Extras din document

M gndesc la comunicare ca la cel mai important proces narativ

care ne guverneaz relaiile unul fa de cellalt i fa de lume
G. Gerbner
Societatea contemporan se caracterizeaz n primul rnd prin comunicare generalizat.
Ea este societatea mijloacelor de comunicare n mas. Gianni Vattimo vorbea de o
societate transparent care, n opinia lui David Lyon (1998, p. 89), profesor de sociologie
la Queens University, Kingston, Canada, este: n parte rezultatul prbuirii colonialismului
i imperialismului, care a artat clar c stilul european nu este singurul, dar ea este n i mai
mare msur creaia comunicrii n mas. Contrar lui Theodor Adorno, criticul care a prezis
omogenizarea societii prin mass-media, Vattimo (The Transparent Society Cambridge,
Polity Press, pg. 5, 1992) susine c: radioul, televiziunea i presa scris devin elemente
ntr-o explozie general i proliferare de weltanschaungen, de concepii asupra lumii... toate
tipurile de comuniti au acum acces la microfoane.
Expansiunea continu a comunicaiilor produce ceea ce Vattimo consider a fi o pluralizare
aparent irezistibil. Astfel, lumea adevrat care devine o legend a lui Nietzsche este
neleas n sensurile n care nelegerea noastr asupra realitii este compus din multiple
imagini, interpretri i reconstrucii puse n circulaie de mijloacele de comunicare n
competiie unele cu altele i fr nici o coordonare central (G. Vatitimo, p. 7) .
Comunicarea generalizat a dus, n special dup apariia televiziunii, la dezbateri ample
asupra funciilor i efectelor mass-media asupra individului, grupurilor sociale i asupra
societii n genere. Una din temele centrale ale acestor dezbateri este mass-media i
violena, n contextul n care violena a devenit o problem social care nu mai putea fi
ocolit i n condiiile n care n special programele tv. abund de violen (fie ea ficional
sau real). Oricum, importana temei s-a materializat ntr-o cerere n cretere de studii pe
aceast tem: n 1982, n SUA se public circa 2.500 de studii, iar n 1997, circa 5.000.
Rezultatul acestor analize a dus la cristalizarea concepiei caracterului relativ al efectelor,
variabile explicative ca: atitudinile, opiniile i trsturile psiho-sociale ale indivizilor,
contextul socio-cultural, grupurile de referin conducnd la expunerea i receptarea
selectiv a violenei mediatizate i deci la efecte multiple i neunivoce. Zygmunt Bauman
(Libertatea, Bucureti, Editura Du Style, 1998, p. 121-122), profesor de sociologie la
Universitatea din Leeds, arat i el c cercettorii i analitii societii contemporane au
expus n mod repetat concepia conform creia gndirea i aciunea individului modern sunt
puternic influenate prin prezentarea lor n faa aa-numitei comunicri mass-media. Ei
mprtesc aceast opinie cu cea comun, dei concepia lor despre influena mass-
media difer mult de sensul acceptat de criticismul public al mass-media (tv. n special),
cci acesta de pe urm nelege influena n termeni simpli i direci: a face anumite
afirmaii explicite care sunt crezute pe loc sau a arta anumite imagini sau fapte care sunt
imediat imitate. Profesorul englez subliniaz c aprtorii autodesemnai ai moralei publice
protesteaz mpotriva scenelor de violen sau sex, presupunnd c instinctele violente i
apetitul sexual ale spectatorilor sunt accentuate datorit prezentrii acestor imagini i sunt
stimulate s-i caute un mijloc de refulare. Nu exist cercetri care s confirme sau s
infirme astfel de afirmaii. Totui, nu este luat n considerare o caracteristic dintre cele mai
remarcabile a temerilor comune legate de impactul moral fatal al televiziunii: ipoteza c o
prezentare total a realitii prin televiziune ar putea fi determinant mai degrab dect
programele separate sau scenele disparate.
Se poate observa c neatenia publicului la aceast influen global a mass-media
asupra universului vieii lor este ea nsi un efect rsuntor al influenelor globale.

Extras din document

Se pune intrebarea daca mass media prezinta violenta intr-un mod care incurajeaza
violenta in societate prin imaginile reale prezentate la televiziune sau in ziare.

Unii condamna efectele negative ale violentelor prezentate la stiri, dar acestia reprezinta
doar o minoritate. Violenta e prezentata in diferite aspecte: atentate, rapiri , crime, agresiuni
sexuale, amenintari cu bombe, etc. Multe ziare mai ales dintre cele locale se abtin sa arate
cadavre iar cand o fac, imaginile sunt rareori luate de aproape. Televiziunea traditionala
procedeaza la fel.

Scopul este acela de a se evita ofensa privitorilor. Uneori, chiar si atunci cand o imagine
neprezentata este a unei victime mutilate care ar putea fi cunoscuta de un cititor sau un
spectator, editorii afirma ca oamenilor trebuie sa li se respecte demnitatea chiar si atunci
cand sunt morti. Exceptiile au loc atunci cand este vorba despre straini sau cand editorii
considera ca oamenii ar trebui sa fie informati despre dimensiunile reale ale teribilelor
atrocitati. Insa chiar in aceste cazuri, ceia ce este mai socant este rareori prezent,
intodeauna din respect pentru decenta si bun gust. Oamenii sunt pe drept suparati si
ofensati atunci cand imaginile sunt mai explicite decat considera ei ca ar trebui sa fie. Multi
dintre acestia cred ca este suficient sa se spuna ca zeci de oameni au murit in conditii
groaznice, fara a se arata cadavrele. Avertizarile la televiziune - unii privitori ar putea
considera imaginile socante - reprezinta doar paliativ. Imaginile de la distanta mai vagi,
reduc durerea fara a o elimina. Televiziunea a fost foarte retinuta de exemplu in prezentarea
imaginilor oamenilor striviti si ucisi in timpul meciului de fotbal al echipei Liverpool, care a
avut loc in 1989 cand au fost omorati 94 de oameni. Retinerea a fost evidenta si in prezenta
rea de imagini in urma incendiului care distrusese o tribuna cu telespectatori de pe terenul
de fotbal din Bradford si ucisese 40 de oameni in 1985, dar toata lumea a fost miscata de
cumplita nenorocire.

Daca editorii de stiri de televiziune care respecta publicul n-ar dovedi retinere, ecranele din
tara ar prezenta imagini sangeroase in fiecare zi. Oamenii care solicita o si mai mare
retinere ar fi inspaimantati de ororile prezentate de aproape in mod frecvent in Italia, Franta
si in alte parti ale Europei, unde retinerea este mult mai mica. In acelasi timp se prezinta
mai pe larg decat pana acum pierderile umane ale razboaielor civile si calamitatilor.
Evenimentele negative din lume par mai cumplite ca inainte, cand, de fapt, ele sunt
prezentate ca fiind la fel de teribile ca intotdeauna.

Foametea din tarile straine nu insemna atat de mult cand era descrisa ca acum, cand este
prezentata in imagini. Oamenii care stateau acasa confortabili, la caldura, satui si satisfacuti
, nu intelegeau exact adevarul despre abdomenele umflate, despre trupurile numai piele si
os si despre mustele care intrau in ochii copiilor muribunzi, atunci cand doar citeau despre
toate acestea. Nu erau oameni dornici sa contribuie in numar atat de mare ca acum cu
ajutoare umanitare pentru a le usura suferinta. Orice acuzatie ar fi adusa televiziunii pentru
prezentarea violentelor din viata reala, cert este faptul ca ea a actionat ca o forta pentru
umanitate. Imaginile sugestive nu urmaresc sa ofere o solutie, dar vederea copiilor muritori
de foame si a refugiatilor fugiti de bombele aruncate asupra caselor lor a contribuit la
urgentarea eforturilor de ajutorare si a negocierilor pentru pace. Fara mijloacele moderne
de comunicare eforturile ar fi mai mici.