Negară Radu

Piața Universității

Documentarul ,,Piața Universității” realizat de Stere Gurea este acel film care se dedică nu
doar celor care au luptat contra comunismului, dar tuturor care încearcă să lupte cu nedreptatea,
depravarea și corupția într-un stat.

Acesta este un tip de documentar montaj, însă imaginile filmate se împletesc cu fragmente de
interviuri luate ulterior de la niște personalități. Printre persoanele intervievate apar George Șerban,
Mircea Dinescu, Ana Blandiana, Eugen Negrea, Dumitru Iuga, Mihai Chițac, Mihai Sora, Răzvan
Teodorescu, Victor Rebengiuc, alături de mulți alți jurnaliști, președinți ai asociațiilor de
revoluționari, oameni care au participat la aceste evenimente. Documentarul este un materialul brut,
evenimentul ca atare înregistrat pe peliculă, cu imagini așa cum au fost ele filmate de la fața locului.

Evenimentele de la început au fost descrise pe scurt de vocile a unor personalități

intervievate fie scriitori, poeți, jurnaliști sau directori de televiziune etc. Imaginile filmate sunt mai
mult decât niște cronici ale timpului care au surprins evenimentele din 1990.  În mod paradoxal
personalitățile individualizate rămân niște simpli comentatori ai evenimentului, care încearcă prin
eforturile lor să se identifice cu personajul central adică protestul, încercând să-l explice. Între 22
aprilie și 15 iunie 1990, în Piața Universității din București au avut loc ample demonstrații anti-
comuniste, căreia i s-a pus capăt în mod violent prin aducerea minerilor din Valea Jiului în capitala
României, la îndemnul președintelui de atunci, Ion Iliescu. Această revoluție este considerată un
fenomen care a lăsat o amprentă în istoria României. Fie că este un fenomen sau un manifest, acest
protest sau oricare altul va fi întotdeauna divizat în cei care susțin și cei care sunt contra. Pe de o
parte în documentar apar cei din aparatul de stat, președinte, prim-ministru și pe de altă parte
manifestanții care protestează și sunt nemulțumiți de atitudinile guvernanților față de revendicările și
dorințele poporului. Aceste tabere sunt în opunere una contra alteia. Protestatarii care au un manifest
dacă putem spune împotriva neocomunismului. Au scăpat de un comunism vechi și a venit unul cu
o altă față, unul nou dar cu elemente parțial democratice însă în esență păstrându-se orânduirile
vechi, în structura economică și social-politică comunistă. Și puterea care este deținută de un partid
cu o orientare așa zisă socialist-democratică în frunte cu președintele Ion Iliescu, care denumea
manifestanții niște golani. Ca rezultat au fost create niște piese cum ar fi Imnul golanilor, Mai bine
golan..., Lambda, Vino Doamne..., Don't worry be happy, și multe altele. Protestatarii nu și-au
pierdut încrederea și au răspuns în așa mod la ofensa adusă de către președintele de atunci, Ion
Iliescu. Au încercat să protesteze pașnic până nu au început revoltele în masă. Au fost chiar și jertfe
care ulterior au devenit simbol al acestei revoluții. De multe ori aceste imagini au fost interzise la
televiziunea națională TVR. Însă într-un final s-a reușit de prezentat aceste imagini într-un material
documentar, realizat cu mijloace proprii.

Ce ține de structura cronologică, ea este bazată pe două linii de subiect, deci prezentul din
documentar de după revoluție și trecutul care este însuși evenimentul propriu zis, revoluția. Pe
deoparte sunt imaginile de la fața locului și pe de altă parte cei care comentează evenimentul.

În acest documentar este bine redat antiteza, cei care protestează și cei care doresc să
compromită acest protest. Comentariile realizate sunt ca un adaos la acest eveniment, o confesiune,
o părere referitoare la revoluție. Faptul că printre cei care comentează sunt acei care au participat
nemijlocit la evenimentele din 1990, îi oferă documentarului un realism, pentru că acele cadre din
piață au fost filmate de la fața locului. Ce ține de imaginea și sunetul, ele sunt cât se poate de
autentice, de originale, pentru că a fost filmat în mijlocul acestui protest, din Piața Universității.

Sursele de informare sunt imaginile filmate de la fața locului și cei care confirmă acest fapt.
Ei comentează, oferă niște opinii referitoare la evoluția evenimentelor din anul 1990.

În mare parte acest documentar este un material brut filmat de la fața locului. Deci se
deosebește de un documentar artistic sau un film de ficțiune. Evident că orice material este realizat
din perspectiva viziuni autorului. Însă în acest caz se observă un minim ficțiune și mai mult realism,
cu toate că a fost utilizate coloana sonoră și montajul, folosind decupajul pe alocuri foarte evident.

Prezentul cu trecutul este realizat mai mult din perspectiva celor care nemijlocit au participat
la acele evenimente. De la un cadrul la altul se face o trecere trecut-prezent. Sunt prezentate imagini
filmate, apoi se trece la cei care le comentează.

Montajul este realizat foarte simplu. Au fost lipite cadrele filmate de la fața locului cu cele
filmate cu intervievații. Sunt utilizate mai puține tăieturi de montaj sau alte efecte vizuale pentru a
oferi filmului o originalitate.

Elementele de persuadare pot fi evidențiate din perspectiva celor care interpretează

evenimentul. Ei oferă anumite opinii despre acele evenimente și le explică. Fiecare încearcă să
prezinte această revoluție din propriul mod de a înțelege.

Acest documentar pot spune că este o pagină de istorie vizuală. Pe alocuri mai puțin realizat ,
un pic decupat, dar cât se poate de adevărat și autentic. Luând în considerație că filmările au fost
realizate în mare parte de amatori, evident că nu poate fi vorba de prezentat toate opiniile prezente la
acest protest, fie că erau securiști infiltrați în protest sau provocatori. Este cert faptul că realizarea
acestui documentar nu are drept scop o influențare pozitivă sau negativă a unui demers video, fie el
creat din imagini amatoare sau televizate, dar o prezentare a unui eveniment cât se poate de real.