Mesaje ale istoriei orașului Chișinău din perspectiva monumentelor de sculptură.

Sculpturile ocupă un loc importantă în artă. Ele sunt parte a imaginii unui oraș, iar fiecare
vizitator le poate vedea și astfel s-ar interesa care este istoria lor și ce se află în spatele acestor
sculpturi.

Lista de monumente de sculptură: Monumentul lui Ștefan cel Mare și Sfânt, Complexul
memorial ''Feciorilor Patriei - Sfânta Amintire'', Monumentul Victimelor Ghetoului din
Chișinău, Lupoaica alăptându-i pe Romulus și Remus, Monumentul deportaților, Monumentul
lui Ion și Doina Aldea-Teodorovici.

Monumentul lui Ștefan cel Mare- Marele sculptor Alexandru Plămădeală a elaborat proiectul
monumentului în 1923, folosind piatră găsită în raionul Soroca, în satul Cosăuți. Monumentul lui
Ștefan cel Mare a fost proiectat în forma unei mici figuri, găsite în Mânăstirea Humor în 1457.
Această miniatură era considerată a fi foarte asemănătoare cu însuși Ștefan cel Mare.
Monumentul lui Ștefan cel Mare are o istorie interesantă. Monumentul lui Ștefan cel Mare a
călătorit foarte mult. A fost scos din bronz și instalat sub supravegherea lui E.A.Bernardazzi la
Chișinău, se potrivește perfect cu fundalul celui mai vechi parc, apoi numit în cinstea sa.
Apoi, unul dintre mârzacii români, general, un admirator fervent al domnitorului moldovean, a cerut
ca el să fie mutat și instalat în România, acest lucru s-a întâmplat în anul 1940. În orașul Vaslui,
lângă biserica Sf. Ioan (ctitorită chiar de Ștefan cel Mare), monumentul a fost instalat, iar piedestalul
său a fost explodat în Chișinău.
După aceasta Monumentul lui Ștefan cel Mare a călătorit de mai multe ori aici și înapoi, în 1942 a
fost reinstalat la Chișinău, dar din nou a fost evacuat în România în 1944. Și abia în 1945,
sculptorița respectată Claudia Cobizeva, o elevă a sculptorului A. Plămădeală, întâmplător a
descoperit Statuia lui Ștefan cel Mare, strălucind de sub zăpadă într-un mic parc. Aproape în aceeași
zi, colonelul Voroșilov a aflat despre asta, și monumentul a fost reîntors la Chișinău.
În perioada sovietică, monumentul lui Ștefan cel Mare și Sfânt  a fost delăsat, în schimb, în centrul
Chișinăului, a fost instalat monumentul lui Vladimir Lenin.
Monumentul lui Ștefan cel Mare și Sfânt  a revenit pe locul unde a fost amplasat inițial, pe un
postament reconstruit conform variantei originale, datorită primarului Nicolae Costin și ministrului
Culturii și Cultelor, Ion Ungureanu.

Complexul memorial ''Feciorilor Patriei - Sfânta Amintire''- În perioada de primăvară și vară,

panorama parcului în care se află monumentul devine impresionant de frumoasă - ceea ce atrage o
mulțime de vizitatori.
Adresa: sect. Râşcani, or. Chişinău Complexul memorial este consacrat memoriei militarilor
moldoveni, care şi-au pierdut viaţa luptând pentru o cauză străină - in războiul din Afganistan.
A fost inaugurat in Chișinău la 20 mai 2007. Lucrarea a fost găndită şi realizată de sculptorul Boris
Dubrovin şi arhitectul Vasili Eremciuk. Chiar la intrarea în parc te ţintuieşte durerea întipărită pe
faţa „Mamei îndurerate” . În spatele ei se înalţă spre cer cîţiva piloni albi, uniţi în vârf cu o coroană
de spini din bronz, culminînd cu o cruce. În centru - un bol de granit sub forma unei lalele negre, în
care se depun flori şi lumînări. Pe plăcile de granit sunt încrustate numele soldaților căzuți.
Războiul Afgano-Sovietic a durat nouă ani. Forțele afgane implicate au fost Partidul Popular
Democrat din Afganistan, de orientare marxistă, susținut de către forțele sovietice, care au luptat
contra rebelilor islamiști mujahedini. Rebelii au fost susținuți de mai multe țări, printre care și
Statele Unite ale Americii, Arabia Saudită, Pakistan și alte state musulmane, în contextul politic
internațional al Războiului Rece.
Desfășurarea de trupe militare sovietice a început în 24 decembrie 1979. Ultimele trupe sovietice au
fost retrase din Afganistan între 15 mai 1988 și 15 februarie 1989. Datorită costului mare și
inutilității politice finale ale acestui conflict militar, războiul din Afganistan a fost, deseori,
asemănat cu Războiul din Vietnam, americano-vietnamez.
Monumentul Victimelor Ghetoului din Chișinău- Autorii - arhitect S. Şoihet, sculptor N.
Epelbaum. Monumentul a fost edificat din mijloacele I. Simirean, SCE Moldova, Agenţiei evreieşti
«Sohnut», CICI Moldova. În 2013 monumentul a fost vandalizat - pe piatra memorială a fost
desenată svastica fascistă. În 2016, la iniţiativa preşedintelui Comunităţii Evreieşti din Republica
Moldova Dlui. Alexandr Bilinkis, monumentul a fost renovat şi amenajat. Monumentul este
amplasat pe strada Ierusalim din sectorul Râşcani al Chişinăului. Anual, la data de 27 ianuarie aici
are loc miting de comemorare a victimelor Holocaustului.
Ghetoul Chişinău a fost creat la 25 iulie 1941 din ordinul guvernatorului militar al Basarabiei,
generalul Constantin Voiculescu. Aproape toţi evreii din Chişinău şi localităţi apropiate au fost
mutaţi în cele mai sărace cartiere, teritoriul fiind înconjurat de gard cu sârma ghimpată cu lungime
totală de 4 km. Conform diferitor surse, în ghetoul au fost adunaţi 9-13 mii de evrei. La data de 11
august în ghetoul se aflau 10578 persoane, ulterior numărul a crescut până la 11525 odată cu venirea
evreilor din localităţi apropiate. Începând cu 5 august 1941 în Chişinău a fost întrodusă purtarea
obligatorie de către evrei a stelei galbene. A fost organizat Judenrat în fruntea cu Gutman Landau. În
ghetoul au fost create brutării, spitaluri şi farmacii. Toţi locuitorii ghetoului trăiau din cont propriu.
În ghetoul a existat şi organizaţia clandestină de rezistenţă, care a şi realizat acte de sabotaj. În
octombrie 1941 au început deportările evreilor din Chişinău la Transnistria. Conform
recensământului autorităţilor române, în 1942 în Chişinău au rămas doar 100 evrei, din care 99 - în
ghetou. Doar 6 evrei din ghetoul au supravieţuit până la întrarea armatei sovietice în Chişinău.
Lupoaica alăptându-i pe Romulus și Remus- Pentru a aminti originea romanică a populației
băștinașe din Basarabia, în 1921 municipalitatea orașului Roma a oferit municipiului Chișinău o
copie a statuii Lupa capitolina realizată de sculptorul Ettore Ferrari. Statuia a fost instalată în fața
clădirii în care „Sfatul Țării” a votat unirea cu România (clădire care a devenit în 1933 sediul
„Facultății de Științe Agricole”).
O dată cu invazia sovietică, statuia a fost topită de către cotropitori, care o socoteau simbol al
fascismului italian și al imperialismului român.
La 1 Decembrie 1990, „Liga Culturală pentru Unitatea Românilor de Pretutindeni” a realizat o
replică a statuii, pe care a dăruit-o noului stat, de aceeași obârșie latină. Statuia a fost instalată în fața
„Muzeului de Istorie a Republicii Moldova” din Chișinău.
Pe măsură însă ce coloniștii rusofoni și-au redobândit în noul stat situația dominantă pe care o
avuseseră pe vremea Uniunii Sovietice, impunându-și din nou punctele de vedere în domeniul
istoriei și culturii, simbolurile latinității și cele ale românității au fost scoase dintre simbolurile
statului și din spațiul public. Oportun deteriorată de mâini cu atât de curajoase, cu cât erau anonime
și acționau noaptea, acest simbol al latinității poporului a fost demontat de pe soclu, și în ciuda
faptului că unii donatori se oferiseră să o refacă, el zace acum în subsolul Muzeului.
Băștinașii mai îndrăzneți (sau mai „obraznici”, din punctul de vedere al organelor de securitate ale
Partidului) nu s-au dat însă bătuți, și o nouă donație din partea „Ligii culturale pentru unitatea
românilor de pretutindeni” a permis realizarea unei noi copii, care a fost reinstalată pe soclul ei la
data de 1 Decembrie 2009.
Monumentul deportaților- Monumentul denumit "Trenul durerii" semnifica un tren al morţii.
Primele vagoane au chipuri umane, care, pe măsura ce trenul înaintează se transforma in fiare.
Acesta a fost realizat de sculptorul Iurie Platon. Sculptura în bronz are o înălțime de 3 metri, 12
metri lungime, și cântărește 15 tone. Monumentul a fost produs în Belarus şi inaugurat la 26 iulie
2013. _ Edificarea monumentului şi amenajarea scuarului Gării au costat circa 25 milioane de lei,
bani alocați din bugetul local. _ Monumentul este situat pe Aleea Gării, în faţa clădirii Gării
Feroviare pe strada Iurie Gagarin din Chișinău.
Deportările din Basarabia şi Bucovina de Nord au avut caracter de represiuni politice. Conform
datelor istorice, populația regiunii a suferit trei valuri de deportări: în iunie 1941, în iulie 1949 şi în
aprilie 1951. Acestea au avut loc în cadrul campaniei autorităților sovietice denumită oficial
«purificare». Conform surselor diferite, mai mult de 60 mii de basarabeni au fost deportați în Siberia
şi Kazahstan.
Monumentul lui Ion și Doina Aldea-Teodorovici- Monumentul, Ion şi Doina Aldea-Teodorovici a
fost instalat la intrarea în parcul de pe strada A. Mateevici, vizavi de clădirea principală a
Universităţii de Stat din Chişinău. Monumentul, Ion şi Doina Aldea-Teodorovici a fost instalat la
intrarea în parcul de pe strada A. Mateevici, vizavi de clădirea principală a Universităţii de Stat din
Chişinău.