Arcul de Triumf din Chișinău

Arcul de Triumf este un monument de arhitectură de însemnătate

națională, introdus în Registrul monumentelor de istorie și cultură a
municipiului Chișinău, parte a Ansamblului Catedrala Nașterii
Domnului. A fost construit în anii 1840–1841, pentru comemorarea
victoriei armatei ruse în războiul ruso-turc din 1828–1829. În interiorul
arcului se află un clopot gigant cu greutatea de 6,4 tone, care a fost
turnat din metalul tunurilor turcești capturate în război.

.
 Muzeul Național de Artă al Moldovei

În 1939, sculptorul Alexandru Plămădeală selectează în jur de 160

de lucrări ale artiștilor plastici basarabeni și români, pentru constituirea
primei pinacoteci a Chișinăului, custode-șef fiind numit Auguste
Baillayre. Inaugurarea Pinacotecii, are loc la 26 noiembrie 1939, acest
lucru, de fapt, însemnând deschiderea primului muzeu de artă, al cărui
succesor a devenit astăzi MNAM.
 Muzeul Național de Istorie a Moldovei
Muzeul Național de Istorie a Moldovei se află
în Chișinău, Republica Moldova. La intrare în muzeu este
situată Lupoaica cu Romulus și Remus.
Istoria
Muzeul este situat în clădirea istorică a Gimnaziului nr. 1 de
băieți înființat în perioada țaristă, ulterior, aici s-a aflat Liceul de băieți
„B.P. Hașdeu”, între anii 1945-1963 aici a fost plasat detașamentul de
grăniceri „Nistru”, iar în 1963-1977, Universitatea Tehnică.
Cutremurul din 1977 a provocat daune semnificative edificiului.
Din 1980 până în 1987 a fost reconstruit.
A fost creat la 1 decembrie 1983 (ca Muzeul de Stat de Istorie al
RSSM), prin ordinul Ministerului Culturii Nr. 561 „Cu privire la
reprofilarea muzeelor” (în baza hotărârii comune a CC
al PCM și Consiliului de Miniștri al RSSM din 29 noiembrie 1983 „Cu
privire la utilizarea monumentului istoric – clădirea fostului gimnaziu de
băieți din Chișinău, unde a învățat S. Lazo”).
La 22 octombrie 1991, prin ordinul Ministerului Culturii Nr. 231
„Cu privire la perfecționarea activității muzeelor republicane”, Muzeul
de Stat de Istorie al RSSM își schimbă titulatura în Muzeul Național de
Istorie a Moldovei.
La creșterea patrimoniului au contribuit deopotrivă, în anii 1989-
1995 și 2006-2007, transferurile masive de patrimoniu dintr-un șir de
muzee desființate, precum Muzeul Republican al Prieteniei Popoarelor,
Muzeul de Istorie a PCM, Muzeul Republican al Istoriei Comsomolului,
Muzeul Republican „G. Kotovski” și „S. Lazo”, Muzeul Republican de
Istorie a Religiei, Muzeul Memorial al Voluntarilor Bulgari și Muzeul
de Arheologie al AȘM.
La 15 martie 2013, în baza Hotărârii Guvernului Republicii
Moldova Nr. 184 din 13 martie 2013, Muzeul Național de Arheologie și
Istorie a Moldovei își schimbă titulatura în „Muzeul Național de Istorie a
Moldovei”.
Pe teritoriul Republicii Moldova funcționează cinci filiale ale
muzeului: Expoziție de tehnică militară, Casa-muzeu
„Șciusev” (Chișinău), Casa memorială „Constantin
Stamati” (Ocnița), Conacul familiei Lazo (Piatra) și Casa-muzeu „Carol
al XII-lea” (Varnița).
În prezent (2021) muzeul deține 348.619 piese de patrimoniu.
 Porțile orașului (Chișinău)

Porțile orașului Chișinău sunt un ansamblu de clădiri cu mai

multe etaje de pe Bulevardul Dacia, amplasat la intrarea în
municipiul Chișinău, capitala Republicii Moldova, dinspre Aeroport.
Istorie
La sfârșitul anilor 1970 - începutul anilor 1980, la intrarea în
municipiul Chișinău, dinspre Aeroportul Internațional Chișinău, pe
Bulevardul Dacia (în sectorul Botanica), a fost construit un ansamblu de
blocuri de beton armat, cel mai mare având 24 etaje și o înălțime de
circa 70 metri. Planurile construcției au fost realizate de către arhitecții
Iulia Borisovna Skvorțova, A. Markovici și Anatol Spasov, după o idee
a arhitectului Iuri Tumanean.
La stânga Porților Orașului se află Grădina Zoologică, iar la
dreapta este Grădina Botanică.
Porțile orașului pe timbru poștal.
 Catedrala Mitropolitană din Chișinău

Catedrala „Nașterea Domnului” este o catedrală ortodoxă

din Chișinău ce se află în apropierea pieței Marii Adunări Naționale și
aparține Bisericii Ortodoxe din Moldova. Clădirea catedralei este un
monument de arhitectură de însemnătate națională, introdus în Registrul
monumentelor de istorie și cultură a municipiului Chișinău la
inițiativa Academiei de Științe. Primul post de radio din Chișinău, Radio
Basarabia, a fost inaugurat oficial prin transmiterea liturghiei de la
Catedrala Mitropolitană pe 8 octombrie 1939.[1]
Istorie
Inițiativa înălțării Catedralei îi aparține mitropolitului Gavriil
Bănulescu-Bodoni (1812–1821), locul amplasării sale fiind indicat în
primul plan urbanistic al Chișinăului din 1817. Construcția s-a realizat
pe timpul succesorului său, între anii 1832–1836 de către arhiepiscopul
Dumitru Sulima (1821–1844). Este construită din piatră și cărămidă, cu
trei altare: central – Nașterea Domnului, laterale (inchinate initial ): cel
sudic – Sf. Alexandru Nevski, cel nordic – Sf. Nicolai Mirlikysky.
Astăzi cele două altare laterale sunt închinate binecredinciosului
voievod Ștefan cel Mare și Acoperământul Maicii Domnului, sărbătoare
la care orașul Chișinău își aniversează hramul – 14 octombrie. Arhitectul
locașului sfânt este Avraam Melnikov, maestru al stilului empir rus.
Ansamblul catedralei este alcătuit din: biserică sau catedrala
propriu-zisă, o clopotniță cu patru niveluri și de Porțile Sfinte. Lucrările
edilitare scot în evidență preocuparea pentru crearea centrului urban, iar
un rol deosebit în compoziția sa arhitectural-spațială trebuia să-l joace
catedrala orașului. În planul din 1817, în centrul orașului era deja
indicată amplasarea catedralei, cu un plan cruciform.[2]
 Statuia lui Ștefan cel Mare din Chișinău

Statuia lui Ștefan cel Mare din Chișinău este un monument

închinat domnului moldovean Ștefan cel Mare (1457-1504), realizat în
perioada 1925-1928 de sculptorul Alexandru Plămădeală și amplasat
în Grădina Publică Ștefan cel Mare și Sfânt din municipiul Chișinău,
în Republica Moldova.
Istoric
Monumentul a fost turnat la București, la turnătoria lui Rîșcanu,
în anul 1927, din bronz provenit de la 6 tunuri mari, capturate de la
otomani în timpul războiului de independență din anii 1877-1878.
Monumentul fost inaugurat la 29 aprilie 1928, la a 10-a aniversare
a unirii Basarabiei cu România, montat pe un soclu din piatră extrasă din
cariera de la Cosăuți, proiectat de Eugen Bernardazzi, fiul lui Alexandru
Bernardazzi, arhitectul orașului Chișinău, și de inginerul G.A.
Levițchi. Monumentul avea, în total, 11,20 metri înălțime. Soclul era
compus din 5 pietre monolite și avea 6 metri înălțime. Statuia are 5,20
metri înălțime. Pe fațada principală a soclului era dăltuită inscripția:
„Ștefan cel Mare – Domnitor al Moldovei. 1457-1504”.
După ultimatumul sovietic dat României în 1940 statuia a fost
transportată la Vaslui, pe 28 iunie, unde a fost instalată lângă biserica
Sfântul Ioan, ctitorită chiar de marele voievod. Soclul a rămas la
Chișinău, fiind demolat. În august 1942, statuia a fost reinstalată la
Chișinău, în fața Arcului de Triumf. În 1944 statuia a fost evacuată din
nou, fiind transportată la Craiova.
În anul 1945 sculptorița Claudia Cobizeva (1905-1995), o elevă a
sculptorului A. Plămădeală, a văzut întâmplător statuia lui Ștefan într-un
parc din Craiova și a semnalat aceasta autorităților sovietice. Statuia s-a
reîntors astfel la Chișinău, ca bun cultural scos din URSS.
În anul 1971 a fost luată decizia de restaurare și instalare a unui
postament nou, care ar corespunde ideii autorului. În anul 1972,
conducerea țării și-a propus să scape de monumentul „incomod”, vrând
să scoată monumentul din oraș, dar după protestele patrioților, a fost
lăsat în Grădina Publică, însă a fost mutat cu 18 metri în adâncul
parcului și a fost amplasat pe un postament sărac din ciment.[6]
În 1990, monumentul a fost reamplasat. Noul soclu a fost executat
tot din piatră de Cosăuți de către arhitectul Eugen Bernardazzi, fiul lui
Alexandru Bernardazzi. O dată cu reinstalarea monumentului, au fost
restabilite și inscripțiile inițiale.

Monumentul lui Ștefan cel Mare și Sfânt pe timbre poștale.