Universitatea ”Ovidius” Constanța

Facultatea de Drept și Științe Administrative

Specializarea: Drept IF
Anul II, semestrul I, grupa V

Disciplina: Drept Contravențional

Temă referat: Sancțiunile contravenționale principale

Nume: Neagu Mirela-Gabriela

Profesor universitar: Căzănel Maria

Constanța
2022-2023
Cuprins:

I. Noțiuni generale despre sancțiunile contravenționale

II. Principiile ce guvernează sancțiunile contravenționale
III. Sediul materiei. Sancțiunile principale

1
 A. Avertismentul
B. Amenda contravențională
C. Prestarea unei activități în folosul comunității
IV. Concluzii sumare despre sancțiunile contravenționale

I. Noțiuni generale despre sancțiunile contravenționale

Atunci când vorbim despre sancțiuni contravenționale ne referim indiscutabil la un
domeniu vast de acțiuni care sunt aplicate atunci când legea este încălcată. Astfel, 1egea
contravențională apără valorile sociale, care nu sunt ocrotite prin legea penală. Constituie
contravenție fapta săvârșită cu vinovăție, stabilită și sancționată prin lege, ordonanță, prin

2
hotărâre a Guvernului sau, după caz, prin hotărâre a consiliului local al comunei, orașului,
municipiului sau al sectorului municipiului București, a consiliului județean ori a Consiliului
General al Municipiului București.1
La baza contravențiilor se află diverși factori de natură socială, economică, biologică,
psihologică, politică, care au determinat existența și perpetuitatea acestora, luând în
considerare mai ales faptul că, de cele mai multe ori, statul, alături de organele sale
competente, nu cunoaște toate încălcările de legi ce au loc în societate. Din această cauză, el
trebuie să se asigure că preocuparea nu va surprinde doar faptele relevate, ci și cele mai puțin
cunoscute, care au loc în viața de zi cu zi.
Astfel, pentru a asigura o bunăstare a societății și pentru a diminua aceste acțiuni
ilicite, organele statale trebuie să aducă îmbunătățiri pe mai multe planuri, cum sunt: planul
politic, planul educațional, planul juridic. Dintre toate modalitățile existente, una dintre cele
mai importante, dar și eficiente este aplicarea sancțiunilor persoanelor care nu se
conformează regulilor stabilite și încalcă normele juridice. Prin urmare, pentru a se asigura de
stabilirea ordinii, legiuitorul a delegat organelor sale competente atribuția de a aplica
sancțiuni celor care încalcă normele contravenționale.2
Încercând a da o definiție clară a acestei măsuri, diverși autori au reliefat că
sancțiunea contravențională este o măsură de constrângere și reeducare, aplicabilă
contravenientului, având drept scop:
-ocrotirea valorilor sociale protejate de normele juridice contravenționale;
-reeducarea în spiritul respectării ordinii de drept, a individului care a săvârșit cu
vinovăție o faptă ilicită prevăzută de legea contravențională;
-prevenirea săvârșirii de noi fapte antisociale de către contravenient, dar și de către
alte persoane.3

II. Principiile ce guvernează sancțiunile contravenționale

Aplicarea sancțiunilor contravenționale reprezintă pasul cel mai important al acestora,
fiind modalitatea prin care se realizează contactul contravenientului cu pedeapsa determinată
de nerespectarea legii și, bineînțeles, momentul în care scopul contravențiilor începe a-și face
efectul.

1 OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, capitolul I, art. 1

2 Regimul juridic al contravențiilor, Comentarii și explicații, Ediția 4, Mihai Adrian Hotca, ed. C.H.Beck,
pag. 94
3 Curs universitar Drept Contravențional, Cursul nr. 6, lector univ. dr. Maria Căzănel

3
 Așadar, sancțiunile contravenționale respectă anume norme standard de aplicare,
recunoscute drept principii ale sancțiunilor contravenționale. Acestea se regăsesc în număr de
4, după cum urmează:
a) Principiul legalității sancțiunilor contravenționale: Acest principiu surprinde latura
legală a contravențiilor, astfel că stabilirea lor este realizată printr-un act normativ
care prevede felul sancțiunilor, limitele acestora, dar și criteriile de individualizare.
Organele competente în aplicarea de sancțiuni trebuie să respecte sancțiunile
prevăzute de legea contravențională și limitele acestora.
b) Principiul stabilirii unor sancțiuni contravenționale compatibile cu concepția moral-
juridică a societății: Acest principiu pune preț pe latura umană a societății, astfel că,
pentru a avea o eficiență sporită, sancțiunile contravenționale trebuie să fie acceptate
și considerate potrivite de către societate, atât juridic, cât și moral.
c) Principiul individualizării sancțiunilor contravenționale: Acest principiu face
distincția dintre tipurile de contravenienți și periculozitatea acestora, cât și a
contravenției; în acest mod, legiuitorul a stabilit pentru marea diversitate de sancțiuni
contravenționale și sancțiuni alternative, adaptabile pentru fiecare individ și
contravenție în parte.
d) Principiul personalității sancțiunilor contravenționale: Acest principiu surprinde faptul
că o sancțiune contravențională nu se poate extinde către alte persoane în afară de cel
ce a nesocotit norma contravențională, tot el fiind cel care va executa sancțiunea.
Astfel, atât în cazul persoanei fizice, la moartea sa, cât și în cazul persoanei juridice,
la desființarea sa, executarea sancțiunilor neexecutate de persoana în cauză se stinge,
dată fiind încetarea calității de subiect de drept a acesteia. Sancțiunea nu se transmite
pe cale succesorală ori reorganizare.4
Cele 4 principii enumerate sunt principiile de baza pe care Mihai Adrian Hotca le
surprinde în lucrarea sa. Cu toate acestea, mai există un principiu pe care alți autori îl iau în
considerare, și anume principiul proporționalității. Acesta este destul de similar cu principiul
prezentat la litera b, astfel că el surprinde necesitatea sancțiunii contravenționale de a fi
proporțională cu fapta comisă de contravenient, având în vedere faptul că prin aplicarea sa i
se restrâng anumite drepturi și libertăți.5 Fiind membră a Uniunii Europene, România trebuie
să respecte clauza stabilită de Curtea de Justiție a Comunităților Europene de la Luxembourg

4 Regimul juridic al contravențiilor, Comentarii și explicații, Ediția 4, Mihai Adrian Hotca, ed. C.H.Beck,
pag. 96
5 Regimul juridic al contravențiilor OG nr. 2/2001 comentată, ediția a 5-a, ed. Hamangiu, Ovidiu
Podaru, pag. 63-64

4
prin care, deși statele membre sunt competente a adopta sancțiunile pe care ele le consideră
necesare, ele tot au obloigația de a se conforma legislației comunitare și principiului
proporționalității.

III. Sediul materiei. Sancțiunile principale

Regimul juridic al contravențiilor este reglementat prin Ordonanța Guvernului nr.
2/2001, care delimitează în articolul 5 tipurile de sancțiuni contravenționale, astfel:
(1) Sancțiunile contravenționale sunt principale și complementare.
(2) Sancțiunile contravenționale principale sunt:
a) avertismentul;
b) amenda contravențională;
c) prestarea unei activități în folosul comunității.
(la 29-10-2003, Lit. c) a alin. (2) al art. 5 a fost modificată de pct. 1 al art. I din
ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 108 din 24 octombrie 2003, publicată în MONITORUL
OFICIAL nr. 747 din 26 octombrie 2003. )
d) abrogată;
(la 29-10-2003, Lit. d) a alin. (2) al art. 5 a fost abrogată de pct. 2 al art. I din ORDONANȚA
DE URGENȚĂ nr. 108 din 24 octombrie 2003, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 747
din 26 octombrie 2003. )
(3) Sancțiunile contravenționale complementare sunt:
a) confiscarea bunurilor destinate, folosite sau rezultate din contravenții;
b) suspendarea sau anularea, după caz, a avizului, acordului sau a autorizației de exercitare a
unei activități;
c) închiderea unității;
d) blocarea contului bancar;
e) suspendarea activității agentului economic;
f) retragerea licenței sau a avizului pentru anumite operațiuni ori pentru activități de comerț
exterior, temporar sau definitiv;
g) desființarea lucrărilor și aducerea terenului în starea inițială.6
Subiectul referatului meu este reprezentat de sancțiunile contravenționale principale,
prin urmare, în continuarea referatului voi valorifica cele trei tipuri menționate anterior.

6 OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, capitolul I, art. 5

5
 A. Avertismentul
Avertismentul este sancțiunea contravențională principală reglementată în textul de
lege la articolul 7:
(1) Avertismentul constă în atenționarea verbală sau scrisă a contravenientului asupra
pericolului social al faptei săvârșite, însoțită de recomandarea de a respecta dispozițiile
legale.
(2) Avertismentul se aplică în cazul în care fapta este de gravitate redusă.
(3) Avertismentul se poate aplica și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare
a contravenției nu prevede această sancțiune.7
În ceea ce privește sancțiunea avertismentului, ea este considerată cea mai blândă
sancțiune contravențională principală. În practică s-a constatat că agenții constatatori tind
deseori să evite aplicarea avertismentului și să abuzeze de aplicarea amenzilor
contravenționale. Cu toate acestea, mulți practicieni ai dreptului consideră că avertismentul ar
trebui folosit mai mult căci ideea de bază a unei sancțiuni contravenționale nu este un scop în
sinea sa, ci o modalitate de ocrotire a relațiilor sociale și a normelor juridice și, bineînțeles, de
responsabilizare a cetățenilor.
Astfel, avertismentul este considerat o sancțiune pur morală care se aplică
contravențiilor cu un grad redus de pericol social, săvârșite de contravenienți cu o
periculozitate scăzută. Prin urmare, dacă fapta săvârșită nu se dovedește a fi una cu un pericol
social ridicat, prin plângere contravențională, o amendă contravențională abuziv dată de către
organul competent poate fi înlocuită cu un avertisment, în urma dispunerii acesteia de către
instanță. El a fost considerat de autorul Mihai Adrian Hotca în lucrarea sa, Regimul juridic al
contravențiilor, o variantă modernă a sancțiunii mustrării folosită în perioada romană, chiar
medievală.8
Avertismentul se poate adresa oral, însă el poate fi și scris, prin comunicarea
procesului-verbal de constatare a contravenției, cu rezoluția corespunzătoare. Astfel,
avertismentul se aplică oral de către agentul constatator când sunt îndeplinite două condiții:
sancțiunea se aplică pe loc de către agentul constatator și contravenientul este prezent la
constatarea contravenției. În toate celelalte situații, legea reglementează executarea în formă
scrisă a avertismentului. Astfel, dacă sancțiunea este aplicată în lipsa contravenientului,

7 OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, capitolul I, art. 7

8 Regimul juridic al contravențiilor, Comentarii și explicații, Ediția 4, Mihai Adrian Hotca, ed. C.H.Beck,
pag. 124

6
avertismentul se consideră executat prin comunicarea procesului-verbal contravențional prin
care această sancțiune a fost aplicată. În ipoteza în care agentul constatator aplică sancțiunea
amenzii, sau sesizează instanța de judecată pentru aplicarea sancțiunii prestării unei activități
în folosul comunității, apreciază că se impune aplicarea sancțiunii avertismentului,
avertismentul se consideră executat prin comunicarea hotărârii instanței. În doctrină s-a
apreciat că, deși alin.3 al art. 38 prevede că executarea avertismentului în acest caz se face
prin încunoștiințare scrisă, nu este necesară redactarea unui înscris, altul decât sentința
instanței.
Așadar, putem concluziona că avertismentul este cea mai blândă formă de sancționare
contravențională, reglementând fapte cu un pericol social redus și contravenienți cu un grad
de periculozitate la adresa societății diminuat.

B. Amenda contravențională
Amenda contravențională este reglementată în textul de lege în articolul 8:
(1) Amenda contravențională are caracter administrativ.
(2) Limita minimă a amenzii contravenționale este de 25 lei*), iar limita maximă nu poate
depăși:
a) 100.000 lei*), în cazul contravențiilor stabilite prin lege și ordonanța;
b) 50.000*) lei, în cazul contravențiilor stabilite prin hotărâri ale Guvernului;
c) 5.000 lei*), în cazul contravențiilor stabilite prin hotărâri ale consiliilor județene ori ale
Consiliului General al Municipiului București;
d) 2.500 lei*), în cazul contravențiilor stabilite prin hotărâri ale consiliilor locale ale
comunelor, orașelor, municipiilor și ale sectoarelor municipiului București.
(3) Sumele provenite din amenzile aplicate persoanelor juridice în conformitate cu legislația
în vigoare se fac venit integral la bugetul de stat, cu excepția celor aplicate, potrivit legii, de
autoritățile administrației publice locale și amenzilor privind circulația pe drumurile publice,
care se fac venit integral la bugetele locale ale unității/subdiviziunii administrativ-teritoriale
în care contravenientul își are domiciliul sau sediul, după caz.
(4) Sumele provenite din amenzile aplicate persoanelor fizice în conformitate cu legislația în
vigoare se fac venit integral la bugetele locale ale unității/subdiviziunii administrativ-
teritoriale în care contravenientul își are domiciliul.

7
(5) Sumele provenite din amenzile aplicate persoanelor fizice fără domiciliu în România și
persoanelor juridice fără sediu în România se fac venit la bugetul de stat.9
Amenda este considerată una dintre cele mai întâlnite sancțiuni contravenționale.
Aceasta are caracter pecuniar, fiind denumită sancțiune patrimonială, cauzând o diminuare
silită a patrimoniului contravenientului. Aceasta are, conform textului legal, caracter
administrativ, iar gravitatea faptei și particularitățile făptuitorului nu sunt atât de relevante
cum sunt la avertisment privind din perspectiva sumelor de bani stabilite, căci limitele
amenzii nu pot fi depășite decât dacă acest fapt este expres prevăzut de lege. Totuși, amenda
trebuie individualizată de către organul competent care aplică sancțiunea prin prisma
împrejurărilor în care a avut loc contravenția, urmările sale. De exemplu, art.90 alin. 2 din
Legea nr. 18/1991 privind fondul funciar prevede că „la aplicarea sancțiunii, lângă
împrejurările prevăzute de lege, se vor avea în vedere și mărimea suprafeței, categoria de
folosință și clasa de fertilitate a terenului afectat”. Individualizarea sancțiunii, fiind o
obligație legală pentru agentul constatator, este cenzurabilă de organele care soluționează
plângerea împotriva sancțiunilor aplicate.
De asemenea, un aspect important de luat în considerare cu privire la amendă este că
aceasta, constând în plata unei sume de bani, poate fi executată în două moduri: voluntar sau
prin executare silită.
Amenda poate fi achitată voluntar de către contravenient în mai multe ipoteze.
Contravenientul achită pe loc agentului constatator jumătate din minimul amenzii în situația
în care actul normativ special prevede această posibilitate sau contravenientul poate achita în
maxim 24 de ore de la înmânarea procesului-verbal jumătate din limita minimă a amenzii, cu
condiția ca această variantă să fie posibilă legal. De asemenea, contravenientul poate achita
amenda dispusă prin procesul verbal sau hotărârea judecătorească oricând înainte de
începerea executării silite.
În situația executării voluntare a amenzii contravenționale, pentru a fi înștiințat
organul de executare și pentru a înceta orice urmărire, contravenientul trebuie să predea o
copie de pe chitanță care atestă plata amenzii organului din care face parte agentul constatator
sau să o trimită prin poștă, cu confirmare de primire.
Dacă persoana sancționată contravențional nu achită voluntar amenda
contravențională, se procedează la executarea silită a acesteia. Art.39, alin.1 din O.G.
nr.2/2001 prevede că: „punerea în executare a sancțiunii amenzii contravenționale se face
astfel: a) de către organul din care face parte agentul constatator, ori de câte ori nu se exercită
9 OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, capitolul I, art. 8

8
calea de atac împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției în termenul prevăzut
de lege; b) de către instanță judecătorească, în celelalte cazuri”.
Așa cum este reglementat și în alineatul 3, sumele provenite din amenzi se adaugă la
bugetul de stat, respectiv cel local, iar din punct de vedere fiscal, amenzile contravenționale
sunt creanțe fiscale.10
Un alt aspect important în ceea ce privește amenda este că, în prezent, conform
reglementărilor constituționale, aceasta nu mai poate fi transformată în închisoare
contravențională deoarece, potrivit articolului 23 alin. 13, “sancțiunea privativă de libertate
nu poate fi decât de natură penală”, așadar, atâta timp cât contravențiile rămân în afara
dreptului penal, închisoarea nu poate fi aplicată pentru contravenții.
În practică, deseori instanța de judecată reapreciază sancțiunea, fie prin înlocuirea
amenzii cu avertisment, fie prin reducerea cuantumului amenzii.11 Practica reducerii
cuantumului amenzii se realizează și în ceea ce îi privește pe minorii care au împlinit 14 ani,
pentru care minimul și maximul amenzii stabilite în actul normativ pentru fapta săvârșită se
reduc la jumătate.
Concluzionând, sancțiunea amenzii prezintă multiple avantaje dintre care enumerăm
existența unor criterii mai precise de stabilire a răspunderii, o proporționalizare mai bună a
sancțiunii între limita minimă și cea maximă, conform vinovăției și persoanei
contravenientului, ori a împrejurărilor în care s-a comis abaterea, o procedură mai lesnicioasă
de punere în executare a ei, inclusiv conform regulilor de executare silită a creanțelor datorate
bugetului de stat sau local.

C. Prestarea unei activități în folosul comunității

Prestarea unei activități în folosul comunității este reglementată în articolul 9 din lege:
(1) Prestarea unei activități în folosul comunității poate fi stabilită numai prin lege și numai
pe o durata ce nu poate depăși 300 de ore.
(2) Sancțiunea prevăzută la alin. (1) se stabilește alternativ cu amenda.
(3) În cazul în care contravenientul persoană fizică nu a achitat amenda în termen de 30 de
zile de la rămânerea definitivă a sancțiunii și nu există posibilitatea executării silite, organul
de specialitate al unității administrativ-teritoriale prevăzut la art. 39 alin. (2) lit. a) în a cărui

10 Regimul juridic al contravențiilor, Comentarii și explicații, Ediția 4, Mihai Adrian Hotca, ed.
C.H.Beck, pag. 126

11 Procedura Contravențională, ediția a II-a, Mircea Ursuța, ed. Universul Juridic, pag. 183

9
rază teritorială domiciliază contravenientul va sesiza instanța judecătorească în a cărei
circumscripție domiciliază acesta, în vederea înlocuirii amenzii cu sancțiunea obligării
contravenientului la prestarea unei activități în folosul comunității, ținându-se seama de
partea din amendă care a fost achitată.
(4) La primul termen de judecată, instanța, cu citarea contravenientului, poate acorda
acestuia, la cerere, un termen de 30 de zile, în vederea achitării integrale a amenzii.
(5) În cazul în care contravenientul nu achită amenda în termenul prevăzut la alin. (4),
instanța procedează la înlocuirea amenzii cu sancțiunea obligării la prestarea unei activități în
folosul comunității.
(6) Hotărârea prin care s-a aplicat sancțiunea prestării unei activități în folosul comunității
este supusă numai apelului.12
Deși în majoritatea statelor europene, munca în folosul comunității este o
sancțiune foarte des aplicabilă cu efecte vizibile pe plan social, societatea românească
nu a primit cu foarte multă deschidere acest nou tip de sancțiune, ea fiind introdusă pe
fondul tendinței de armonizare a legislației României cu cea a Uniunii Europene.
Dezbaterile doctrinare pe aceasta temă au pus în discuție avantajele de ordin
educațional și moral, dar și neadaptarea acestei sancțiuni la adevăratele realități ale unei
societăți în care se simte încă nevoia aplicării unor forme de constrângere mult mai dure
pentru a preveni fenomenul contravențional.13
Astfel, cu toate că este o sancțiune nou introdusă în sistemul românesc, ea se dorește a
fi utilizată și este prevăzută doar în legi și OG-uri care surprind cu exactitate ce fapte
constituie contravenții. Ea se aplică doar persoanelor fizice, spre deosebire de avertisment și
amendă, dar trebuie prevăzută întotdeauna alternativ cu sancțiunea amenzii, putând fi aplicată
doar de instanță.
Activitatea în folosul comunității se prestează în domeniul serviciilor publice, pentru
întreținerea locurilor de agrement a parcurilor și a drumurilor, păstrarea curățeniei și
igienizarea localităților, desfășurarea de activități în folosul căminelor pentru copii și bătrâni,
al orfelinatelor, creșelor, grădinițelor, școlilor, spitalelor și al altor așezăminte social-
culturale.
Sancționarea prestării unei activități în folosul comunității se execută după programul
de muncă ori, după caz, programul școlar al contravenientului, pe o durată cuprinsă între 50
de ore și 300 de ore, de maximum 3 ori pe zi, iar în zilele nelucrătoare, de 6-8 ore pe zi. În

12 OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, capitolul I, art. 9

13 Curs universitar Drept Contravențional, Cursul nr. 6, lector univ. dr. Maria Căzănel

10
cazul în care contravenientul are posibilitatea să execute sancțiunea în fiecare zi din cursul
săptămânii, iar autoritățile publice locale, prin persoanele împuternicite, pot asigura
supravegherea activității contravenientului, durata maximă de lucru nu poate depăși 8 ore pe
zi.14
Sancțiunea se pune în executare de către instanța odată cu emiterea mandatului de
executare, iar în cazul în care contravenientul, cu rea-voință se sustrage de la executarea
serviciului, sancțiunea poate fi înlocuită cu cea a amenzii.
Astfel, această ultimă sancțiune contravențională principală este o modalitate foarte
eficientă de motivare a persoanelor care comit contravenții de a nu o mai face, fiind un mod
indulgent și mai plăcut de a li se aduce la cunoștință greșeala comisă și posibilitatea
îndreptării ei.

IV. Concluzii sumare despre sancțiunile contravenționale

principale
Sancțiunile contravenționale principale la general, reprezintă, din punctul meu de
vedere, 3 modalități potrivite și oportune pentru a determina conștientizarea cetățenilor
asupra greșelilor cu caracter ilicit pe care le comit, fiind totodată modalități indulgente de
constrângere a respectării normelor juridice și conștientizării necesității de a le respecta
pentru solidaritate și prospețime în ceea ce privește societatea contemporană.
Cu toate diferențele și asemănările dintre cele 3 sancțiuni principale, precum că
avertismentul și amenda pot fi îndreptate atât persoanelor fizice, cât și celor juridice, pe când
prestarea de servicii în folosul comunității este îndreptată doar asupra persoanelor fizice,
toate cele 3 surprind interesul și implicația organelor statale de a reliefa importanța respectării
ordinii juridice și de a-și arăta puterea de constrângere în cazul contrar.
Consider că cea din urmă, deși nu este atât de mult acceptată de oameni din simplul
fapt că mulți consideră că, nefiind o modalitate concretă de constrângere, ea nu este la fel de
eficientă, mi se pare cea mai inovativă și bună cale de a determina persoanele ce comit
contravenții de a nu o mai face. Spun acest lucru deoarece această modalitate arată oamenilor
solidaritate din partea statului, nemaifăcându-i să se simtă pedepsiți cum se simt, de exemplu
în cazul unei amenzi, unde le este afectat patrimoniul. Ei fac o activitate în folosul

14 Regimul juridic al contravențiilor, Comentarii și explicații, Ediția 4, Mihai Adrian Hotca, ed.
C.H.Beck, pag. 128

11
comunității pentru a-și ispăși cele greșite, neavând nimic de pierdut realizând acest serviciu și
arătând, totodată, respect fată de comunitate.
Acestea fiind spuse, sancțiunile contravenționale principale apar odată cu
nerespectarea normelor și ele au drept scop îndreptarea societății și asigurarea bunei
funcționări a acesteia, în mod just.

Bibliografie:
● Curs universitar Drept Contravențional, Cursul nr. 6, lector univ. dr. Maria Căzănel
● OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor
● Regimul juridic al contravențiilor, Comentarii și explicații, Ediția 4, Mihai Adrian
Hotca, ed. C.H.Beck

12
● Regimul juridic al contravențiilor OG nr. 2/2001 comentată, ediția a 5-a, Ovidiu
Podaru, ed. Hamangiu
● Procedura Contravențională, ediția a II-a, Mircea Ursuța, ed. Universul Juridic
● Sanctiunile contraventionale principale (scrigroup.com)
● Sanctiunile contraventionale referat (qreferat.com).

13