UNIVERSITATEA DE STAT DIN MOLDOVA

FACULTATEA RELAŢII INTERNAŢIONALE,

ŞTIINŢE POLITICE ŞI ADMINISTRATIVE

DEPARTAMENTUL RELAŢII INTERNAŢIONALE

Evoluţia şi practica etichetei diplomatice

Studiu de caz

Autorul: Cojocaru Cristina , gr. 201 RI

Conducător ştiinţific: Rotaru Veronica , Dr., lector superior

CHIŞINĂU, 2018

1
 1.INTRODUCERE

Normele de conduită și morală care rezidă astăzi în parctica

internațională,este un proces îndelungat ce s-a consituit în cadrul societății.Este
important ca aceste reguli să fie respectate,deoarece în caz contrar,acest fapt va
contribui la inexistența relațiilor politice,economice,culurale.

Astfel, un rol foarte important îi revine conceptului de etichetă.Termenul de

etichetă la rîndul său,determină regulile de comportare politicoasă în viața de toate
zilele,în societate și în general în întregul context al vieței publice.

Începândkcu cele mai private momente și continuând cu evenimentele

publice, de la ocaziile de familie la slujbă, la poveștile de dragoste, la masă, atunci
când vrem să scriem o scrisoare sau să adresăm o invitaţie, atunci când vrem să
știm ce ţinută trebuie să purtăm, cum să ne prezentăm sau cum să facem
conversaţie – ne ghidăm după regulile de etichetă și după bunelelmaniere.

Bunelemmaniere1 și eticheta evoluează constant în raport cu transformările

sociale și politice ce au loc, de-a lungul timpului, în fiecare ţară. Este foarte
adevărat că ceea ce, cu secole în urmă, era un gest protocolar firesc, astăzi, poate să
pară desuet. Spre exemplu, dacă în urmă cu zeci de ani, glezna unei doamne
trebuia să fie întotdeauna acoperită pentru că era considerată o parte intimă a
corpului, astăzi, vederea gleznei nu mai surprinde pe nimeni.

Etichetaaeste un cod comportamental bazat pe onestitate, respect și

consideraţie. Eticheta nu este un set de reguli rigide, ci este fluidă, schimbându-se
odată cu vremea. Eticheta ne ghidează să acţionăm în așa fel încât să îi facem pe
ceilalţi oameni să se simtă confortabil.

Cuvinte cheie : etichetă,bunele maniere,norme

1
http://ebooks.unibuc.ro/StiinteADM/secretariat/16.htm
2
 2.Evoluția etichetei diplomatice

Eticheta diplomatică2 a evoluat constant odată cu transformările sociale și

politice de la o țară la alta,din cele mai vechi timpuri pînă în prezent.

Conform lui L.Dussault,oacest termen a apărut pe la începutul secolului al

XV-lea, când activităţile desfăşurate la curţile suveranilor vremii erau anunţate, în
scris, pe nişte foi denumite „etichete”, informându-se astfel asupra a „ceea ce se
petrecea la curte”.

Apariţia și evoluţia conceptului de etichetă este strict legată de Franţa,

aceasta fiind ţara în care sunt elaborate pentru prima dată normele de protocol.
Regele Ludovic al XIV-lea, cunoscut și sub numele de Regele Soare, a fost cel
care a creat conceptul de etichetă și a dezvoltat protocolul regal.

Pentru că regele găzduia frecvent recepţii în grădina Palatului Versailles, iar

invitaţii obișnuiau să calce în picioare peluzele, rupând florile și plantele
decorative, acesta a decis să pună, din loc în loc, mici avertismente ce cuprindeau
diverse texte: ,,Nu călcaţi iarba!; Atenţie la flori!; Utilizaţi aleile!“.

Tot Ludovic al XIV-lea este cel care iniţiază adoptarea ,,Ceremonialul

francez“, o lucrare de peste 2.000 de pagini care conţine prezentarea activităţilor de
la Curtea Regală şi instituie norme riguroase în organizarea acestora.

Chiar și precedenţii suverani, din perioada 1500-1600, au sprijinit

dezvoltarea normelor de protocol. În timpul regelui Francisc I au fost realizate
primele coduri ale normelor de protocol și etichetă, prin care s-a stabilit ordinea de
precădere a nobililor, onorurile și privilegiile de care aceștia beneficiau. Mai târziu,
regele Henric al II-lea a dat un edict prin care statornicea regulile de protocol, edict
considerat cel mai vechi document în materie de pe continent și care s-a păstrat
până în zilele noastre.

2
https://radjcarbune.wordpress.com/2016/03/14/aparitia-si-evolutia-etichetei-diplomatice/
3
 În România3, protocolul modern a fost introdus în timpul regelui Carol I,
avându-se în vedere atât reguli și obiceiuri utilizate la Curţile Domnești ale
Principatelor, dar și uzanţe din ţările monarhice cu tradiţie în acest domeniu.

Un exemplu concret al evoluţiei etichetei monarhiilor europene

contemporane este ţinuta folosită de reginele și principesele lumii pentru vizitele la
Vatican. Regula aplicabilă la începutul anilor 1900 se păstrează și astăzi. Reginele
și principesele, domnitoare sau consoarte, de religie ortodoxă sau protestantă vor
purta întotdeauna o rochie lungă neagră, cu mâneci lungi și un voal negru care să le
acopere capul.

În schimb, pentru membrii familiilor regale din state catolice se face o

distincţie. Monarhiile în care suveranii se bucură de ,,rex catholicissimus“
beneficiează și de privilegiul albului, ,,privilège du blanc“. În prezent, titlul de ,,rex
catholicissimus“ și, prin urmare, beneficiul privilegiului albului este deţinut doar
de suveranii din Belgia, Luxemburg și Spania.

În concluzie, pot purta alb (rochie lungă albă cu mâneci lungi și voal alb pe
cap) la întâlnirile cu suveranul pontif reginele Spaniei, Belgiei și marea ducesă de
Luxemburg. Se spune că este cel mai exclusivist club din lume. Plecând de la acest
exemplu, vorbim și despre evoluţie pentru că, dacă în urmă cu zeci de ani, domnii
trebuiau să poarte morning coat sau white tie (frac) la întâlnirea cu suveranul
pontif, astăzi vedem foarte frecvent șefi de stat care se îmbracă în costum de
culoare închisă cu cravată. În ceea ce le privește pe doamne, acestea nu mai poartă
rochii până în pământ, ci aleg o lungime medie.

Importanţappractică a etichetei rezidă în faptul că ea permite de a utiliza

formulele curtoaziei unanim acceptabile de acum stabilite în comunicarea
internaţională la diferite niveluri.

3
https://www.forbes.ro/despre-eticheta-si-importanta-ei-92301
4
 Etichetapse referă la formalismul relaţiilor dintre particulari, adică la relaţiile
individuale indiferent dacă aceste raporturi sunt ierarhice sau nu. Etichetaaface
parte din domeniul relaţiilor din societate.

Dacăpprotocolul se aplică în cadrul unui raport instituţional, atunci eticheta

se aplică la raporturile individuale, în ambele cazuri mergând vorba despre
raporturile menţinute în contextul vieţii publice. Interpătrundereapacestor termeni
este atât de mare, încât normele stabilite de protocol sunt utile şi pentru etichetă, şi
pentru ceremonial cu singura deosebire că în cazul protocolului efectele sunt de
constrângere. Astfelkconţinutul actual al termenului de protocol este polisemantic,
cuprinzând nu numai regulile de întocmire a documentelor diplomatice dar şi
normele privind ceremonialul şi eticheta diplomatică.

Actualmente4,normele de etichetă privesc aproape toate tipurile activităţii

diplomatice. Fiepo vizită oficială sau întâlnirea oficialităţilor de stat, corespondenţa
diplomatică, petrecerea recepţiilor diplomatice, bakchiar şi simpla comunicare
dintre diplomaţi – toate acestea se supun unor reguli şi norme stabilite în comun.

În problemele de etichetă o importanţă deosebită o au saluturile, formele de

adresare şi prezentările.

În ceea ce priveşte problema saluturile dintre persoanele de aceeaşi vârstă, de

acelaşi rang social, politic sau diplomatic, atunci se va proceda astfel.

Primul se salută acel ce este mai bine educat. Dacă nu se strânge mâna celui
ce o întinde pentru salut, atunci gestul dat va fi apreciat ca o ofensă şi jignire.
Kisinger H. aminteşte în cartea sa „Anii în Casa Albă” în cadrul vizitei la Beijing
în iulie a anului 1971 care avea ca scop stabilirea contactelor directe a şefilor de
state S.U.A. şi R.P.C. despre cazul când John Faster Dalles a refuzat de a strânge
lui Cijou Enilai mâna la Conferinţa de la Geneva din anul 1954 cu privire la
Indochina.

4
http://cristinadragna.ro/decenta-una-dintre-valorile-esentiale-ale-comportarii-sociale-interviu-cu-cristina-
turnagiu-dragnea-despre-protocol-eticheta-si-ceremonial/
5
 Astfel, Kisinger5 dorea să repare greşeala cu orice preţ. Iată cum îşi
aminteşte autorul despre întâlnire sa cu Cijou Enilai: „Eu întâlneam pe Cijou pe
pragul casei cu mâna întinsă. Cijou s-a uitat la mine, zâmbindu-se, şi mi-a strâns
mâna. Acesta a fost primul pas spre a da uitării moştenirea trecutului”.

Atât în ţară, cât şi peste hotarele ei o atenţie deosebită se va acorda

formulelor de adresare. Dacă întâlnirea poartă un caracter episodic şi nu există
posibilităţi de a strânge în prealabil datele necesare despre interlocutor, atunci mai
bine se vor utiliza formele impersonale. Deficienţe în procesul comunicării se pot
ivi din cauza incompatibilităţii realelor limbii moderne şi limbii statului respectiv.

În scopul de a evita greşelile se va adresa după numele de familie, ca

exemplu „d-1 Moraru”. Nu sunt acceptate familiarităţile. Daca vă aflaţi în anturajul
persoanelor care se adresează între ei după prenume atunci se va proceda la fel
numai în cazul propunerii respective.

Ca garanţie a unor adresări adecvate prezintă adresările peroanelor oficiale ce

au titlu sau grad militar, diplomatic sau religios: „d-1 preşedinte”, „d-1 prim-
ministru”, „d-1 general” (fără utilizarea rangului complet) „generalul-locotenent”,
„general-maior”.

Eticheta 6acceptă şi a aşa politeţe ca adresare cu o ridicare neînsemnată a

funcţiei pe care o exercită persoana oficială la moment: „d-1 ministru” la adresarea
vice-ministrului, „d1 colonel” către locotenentul-colonel, „dle ambasador” –
însărcinatului cu afaceri sau trimisului.

3.Concluzii

Stabilirea normelor de conduită şi morală reprezintă rezultatul unui proces

îndelungat de formare a relaţiilor interumane din cadrul societăţii.

5
http://www.inj.md/ro/protocol-%C5%9Fi-eticheta-diplomatic%C4%83-1
6
http://ebooks.unibuc.ro/StiinteADM/secretariat/16.htm
6
 Nerespectarea acestor reguli şi norme presupune inexistenţa relaţiilor
politice, economice, culturale, deoarece noi nuputem exista fără a nu ţine cont unii
de alţii, fără a nu ne supune unei careva restricţii sau limite.

În acest caz, un rol foarte important i se atribuie conceptului de etichetă. Ea

reuneşte regulile convenţionale de comportare politicoasă în viaţa de toate zilele, în
societate şi în contexul vieţii publice.

Multe din regulile şi normele etichetei nu pot fi aplicate fără conştientizarea

scopului, alegerea mijloacelor eficiente pentru efectuarea unor acţiuni şi analiza
rezultatelor.

Importanţa practică a etichetei rezidă în faptul că ea permite de a utiliza

formulele curtoaziei unanim acceptabile de acum stabilite în comunicarea
internaţională la diferite niveluri.

Eticheta nu este un set de reguli rigide, ci este fluidă, schimbându-se odată

cu vremea. Eticheta ne ghidează să acţionăm în așa fel încât să îi facem pe ceilalţi
oameni să se simtă confortabil.

„Regulile de conduită” sau „regulile de comportare” la care se referă eticheta

contribuie la buna desfăşurare a relaţiilor din societate, în general, şi la o
desfăşurare normală a activităţii in afaceri în special.

Este foarte importantă cunoaşterea şi aplicarea acestor reguli de către fiecare

partener, dat fiind că necunoaşterea sau ignorarea lor pot duce, uneori, la
interpretări eronate, la complicaţii relaţionale care depăşesc sfera relaţiilor strict
personale ale celor în cauză. Nu se pot concepe relaţii între parteneri fără contactul
uman necesar şi, în cadrul acestui contact, fără respectarea unor reguli de etichetă.

Necunoaşterea acestor reguli poate fi considerată, în ultimă instanţă, o lipsă

de competenţă profesională a unei persoane chemate să reprezinte interesele unei
părţi pe planul relaţiilor specifice. În concluzie, însuşirea şi respectarea unor reguli
de eticheta pot şi trebuie să constituie o sarcină de ordin profesional.

7
Bibliografie

1.Dussault L. Protocol – instrument de comunicare, Bucureşti, Galaxia, 1996;

2.Eticheta și importanța ei : https://www.forbes.ro/despre-eticheta-si-importanta-

ei-92301 , vizitat 29.04.2018,ora 1:22

3.Elemente de protocol : http://ebooks.unibuc.ro/StiinteADM/secretariat/16.htm ,

vizitat 29.04.2018 , ora 09 :16

4.Tănăsie P., Maziu G., Dumitrescu D. Uzanţe diplomatice şi de protocol, Piteşti:

Editura Independenţa, 2005;