Sunteți pe pagina 1din 16

Stilul peisager (natural).

Genul maret,
genul vesel, genul pitoresc sau rustic.
Realizat: Popa Dorina DIN-171
Cuprins:
• Stilul peisager
• Stilul gradinii engleze
• Stilul gradinii franceze
• Specii decorative
• Specii floricole
• Elementele decorative
• Caracteristici rustice ale stilului peisager
• Bibliografie
• Stilul peisager sau stilul natural, romantic sau englez, a aparut
prima data in secolul al XVII-lea in Anglia, in contextul unei
mari miscari culturale, ce cauta noi forme de exprimare, fie
sub influenta literaturii noi, fie sub influenta pictorilor
peisagisti sau chiar datorita influentei artei gradinilor
chinezesti.
• Spatiile verzi sunt un deziderat al vietii moderne, in special in
zonele urbane. Astfel, amenajarea gradinilor si curtilor capata
noi valente in contextul unui mediu in continua schimbare.
Exista diferite tipuri prin care un spatiu verde poate fi
amenajat luand in calcul conditiile naturale si chiar contextul
socio-cultural. Unul din acestea este stilul peisager sau liber.
• Si conditiile climatice tipice tinutului insular al Angliei (ceata,
umiditate atmosferica ridicata) ce favorizau dezvoltarea
diferitelor specii (cum ar fi cele de gazon), dar si intinderea
mare a diverselor proprietati, avand cel mai adesea relief
variat, au favorizat mult adoptarea acestui stil.
• Ca principii structurale,
stilul peisager include
forme, aranjamente si
asocieri ale diferitelor
elemente componente
apropiate de cele din
natura, iar compozitia
spatiului este una
libera. Astfel,
elementele naturale si
cele artificiale reusesc
sa fie imbinate atat de
bine in crearea
peisajului incat intregul
spatiu are aspect
natural.
• Trecerea de la gradini de tip medieval la gradini amenajate
liber s-a facut treptat. La inceput prin renuntarea la arta
topiara si a zidurilor ce inconjurau gradina si mai apoi prin
atenuarea formelor regulate si introducerea itinerarilor
sinuoase. A urmat reducerea numarului de obiecte decorative
construite si crearea de scene cu efect surpriza. Pana la sfarsit
de secol XVIII regulile de compozitie au inclus aplicatii ale
legilor optice: folosirea efectelor de perspectiva, jocuri de
lumini si umbre, utilizarea vegetatiei in functie de cromatica
acesteia. Toate aceste modificari cumulate au dus la
conturarea stilului englezesc pentru amenajari gradini si
amenajari curti . Din acest stil s-a desprins la inceput de secol
XIX cel cunoscut sub denumirea de english cottage.
Stourhead park; sursa Matt cardy
• Stilul englezesc de amenajari gradini si amenajari curti a
castigat popularitate rapid, fiind adoptat de mai multe tari.
• Dintre acestea, Franta se remarca mai mult, in secolul XIX
luand nastere aici scoala peisagera franceza.

Stourhead park; pictura de Claude Lorrain


• Spre deosebire de gradina englezeasca, compozitia gradinii
franceze prezinta o nota artificiala datorata in primul rand
traseelor de circulatie rezolvate din linii de forme geometrice
ovale si circulare tangente dar si a dispunerii vegetatiei
floricole tot in forme regulate (eliptice).

Parc Montsouris, Paris; Jean-Charles Alphand, Baron Haussmann, Gabriel Davioud, Jean-Pierre Barillet-Deschamps
• Ca specii decorative pentru stilul peisager ne putem gandi la
graminee ornamentale, acestea fiind la moda in amenajarile
peisagistice contemporane, specii cum ar fi: Carex flagelifera,
Miscanthus sinensis, etc. Cand alegem arborii, putem lua in
calcul specii cu siluete aparte precum cele din genul Abies
(brazii), genul Tsuga, genul Picea etc. 
• Ca specii floricole, putem sa ne oprim atat la specii floricole
anuale cum ar fi : Ageratum mexicanum, Brachychome
iberidifolia, Cosmos bipinnatus, cat si la specii floricole bienale
cum ar fi: Digitalis purpurea sau Lunaria biennis.
• Elementele decorative care intra in alcatuirea stilului - rocile,
pietrele sau dalele vor fi aranjate urmand modelul natural al
grotelor sau chiar al cascadelor, aleile avand aspect sinuos,
neregulat.
• Pentru gradini si curti acest stil poate fi pus in practica urmand
linia naturala a terenului respectiv, putandu-se adopta o
solutie strict peisagera, cu principiile gradinilor miniaturale
japoneze, astfel incat liniile arhitecturale ale constructiei sa se
imbine placut cu scena de peisaj creata.
Caracteristici rustice ale stilului
peisager
• Iarba neteda pe peluze naturale;
• vase de flori și garduri diferite (nu același lucru);
• nu există o distincție clară: paturile cu legume cresc lângă paturi de flori;
• rădăcini de răchită, podele din lemn, leagăne, puțuri;
• atributele și lucrurile vechi provenite de la rude: cutii de udare, găleți, roți de
cărucioare;
• artizanat;
• stil natural iaz;
• organic pe un astfel de teritoriu un foișor dintr-o casă de lemn, un pod peste un
rezervor artificial va arăta;
• trasee de la tăieturi de copaci, gresie, scoarță de lemn.
Bibliografie
• https://povesteacasei.ro/galerie/amenajarea-gradinii-%e2%80
%93-compozitie-in-stil-peisager-10976
/
• https://
md.dikidaycare.com/3575-peculiarities-of-country-style-in-lan
dscape-design.html

S-ar putea să vă placă și