Vîrvara Ioana

Facultatea de marketing
An 1, Grupa 1706

Cele opt păcate capitale ale omenirii civilizate de Konrad Lorenz

-recenzie-

Sub numele complet de Konrad Zacharias Lorenz, s-a născut (7 noiembrie 1903) și a

decedat (27 februarie 1989) în Viena, fondatorul etologiei modern. Entolog, zoolog și ornitolog,
în anul 1973 a câștigat Premiul Nobel pentru Fiziologie și Medicină. Ulterior devenind
coordonatorul Institutului „Konrad Lorenz” al Academiei Austriece de Științe.
Chiar dacă sectorul lui de activitate este la cealaltă extremă de branșa scriitorilor, în
cartea expusă, el prezintă inteligibil problemele fundamentale cu care umanitatea civilizată se
cofruntă.
Această carte, după cum vedem și din titlu, prezintă opt păcate ale civilizației umane care
în decursul anilor următori vor primejdui evoluția noastră și, totuși, în același timp ele sunt
rezultatul acestei evoluții.
Carte începe cu un capitol introductive, unde ni se prezintă o comparație între sistemul
glandelor endocrine și cel al ansamblului pornirilor umane, concluzionându-se că „ un surplus de
hormoni ai glandelor tiroide duce la boala lui Basedow, in caz contrar producându-se mixedemul
(absența hormonilor tiroidieni și având ca urmare scăderea funcțiilor organismului)
Abia în al doilea capitol începe punctarea propriu-zisă a celor opt procese discutate.
„Suprapopularea” abordează tema „înmulțirii fără măsură a omului”, a pierderii dragostei
umane generale odată cu aglomerarea maselor umane în marile orașe modern. Deoarece nu
suntem structural capabili să-i acceptăm pe toți oamenii pe care îi întâlnim în viața noastră,
înghesuirea multor oameni într-un singur loc duce la dezvoltarea comportamentelor agresive
(experiment făcut și pe animale). Statisticile arată o legătura strânsă între lipsa generală a
empatiei și densitatea de populație dintr-o anumită zonă (exemplu: marile gări din NY).
„Pustiirea spațiului vital”, prezinta angrenajul naturii care este alcătuit din fiecare specie
de animal, de planta ori de ciupercă. Rezultă că toți sunt adaptați la toate și invers, chiar și în
relațiile de tip prădător-prada. Transformările lente ale biocenozei nu pot pune în pericol
echilibrul unui spațiu vital, dar influențele bruște – cum s-a întâmplat în Australia cu iepurii de
casă- pot avea consecințe neașteptat de mari. În ecologia omului ritmul e prescris de progresul
tehnologiei.
„Întrecerea cu sine însuși” arată cum selecția intraspecifică, adică întrecerea unui individ
din aceeași specie, produce schimbări în zestrea genetică a acelei specii. Această selecție aplicată
doar în economie, este privită ca fiind îndestulătoare pentru a avea un efect capital.
„Moartea termică a simțurilor” trage un semnal de alarmă asupra jocului periculos în care
omul fuge de neplăceri și vrea, nevinovat, o stare continua de bine. Pierzându-se astfel contrastul
între bucurie și suferință, singurele oscilații fiind intre stările de plictiseală și moleșire. Adevărata
1
Vîrvara Ioana
Facultatea de marketing
An 1, Grupa 1706
bucurie putând fi obținută doar în urma eforturilor îndelungate depuse pentru învingerea
obstacolelor.

„Decăderea genetică” este tot un efect al artificializării mediului înconjurător, anumite

date înnăscute cum sunt sentimental dreptului sau un instinct de apărare al aproapelui (familia,
prietenii, societatea, țara) disparem fiind necesare intervenții legislative care să retușeze
comportamentul social uman.
„Sfărâmarea tradiției” unde se dicută despre discrepanța din ce în ce mai mare între
generații. Refuzarea generației tinere de a urma tradițiile, implicit dându-le uitării. Instalarea și
nutrirea sentimentului de ură, dar mai rău, această ură îndreptându-se către națiune. Cauzele fiind
multiple, lipsa contactului între părinte și copil fiind una dintre cele mai însemnate.
„Receptivitatea la îndoctrinare”, este și cel mai voluminous capitol unde se doreștea
scoaterea în evidență a evorturilor depuse în strângerea oamenilor într-un singur grup cultural, și
mai apoi manipularea mai cu ușurință a acestuia
„Armele nucleare” despre această strategie militara se spune că este cea mai periculoasă
când vine vorba despre omenire, dar în același timp este și cel mai ușor de controlat.
Din punctul meu de vedere, chiar dacă nu ești o persoană atrasa de subiecte care ating
problemele societății trecute și actuale, cartea asta cu siguranță îți deschide apetitul dorinței de a
decoperii cât mai multe păreri despre acestă temă. Eu sunt un exemplu clar al hipnozei produsă
de stilul de abordare al lui Konrad Lorenz al acestui subiect. Apogeul fiind atins la citirea
secvenței: „Spre ghiniolul ei, omenirea a învățat să stăpânească toate puterile mediului
înconjurător aflate în afara specie ei, știind însă atât de puține despre sine însăși…”