MONEDA concept, evolutie, functii

Conceptul de moneda
Moneda ocupa un rol cheie in mecanismul oricarei economii, conditionandu-i dezvoltarea si fiind absolut indispensabila in desfasurarea raporturilor cotidiene intre persoane fizice, firme, institutii ale statului, institutii financiare etc. Evident, nu se poate concepe existenta unei economii moderne fara moneda. Etimologic, termenul de moneda provine din cuvantul grecesc monedha, care, la inceput, definea doar piesele batute din metal pretios sau din metal obisnuit, emise cu scopul indeplinirii unor functii de mijloc de schimb si de mijloc de plata. In prezent, termenul de moneda este folosit in sens larg, fiind denumirea generica pentru monede metalice, bancnote, moneda scripturala si orice alta forma de bani acceptata si folosita de participantii la tranzactii intr-un spatiu economic dat. Putem desprinde trei trasaturi ale monedei intr-o economie: a. este un bun cu utilitate permanenta pentru populatie si pentru agentii economici; b. este un bun aparte, un bun indirect, reprezentand o creanta asupra economiei nationale, intrucat da dreptul detinatorului de a achizitiona in schimbul ei bunuri si servicii pe teritoriul tarii emitente; c. are caracter juridic, fiindu-i recunoscute prin lege toate calitatile si drepturile pe care le confera. Pe teritoriul unei tari, moneda nationala reprezinta singurul mijloc legal de plata.

Evolutia monedei
Se poate spune ca banii au aparut oarecum spontan, la un anumit moment in evolutia societatii omenesti, ca urmare a unor necesitati reale ivite in procesul de schimb, prin separarea din multimea de bunuri care se produceau a unora specifice si mai apoi a unuia singur, cu rol de echivalent (etalon) general, adica un bun cu ajutorul caruia erau evaluate toate celelalte care se schimbau. Istoric vorbind, rolul de bani a fost indeplinit de diferite bunuri (animale mici, piei de animale, blanuri, cereale, scoici etc), apoi de metalele pretioase si ulterior de monedele metalice din aur si argint. Metalele pretioase s-au detasat de restul bunurilor etalon datorita calitatilor lor evidente: nu erau alterabile, erau divizibile, usor de transportat si concentrau o valoare foarte mare intr-un volum mic. In scrierile lui Herodot ii este atribuit lui Cresus, regele Lydiei, meritul de a fi batut prima moneda, in secolul VII i.e.n.. Costin Kiritescu, in lucrarea Moneda - mica enciclopedie, mentioneaza ca moneda ar fi aparut prima data in China, in secolul XI i. e. n. Initial se foloseau lingourile, dar acestea prezentau inconvenientul ca trebuiau divizate si cantarite in momentul vanzarii si de aceea, pentru facilitarea circulatiei si a comertului, s-a trecut la marcarea lor. Amplificarea relatiilor comerciale, ca rezultat al extinderii ariei geografice a acestora, necesita transportul lingourilor, operatiune destul de greoaie si costisitoare. Ca urmare, lingourile au fost inlocuite cu monedele propriu-zise, confectionate din metal pretios. Odata cu aparitia monedelor, au aparut si primele semne ale unei organizari monetare. In timp, statele au elaborat legi si au creat institutii care sa reglementeze, sa organizeze si sa supravegheze relatiile banesti, precum si emisiunea si retragerea de

moneda, constituindu-se treptat sistemele monetare nationale (tratate in capitolul 3 al acestei lucrari). Pe masura dezvoltarii vietii economice si sociale, a amplificarii productiei si a tranzactiilor cu bunuri si servicii, in circulatia monetara au aparut si monede fara valoare intrinseca, batute din metale nepretioase (cupru, aluminiu, aliaje din metale comune). Mai tarziu, intrucat productia de bunuri si servicii a devansat simtitor productia de metale pretioase, iar schimburile comerciale s-a multiplicat la scara mondiala, reclamand si un volum sporit de masa monetara, au aparut si bancnotele - biletele de banca (secolul al XVI-lea, Olanda), la inceput convertibile in metal pretios, iar mai apoi, dupa primul razboi mondial si neconvertibile. Convertibilitatea biletelor de banca in aur si argint a fost abandonata definitiv in anii 70. Bancnotele s-au transformat astfel in bani fiduciari, fara valoare intrinseca, dar si-au sporit continuu importanta si ponderea in cadrul masei monetare. In secolul al XIX - lea, ca rezultat al dezvoltarii fara precedent a bancilor comerciale in toate economiile, au aparut si banii de cont (moneda scripturala), care au inceput sa fie preferati banilor cu existenta fizica, mai ales pentru operatiuni de volum mare sau intre parteneri comerciali aflati la distanta, datorita multiplelor avantaje pe care le ofereau. O forma derivata de moneda scripturala este si asa-numita moneda electronica, aparuta in secolul al XX-lea si care circula prin transfer electronic, avand ca suport cardurile.

Evolutia istorica a monedei

Fiecare comunitate consuma ceea ce producea.

Marcheaza inceputul economiei de schimb.

Este prima forma tipizata de bani. Primele monede aveau si valoare intrinseca, pe langa valoarea ca instrument de plata si de schimb. Moneda scripturala sec XIX

Nu aveau valoare intrinseca, ci aveau o valoare simbolica. Au circulat in paralel cu monedele din aur si argint, pana dupa primul razboi mondial.

Are ca suport cecuri, ordine de plata, circula prin transfer electronic.

A aparut la sfarsitul sec. 20; cambii, bilete la ordin (circula prin virament bancar). Este o moneda cu valoare simbolica.

Functiile monedei
In acceptiunea lui Stefan I. Dumitrescu moneda prezinta trei functii principale si anume: a. da dreptul sau posibilitatea oricarui posesor de a participa la bunurile sociale, ca instrument legal de plata, fiind in acelasi timp denominator al tuturor bunurilor; b. este mijloc de participare la bunurile sociale, ca instrument de schimb mijlocitor (vanzare-cumparare); c. ilustreaza masura de care ne servim pentru a putea participa la distribuirea bunurilor sociale, ca instrument masurator al preturilor bunurilor ce se vand si se cumpara. Orice instrument dotat cu calitatile si caracteristicile de mai sus poate fi considerat ban, iar daca este recunoscut de stat devine moneda. Profesorul Costin Kiritescu - stabileste urmatoarele sapte functiuni ale monedei: 1. functiunea de evaluare, de masurare a valorilor economice; 2. functiunea de mijlocire a schimbului de bunuri si servicii; 3. functiunea de mijlocire a platilor; 4. functiunea de mijlocire a creditului; 5. functiunea de mijlocire a economiilor (tezaurizare); 6. functiunea de pastrare si transfer al valorilor; 7. functiunea sociala de distribuire a bunurilor si serviciilor. Toate aceste functii sunt mai mult sau mai putin acceptate de alti economisti, dar ceea ce este de remarcat este faptul ca ele se intrepatrund si se interconditioneaza reciproc. Prin urmare, putem sintetiza principalele functii ale monedei astfel: 1. Instrument de masura a activitatii economice Este cea mai importanta functie a monedei. Cu ajutorul monedei se pot evalua si compara toate bunurile si serviciile produse intr-o economie, veniturile si cheltuielile realizate, dar si activitatile economice in ansamblu. Expresia acestei evaluari se numeste pret. Ca orice etalon, moneda este in fapt invariabila, ceea ce se modifica este puterea ei de cumparare. 2. Instrument de schimb Prin intermediul monedei se desfasoara marea majoritate a tranzactiilor in economie. Exceptia este reprezentata de forma moderna a trocului, numita barter. Datorita monedei, schimbul este separat in doua operatiuni - vanzare si cumparare, ceea ce inseamna si delimitarea a doua fluxuri: un flux real, de marfa si un flux monetar. 3. Instrument de plata Orice obligatie economica a unei persoane fizice sau juridice poate fi evaluata in bani si se stinge prin plata sumei corespunzatoare. Pe teritoriul unei tari, moneda nationala este singurul mijloc legal de plata. 4. Mijloc de economisire si rezerva Moneda este forma preferata de pastrare a economiilor populatiei si a rezervelor agentilor economici. Acest lucru se explica prin faptul ca moneda are cel mai ridicat grad de lichiditate, iar daca este plasata sau investita poate aduce detinatorului castiguri sub forma de dobanzi. Alte forme de plasament, in active reale sau financiare (terenuri, cladiri, obiecte de arta, etc.) pot avea randamente mult superioare, insa au un grad de lichiditate scazut, ceea ce reprezinta un impediment major cand se doreste obtinerea de numerar imediat. 5. Mijloc de transfer al valorilor

Averea unei persoane sau patrimoniul unei intreprinderi pot fi mai usor transferate dintr-o tara in alta, daca sunt transformate in prealabil in moneda.

Clasificarea semnelor monetare

Putem realiza o clasificare a semnelor monetare dupa mai multe criterii, intre care cele mai relevante sunt: I. Dupa forma de existenta, monedele pot fi: a. Monede cu existenta fizica, tangibila (monedele metalice si bancnotele); b. Monede fara existenta fizica, de cont (moneda scripturala propriu-zisa si moneda electronica). II. Dupa emitent, monedele pot fi: a. Monede emise de agentii economici, in perioada functionarii etaloanelor aurmoneda si aur-lingouri; b. Monede emise de tezaur (monedele metalice care sunt emise de monetaria statului); c. Monede emise de banci (bancnote emise de Banca Nationala, moneda scripturala emisa de bancile comerciale). III. Dupa valoarea pe care o incorporeaza, monedele pot fi: a. Monede cu valoare integrala (intrinseca sau deplina); b. Monede cu valoare simbolica. IV. Dupa gradul de convertibilitate monedele pot fi: a. Monede convertibile: - Convertibilitate metalica (bancnote contra metal pretios); - Convertibilitate valutara (valuta contra valuta). b. Monede neconvertibile, care circula doar in interiorul unei tari, in posesia rezidentilor;

c. Monede partial convertibile (exista diferite restrictii in calea convertibilitatii monedei respective).