~ MONARHIA ~

COORDONATOR: ELABORAT DE  :
 ~2022~

 CUPRINS:

I. Introducere

II. Caracteristicile generale ale monarhiei

 Puterea monarhică este personală și pe viață
 Titlul monarhic este transferat ereditar
 Monarhul întruchipează identitatea națiunii sale
 Figura monarhului este legată de divinitate
 Astăzi este sub forma unei monarhii parlamentare
 Dacă în momentul obținerii titlului Regele este copil, i se atribuie un
regent
 Un monarh poate conduce în mai multe regate simultan
 Este una dintre cele mai vechi forme de guvernare
 Poate fi autoproclamat
 În mod excepțional pot domni doi sau mai mulți monarhi
 Pot dirija principatele
 Sunt lideri militari

III. Clasificarea monarhiilor

IV. Exemple de morarhii contemporane din Europa

V. Bibliografia
 I. INTRODUCERE

Monarhia a fost cea mai obişnuită formă de guvernământ din istoria umanităţii. Până nu
demult, majoritatea statelor de pe mapamond aveau în fruntea lor capete încoronate. Acest lucru,
care poate părea ciudat în ochii unui „republican” din ziua de astăzi, este însă cât se poate de
logic şi raţional, dacă ştim ce înseamnă statul şi puterea politică. Printr-un contract social, la
începuturi nescris, membrii unei societăţi deleagă unor instituţii centrale o serie de atribuţii, cum
ar fi întreţinerea canalelor de irigaţii, apărarea în faţa pericolelor externe, asigurarea ordinii
interne, elaborarea şi impunerea legilor sau prelevarea impozitelor. Dar pentru ca acest sistem să
funcţioneze, este necesar ca puterea şi suveranitatea să fie concentrate într-un punct central. Or
această concentrare a puterii se realizează în modul cel mai natural prin încredinţarea ei în
mâinile unei singure persoane.
 2. CARACTERISTICILE GENERALE ALE MONARHIEI

 Puterea monarhică este personală și pe viață

Poziția monarhului este unipersonală și de-a lungul vieții, ceea ce
înseamnă că o singură persoană o exercită până în ziua morții sale sau până la abdicarea, demisia
sau răsturnarea sa de facto.

 Titlul monarhic este transferat ereditar

În același mod, în general, titlul de Rege este transferat în mod ereditar între două rude ale
aceleiași familii regale. Acest tip de monarhie se numește monarhie ereditară și este istoric cel
mai comun tip.
În linia succesorală a tronului, bărbații au prioritate asupra femeilor, iar copiii asupra oricărui
alt tip de rudenie.
În cazul în care un rege moare și nu există copii, coroana poate trece la frați, nepoți sau veri.
Acest lucru depinde de ceea ce este stabilit conform legilor prin care este guvernată fiecare
monarhie.

 Monarhul întruchipează identitatea națiunii sale

În trecut, monarhia era un simbol al identității regatelor, întrucât era considerată a fi unitatea
datorită căreia un teritoriu era identificat ca fiind unul, cu caracteristici proprii împărtășite de toți
locuitorii săi.
Astăzi, monarhiile moderne sunt încă considerate o parte importantă a identității comune a
națiunii. Acest lucru se datorează continuității pe care o aduc guvernului în ciuda schimbărilor
periodice în ramurile executiv și legislativ.
În același mod, monarhul este considerat un simbol al identității naționale datorită rolului său
de mediator între diferitele puteri publice, funcție stabilită chiar la nivel constituțional, în vederea
asigurării faptului că această figură protejează apărarea intereselor naționale dincolo de orice
conjunctură. .

 Figura monarhului este legată de divinitate

(Fotografie cu James I al Angliei și Scoției, figură importantă în raportul religiei la conducere. Acesta a comandat
traducerea bibliei în engleză - King James Bible- folosită actual de religia adventistă ș.a.)

Guvernul monarhic a fost legitimat, de-a lungul istoriei, pe baza religiei, argumentând că
dreptul de a conduce și suveranitatea Regelui provin din voința lui Dumnezeu.
Datorită acestui fapt, diferiți monarhi și-au îndeplinit funcțiile de „Apărători ai credinței” sau
„Întrupări ale lui Dumnezeu pe Pământ”.
Doctrina legitimității divine a regelui, care era, de asemenea, singurul suveran, permitea ca
aceștia să nu trebuiască să dea socoteală deciziilor lor poporului lor sau membrilor nobilimii.
Singurul față de care au fost răspunzători a fost Dumnezeu.

 Astăzi este sub forma unei monarhii parlamentare

După revoluțiile liberale și democratice trăite între secolele al XVIII-lea și al XX-lea,
monarhiile care rămân până astăzi - în special cele europene - au dobândit forma monarhiilor
parlamentare sau monarhiilor constituționale.
Aceasta înseamnă că și-au restrâns competențele la parametrii stabiliți în textele
constituționale, potrivit cărora și-au delegat multe dintre funcțiile instituțiilor în curs de naștere.
În acest fel, ei și-au putut menține puterea, reușind să depășească abordările civiliste contrare
puterii monarhice și coexistând cu instituțiile republicane și democratice, cum ar fi alegerile
directe, secrete și universale și împărțirea puterilor publice în Legislativ, Executiv și Judiciar.

 Dacă în momentul obținerii titlului Regele este copil, i se atribuie un regent

(Fotografie ilustrând regența României constituită din: patriarhul Miron Cristea, principele
Nicolae şi Constantin Buzdugan, situați în jurul principelui Mihai)

În cazul în care are loc succesiunea tronului la un nou rege și oricine este responsabil de
asumarea acestuia prin lege este un copil sau un minor, o persoană este numită sub titlul de
Regent.
 Funcția Regentului este de a-și asuma administrarea regatului sau problemele care îi
corespund monarhului până când acesta îndeplinește toate cerințele necesare pentru exercitarea
funcțiilor sale.
Figura regentului este folosită și în cazurile de absență sau incapacitate a regelui.
 Un monarh poate conduce în mai multe regate simultan

(Regina Elisabeta a II-a a Angliei)

Un monarh poate fi șeful statului din diferite țări, adică din diferite state constituite cu
suveranități, teritorii, naționalități și legi diferite. Acesta este cazul, de exemplu, al membrilor
Regatului Commonwealth of Nations - Commonwealth of Nations, în limba engleză.
În prezent, monarhul Comunității Națiunilor este regina Elisabeta a II-a a Angliei, motiv
pentru care este șeful statului al celor 52 de regate care îl compun în prezent.
Aceste națiuni sunt independente una de cealaltă în afacerile lor interne și în gestionarea
relațiilor lor externe, dar sunt unite în comunitate prin coroană.
 Este una dintre cele mai vechi forme de guvernare
Monarhia este una dintre cele mai vechi forme de guvernare, deoarece existența sa datează de
cel puțin trei mii de ani înainte de Hristos cu primii împărați ai Egiptului antic.
În mod similar, până în secolul al XIX-lea a fost cea mai răspândită formă de guvernare din
lume.
 Poate fi autoproclamat
 (Napoleon I al Franței)
Din punct de vedere istoric, o monarhie ar putea fi stabilită și prin proclamarea de sine a unei
persoane care nu avea legături cu nicio familie regală.
În general, acest lucru a fost realizat prin preluarea puterii politice prin forță sau violență.
Acesta a fost cazul, de exemplu, al lui Napoleon Bonaparte, care s-a autoproclamat „Napoleon I
al Franței”.
 În mod excepțional pot domni doi sau mai mulți monarhi

(Fotografie ilustrând domnirea tetrarhică instituită de împăratul Dioclețian)

Deși la punctul unu s-a spus că monarhia a fost personală și pe viață, au existat unele cazuri în
care unul doi (diarhie), trei (triumvirat) sau patru persoane (tetrarhie) au condus un stat.
De exemplu, în Imperiul incaș, au fost numiți doi oameni care să conducă națiunea sau în
Roma antică au existat două perioade de triumvirat care să conducă imperiul.
 Pot dirija principatele
În Evul Mediu, principatul era unul dintre cele mai frecvente sisteme de guvernare. Erau
teritorii mici care, în majoritatea cazurilor, erau o subdiviziune a unui regat, dar cu unele
privilegii diferite de restul teritoriilor care alcătuiau regatul.
În prezent există câteva principate, cele mai cunoscute fiind Monaco, Andorra sau
Liechtenstein, fiecare cu prințul său regent și independent de orice stat suveran.
Cu toate acestea, există și principate care aparțin unei țări monarhice și unde regele este cel
care are puterea în interiorul ei. Acestea sunt cazurile Principatului Asturias, condus de regele
Spaniei și Principatul Țării Galilor, aparținând monarhiei britanice.
 Sunt lideri militari
Lucrul obișnuit din cele mai vechi timpuri este că Regele este cea mai înaltă poziție din
armata unei națiuni. Pot exista chiar cazuri în care monarhul are miliția sa personală,
independentă de forțele armate ale țării.
 III. CLASIFICAREA MONARHIILOR

A. MONARHII DUPĂ TIPUL DISPOZITIVULUI

Despotismul estic este chiar prima formă de monarhie în care conducătorul avea putere
absolută asupra tuturor subiecților din toate sferele vieții statului. Figura monarhului era sacră și
deseori echivalată cu figurile zeilor.

(Fotografie ilustrând despotismul egiptean)

Monarhia feudală este caracterizată de rolul conducător al monarhului, cu toate acestea,

reprezentanții altor clase au o influență mare. În anumite perioade istorice, conducătorul suprem
a fost doar „primul dintre egali”. Monarhia feudală din țările europene a trecut prin trei etape
principale: monarhia feudală timpurie, monarhia patrimonială și monarhia reprezentativă a
moșiei.
În timpul monarhiei feudale timpurii, rolul conducătorului suprem rămâne dominant. Sub
monarhia patrimonială, crește semnificativ rolul marilor proprietari de pământ (domnii feudale
sau patrimonii), care au o influență puternică asupra luării deciziilor de către monarh. Monarhia
reprezentativă a moșiei extinde acest proces. Reprezentanții tuturor sau majorității claselor au
acces la putere, apar forme precoce ale parlamentelor.

(Monarhia feudală engleză)

 Monarhia teocratică poate exista în oricare dintre formele existente, dar aici
conducătorul statului este părintele spiritual al națiunii, adică șeful bisericii.

B. MONARHIILE DUPĂ TIPUL RESTRICȚIILOR

O monarhie absolută este caracterizată de un sistem legislativ dezvoltat și instituții de

stat. Puterea monarhului este dominantă în toate sferele, cu toate acestea, în același timp,
privilegiile de clasă sunt păstrate, iar acțiunile monarhului sunt mai mult sau mai puțin limitate
de lege.
Monarhia constituțională - în această formă de guvernare, puterea monarhului este
foarte limitată de constituție. Există două forme: parlamentară și dualistă.
În cadrul monarhiei constituționale parlamentare, deplinitatea puterii aparține corpului ales al
statului, în timp ce monarhul păstrează doar funcții nominale.
Sub monarhia dualistă, monarhul și organele parlamentare împărtășesc puterea în țară,
dar ambele părți au limitări, al căror grad variază în diferite țări.
Există, de asemenea, o formă rară de monarhie electivă, în care conducătorul suprem
este ales de curtea regală, de parlament sau de reprezentanții moșiilor. El poate fi selectat atât
pentru viață (Vatican), cât și pentru o perioadă limitată (Malaezia).

IV. EXEMPLE DE MONARHII CONTEMPORANE DIN EUROPA

În prezent, în Europa există zece familii regale, reprezentate de trei regine, patru regi, doi
prinţi şi un Mare Duce.
Olanda: monarhie constituţională ereditară. În 1983 s-a introdus principiul absolut al
primului născut, în care cel mai mare dintre copiii monarhului succede la tron, indiferent dacă
este femeie sau bărbat
Moştenitoare a devenit astfel fiica mai mare a acestuia, Catharina-Amalia, în vârstă de 12
ani.

(Familia regală a Olandei)

 Marea Britanie: monarhie constituţională ereditară. Regula primului născut de sex
masculin va fi înlocuită cu principiul strict al primului născut, copilul cuplului William şi Kate
fiind primul în ordinea succesiunii la tron, indiferent dacă va fi băiat sau fată.
Suveranul actual este regina Elisabeth II, lider al Commonwealth şi Bisericii Anglicane,
care a urcat pe tron în 1952, după decesul tatălui său, George al VI-lea.
Moştenitorul tronului este fiul acesteia, prinţul Charles, în vârstă de 67 de ani.
Spania: monarhie constituţională ereditară, bazată pe principiul primului născut de sex
masculin.
Excluzând cele câteva întreruperi, dintre care ce mai lungă fiind în perioada 1931-1975,
în contextul celei de-a Doua Republici şi apoi a dictaturii lui Franco, casa de Bourbon ocupă
tronul Spaniei de la 1700, odată cu sosirea lui Filip al V-lea, nepotul regelui francez Ludovic al
XIV-lea.
Actualul rege este Felipe VI, în vârstă de 54 de ani.
Danemarca: monarhie constituţională ereditară, din 2009 mergând pe principiul absolut
al primului născut.
Casa de Oldenburg, ramură a familiei Glucksburg din 1863, aceeaşi dinastie care
reprezintă Norvegia, ocupă tronul Danemarcei din 1448.
Actualul suveran este regina Margrethe II, , care l-a succedat, în 1972, pe tatăl său,
Frederik al IX-lea.Printul moştenitor este fiul său, Frederick.

(Familia regală a Danemarcei)

Suedia: monarhie constituţională ereditară, cu principiul abosolut al primului născut,

implementat în 1980.Casa regală este Casa de Bernadotte, descendentă a mareşalului Imperiului
Francez Jean-Baptiste Bernadotte, aflată la putere la Stockholm din 1818. Aceeaşi dinastie a
ocupat tronul Norvegiei până în 1905.
Actualul rege este Carl XVI Gustaf, care l-a succedat pe bunicul său, Gustaf VI Adolf în
1973. Moştenitoarea tronului este Prinţesa Victoria.

Norvegia: monarhie constituţională ereditară, bazată pe principiul absolut al primului

născut, începând din 1990.Casa de Oldenburg ocupă tronul Norvegiei din 1905, data destrămării
Uniunii Suediei şi Norvegiei, şi apariţiei prinţului danez Carol (devenit Haakon VII).
Actualul rege este Harald al V-lea, care l-a succedat pe tatăl său, Olav al V-lea, în 1991.
Prinţul moştenitor este Haakon Magnus.
 Belgia: monarhie constituţională ereditară, bazată pe principiul absolut al primului
născut, începând din 1991.
Numele casei regale este Casa Belgiei, preferat începând cu anul 1920 celui de Saxa-
Coburg, considerat prea germanic. Această familie ocupă tronul Belgiei de la crearea Regatului
din 1831 şi alegerea prinţului german Leopold de Saxa-Coburg-Saalfeld, devenit Leopold I.
Suvernanul actual este Regele Belgienilor Albert al II-lea, care l-a succedat la tron pe
fratele său Baudouin.
Prinţul moştenitor este Philippe.

(Familia regală a Belgiei)

Luxemburg: este un Mare Ducat ereditar, bazat pe principiul absolut al primului născut,

începând cu 2011. Monarhie constituţională.
În secolul XIX, regele Olandei devine în acelaşi timp şi Mare Duce de Luxemburg.
Începând cu 1890, a doua casă de Nassau va conduce Marele Ducat.
Actualul suveran este Marele Duce Henri, în vârstă de 58 de ani, care a ocupat tronul în
urma abdicării tatălui său, Jean, în anul 2000.
Prinţul moştenitor este Guillaume, în vârstă de 34 de ani.
Monaco: principat ereditar, cu principiul primului născut de sex masculin şi monarhie
constituţională din 1911.
Casa de Grimaldi este la putere din 1297, chiar dacă titlul de Principe de Monaco nu a
fost utilizat până în 1612.
Suveranul actual este prinţul Albert al II-lea, în vârstă de 58 de ani, care l-a succedat pe
tatăl său, Rainier al III-lea.
Moştenitoare este sora sa Carolina, în vârstă de 59 de ani, deoarece Albert nu are niciun
copil rezultat în urma căsătoriei, până în prezent.
Liechetenstein: principat ereditar. Legea semi-salică prevede drept prioritar moştenitorul
de sex masculin. Deşi este o monarhie constituţională, principele joacă un rol politic important.
La putere sa află Casa de Liechtenstein, începând cu 1608. Acest mic stat aflat între
Elveţia şi Austria dobândeşte statutul de principat în 1719.
Suveranul actual este prinţul Hans-Adam al II-lea, în vârstă de 71 de ani, care l-a
succedat pe tatăl său Franz Joseph al II-lea în 1989.
Moştenitorul tronului este Prinţul Alois, în vârstă de 47 de ani, regent începând cu anul
2004.
 V.BIBLIOGRAFIE
https://ro.warbletoncouncil.org/caracteristicas-monarquia-6179
https://rum.sciencedevices.com/kakie-vidi-monarhii-sushestvuyut-a-506450
https://www.zf.ro/business-international/ce-tari-din-europa-mai-sunt-astazi-conduse-de-regi-sau-
regine-15547301
https://delphipages.live/ro/politica-drept-%C8%99i-guvernare/liderii-lumii/regii/james-i-king-of-
england-and-scotland