UNIVERSITATEA CREȘTINĂ „DIMITRIE CANTEMIR” BUCUREȘTI

FACULTATEA DE ȘTIINȚE JURIDICE ȘI ADMINISTRATIVE

Programul de studii universitare de licență DREPT

Legea nr. 61/1991

Dreptul contravenţional se poate defini ca un ansamblu de norme juridice strict
determinate de legislaţia contravenţională, care oglindeşte instituţiile juridice de bază, cum ar
fi contravenţia, contravenţionalitatea, sancţiunea contravenţională, răspunderea
contravenţională şi procedura contravenţională, şi care are drept scop protecţia juridică a unor
valori sociale determinate, soluţionarea raporturilor juridice apărute in procesul activității de
combatere a contravenționalității.
Obiectul dreptului contravenţional îl constituie relaţiile sociale care se stabilesc intre
subiecţii dreptului contravenţional din momentul în care legea contravenţională de prevenire
obţine forţă juridică, parcurgând etapele constatării faptei contravenţionale, aplicării
sancţiunilor contravenţionale şi până la executarea pedepsei contravenţionale.

Principiile fundamentale ale dreptului contraventional reprezintă idei directoare

care călăuzesc elaborarea cât şi realizarea normelor contraventionale, evidenţiind trăsăturile
legislaţiei contraventionale.

1. Principiul legalităţii
Acest principiu exprimă regula conform căreia întreaga activitate a dreptului
contraventional se desfăşoară pe baza legii şi în conformitate cu aceasta, exprimând faptul că
atât conduita pretinsă membrilor societăţii cât şi sancţiunea ce o vor suporta aceştia în caz de
nerespectare a conduitei prevăzute de legea contraventională, trebuie să fie prevăzută de lege.

2. Principiul contravenţiei ca unic temei al răspunderii contravenţionale.

Acest principiu ne arata că răspunderea va exista numai dacă va fi săvarşită o
contravenţie, adica o incălcare a acelor valori sociale aparate de normele juridice
contravenţionale. Astfel constrangerea din partea statului faţă de contravenient va exista
numai dacă fapta săvarşită indeplineşte toate condiţiile şi elementele unei contravenţii.
Constatarea unei fapte ilicite nu inseamnă si ca suntem in prezenta unei contravenţii. Suntem
in prezenta unei contravenţii doar atunci cand sunt intrunite toate elemente constitutive ale
acesteia, adica subiecţii, conţinutul şi obiectul raportului de constrangere.
 3. Principiul răspunderii personale, este acel principiu care ne arata si impune ca
tragerea la răspundere este aplicata doar persoanei care a săvarşit contravenţia, numit
contravenient. Acest principiu este intarit si de prevederile art. 10 din OUG 2 din 2001 care
arata ca in cazul în care la savârsirea unei contraventii au participat mai multe persoane,
sanctiunea se va aplica fiecareia separat.

4. Principiul individualizării răspunderii şi pedepsei contravenţionale.

Acest principiu constă in faptul că legea contravenţională se aplică ţinandu-se cont de
caracterul, de gradul de pericol si urmarile contravenţiei, de persoana făptuitorului şi de
circumstanţele atenuante ori agravante, de locul, timpul, modul de săvarşire a contraventiei.
5. Principiul interdicţiei dublei sancţionări contravenţionale (unicităţii răspunderii
contravenţionale), în baza acestui principiu se interzice de a sancţiona a doua oară aceeaşi
persoană pentru aceeaşi faptă, deoarece contravenientul deja a suportat pedeapsa pentru fapta
săvarşită. Sancţiunea se stabileşte de catre organul competent in urma constatarii
contravenţiei.

6. Principiul egalitatii in fața legii contravenționale

Se exprimă astfel regula conform căreia toţi indivizii societăţii sunt egali în faţa legii.
Art. 16 din Constituţie prevede faptul că ”cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor
publice, fără privilegii şi fără discriminări. Nimeni nu este mai presus de lege.” Acest
principiu ne arata faptul că legea contraventională nu promovează imunităţii sau privilegii
care să permită inegalităţi de tratament în aplicarea legii contraventionale. Egalitatea
indivizilor în faţa legii contraventionale funcţionează pentru fiecare cetăţean, fie în calitatea sa
de beneficiar al ocrotirii contraventionale cât şi în calitatea de destinatar al exigenţelor impuse
de legea contravențională.

7. Principiul aplicarii legii mai favorabile

Art. 14 din ordonanta prevede ca “daca printr-un act normativ fapta nu mai este
considerata contraventie, ea nu se mai sanctioneaza,chiar daca a fost savârsita înainte de data
intrarii în vigoare a noului act normativ” si ca “daca sanctiunea prevazuta în noul act normativ
este mai usoara se va aplica aceasta” sau “in cazul în care noul act normativ prevede o
sanctiune mai grava, contraventia savârsita anterior va fi sanctionata conform dispozitiilor
actului normativ în vigoare la data savârsirii acesteia.”
 LEGISLAȚIE COMENTATĂ

Legea nr. 61/1991 pentru sancționarea faptelor de încălcare a unor norme de

conviețuire socială, a ordinii și liniștii publice.

Potrivit Constituției, prin Ordine Publica se întelege starea de legalitate, de echilibru și

pace socială prin care se asigura liniștea publica, siguranța persoanei, a colectivităților și a
bunurilor, sănătatea și morala publică a cărei menținere, potrivit principiilor și normelor
statornicite prin Constituție se realizează prin măsuri de constrângere specifice poliției.
Climatul de ordine și liniște publică, în raport de Legea nr. 61/1991 pentru sancționarea
faptelor de încălcare a unor norme de conviețuire socială, a ordinii și liniștii publice, este un
element esențial pentru existența și dezvoltarea unei societăți moderne și civilizate. Încălcarea
acestui climat atrage cu sine consecința: săvârșirea unei contravenții.
Republicată în temeiul art. V din Legea nr. 192/2019 pentru modificarea și completarea
unor acte normative din domeniul ordinii și siguranței publice, publicată în Monitorul Oficial
al României, Partea I, nr. 868 din 28 octombrie 2019, dându-se textelor o nouă numerotare.
Legea nr. 61/1991 a fost republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 96
din 7 februarie 2014 și a mai fost modificată prin Legea nr. 11/2020 privind modificarea art. 2
pct. 20) din Legea nr. 61/1991 pentru sancționarea faptelor de încălcare a unor norme de
conviețuire socială, a ordinii și liniștii publice, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 14 din 10 ianuarie 2020.
Conform art. 11, pe data intrării în vigoare a prezentei legi se abrogă Decretul nr. 153
din 24 martie 1970 pentru stabilirea și sancționarea unor contravenții privind regulile de
conviețuire socială, ordinea și liniștea publică, art. 6 din Decretul nr. 76 din 15 iulie 1975,
precum și orice alte dispoziții contrare. Legea nr. 61/1991 pentru sancționarea faptelor de
încălcare a unor norme de conviețuire socială, a ordinii și liniștii publice a fost publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 196 din 27 septembrie 1991.
 Legea cuprinde faptele de încălcare a unor norme de conviețuire socială, a ordinii și
liniștii publice care constituie contravenții și sancțiunile aplicabile.
Contravențiile se constată de către primar, împuterniciții acestuia, de către ofițerii sau
agenții de poliție ori de către ofițerii, maiștrii militari și subofițerii din jandarmerie, precum și,
pentru faptele constatate în zona specifică de competență, de către polițiștii de frontieră.
În cazul contravențiilor pentru care legea prevede sancțiunea amenzii, agentul
constatator, odată cu constatarea, aplică și sancțiunea.
Agentul constatator este reprezentantul autorităţii publice a statului care, în limitele
competenţei sale, are menirea de a constata fapta contravenţională, iar în cazurile şi condiţiile
prevăzute de lege, şi de a soluţiona cauza.
Referitor la răspunderea administrativ-contravenţională, discuţia s-a conturat asupra
conceptului de “contravenţie” şi viziunea C.E.D.O. asupra acesteia, respectiv “faptă de natură
penală”, elementele componente ale acesteia, sancţiuni, procedura contravenţională şi cauzele
care înlătură caracterul contravenţional al faptei. Având în vedere toată tipologia
contravenţiei, ca faptă care aduce atingere unor valori generice şi deci are o latură penală,
apreciem că, la nivelul anului 2020 nu se mai poate pune problema revenirii contravenţiei în
sistemul dreptului penal, raportat la evoluţia şi dezvoltarea societăţii. Mai mult decât atât,
apreciem pe deplin justificate viziunile unor reputaţi autori care au anticipat desprinderea
contravenţiei din sfera dreptului penal, apoi alipirea ei la dreptul administrativ, ca uterior, în
prezent să asistăm la conturarea cu precizie a unei ramuri distincte, aceea a dreptului
contravenţional.
Legea nr. 61 din 1991 enumeră faptele care constituie contravenții, delimitând într-o
manieră destul de precisă care faptă intră în litera legii. În ciuda unei reglementări precise, nu
poate fi trecută cu vederea enumerarea care nu ține cont de niciun criteriu; într-adevar, având
în vedere totalitatea faptelor care privesc ordinea și liniștea publică există dificultăți în a
clasifica contravențiile după anumite criterii în interiorul Legii nr. 61/1991.
Într-o altă ordine de idei, revenim și la linia juridică subțire dintre reglementările
anumitor contravenții și infracțiuni. Implicit, ajungem la pct. 13) din art. 3 al legii care face
obiectul prezentării. Conform pct. 13), „patrunderea, cu încalcarea normelor legale de acces,
în sediile autorităților publice centrale și locale, instituțiilor publice, instituțiilor de învățământ
și spațiilor aparținând acestora, indiferent de destinația lor, regiilor autonome, societăților
comerciale, partidelor sau altor formațiuni politice, organizațiilor guvernamentale și
neguvernamentale, ambasadelor și reprezentantelor altor state ori ale organizațiilor
internaționale de pe teritoriul României, precum și ocuparea fară drept a terenurilor aparținând
ambasadelor și reprezentanțelor sau a terenurilor situate în perimetrul acestora ori refuzul de a
le părăsi la cererea organelor de ordine” reprezintă contravenții.
Pct. 14) schimbă radical obiectul contravenției, în fapta de scriere sau desenare, fără
drept, pe pereții clădirilor, pe garduri sau pe obiecte de folosință comună aflate în locuri
publice, deteriorarea acestora, precum și dezlipirea, fără drept, a reclamelor, anunțurilor și
afișelor legal expuse în locuri anume destinate. Pct. 13)-14) prezintă dificultăți, la prima
vedere, în a stabili caracterul faptei. Pct. 13) completează, într-un sens larg al termenului,
infracțiunea prevăzută de art. 192 C.penal. Legea nr. 61/1991 privește și buna desfășurare a
manifestărilor cultural-sportive (pct. 15)), precum și fapte care privesc deteriorarea semnelor
sau indicatoarelor rutiere sau de orientare turistică (pct. 16)). Pct. 17) este unul interesant din
punct de vedere al aplicării legii prezente, implicit lăsarea în libertate ori fară supraveghere a
animalelor care pot prezenta pericol pentru persoane sau bunuri.
Pct. 18)-23) prezintă o importanță deosebita, atât din punct de vedere al aplicării legii,
dar și datorită faptului că aceste norme ar trebui să se bucure de o campanie extinsă de
promovare în rândul cetățenilor. Refuzul consumatorului de a părăsi un local public în care se
consumă băuturi alcoolice după ora de închidere sau la cererea unui salariat al localului
constituie contravenție (pct. 18)). Nerespectarea condițiilor prevăzute de lege în ceea ce
privește activitatea de servire a consumatorilor (pct. 19)), dar și servirea acestora în timpul
desfășurării adunărilor publice, grevelor, manifestărilor sportive sau altor asemenea întruniri,
în imediata apropiere, precum și consumul de băuturi alcoolice de către participanți sunt
interzise (pct. 20)).
Desfacerea, comercializarea și consumul de băuturi alcoolice în locurile publice, la
intrarea în curțile sau în interioarele lor sunt interzise (pct. 21)).
Interesantă este enumerarea locurilor publice; actiunile prevazute de pct. 21) în „lăcașuri
de cult şi instituții religioase aferente cultelor care interzic consumul băuturilor alcoolice în
practicarea religiei respective” sunt de asemenea interzise. Totodată, este interzisă servirea cu
băuturi alcoolice, în localuri publice, a consumatorilor aflați în vădită stare de ebrietate,
precum și a minorilor (pct. 22)). Pct. 23) este esențial datorită enumerării locurilor publice în
care este interzis consumul de băuturi alcoolice, enumerare poate nu atât de cunoscută
cetățeanului nespecializat: „drumuri publice, parcuri, stadioane și terenuri sportive, instituții
culturale, săli de spectacole, instituții sau unități economice, toate mijloacele de transport în
comun, autogări, gări și aeroporturi, de stat și private, sau alte locuri prevăzute de lege.”
Excepție fac locurile special amenajate și delimitate în acest scop.
O altă serie de ipoteze care ar trebui aduse în atenția publicului constau în faptele care
țin de buna conviețuire a cetățenilor în condiții de minimă decență; astfel, provocarea sau
participarea la un scandal în locuri publice (pct. 24)) sau tulburarea prin orice mijloc a
locuitorilor prin producerea de zgomote cu orice aparat sau obiect (pct. 25)) sunt interzise.
Tulburarea liniștii locatarilor de către orice persoană este interzisa între orele 22,00-8,00 și
13:00-14:00, indiferent de mijlocul prin care se realizează tulburarea (pct. 26)). Pct. 26) este,
de altfel, generos în a detalia mijloacele prin care se realizează tulburarea, precum face si pct.
27). Nu putem ignora importanța pct. 24) -27), importanță care rezidă din posibilitatea
cetațeanului lezat să înștiințeze în mod legal organele competente ori de câte ori este cazul.
Pct. 28) conține fapta de „alungare din locuința comună a soțului sau soției, a copiilor,
precum și a oricărei alte persoane aflate în întreținere.”
De asemenea, „nerespectarea măsurilor de ordine luate de organele competente în caz
de calamități naturale sau alte pericole publice” constituie contravenție. Nici refuzul unei
persoane de a se legitima la cererea justificată a organelor în drept nu este permis (pct. 31)).
Enumerarea faptelor care constituie fapte ilicite continuă cu îndemnul săvârșirii de
contravenții de către minori (pct. 32)), precum și cu fapta de „lăsare fără supraveghere a unui
bolnav mintal periculos, de către persoanele care au îndatorirea de a-l îngriji sau de a-l păzi,
precum și neanunțarea organelor sanitare sau ale poliției în caz de scăpare de sub pază sau
supraveghere” (pct 34).
Fără îndoială, Legea nr. 61 din 1991 reprezintă un instrument juridic care asigură
organelor competente să păstreze liniștea și ordinea publică prin aplicarea legală de sancțiuni.
Art. 5 din lege prezintă, totodată, modalitatea de sancționare a faptelor care constituie
contravenții, implicit o amendă stabilită în funcție de gravitatea acțiunii/inacțiunii.

Modificările esențiale ale Legii nr. 61/1991 ce privește ordinea și siguranța publică
sunt:
1. În materie contravențională, art. 2, pct. 1), din Legea nr. 61/1991 pentru
sancționarea faptelor de încălcare a unor norme de conviețuire socială, a ordinii și
liniștii, cuprinde prevederi conform cărora constituie contravenție săvârșirea în
public de fapte, acte sau gesturi obscene, proferarea de injurii, expresii jignitoare sau
vulgare, ameninţări cu acte de violenţă împotriva persoanelor sau bunurilor acestora,
de natură să tulbure ordinea publică şi liniştea publică sau să provoace indignarea
cetăţenilor ori să lezeze demnitatea şi onoarea acestora sau a institutiilor publice;
dacă în reglementarea prin intermediul Legii nr. 61/1991 este inclusă și categoria
instituțiilor publice ca fiind potențial vătămate prin intermediul unor acțiuni de
violență, amenințări, prin proferarea de injurii, modificările prin intermediul Legii
nr. 192/2019 exclud din această enumerare și categoria instituțiilor publice, astfel:
săvârşirea în public de fapte, acte sau gesturi obscene, proferarea de injurii, expresii
jignitoare sau vulgare, ameninţări cu acte de violenţă împotriva persoanelor sau
bunurilor acestora, de natură să tulbure ordinea şi liniştea publică sau să provoace
indignarea cetăţenilor ori să lezeze demnitatea şi onoarea acestora.

2. În materie contravențională, art. 2, pct. 31), din Legea nr. 61/1991 pentru
sancționarea faptelor de încălcare a unor norme de conviețuire socială, a ordinii și
liniștii își va schimba conținutul în sensul modificării reglementării conform căreia
constituie contravenție refuzul unei persoane de a da relaţii pentru stabilirea
identităţii sale, de a se legitima cu actul de identitate sau de a se prezenta la sediul
poliţiei, la cererea ori la invitaţia justificată a organelor de urmărire penală sau de
menţinere a ordinii publice, aflate în exercitarea atribuţiilor de serviciu; prin
intermediul Legii nr. 192/2019, ,,refuzul unei persoane de a da relații” pentru
stabilirea identității sale este înlocuit cu ,,refuzul unei persoane de a furniza date”
pentru stabilirea identității sale sau de a se prezenta la sediul poliţiei, la cererea ori la
invitaţia justificată a organelor de urmărire penală sau a organelor de ordine publică,
aflate în exercitarea atribuţiilor de serviciu (alături de schimbarea sintagmei ,,organe
de menținere a ordinii publice”, cu ,,organelor de ordine publică).

3. Modificările prin intermediul Legii nr. 192/2019 vizează și art. 9 din Legea nr.
61/1991, în sensul că dispozițiile legii se vor completa ,,cu prevederile Ordonanţei
Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu
modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările
ulterioare”, spre deosebire de vechiul conținut, care prevedea faptul că modificările
nu vor viza întregirea cu prevederile din Ordonanța anterior precizată în materia
dispozițiilor privind plata a jumătate din minimul amenzii.
 4. În privința amenzii aplicabile în materie de contravenții, sumele precizate prin
intermediul Legii nr. 61/1991 pentru sancționarea faptelor de încălcare a unor norme
de conviețuire socială, a ordinii și liniștii, nu suferă modificări prin intermediul
Legii nr. 192/2019, ci numai aplicarea amenzii se va realiza pentru anumite fapte
precizate în cadrul normativ actualizat.

SPEȚĂ

Plângere contravenţională. Neîndeplinirea condiţiilor constitutive ale contravenţiei

prevăzute art. 2 pct. 1 din Legea 61/1991 Contravenţii. Închisoare contravenţională.

Conform art. 2 pct. 1 din Legea 61/199, constituie contravenție săvârșirea în public de
amenințări cu acte de violență de natură să tulbure ordinea și liniștea publică sau să provoace
indignarea cetățenilor ori să lezeze demnitatea și onoarea acestora sau a instituțiilor publice.
Având în vedere că în procesul-verbal de contravenție, agentul constatator a reținut ca
locul săvârsirii contravenției a fost “domiciliu”, instanța concluzionează că fapta nu a fost
săvârșită în public, petentul nesăvârșind astfel contravenția prevăzută de lege, deoarece fapta
sa nu este stabilită și sancționată de actul normativ indicat, neîntrunind elementele constitutive
ale contravenției prevăzute de art. 2 pct. 1 din Legea 61/1991 prin raportare la art.1 din O.G.
2/2001.
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecatoriei Balș la data de 09.05.2010 sub nr. de
dosar 1620/184/2010, petentul R N a contestat procesul-verbal de contravenție seria AP nr.
1135324 încheiat la data de 19.05.2010, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța
să dispună anularea acestui act și exonerarea sa de la plata amenzii aplicate.
În motivarea plângerii, dupa ce a relatat cele reținute în cuprinsul procesului-verbal de
contravenție, petentul a arătat că în ziua menționată în procesul-verbal de contravenție, a avut
un conflict cu mama sa , deoarece a încercat să îl izgonească din locuință, împreuna cu soția
sa.
Petentul a menționat că a fost dispusă prin hotărâre evacuarea sa și a soției sale, însă
mama sa le datorează o sumă de 7821 lei, până la achitarea căreia are un drept de retenție.
Petentul a mai arătat că incidentul a avut loc în familie și a fost provocat de atmosfera
tensionată existentă.
Petentul nu a invocat nici un temei de drept în susținerea plângerii formulate.
 În conformitate cu dispozițiile art. 112 din Codul de procedură civilă, la cerere au fost
atașate următoarele înscrisuri: procesul-verbal de contravenție seria AP nr. 1135324 încheiat
la data de 19.05.2010 în original (fila nr. 5), copie de pe plicul prin care a fost comunicată
plângerea contravențională (fila nr. 6), somația realizată în dosarul de executare nr. 92/E/2010
însoțită de comunicare (filele nr. 7-8), copie de pe sentința civilă nr. 539 din data de
13.03.2009 pronunțată de Judecatoria Balș în dosarul nr. 996/184/2008 (filele nr. 9-10),
procesul-verbal încheiat la data de 17.05.2010 (fila nr. 11), copie de pe decizia civilă nr. 199
din data de 29 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr. 966/184/2008 (filele nr.
13-14).
Cererea a fost scutită de plata taxei de timbru și a timbrului judiciar, în conformitate cu
dispozițiile art. 36 din O.G. 2/2001, art. 15 lit. și din Legea 146/1997 și art. 2 alin. 1 din O.G.
32/1995.
Intimatul, deși a fost legal citat, nu s-a prezentat în fața instanței însă a formulat
întâmpinare, care a fost depusă la dosarul cauzei la data de 01.07.2010 (filele nr. 19-29).
Prin întâmpinare intimatul a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată, motivând că
procesul-verbal de contravenție întocmit este legal și temeinic întocmit și face dovada situației
de fapt și de drept existente în cauză până la proba contrară.
S-a arătat că în baza art. 1173 alin.1 din Codul civil procesul-verbal de contravenție se
bucură de prezumția de veridicitate și temeinicie până la proba contrară ce revine petentului în
baza art. 1169 din Codul civil.
La solicitarea instanței de a înainta actele ce au stat la baza întocmirii procesului-verbal
de contravenție, intimatul depus la dosarul cauzei adresa nr. 9390/2010 (fila nr. 18).
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarea situație de fapt:
Petentul R N a fost sancționat prin procesul-verbal de constatare și sancționare a
contravenției seria AP nr. 1135324 încheiat la data de 19.05.2010 cu amenda în cuantum de
1000 lei conform art. 3 lit. b din Legea 61/1991 pentru sancționarea faptelor de încălcare a
unor norme de conviețuire socială, a ordinii și liniștii publice.
S-a reținut că petentul a săvârșit contravenția prevăzută de art. 2 pct. 1 din Legea
61/1991 deoarece în seara zilei de 18.05.2010, ora 20:30 a lovit-o cu pumnii și picioarele pe
mama sa DF, fiind nevoie de internare în spital, ocazie cu care au fost alertate organele
publice, locul săvârșirii fiind reținut a fi domiciliul.
Din declarația martorei DF rezultă că a avut un conflict cu fiul său R N în data de
18.05.2010 în urma căruia a fost lovită de fiul și nora sa. Martora a declarat expres că acest
incident a avut loc la domiciliul lor, în curtea casei, iar de față nu au mai fost alte persoane. În
urma acestui conflict martora a introdus plângere penală pentru lovire.
Din adresa depusă la dosarul cauzei de intimat rezultă că la baza întocmirii procesului-
verbal întocmit nu au existat alte acte.
În condițiile speței, instanța apreciază că devin incidente dispozițiile art. 34 alin.1 și art.
1 din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, art. 2 pct. 1 si art. 3 lit. b din
Legea 61/1991 pentru sancționarea faptelor de încălcare a unor norme de conviețuire socială,
a ordinii și liniștii publice.
În conformitate cu dispozițiile art. 34 alin. 1 din O.G. 2/2001 „instanța competentă să
soluționeze plângerea, după ce verifică dacă aceasta a fost introdusă în termen, ascultă pe cel
care a facut-o și pe celelalte persoane citate, dacă aceștia s-au prezentat, administrează orice
alte probe prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalității și temeiniciei
procesului-verbal și hotărăște asupra sancțiunii, despăgubirii plătite, precum și asupra măsurii
confiscării”.
Din conținutul art. 1 din O.G. 2/2001 rezultă că se constituie contravenție „fapta
săvârșită cu vinovăție, stabilită și sancționată prin lege (...)”.
Conform art. 2 pct. 1 din Legea 61/1991 constituie contravenție “săvârșirea în public de
fapte, acte sau gesturi obscene, proferarea de injurii, expresii jignitoare sau vulgare,
amenințări cu acte de violență împotriva persoanelor sau bunurilor acestora, de natură să
tulbure ordinea și liniștea publică sau să provoace indignarea cetățenilor ori să lezeze
demnitatea și onoarea acestora sau a instituțiilor publice”.
Săvârșirea acestei contravenții este sancționată cu amendă de la 200 la 1000 lei în
conformitate cu prevederile art. 3 lit. b din Legea 61/1991.
Analizând situația de fapt expusă, prin prisma dispozițiilor legale incidente în speță,
instanța apreciază plângerea petentului ca fiind întemeiată pentru următoarele argumente:
Analizând procesul-verbal de contravenție seria AP nr. 1135324 încheiat la data de
19.05.2010, cu prioritate sub aspectul legalității sale, conform prevederilor art. 34 alin.1 din
O.G. 2/2001, instanța constată că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor art. 17 din
O.G. 2/2001, neexistând motive de nulitate expresă care să poată fi invocate de instanța din
oficiu.
Instanța constată că fapta reținută a fi săvârșită de petent nu întrunește elementele
constitutive ale contravenției prevăzute de art. 2 pct. 1 din Legea 61/1991 prin raportare la
art.1 din O.G. 2/2001.
Agentul constatator a reținut în sarcina petentului că acesta a săvârșit contravenția
prevazută de art. 2 pct. 1 din Legea 61/1991 deoarece în domiciliu a lovit-o cu pumnii și
picioarele pe mama sa.
Conform art. 2 pct. 1 din Legea 61/1991, relatat mai sus, constituie contravenție
săvârșirea în public de amenințări cu acte de violență de natură să tulbure ordinea și liniștea
publică sau să provoace indignarea cetățenilor ori să lezeze demnitatea și onoarea acestora sau
a instituțiilor publice.
Având în vedere că în procesul-verbal de contravenție, agentul constatator a reținut că
locul săvârșirii contravenției a fost “domiciliu”, fapt confirmat și de martora DF care a relatat
și faptul că la săvârșirea faptei nu au fost de față alte persoane, instanța concluzionează că
fapta nu a fost săvârșită în public, petentul nesăvârșind astfel contravenția prevăzută de lege,
deoarece fapta sa nu este stabilită și sancționată de actul normativ indicat.
Având în vedere cele constate, instanța apreciază că procesul-verbal contestat de petent
a fost nelegal încheiat și urmează să anuleze acest proces-verbal, pe cale de consecință
petentul urmând a fi exonerat de la plata amenzii aplicată prin acest act.
Instanța urmează de asemenea să ia act de faptul că nu s-au solicitat cheltuieli de
judecată.
 Concluzii

Ordonanța Guvernului României nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor ne

oferă o definiție a noțiunii în cauză în cadrul art. 1, contravenția fiind „fapta savârșită cu
vinovăție, stabilită și sancționată ca atare prin lege, prin hotărâre a Guvernului ori prin
hotărâre a consiliului local al comunei, orașului, municipiului sau al sectorului municipiului
București, a consiliului județean ori a Consiliului General al Municipiului București.” O.G. nr.
2/2001 privește însă doar regimul juridic al contravenției; de altfel, o înglobare în O.G. nr. 2/
2001 a tuturor prevederilor legale în vigoare care să enumere faptele care constituie
contravenții ar fi reprezentat un efort considerabil și deloc util.
Legea nr. 61 din 27 septembrie 1991 privind sancționarea faptelor de încălcare a unor
norme de conviețuire socială, a ordinii și liniștii publice, lege modificată, completată și
republicată, constrânge considerabil faptele care constituie contravenții. Fie că am fost
subiecți pasivi ai contravențiilor din Legea nr. 61/1991 sau, de nepreferat, subiecți activi, sfera
faptelor care constituie contravenții este una largă și prevede ipoteze des întâlnite în jurul
nostru, în relațiile sociale în care intram în fiecare zi.
Art. 2 prevede o serie de infracțiuni care vizează conviețuirea socială, ordinea și liniștea
publică; infracțiunea de la pct. 1) constă în portul, fără drept, în locurile și împrejurările în
care s-ar putea primejdui viața sau integritatea corporală a persoanelor ori s-ar putea tulbura
ordinea și liniștea publică, a cuțitului, pumnalului, sisului, boxului, castetului ori a altor
asemenea obiecte fabricate sau confecționate anume pentru tăiere, împungere sau lovire,
precum și folosirea în asemenea locuri sau împrejurări a armelor cu aer comprimat sau cu
gaze comprimate, a obiectelor confecționate pe bază de amestecuri pirotehnice ori a
dispozitivelor pentru șocuri electrice.” Pct. 2) privește fapta de import sau procurare din țară,
în vederea comercializării, de arme cu aer comprimat sau cu gaze, cu nerespectarea condițiilor
prevăzute de lege. Pct. 3) și 4) reglementează, într-o prezentare largă, ipotezele în care
patronii de hoteluri, moteluri, cluburi ș.a.m.d. nu asigură ordinea publică în incinta locului pe
care il administrează, precum și refuzul/ împiedicarea organelor în drept să restabilească
ordinea publică în incinta acelor localuri.
Enumerarea faptelor care constituie contravenții în viziunea Legii nr. 61/1991 este
prevăzută în art. 3; cele 34 de puncte cuprinse în acest art. 3 ne prezintă o încercare a
legiuitorului de a acoperi o sferă largă de fapte. Nu putem ignora nici strânsa legătură a unor
ipoteze cu fapte care constituie infracțiuni (facem trimitere aici la infracțiunile de obicei în
mod special). Totodată, faptelele prevăzute în art. 3 relevă o serie de ipoteze care poate că nu
sunt atât de accesibile cetățeanului de rând. Nemo censetur ignorare legem („nimeni nu poate
fi considerat că nu cunoaște legea”) este un principiu care nu îl poate apăra pe faptuitor în fața
legii, cu toate că vorbim despre fapte de o gravitate redusă.
Pct. 1) din art. 3 prevede fapta prin care se proferează injurii, expresii jignitoare sau
vulgare sau se săvârșesc în public acte sau gesturi obscene față de o persoană sau față de
bunurile acesteia, de natură să tulbure ordinea și liniștea publică sau să provoace indignarea
cetățenilor. Constituirea unui grup format din trei sau mai multe persoane în vederea săvârșirii
de acțiuni ilicite, precum și orice acte de încurajare sau sprijinire a acțiunilor ilicite reprezintă
contravenție în viziunea pct. 2). Cerșetoria este reglementată la pct. 3), în timp ce pct. 4)
prevede o ipoteză interesantă în care se aruncă asupra unei persoane, construcții sau asupra
unui mijloc de transport obiecte de orice fel, substanțe inflamabile, iritant-lacrimogene sau cu
efect paralizant, corosive sau care murdăresc. Fapta prevăzută la pct. 3) reprezintă
contravenție cât timp nu s-au produs vătămări ale integrității corporale sau sănătății, ori
pagube materiale.
Organizarea, îngăduirea sau participarea la jocuri de noroc, în alte condiții decât cele
prevăzute de lege [pct. 5)], prostituția în sensul prezentei legi [pct. 6)], precum și acceptarea
sau tolerarea practicării faptelor de la pct. 6) în hoteluri, moteluri ș.a.m.d. de către patronii
acestora constituie contravenții. Varietatea faptelor continuă cu cele care privesc
nerespectarea regimului armelor și munițiilor [pct. 8)-10)]. Alarmarea publicului sau a
organelor specializate pentru a interveni în caz de pericol [pct. 11)] reprezintă, fără îndoială, o
faptă des întâlnită în practică, putându-ne ghida din acest punct de vedere după statisticile care
atrag atenția asupra multitudinii apelurilor false către numărul unic de urgență 112. De
asemenea, întreruperea curentului electric sau stingerea, fără drept, a lămpilor care servesc la
iluminatul public constituie contravenție [pct. 12)].
 BIBLIOGRAFIE

1. Nicoleta Cristus- Răspunderea contravențională- ediția a II-a, Editura Hamangiu,

București, 2011;
2. Ovidiu Podaru , Radu Chirita , Ioana Pasculet - Regimul juridic al contravențiilor.
O.G. nr. 2/2001 comentată. Ediția a 4-a- Editura Hamangiu, București, 2019;
3. Andrei Pap - Drept contravențional. Vol. II. Plângeri contravenționale- Editura
Hamangiu, București, 2015;
4. Bălan Emil - Drept administrativ şi procedură administrativă-, Bucureşti, Editura
Universitară, 2002;
5. Poenaru Iulian - Răspunderea pentru contravenţii- Editura Lumina Lex, Bucureşti,
1998;
6. Ţiclea Alexandru -Răspunderea contravenţională- Bucureşti, 1995;
7. Vedinaş Verginia - Drept administrativ şi instituţii politicoadministrative. Manual
Practic- Editura Lumina Lex, Bucureşti, 2002;
8. Albu Emanuel, „Jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție- Contencios
administrativ 2003”, Ed.Lumina Lex, București, 2004;
9. Barac Lidia, „Răspunderea şi sancţiunea juridică”, Editura Lumina Lex, Bucureşti,
1997;
10. Groza Laurenţiu, Părăușanu Gheorghe- Reglementarea sancţionării contravenţiilor-
Ed.Ştiinţifică, Bucureşti, 1973;
11. Hotca Mihai, Adrian - Drept contravenţional.Partea Generală- Bucureşti, Ed.
Editas, 2003;
12. Hotca Mihai Adrian - Regimul juridic al contravențiilor - Ed. C.H. Beck, București,
2003
13. Iancu Gheorghe - Proceduri constituționale, Drept procesual constituțional-
București, Editura Monitorul Oficial, 2010;
14. Iorgovan Antonie - Răspunderea contravenţională. Teză de doctorat- Bucureşti,
1979;
15. Ursuța Mircea- Procedura contravenţională- Ed.Universul Juridic, Bucureşti, 2009;
16. Ţiclea Alexandru - Reglementarea contravențiilor - ed. a V-a, Editura Lumina Lex,
București, 2007.