Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Facultatea de Marketing
An 1 Grupa 1706
Zoolog ,etolog și ornitologist austriac , Konrad Lorenz. Acesta a fost alături de Nikolaas
Tinbergen și Karl Von Frisch, laureat al Premiului Nobel în Fiziologie și Medicină în anul
1973. Autorul nostru a studiat medicina la Universitatea din Viena, devenind în 1928 medic-
doctor, iar ulterior a ales să studieze și zoologia, obținând în 1933 diploma de doctor în acest
domeniu. A devenit cunoscut în lumea științei datorită pasiunii sale asupra comportamentului
instinctiv al animalelor studiate în amănunt, în urma cunoștințelor deținute, a realizat un
studiu asupra comportamentului speciei umane. Așadar, prin perspectiva vieții și a lumii în
care trăim, Konrad Lorenz, îmbogățește literatura de specialitate prin cunoscuta lucrare ,, Cele
opt păcate capitale ale omenirii civilizate’’, publicată la editura Piper Verlag GmbH,
Munchen, 1973.
Unul dintre lucrurile care m-au atras la această carte este diversitatea temelor abordate
făcându-ne mai atenți la problemele cotidiene cu care omenirea se confruntă, pe care de obicei
nu le sesizează nimeni.
Primul capitol este unul introductiv în care se prezintă o descriere a modului în care corpul
uman funcționează dar asta nu face parte din cele opt păcate despre care este vorba în studiu.
Acesta se continuă cu capitolul despre suprapopulare sau mai exact problema sufocării
oamenilor prin condensarea lor în marile orașe. Ideea principală este destul de simplă , printr-
un contact permanent cu o masă de persoane numeroasă ,omul nu va mai putea oferi atenția
sau căldura specifică unui om străin care i-ar putea ieși în drum , de pildă. Întocmai ,,Cu
siguranță că aglomerarea unor mase umane în marile orașe moderne este în mare măsură
vinovată de incapacitatea noastră de a mai percepe chipul aproapelui nostru în fantasmagoria
chipurilor mereu schimbătoare ce se tot suprapun și estompează’’ (Lorenz, 1973). În așa fel
Dinu Valentina-Georgiana
Facultatea de Marketing
An 1 Grupa 1706
autorul nostru ne introduce într-un așa numit fenomen de ,, Not to get emotionally involved’’
care nesurprinzător, în zilele noastre, se consideră un gest de neomenie, fiind mai degrabă
indiferenți, iar eu cred cu tărie că toate acestea duc la dezumanizare prin ,,epuizarea și eșuarea
relațiilor interumane[...]și lipsa generală de amabilitate’’ (Lorenz, 1973) și în același timp cu
siguranță această problemă este și cauza principală a celorlalte crize umane.
În capitolul cu numărul trei regăsim pustiirea spațiului vital ca o idee în care omul consideră
că natura este inepuizabilă. Acest păcat reprezintă o problemă serioasă pe care Konrad ne-o
demonstrează prin exemplul exploatărilor ilegale din America, despăduririle ,,ce au dus la
dispariția a nenumărate specii de animale folositoare ’’ (Lorenz, 1973), dar desigur că
importanța acestei probleme, nu este recunoscută sau măcar înțeleasă public. Acest capitol
surprinde ritmul grăbit de extindere tehnologică din goana după bani și lipsa de interes asupra
refacerii naturii, duc după spusele autorului la o ,,operă foarte ieftină și urâtă’’. Consider că
acesta este motivul absolut aflat în relație de cauzalitate cu omul care nu mai are sentimentul
de respect și/sau venerație pentru ceea ce îl înconjoară.
Omul ca animal de pradă? Cel puțin așa îl denumește Konrad , în următorul capitol, pe om.
Întrecerea cu sine însuși definită clar ca un păcat cu expresii precum ,,forfota întrecerii
interumane’’, ,,concurența fără milă’’, ,,efect distructiv’’, ,,timpul înseamnă bani’’, ,,lăcomia
orbitoare de bani’’ devenind grijile primordiale făcând să ne lipsească echilibrul , țelul nostru
în viață devenind averea, omul devine workaholic , dependent de muncă pentru cât mai mulți
bani neglijându-se concluzionând că ,,urâm lumea în care trăim’’, pot spune doar că, este
total adevărat! Poate fiecare om are un sentiment de frică, poate de a fi lăsați în urmă sau de a
nu fi săraci , a nu face față, simple animale infectate care se întrec din nimicuri pentru
nimicuri.
Cred că suntem de acord cu toții ca omul tinde să diminueze neplăcerea în orice domeniu dar
în același timp fără un contrast frumusețea moare. Așadar, moartea termică a simțurilor ,
eradicarea a tot ce ne provoacă durere și acesta este un păcat, o problemă chiar majoră,
Lorenz denumește incapabilitatea de a simți neplăcere ca o stare de moleșire care duce
la ,,plictiseală de moarte’’, iar eu conchid, prin ajutorul lui Konrad, prin a spune că cine nu
trăiește durerea nu prețuiește starea de bine.
Decăderea genetică, cine s-ar fi gândit și la această problemă? Tot un efect al artificializării
mediului înconjurător, tot la fel de mare păcatul, dispare orice dovadă de comportament
prosocial altruist , nu mai există termenul de ajutor între oameni. Autorul chiar face
Dinu Valentina-Georgiana
Facultatea de Marketing
An 1 Grupa 1706
comparație între progresul tehnologic și progresul unei tumori maligne, crezându-le similare,
ciudat dar adevărat. Omul își renegă însușirile care îi oferă calitatea de ființă liberă, matură,
regresând într-o ființă veșnic ,,programată’’.
Mai departe dăm de sfărâmarea tradiției, Konrad Lorenz explică cum normele se schimbă de
la o generație la cealaltă, încât substratul tradiției se evaporă ușor și devin produsul mass
media. Subiectul acesta personal mă fascinează deoarece lipsa modelului patern, faptul că
omul bătrân nu mai impune respect, toate acestea produc schimbări drastice în structura
familiei ,,Revoluția tineretului de azi e susținută de ură, și anume o ură strâns înrudită cu cel
mai periculos și mai persistent dintre toate sentimentele de ură: cu ura națională’’ (Lorenz,
1973). Nu o să mă mire niciodată faptul că apar fenomene precum: xenofobia, rasismul,
etnocentrismul etc., urând alte culturi automat ne pierdem propriile tradiții. ,,Ura nu te face
doar orb și surd, ci te poate face și incredibil de prost’’ (Lorenz, 1973).