdе cеrtificаtе dе
dеpоzit, cаrе cоnfirmаu cаntitаtеа dе mеtаl prеţiоs pе cаrе bаncа о ţinеа în numеlе său.
Cеrtificаtеlе аu cоnstituit аstfеl о nоuă fоrmă dе bаni, bаzаtă pе încrеdеrеа pе cаrе dеţinătоrii о
аvеаu în bаncă, еlе fiind utilizаtе lа stingеrеа оbligаţiilоr dе plаtă.
Bаncа а trеcut аpоi lа utilizаrеа dеpоzitеlоr аtrаsе prin аcоrdаrеа lоr sub fоrmă dе
împrumuturi, cоntribuind lа еxtindеrеа rеlаţiilоr dе crеdit şi dе finаnţаrе а аctivităţiilоr
cоmеrciаlе. Аctivitаtеа bаncаră, crеаrеа unеi piеţе bаncаrе nаţiоnаlе s-а еxtins şi în аltе stаtе
prin аpаriţiа dе nоi bănci, cum аu fоst: Bаncа dе Hаmburg (1619), Bаncа dе Stоkhоlm (1650) ,
dаr cu dеоsеbirе Bаncа Аngliеi, а cărеi înfiinţаrе în 1694 mаrchеаză piаtrа dе hоtаr pеntru
аpаriţiа băncilоr mоdеrnе şi cоnstituirеа unеi piеţе bаncаrе nаţiоnаlе.
În pеriоаdа următоаrе, аctivitаtеа bаncаră sе dеzvоltă în tоаtе fоrmаţiunilе stаtаlе din
Еurоpа, Bаncа din Аmstеrdаm şi Bаncа Аngliеi dеvеnind mоdеlul pе cаrе s-аu crеаt structurilе
bаncаrе cоnstruitе ultеriоr. În аcеlаşi timp cu dеzvоltаrеа cоmеrţului întrе оrаşеlе unеi ţări,
prеcum şi cu cеl intеrnаţiоnаl s-а dеzvоltаt şi cоmеrţul dе bаncă, băncilе аcţiоnând pеntru
оfеrirеа dе sеrvicii bаncаrе şi finаnciаrе nеcеsаrе sаtisfаcеrii nеvоilоr cоmеrţului şi аctivităţii
mаnufаcturiеrе şi аpоi industriаlе. Lа nivеlul stаtеlоr s-аu cоnstituit bănci nаţiоnаlе (cеntrаlе),
cаrе аu prеluаt еmisiunеа bаncаră şi mаi аpоi rеglеmеntаrеа şi suprаvеghеrеа cоmеrţului dе
bаncă. Аstfеl sе înfiinţеаză bănci nаţiоnаlе în Gеrmаniа în 1765, 1791 în SUА, 1800 în Frаnţа,
1814 în Оlаndа, în 1817 în Аustriа, în 1860 în Rusiа, în 1880 în Rоmâniа.
Evoluţia sistemului bancar în Moldova se raportează la evoluţia monedei pe teritoriul
nostru şi la relaţiile monetare a ţării noastre cu alte ţări. Primele operaţiuni bancare erau
înfăptuite de către cămătari, care se ocupau cu schimbul monedelor pe plan intern şi în scopul
susţinerii relaţiilor comerciale ale Moldovei cu alte state. În afară de operaţiunile de schimb,
cămătarii practicau şi acordarea creditelor cu stabilirea dobânzilor anuale. Din punct de vedere al
instrumentelor bancare moderne, înainte de anul 1850 cămătari foloseau tratele, cecurile,
viramentele, scrisorile de credit.
 În anul 1857, domnul Moldovei Grigore Alexandru Chica a semnat concesiunea cu
bancherul din Prusia F.W. Nulandt pentru înfiinţarea primei bănci de emisiune - Banca Naţională
a Moldovei. Această bancă avea sediul la Iaşi şi sucursale la Galaţ şi Bucureşti. Capitalul băncii
era de 10 mln. taleri de Prusia, împărţit în 50 000 de acţiuni. După un an de funcţionare această
bancă a fost declarată în stare de faliment.
Mai târziu în Basarabia a fost înfiinţată prima instituţie de credit, iar în 1864 - Sucursala
din Cernăuţi a Băncii de Stat din Petrograd. Până în anul 1917, aceasta şi- a păstrat statutul de
cea mai mare şi importantă bancă comercială din ţinut. Împreună cu trezorăriile, ce i-au fost
atribuite, acestea fiind situate în opt oraşe, şi cu reţeaua de case de economii, care cuprindeau
întreaga provincie, sucursala dată ocupa o poziţie cheie în toate operaţiunile bancare.
În anul 1871, se înfiinţează o instituţie Banca Comercială Chisinău ca societatea pe
acţiuni. Această bancă privată a fost fondată de moşierii autohtoni I.V. Cristi, fraţii Leonard,
E.L.Rîşcani-Derojinschi, boerul Sinadono şi influentul bancher din Odesa F.P. Rodoconachi. Tot
în perioada acaesta un rol important l-a jucat Banca Obştească din Chişinău înfiinţată cu un
capital de 38,2 mii de ruble, dintre care 15 mii ruble au fost donate de primărie. Această bancă
primea depozite şi acorda credite pe poliţe şi pe gajuri de valori, mărfuri, obiecte de valoare,
imobile etc. Una din particularităţile dinstinctive ale acestei bănci era spriginirea comerţului.
Dobânda la credite practicată de banca orăşănească, era de 7-8% anual şi se considera destul de
avantajoasă pentru clienţi.
În 1901 s-a înfîinţat o bancă a oraşului Cetatea Albă, iar în 191l, după modelul Băncii
Obşteşti din Chişinău, s-a înfiinţat o bancă în oraşul Tighina. Pe lângă băncile menţionate mai
sus în Basarabia au funcţionat în acea perioadă două sucursale de bănci ruseşti cu caracter
ipotecar, menite să crediteze agricultura: Banca Ţărănească şi Banca Agrară de Stat a Nobilimii.
Mai târziu pentru ţărănime s-au organizat cooperative de credit mărunt. În perioada 1875-1877 s-
a deschis la Chişinău Banca Comercială a Chişinăului cu sucursala la Histria, care, având o
activitate slabă, a fost preluată în 1881 de către Banca de Stat din Odesa.
După 1905 marile bănci ale Rusiei au deschis sucursale în marele oraşe ale Basarabiei.
Banca Rusă pentru Comerţul Exterior a deschis sucursale în Chişinău, Cetatea Albă şi Bălţi,
Banca Ruso-Asiatică a deschis o sucursală la Chişinău, Banca Siberiană- la Cetatea Albă, Banca
Rusă de Comerţ şi Industrie a deschis agenţii la Tighina şi Bălţi, iar Banca Internaţională din
Petrograd - la Chişinău.
Imediat după unirea cu România, Basarabia a întrat într-o perioadă nouă de dezvoltare
economică. Au fost întreprinse importante demersuri legislative şi practici pentru dezvoltarea
agriculturii, industriei, învăţământului etc. Pentru susţinerea acestor sfere ale economiei
naţionale au fost înfiinţate băncile specializate. Banca Naţională a României a fost prezentă în
efortul general de refacere şi însănătoşire a economiei, prin activitatea de creditare şi de
menţinere a stabilităţii monetare. Multe bănci din România au deschis sucursale în Basarabia,
după cum urmează: Banca Românească - la Chişinău, Bălţi, Ismail, Tighina şi Cetatea Albă;
Banca Comercială Română - la Chişinău, Banca Moldova din Iaşi - la Chişinău, Bălţi, Cetatea
Albă şi Călăraşi. În 1920 a fost deschisă Banca Basarabiei - ca afiliată a Băncii centrale a Ţării
Româneşti, cu sucursalele în Tighina, Soroca, Bălţi, Cetatea Albă, Reni, Ismail, Orhei şi
Călăraşi.
Începînd cu perioada sovietică de la 1944 sistemul bancar al Moldovei a fost format din
Banca de Stat a URSS și Casa de economii, ambele cu sediul central în Moscova și cu rețea largă
de filiale în toate republice sovietice inclusiv și în Moldova. În urma reformei din anul 1987 în
URSS au fost create Banca Centrală de Stat a URSS, Banca Socială şi a Fondului Locativ a
URSS, Banca Agroindustrială a URSS, Banca Industrială şi de Construcţii a URSS, Banca de
Economii a URSS, Banca de Relaţii şi Comerţ Extern a URSS. Aceste bănci, fiind specializate în
diferite domenii de activitate, aveau în fostele republici sovetice filiale care implementau în
practică politica bancară centralizată de stat pe teritoriul republicilor URSS, inclusiv în RSSM.
În perioada anilor 1990-1991 puciul militar din Rusia şi dezastrul economic au deteriorat
sistemul bancar, finanţele publice şi a adus la dezechilibrarea totală a comerţului exterior.
 Începînd de 1991în Moldova se formează sistemul bancar bazat pe noile principii,
orientat spre economia de piaţă. Principiul de organizare pus la bază a fost crearea sistemului
clasic bancar de două niveluri: Banca Naţională a Moldovei şi băncile comerciale. De asemenea,
au fost reorganizate sau create instituţii financiare ca case de amanet, societăţi de leasing,
organizaţii de împrumut etc. Conform Declaraţiei despre suveranietatea Republicii Moldova, din
art. 113 al Constituţiei Republicii Moldova, Preşedintele Republicii a emis la 4.06.91 Decretul
“Cu privire la Banca Naţională a Moldovei“. Conform acestui Decret, pentru realizarea unei
politici unice şi independente în domeniul circulaţiei monetare, a creditului, operaţiunilor în
valuta străină şi asigurarea unui control eficient asupra activităţii sistemului bancar din republică,
Banca Republicană din Moldova a Băncii de Stat a URSS a fost reorganizată în Banca Naţională
a Moldovei.
Termenul de bancă comercială a apărut în primele etape de dezvoltare ale activităţii
bancare, cînd băncile sprijineau preponderent comerţul. Principalii clienţi erau comercianţii, de
aici se trage şi noţiunea de bancă comercială.
Odată cu dezvoltarea industriei au apărut operaţii de creditare pe termen scurt a ciclului
de producţie, termenul de creditare se majora treptat. O parte a resurselor bancare a început să se
investească în capital fix, valori mobiliare şi alte active, astfel termenul comercial în noţiunea de
bancă şi-a pierdut sensul iniţial. Acum acest termen presupune caracterul de afacere al băncii,
orientarea ei spre deservirea tuturor agenţilor economici indiferent de sfera de activitate.
În mecanismul de funcţionare a sistemului de creditare al statului, băncile au un rol
important. Ele sînt nişte organizaţii multifuncţionale ce activează în diferite sectoare ale pieţei
capitalului de împrumut. Băncile acumulează partea de bază a resurselor de creditare şi oferă
clienţilor un complex de servicii financiare care include: creditarea, deschiderea depozitelor,
decontări, vînzarea, cumpărarea şi păstrarea valorilor mobiliare a valutei străine, etc.
Conform Legii Republicii Moldova cu privire la instituţiile financiare  din 21 iulie 1995,
noţiunea de bancă este tratată în felul următor : «banca este instituţia financiară care atrage de la
persoanele fizice sau juridice depozite sau echivalente ale acestora, transferabile prin diferite
instrumente de plată şi care utilizează aceste mijloace total sau parţial pentru a acorda credite sau
a face investiţii pe propriul cont şi risc».
Activitatea principală a unei bănci constă în comerţul cu bani. Instrumentul de gestionare a
operaţiunilor bancare sînt banii. Banca cumpără banii suportând un cost sub forma dobânzii
bonificate după ce vinde banii acumulaţi percepând dobândă. Câştigurile regăsindu-se în
difirenţa între dobânda percepută şi dobânda bonificată.
Băncile comerciale avînd rolul de intermediari financiari, îndeplinesc o funcţie
macroeconomică importantă, asigurînd redistribuirea capitalului bănesc. Mecanismul bancar de
distribuire şi redistribuire a capitalului pe sfere şi ramuri permite dezvoltarea economiei în
dependenţă de necesităţile obiective ale producerei şi contribuie la dezoltarea şi restructurarea
economiei. Prin activitatea de colectare a resurselor financiare concomitent cu plasarea lor pe
piaţă prin intermediul creditelor, băncile îndeplinesc rolul de intermediari între deţinătorii de
capital şi utilizatorii acestora. În exercitarea acestei funcţii băncile acţionează individual, pe cont
propriu, depunătorii şi debitorii ne avînd nici o legătură de drept între ei.
Rolul băncii este de prim plan în economie, în societate, aceasta favorizînd tranzacţiile
comerciale în interiorul şi exteriorul unei ţări, asigurând efectuarea plăţilor şi schimbului valutar.
De asemenea banca permite realizarea investiţiilor, fie participând direct la finanţarea acestora,
fie prin plasamentul şi gestiunea economiilor băneşti. Banca reprezită actorul principal pe piaţa
capitalului, pentră că toate fluxurile capitalului trec prin conturile băncii. Rolul complex pe care
băncile îl joacă în economie atât din punct de vedere al serviciilor pe care le efectuează, cât şi al
relaţiilor în spaţiul economic şi teritorial se concretizează în cele trei funcţii esenţiale ale băncii:
- atragerea fondurilor sub forma de depozite, în vederea plasării şi fructificării;
- plasarea fondurilor, investirea acestora prin acordarea de credite sau achiziţionarea de
titluri la vedere;
- efectuarea de încasări şi plăţi, precum şi furnizarea de servicii bancare şi financiare.
 Realizarea acestor funcţii este facilitată prin îndeplinirea de către bancă a următoarelor
condiţii:
- asigurarea şi manifestarea încrederii clienţilor;
- evidenţa continuă şi riguroasă a operaţiilor;
- asigurarea confidenţialităţii şi secretului bancar.
În condiţiile actuale banca îşi circumscrie trei procese cu profundă semnificaţie:
- intermedierea financiară;
- concurenţa şi integrarea financiară;
- restructurarea şi reconstrucţia bancară.
Dinamica sistemului bancar, a sistemului financiar în ansamblu implică expansiunea
entităţilor bancare pe pieţele financiare, diversificarea produselor,serviciilor, tehnicilor şi
operaţiilor, ceea ce reclamă restructurarea continuă a băncilor, a industriei bancare, adaptatrea
acestora la cerinţele şi nevoile mediului economic.
Activitatea bancară vizează două priorităţi interdependente: profitabilitatea şi lichiditatea.
Lichiditatea conferă băncii posibilitatea de a asigura în orice moment efectuarea plăţii cerute de
creditorii săi, băncile fiind preocupate de a avea o lichiditate permanentă cu costuri minime.
În economia de piaţă modernă activitatea băncilor comerciale au un rol major, datorită
legăturii lor cu toate sectoarele economiei. Scopul băncilor este de a asigura circulaţia continuă a
capitalului şi a băncilor, creditarea agenţilor economici, crearea condiţiilor favorabile pentru
creşterea economic. Scopul final al activităţii băncilor comerciale este obţinerea profitului.

2. Noţiunea, caracteristica şi clasificarea sistemului bancar

Băncile indeplinesc diferite funcţiile şi au relaţii complexe între ele şi între altele subiecte ale
societăţii. Din aceste considerente activitatea (functionarea) continuu şi eficientă a sistemului
bancar este o condiţie de importanţă vitală pentru dezvoltarea economică ale orice stat.
Sistemul bancar în orice ţară reprezintă un ansamblu coerent diferitor bănci şi societăţi
financiare care îşi desfăşoară activitatea în limita mecanismului monetar general.
Sunt diferite modele al sistemului bancar, dar se poate de evidenţiat că stuctura sistemului
bancar din diferite ţări depinde de mai mulţi factori:
1. de specificul dezvoltării istorice şi tradiţiile naţionale;
2. de nivelul dezvoltării şi creşterii naţionale;
3. de metode de reglare a politicii monetare şi circuitului monetar.
Ansamblul bancilor în ţară poate fi de un nivel sau de două niveluri. Varianta sistemului
bancar de un nivel poate fi în cazul cînd în ţară nu există bancă centrală sau cînd există numai
banca centrală.
Primul caz a fost tipic etapelor timpurii de dezvoltare a afacerilor bancare; cînd băncile
au avut posibilitatea efectuării diferitelor operaţiuni, inclusiv şi emisiunea semnelor băneşti, fără
coordonarea activităţii sale cu cineva.
Al doilea caz a fost tipic în perioada Uniunii Sovietice cînd toate operaţiunile bancare le
îndeplinea Banca de Stat a Uniunii Sovietice, singura bancă din perioada de dezvoltare a Uniunii
Sovietice.
În prezent practic în toate ţările cu economie de piaţă, inclusiv şi în Republica Moldova,
sunt create şi dezvoltate sisteme bancare cu două nivele (desen 1).
Primul nivel este prezentat de Banca centrală, Banca Naţională a Moldovei, care
îndeplineşte anumite funcţii şi imputerniciri deosebite, specifice numai acestei instituţiei. În
primul rînd, ea efectueză reglementarea şi supravegherea activităţii băncilor comerciale,
elaborează licenţele băncilor comerciale, organizează derularea decontărilor, elaborează şi
promovează politica monetară a statului etc.
 Nivelul doi este prezentat de băncile comerciale şi alte instituţii financiar - creditare care
îndeplinesc operaţiuni bancare. În Republica Moldova numai băncile comerciale sunt
subordonate BNM, celelalte instituţiile financiare nebancare, care îndeplinesc anumite operaţiuni
bancare ca de exemplu, companii de microfinanţare, de leasing, lombarde etc sunt subordonate
Comisiei Naţionale a Pieţei Financiare. Destinaţia principală a băncilor este efectuarea
operaţiunilor bancare şi deservirea clienţilor.
Totuşi băncile nu pot funcţiona izolat. Pentru îndeplinirea funcţiilor sale băncile au
nevoie de un şir de servicii care sunt asigurate de către infrastructura bancară. Infrastructura
bancară reprezintă totalitatea instituţiilor care asigură activitatea continuu şi ajută băncilor în
desfăşurarea activităţii sale. Acestea sunt:
 Sistemul de asigurare a depozitelor, care garantează siguranţa depozitelor clienţilor în
limita normei stabilite de stat. Aceasta funcţie îndeplineşte Fondul de garantare a
depozitelor în sistemul bancar a Republicii Moldova. Fondul este o persoana juridică
de drept public şi la formarea mijloacelor Fondului sunt obligate să participă toate
bancile comerciale autorizate de BNM.
 Sisteme de decontări independente care sprijină efectuarea decontărilor interbancare
şi intre alte instituţiile, ca de exemplu SWIFT, şi operaţiunilor de plată cu ajutorul
cardurilor, ca de exemplu VISA, MASTERCARD etc.
 Companiile de audit asigură control independent a activităţii băncii comerciale,
BNM, şi confirmă rapoartele financiare a acestora.

Nivelul 1 Reglementarea și supravegherea activității bancare

Banca Națională a Organizarea decontărilor
Moldovei Emisia banilor
Promovarea politicii monetare

Nivelul 2 Efectuarea operațiunilor bancare, deservirea clienților:

Băncile comerciale deschiderea depozitelor, acordarea creditelor,
efectuarea decontărilor

Infrastuctura bancară Asigurarea depozitelor

Sisteme de decontări (SWIFT, VISA etc.)
Companiile de audit
Instituțiile juridice
Firmele furnizorii tehnologiilor informaționale
Instituțiile de învățământ

DESENUL 1. Structura sistemului bancar a Moldovei

 Instituţiile juridice şi companiile de consultaţii ajută băncilor în dezvoltarea afacerii

lor, reprezintă interesele băncii în relaţiile cu clienţii şi organele de autoritate.
  Firmele furnizorii tehnologiilor informaţionale elaborează şi pun la dispoziţie
(procură) băncilor tehnologiile bancare moderne, preconizate pentru automatizarea
operaţiunilor şi proceselor bancare.
 Instituţiile de învăţămînt efectuează instruirea şi pregătirea specialiştilor pentru
domeniul financiar-bancar.

La dezvoltarea sistemului bancar influenţează un şir de factori interdependenţi, factori

externi şi factori interni. Factorii externi sunt macro factorii, sau de mediu: aceste sunt factorii
economici, politici, sociale, legislative, de fors major.
La factorii economici se referă principii de executare a bugetului de stat, caracterul de
promovare a politicii monetare, sistemul de fiscalitate existent, rezultatele reformelor promovate,
condiţiile generale a funcţionării sistemului bancar. Aşa, în condiţiile creşterii economice se
măreşte numărul entităţilor, cresc relaţiile economice, ce influenţează la creşterea cererii la
serviciile bancare atât din partea entităţilor cât şi din partea populaţiei. Dar în condiţiile de criză
se observă altă situaţie, situaţie în care sistemul bancar slăbeşte, activitatea unor bănci a se
agravează, se reduce lichiditatea şi solvabilitatea lor. Dezvoltarea sistemului bancar poate fi
limitat sub influenţa presiunii impozitării profitului bancar, lipsei resurselor suficiente pentru
desfăşurarea operaţiunilor, reducerei profitabilităţii întreprinderilor, reducerei nivelului de
venituri a populaţiei.
Factorii politici se referă la deciziile organelor de autoritate la diferite nivele, care
influenţează la caracterul deciziilor adoptate de către subiecţii a sistemului bancar. Asta în
primul rând se referă la principii de elaborare şi promovare a politicii monetare, principii de
formare bugetului de stat, a direcţiilor de perfecţionare a sistemului de fiscalitate, principiilor de
dezvoltare a economiei, ramurilor prioritare, atitudinea faţă de antreprinoriatul, faţă de sistemul
bancar, de resposabilitatea statului şi bussinesului faţă de societate.
Formele şi metodele de reglementare legislativă au influenţă directă asupra
funcţionalităţii sistemului bancar. Stabilitatea legislaţiei creează condiţiile de reglare problemelor
ce apar în proces de activitate.
Factorii economici, politici şi legislativi determină în mare măsură şi factori sociali.
Factorii sociali se referă la încredrea populaţiei privind corectitudinea reformelor economice, la
stabilitatea politicelor fiscale, vamale, valutare etc., în perspectivele pozitive a dezvoltării
economiei a statului. Toate acestea formează un nivel de încredere faţă de sistemul bancar,
dorinţa de a utiliza operaţiunile bancare. Încrederea faţă de sistemul bancar determină
majorarea eficienţei serviciilor bancare, executarea de către băncile mai eficient funcţiei de
finanţare a necesităţilor dezvoltării economice bazîndu-se pe atragerea resurselor financiare de la
populaţia şi investitorii străini.
Factorii de fors major ca urmare a calamităţilor, cataclismelor şi acţiunilor imprevizibile
au influenţă negativă asupra activităţii eficiente a sistemului bancar. Cataclismele naturii ca
înundaţiile, cutremuri, uragane îngreutăţi (impiedică) din punct de vedere tehnic activitatea
sistemului bancar. Încheierea graniţelor, întroducerea restricţiilor în privinţa relaţiilor economice
cu alte ţări, conflicte de război cer necesitatea revizuirii convenţiilor de coloborare băncilor cu
clienţii.
Factorii interni ce au influenţa asupra funcţionalităţii sistemului bancar sunt determinate
de activitatea subiectelor sistemului, se referă la competenţa managerilor de vârf a băncilor, la
calificarea personalului bancar, la nivelul de concurenţa etc.
În condiţiile economiei de piaţă dezvoltarea sistemului bancar se caracterizează de
următoarele procese:
- concentrarea şi centralizarea capitalului bancar. La concentrarea masivă a capitalului
bancar influenţează concentrarea producţiei. Cu cât mai mare şi dezvoltate sunt
întreprinderile, cu atât mai mare şi capitalurile libere care sunt concentrate în băncile;
- apariţia şi creşterea monopolului bancar;
 - consolidarea creditului bancar, prelungirea termenului creditului, trasformarea lui în
instrument de dominare a capitalului monopol.
Stabilitatea sistemului bancar este un obiectiv integrat politicii de stabilizare macroeconomică.
Ca urmare sistemul bancar este unul din cele mai reglementate domenii.

In literatura de specialitate si practica bancara internationala se intalnesc, in principal,

urmatoarele tipuri de banci:
 banca centrala – institutie bancara aflata in fruntea aparatului bancar, cu rol de
supraveghere si organizare a relatiilor monetar-financiare ale unui stat, atat pe plan intern cat si
in relatiile cu alte sisteme monetare;
 bancile comerciale – denumire generica data celorlalte banci (altele decat banca
centrala).
In principiu, bancile comerciale isi desfasoara activitatea atat pe plan intern cat si
international. Activitatea lor este diversa si se axeaza, in principal, pe: atragerea depozitelor si
acordarea de credite, acceptarea de depuneri de la alte banci sau firme, operatiuni valutare pentru
persoane fizice si juridice, plasamentul fondurilor si schimburilor comerciale.
Bancile comerciale sunt foarte diversificate, ele putand fi diferentiate dupa tipul
operatiunilor sau sfera teritoriala de cuprindere.
De aceea, adesea denumirea de banca comerciala este asociata unui termen care ii
defineste specificul. Astfel sunt banci universale si banci specializate.
 banci universale – sunt denumite acele banci comerciale care efectueaza toate
operatiunile bancare si care nu isi limiteaza activitatea la anumite sectoare (la noi,
societatile bancare sunt, prin lege, banci universale).
 banci specializate – este denumirea generica pentru a desemna bancile comerciale
sau institutiile de tip bancar, care, de regula, alaturi de operatiuni bancare de baza,
dezvolta preponderent operatiuni bancare de un anumit tip sau un anumit
domeniu.
In continuare, vor fi prezentate cateva tipuri de banci comerciale specializate.
 banca agricola – acorda credite si alte facilitati financiare si de plata unitatilor
agricole pentru cumpararea de terenuri si utilaje agricole, ingrasaminte etc.
 banca de investitii – acorda credite, pe termen mediu si lung, intreprinderilor
industriale (uneori si din alte ramuri economice), de regula pentru investiti,
procurandu-si fondurile pe baza unor forme de economisire pe durate mai indelungate
decat cele obisnuite
 banca ipotecara – acorda imprumuturi pe termen lung cu o ipoteca asupra imobilelor
detinute de debitori
  banca de export-import – crediteaza, pe diferite termene, producatorii/exportatorii
autohtoni pentru a-i sprijini in activitatea de promovare a produselor tarii respective
pe pietele externe; garanteaza creditele externe; efectueaza operatiuni de casa in
favoarea importatorilor si exportatorilor etc.
 banca internationala (privata) – banca comerciala cu numeroase sucursale in alte tari
si pentru care operatiunile externe joaca un rol important, dar nu chiar preponderent;
Termenul de banca internationala este utilizat si pentru institutii financiar-bancare
interguvernamentale al caror capital provine din doua sau mai multe tari si a caror activitate
specifica desfasurandu-se la nivel international sau mondial depaseste granitele unei tari (de
exemplu Banca Reglementarilor Internationale, Banca Europeana pentru Reconstructie si
Dezvoltare, Banca Mondiala etc).
 bancile de depozit – realizeaza cea mai mare parte a activitatilor pe plan intern
prin atragerea de depozite si acordarea de credite financiare si persoanelor
private. In Franta, bancile comerciale se numesc banci de depozit. In SUA si
Gemania aceste banci se ocupa si de emisiunea si plasarea hartiilor de valoare
si acordarea de credite avand drept gaj hartiile de valoare.
 bancile de accept – sau casele de accept sunt institutii bancare care sustin,
prin semnatura lor, titluri de credit (cambii, bilete la ordin) trase de
exportatorii autohtoni asupra importatorilor straini iar titlul de credit astfel
acceptat devine negociabil;
 case de emisiune – sunt institutii bancare care asigura plasarea pe piata a
unor emisiuni de hartii de valoare (actiuni, obligatiuni, etc.). In Anglia, aceste
institutii sunt considerate “merchant banks”, in timp ce in SUA sunt calificate
drept “banci de investitii” (investment banks).
Fiecare sistem bancar national are particularitatile lui, in ceea ce priveste denumirea bancilor,
tipurile activitatilor cuprinse sub aceasta denumire.
In Marea Britanie, bancile au jucat un rol insemnat de-a lungul timpului. Economia britanica a
avut o pozitie importanta pe arena mondiala, nu doar in dezvoltarea industriala si comerciala, ci
si in organizarea sistemului bancar. Banca Angliei (Bank of England) a fost infiintata in 1694
(prin decret regal – Royal Charter), avand, initial, un capital de 1,200,000 lire sterline.

3 .Sistemul bancar al R.Moldova şi particularităţile organizării lui

În 1991, conform legislaţiei a fost format un sistem bancar de două niveluri, în care Banca
Naţională a Moldovei îndeplineşte funcţia de bancă centrală, dar nu este angajată în activitatea
bancară comercială. În  iulie 1995 Parlamentul a adoptat două legi cu privire la Banca Naţională
a Moldovei şi instituţiile financiare. Aceste legi includ elemente orientate spre întărirea rolului
Băncii Naţionale în elaborarea şi implementarea politicii monetare şi valutare şi spre o activitate
sigură şi durabilă a sistemului financiar.
Banca Naţională a Moldovei este responsabilă pentru autorizarea, reglementarea şi
supravegherea activităţii instituţiilor financiare. Aceste funcţii se exercită luînd în consideraţie
Principiile de bază ale Comitetului Basel pentru supravegherea bancară efectivă. Autorizaţiile,
inclusiv pentru tranzacţii cu cote substanţiale din capitalul băncilor, se eliberează numai dacă
Banca Naţională a Moldovei este pe deplin convinsă că persoanele autorizate vor avea o situaţie
financiară stabilă şi vor activa în conformitate cu cerinţele legale de prudenţă, inclusiv cerinţele
aferente calificării, experienţei, reputaţiei administratorilor şi proprietarilor acestora.
Reglementarea prudenţială determină indicii maximi şi poziţiile, care urmează a fi respectate de
bănci, cu privire la activele sale, activele ponderate la risc, elementele extrabilanţiere şi la
diferite categorii de capital şi rezerve. Băncile sunt obligate să armonizeze termenele şi dobânzile
la active şi pasive, să nu depăşească poziţiile neasigurate în valută străină, să menţină resursele
lichide în limita exigenţelor raportate la valoarea activelor sau pasivelor.
Sistemele de control intern ale băncilor sunt îndreptate spre protejarea intereselor
deponenţilor, acţionarilor şi a clientelei prin asigurarea respectării prevederilor legislaţiei în
vigoare, reglementarea conflictelor de interese, asigurarea folosirii depline a veniturilor pentru
sporirea profiturilor, efectuarea cheltuielilor autorizate conform destinaţiei, protejarea adecvată a
activelor, înregistrarea corectă a obligaţiunilor şi limitarea riscurilor. Respectarea de către bănci a
cerinţelor prudenţiale, evaluarea riscurilor aferente activităţilor acestora se monitorizează atît la
distanţă cît şi pe teren. Legislaţia bancară acordă drepturi substanţiale Băncii Naţionale a
Moldovei de a interveni în activitatea băncilor cu scopuri de remediere. 
Unitatea monetară a Republicii Moldova este leul moldovenesc, care este unicul mijloc
legal de plată pe teritoriul Republicii Moldova. Banca Naţională are dreptul exclusiv de a emite
în circulaţie bancnote şi monede metalice de lei moldoveneşti. Banca Naţională a Moldovei
stabileşte şi implementează politica monetară şi valutară în stat. După aprobarea Legii nr. 191-
XVI din 30.06.2006 cu privire la modificarea Legii nr. 548-XIII din 21.07.1995 cu privire la
Banca Naţională a Moldovei obiectivul fundamental este asigurarea si menţinerea stabilităţii
preţurilor. Totodată, fără prejudicierea obiectivului său fundamental, Banca Naţională
promovează şi menţine un sistem financiar bazat pe principiile pieţei şi sprijină politica
economică generală a statului. Pentru realizarea obiectivului fundamental Banca Naţională a
Moldovei utilizează tot spectrul de instrumente indirecte a politicii monetare şi valutare
disponibile, inclusiv: vânzarea-cumpărarea HVS şi acordurile REPO - revers; facilităţile de
lombard, rezervele obligatorii; ratele de bază ale BNM, emiterea Certificatelor Băncii Naţionale,
acceptarea depozitelor de la bănci şi altele. 
 Banca Naţională a Moldovei menţine regimul cursului de schimb valutar flotant şi
stabileşte cursul oficial al leului moldovenesc în raport cu dolarul SUA în baza cursurilor
valutare preponderente pe piaţa valutară internă. În acest context, Banca Naţională a Moldovei
îşi rezervă dreptul de a efectua intervenţii valutare în scopul de a atenua fluctuaţiile excesive ale
cursului oficial şi completarea rezervelor valutare internaţionale. În calitate de instrumente ale
politicii valutare utilizează intervenţii directe pe piaţa valutară internă, inclusiv tranzacţii
forward, precum şi operaţiuni reversibile valutare de tip swap.
În cadrul implementării Politicii valutare Banca Naţională a Moldovei tinde spre
menţinerea rezervelor valutare internaţionale la un nivel acceptabil pentru acoperirea a circa trei
luni de import şi promovează o politica valutară prudentă, consecventă cu obiectivul
fundamental de asigurare şi menţinere a stabilităţii preţurilor, de asemenea efectuează plasarea
rezervelor internaţionale ale statului în instrumente investiţionale care corespund criteriilor de
siguranţă şi lichiditate.