Rasismul la nivel global

Pentru a vorbi despre argumentele personale în ceea ce privește acest vast subiect, doresc să
precizez definiția exactă a acestei noțiuni, și anume: rasismul.
Rasismul reprezintă un grup de atitudini, practici și acțiuni care își au sursa în convingerea
că diferențele sociale și culturale se explică prin diferențe biologice și ereditare dintre rasele
umane; acestea reflectă o viziune despre lume bazată pe conceptul rasial, care la rândul lui
definește convingerea că oamenii sunt împărțiți în entități biologice separate și exclusive
numite „rase”, și că există o legătură cauzală între caracteristicile fizice cu care se definește
acest concept și personalitatea, capacitatea intelectuală, aptitudinile morale sau alte
caracteristici comportamentale umane, și că anumite rase sunt prin naștere superioare altora.
Din punctul meu de vedere, rasismul este un subiect pe care noi, oamenii, în secolul al XXI-
lea nu ar mai trebui să îl dezbatem. În ce sens spun această afirmație? Bineînțeles că este o
problemă de o necesitate de dezbatere foarte mare, însă, teoretica evoluție umană și
dezvoltare a societății din mai multe puncte de vedere, precum social ori al tehnologiei, ar
trebui să reflecte bunăstarea societății și acceptarea faptului că am crescut ca și popoare peste
barierele discriminării. Din păcate, acest fapt nu se întamplă în zilele noastre, iar cauza
acestuia suntem chiar noi.
Doresc să menționez, în primul rând, că oamenii de știință au elaborat, încă din cele mai
vechi timpuri teorii care susțineau sau nu existența, încă de la apariția omului, a diferitelor
rase. Una dintre aceste teorii, deci, susținea că omenirea ar avea o origine poligenică, adică ar
fi existat diverse varietăți de Homo Sapiens, care aveau origini independente și paralele.
Această ipoteză a poligenismului este, bineînțeles, opusă celei a monogenismuliui, și
deducem astfel susținerea faptului că au existat încă de la începuturi diferențe biologice între
oameni. Această ipoteză a determinat, încă de la apariția sa și până astăzi, discriminarea
rasială, etnică a oamenilor. În privința acestei ipoteze s-au pronunțat mai mulți specialiști,
spre exemplu: naturalistul francez Julien-Joseph Virey, un „poligenist minimalist”, menționa
în 1801, în Istoria naturală a omului, că există două specii umane – cea „albă” și cea
„neagră”; avantul francez, zoologul Georges Cuvier, era interesat de caracterele care
deosebeau rasele umane, iar într-o lucrare din 1818, el identificase trei rase: europeoidă,
mongoloidă și negroidă (numită și etiopiană). În opinia lui Cuvier, rasa europeoidă își trăgea
originea din Adam și Eva, prin urmare era cea mai desăvârșită, mai întreprinzătoare și mai
civilizată, pe când cea negroidă era considerată de către acesta „cea mai degradată rasă
umană, ale cărei forme sunt mai curând apropiate de animalele inferioare”. Prin aceasta,
Cuvier a continuat o teză existentă înaintea lui, care încerca să explice apariția negrilor prin
subdezvoltarea unei vițe umane adamice, inițial albe, o abordare vădit rasistă, dar și lipsită de
logică, căci nu i se aducea niciun argument științific pertinent. În 1839, naturalistul american
Samuel Morton publicase lucrarea Crania Americana, în care acesta compara craniile
diferitelor rase și susținea superioritatea europenilor, care aveau un volum cranian mai mare.
Ideile sale au fost foarte populare în Statele Unite și Europa și au alimentat în mod
considerabil teoriile rasiste din deceniile care au urmat. Exemplele istorico-științifice pot
continua, însă toate aceste cercetări ale unor mari savanți ai lumii nu demonstrează decât
faptul că, încă vremurile trecute, omul s-a preocupat, fie în mod intenționat sau nu, de
promovarea evidentă a rasismului, a diferențelor dintre oameni.
Voi continua prin a surprinde un alt aspect al negativismului acestui tip de acțiune:
demnitatea umană. Atât în Europa, cât și în cele mai îndepărtate colțuri ale Africii, Americii,
Asiei, cel puțin o persoană este atacată rasial zilnic. Și aici vorbim despre stereotipurile
specifice: un musulman este văzut mergând pe stradă, dacă este terorist și deține o bombă?,
un rom este văzut pe stradă, dacă mă atacă și mă jefuiește?, un negru trece pe lângă mine pe
stradă, dacă mă atacă?. Oameni au ajuns să generalizeze acțiuni realizate de persoane care
aparțin diferitelor popoare, asociate cu ilegalități, și să desemneze întregului popor din care
persoana face parte un atribut negativ-în consecință, rasial. Oamenii sunt devaforizați la locul
de muncă, dacă au norocul de a avea unul, sunt batjocoriți prin, așa cum consideră făptașii,
glume, iar în cele mai rele cazuri ajung a fi înjosiți, jigniți sau chiar uciși. Aici cred că cu toții
suntem familiari cu cazul mediatizat enorm al SUA, cazul afro-americanului George Floyd
pentru care o simplă arestarea a devenit o sentință la moarte. Deviza "I can't breath" a
dominat manifestațiile oamenilor din SUA, care doreau dreptate pentru Floyd. Aceste cazuri
nu se întâmplă doar în SUA, căci rasismul este omniprezent și în lumea europeană. În Londra
au existat proteste în 2011, după ce unii poliţişti l-au împuşcat mortal pe Mark Duggan, un
britanic de culoare. În acelaşi an, Oury Jalloh din Sierra Leone a murit ars de viu într-o celulă
a poliţiei din Dessau, landul Saxonia Anhaltină din estul Germaniei, încătuşat pe o targă.
Nu în ultimul rând, vreau să scot în evidență cel mai important argument al imoralității
aceste mișcări, și anume argumentul juridic: dreptul constituțional al egalității și libertății.
Constituția României prevede astfel: art. 16 (1):Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a
autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări.; art. 30 (7): Sunt interzise de lege
defăimarea ţării şi a naţiunii, îndemnul la război de agresiune, la ură naţională, rasială, de
clasă sau religioasă, incitarea la discriminare, la separatism teritorial sau la violenţă publică,
precum şi manifestările obscene, contrare bunelor moravuri. Atât România, cât și toate
celelalte state ale lumii prevăd susținerea și respectarea drepturilor omului, iar rasismul le
încalcă vădit și fără vreo sancțiune sau remușcare. Deși UE dorește să răspândească deviza
"Uniți în diversitate", mișcările în scopul combaterii rasismului sunt dificile, iar progresele se
pierd prea ușor, așa cum subliniază în discursul său din 2020 privind starea Uniunii,
președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen.
Spunând aceste fapte, sper ca măcar să vă fi determinat să vă gândiți profund la acest
subiect și să încercați să vă puneți, măcar pentru o secundă, în pielea milioanelor de oameni
care se confruntă cu acestă discriminare zilnic. Gândiți-vă că acea persoană ar putea fi mama
voastră, fratele sau sora voastră, copilul vostru. Nimeni pe această lume nu merită să fie tratat
ca și cum nu ar fi la fel de bun ca restul, cu superioritate și batjocură. Indiferent de originea și
natura speciei umane, indiferent de volumul cranian, indiferent de culoarea pielii, forma
ochilor, ne-am născut egali și ar trebui să ne comportăm ca atare. Suntem oameni și, din
necesitate, conviețuim pe această planetă încărcată cu negativisme care pornesc războaie,
încăierări, genocide și alte fapte istorice peste care am trecut. Ar trebui să fim mai buni, mai
indulgenți, mai înțelegători și să înțelegem că apartenența la o anumită rasă nu determină
personalitatea și modul de a fi a nimănui, de aceea rasismul ar trebui să fie un subiect
inexistent de acum, în lume.
 Din păcate, rasismul este un epifenomen al dispozițiilor sociale și cognitive umane, pe care
nu putem spera să le vedem vreodată dispărând, fie asta de „moarte bună” sau provocată.
Cum spune antropologul Daniel Baril (Universitatea de Montréal), „alungați naturalul pe
geam, și el va intra înapoi în galop pe ușă - pentru ca aceste manifestări să dispară, trebuie o
mutație a speciei (umane)”.