Susan Sontag

BOALA
CA METAFORĂ
SIDA
ŞI METAFORELE EI

DACIA
SUSAN SO N TA G
ILLN ESS AS M E T A PIIO R — FA R R A R , ŞTRA U S A N D G lR O U X
NEW YORK — 1977

SUSAN SO N TA G
AIDS AND IT S M ETA PH O R S — FA R R A R , ST R A U S AND
G lR O U X
NEW Y O R K — 1988

© T o ate d re p tu rile a su p ra acestei v ersiu n i ro m â n e şti a p a rţin

E d itu rii „D acia"
 SUSAN SONTAG

BOALA CA METAFORĂ
SIDA SI METAFORELE EI
9

Traducere, prefaţă şi tabel cronologic de

AUREL SASU

EDITURA DACIA
CLUJ-NAPOCA, 1995
Coperta de CALIN STEGEREAN

XSBN:973-35-0402-5
 MEDITÂND LA BOALĂ

P entru im om care nu trăieşte viaţa, ci o m oşteneşte

doar, bdala (şi team a de ea) reprezintă o form ă de im o­
bilism, de încrem enire spasmodică în universul de apa­
renţe al lucrurilor şi al trupurilor (al suprafeţelor). In­
tr-u n secol, totuşi, în care cea midi im portantă revolu­
ţie e cea a sentim entelor, a sensibilităţii şi a conştiinţe­
lor, lum ea devine, dacă m ă pot exprima, astfel, invizi­
bilă. Trăim sub sem nul invizibilului: boli, circuite, afa­
ceri, crime, războaie, schim bări de guverne, decizii,
atacuri teroriste, execuţii, toate nevăzute. Uneori, lite­
ratura este gest reflex de apărare, de eliberare sau de
evadare din acest spaţiu represiv (agresiv) şi necercetat.
A lteori e un act de laşitate şi frică. Susan Sontag refuză
atât interpretarea, nedorind să conserve te xtu l, ci viaţa,
cât şi facila dramatizare a spaim ei (oricum, în faţa ca­
tastrofei, a violenţei fără precedent nu rămâne v iu decât
tru p u l duhovnicesc, transfigurat, din viziunea S fâ n tu lu i
Apostol Pavel).
Boala înseam nă nu m im ai durere, suferinţă şi izolare:
ea este m ai ales o disfuncţionalitate, a corpului, a fam i­
liei, a societăţii şi a artei. Bdala şi-a pierdut de m u lt
genul, n u med este>vrăjitoarea tem ută sau ucigaşă, este
acela, invadatorul, duşm anul, un pronum e nu al depăr­
tării, ci al îndepărtării noastre de cei din jurul nostru şi
de noi înşine. A m încetat să mai fim bolnavi, trăim cu
boala în tr-u n concubinaj oficializat, optim ist, disperat. O
boală care devine mai reală decât noi, din im periul căreia
scăparea e cu totul ipotetică.
A cronim ul sidei 'ă invadat nu num ai corpul um an, dar
şi literatura, politica, cinematografia, mass media, socie­
tatea în ansamblul ei. A stăzi, pronosticurile oam enilor de
ştiinţă su n t m id t mai sum bre decât în 1988, când a
apărut eseid SIDA şi m etaforele ei. Jocxd cifrelor este
el însuşi absurd: la sfârşitul secolului, opt m ilioane de
m orţi (în A frica au m urit deja două milioane) din cauza

5
înfiorătoarei epidemii. în tr-o carte vândută în două sute
de m ii de exem plare, în opt luni (The AIDS Cover-U p?
The Real and A larm ing Facts About AIDS, 1986), G ene
Antonio vorbea de „astronomica creştere a infecţiei SID A
în Statele Unite" (în 1993, num ărul celor infectaţi sau
bolnavi a depăşit un milion). A lţii vorbesc de ,,holocaus­
tul sidei" sau de im plozia populaţiei.
Psihozei bolii i se adaugă fanatism ul, practica v en ­
detei şi a „terorism ului sexual". Un bolnav declara: „Ştiu
că voi m uri, dar voi lua cu m ine câtă lum e vo i putea“.
Boala a născut intoleranţă, homofobie, ură şi suspiciune.
Tulburător nu e că SID A se transm ite sexual s'au prin
sânge, dar că poate fi transmisă şi o dată cu laptele m a­
m ei. Există, aşadar, nu num ai grupuri de risc (hom o­
sexualii), dar şi surse de risc, faţă de care nu ne apără
nici abstinenţa, nici educaţia, nici suportul public sau al
instituţiilor guvernam entale. Pare că SID A a coborât la
izvorul însuşi al vieţii. Virusul a depăşit gfaniţele cor­
pului, e al m ediului în care trăim (un „mediu total",
cum il num eşte Rene Dubos). Prima parte a cărţii lui
M irko G rm ek (History of AIDS, traducere engleză, 1990)
se intitulează O calam itate p entru timpuriile noastre. Deşi
descoperită doar în urm ă cu un deceniu şi jum ătate,
sensibilizând atitudini politice şi naţionale, S ID A face
parte din biografia acestui secol. E implacabilă ca orice
dezastru („nici un american diagnosticat înainte de 1983
n u m ai e în viaţă"). Boala nu m ai e personală, e a so­
cietăţii şi, prin urmare, remodelează ,,aspecte ale in sti­
tuţiilor, norm elor şi valorilor, relaţiilor inter personale şi
reprezentărilor culturale" (A Disease of Society. C u ltu ­
ral and Instituţional Responses to AID S, 1992). Pe de
altă parte, SID A e proba fragilităţii acestor valori. Liber­
tăţile care ucid: nu zahăr, nu ouă, nu smântână, nu Unt,
nili grăsimi („Subnutriţii hrănindu-se ei înşişi, vai, fără
nici un folos. Îndestulaţii incapabili să m ănânce", scria
Susan Sontag în Boala ca metaforă).
Visul din totdeauna al am ericanului şi de ce nu?, al
nostru (,,Looking good, feeling great") a ajuns la un sfâr­
şit. Mersul pe bicicletă reduce libidoul, soarele■îm bolnă­
veşte de cancer, păm ântul este infestat cu chimicale, ape­
le sunt poluate. Ingineria genetică produce roşii cu gust
de alune şi căluţi m inusculi pentru bucuria copiilor. Dar
lum ea nu m ai e de m u lt un ţin u t al bucuriei. SID A e xa ­
cerbează tensiunile latente dintre indivizi, grupuri şi

6
com unităţi, pune în evidenţă labilitatea principiilor m o­
rale şi fam iliale, agravează conflictele sociale (dintre pro­
fesiuni). V a mai reuşi vreodată iubirea să înfrângă tea­
ma? Marele paradox: SID A creatoare de artă (film , lite­
ratură, m uzică, dans) şi creatoare (aducătoare) de moarte,
în condiţia post-m odernă a om ului intră şi definiţia iu ­
birii ca moarte.
Boala, care a încetat să m ai fie doar o problem ă bio­
logică, e nu num ai un eşec de adaptare a organismului.
E şi u n eşec de adaptare a societăţii. Robert A tk in s o
num ea „un baraj em oţionalu. Holera, cium a, paliom eliîa
sau gripa au ucis, în idtim ele trei secole, m ilioane de
oameni. De ce pare atât de înspăimântătoare doar SIDA?
Probabil fiindcă e sinonimă cu toate dezastrele prezente
şi viitoare, şi cu acea retorică a sfârşitului de lum e, la
care se referă Susăn Sontag. Sau cu apocalipsa ca ori­
zont de aşteptare: „efectid de seră, ploaia acidă, deşeu-
rile toxice, proliferarea nucleară, suprapopularea, uriaşe
vărsări de petrol în apele oceanelor, distrugerea stratu­
lui de ozon, distrugerea pădurilor, extincţia unor specii
de anim ale şi plante, creşterea ratei crimelor, violenţa
urbană, războiul bandelor înarm ate . . (Cul t ure and
AIDS, 1990).
Văzută ca un atac „integrat, organizat şi cu grijă pla­
n ific a i îm potriva civilizaţiei (W. C. Douglas), nu e de
m irare că panica a luat form e monstruoase. ,,N.u sunt
convins că intrând în tr-u n restaurant nu ies cu S1DA“,
m ărturisea un cetăţean din Arizona. SID A e celălalt din
literatura existenţialistă (omul de lângă noi, m edieid,
prietenul, im igrantul, soţul şi soţia). în faţa sidei sun­
tem „cavalerii fără arm ură“. în istoria um anităţii, răz­
boaiele îm potriva bolilor au fost cele m ai lungi şi cele
m ai costisitoare (P. S. Shankar susţinea, în Pulmomary
TuBereulosis, 1982, că aproxim ativ zece m ilioane de in­
dieni suferă\ încă de TBC). Dar, spre deosebire de alte
boli, SID A a produs în lum ea contemporană o profundă
criză spirituală. Ea pedepseşte şi înnobilează („morali­
tatea este un efect al suferinţei“ — Ihab Hassan), ucide
şi reînnoieşte. Obligă la căutarea adevăratului (u ltim u ­
lui?) sens al vieţii. Schim bă şi reformează fam ilia, so­
cietatea şi credinţa.
Fiindcă separă, SID A e percepută ca un păcat (în ara-
micâ păcat => a separa). Iar soluţia supravieţuirii e dra­
gostea, compasiunea, întoarcerea la com unitatea univer­

7
sală a bisericii. învăţarea noii „teologii a pătim irii“, cum
defineşte Robert S even sky noul im perativ evanghelic.
Aceasta e concluzia num eroaselor dezbateri interconfesio-
nale. La extrem a cealaltă se află convingerea: că SID A
reprezintă sfârşitul civilizaţiei („un război al genelor“),
justificând m ăsurile cele m ai severe de represiune (inter­
zicerea intrării ilegale a străinilor, testarea, la naştere, a
tuturor locuitorilor, încarcerarea pe viaţă a fem eilor
uşoare, închiderea şcolilor etc.). Noul univers concentra-
ţionar, propus de W illiam Campbell Douglas în AIDS.
The End of Civilisation (1989), nu e departe de ceea ce
Susan Sontag num ea „irealitatea apocalipsei“. Cu preci­
zarea' că, dincolo de aceste regretabile confuzii, în lipsa
de răspuns 'a bolii la provocările noastre, la spaim ele şi
confuziile noastre se poate bănui de pe acum o taină
şi un m esaj al veacului ce v'a să vină.

AURELSASU
 TABEL CRONOLOGIC

1933 L a 16 ia n u a rie se naşte, la N ew Y ork, S u san S ontag. M am a

pleacă în C hina, u n d e soţul făcea com erţ cu p iei de a n i­
m ale. C opilul e lă sa t în g rija bunicilor. S o n tag e n um ele
ta tă lu i vitreg .
1939 D upă m o a rte a soţului, de tu b ercu lo ză (1938), m am a re v in e
în S ta te le U n ite şi se stab ileşte îm p re u n ă cu fiica la T ucson
(A rizona). Se re c ă să to reşte cu c ă p ita n u l S ontag, d in A rray
Alirforce. Se m u tă la C anoga P a rk (Los A ngeles). S usan
u rm e a z ă u n an la U n iv ersiţy of C alifo rn ia (Berkeley), apoi
la U n iv e rsiţy of Chicago,
1950 Se c ăsă to re şte cu P h ilip R ieff, titu la ru l u n u i cu rs despre
F reu d , la U n iv ersiţy of Chicago.
1951 T in e rii c ă să to riţi se m u tă la Boston.
1952 Se în sc rie la H a rv a rd C ollege, u n d e o b ţin e licen ţa în e n ­
gleză (1954) şi filosofie (1955).
1956 T im p d e u n a n e b u rs ie ră şi p re d ă filosofia la acelaşi co­
legiu.
1957 O bţine, îm p re u n ă cu soţul, o b u rsă de stu d ii în străinătate*
- P leacă la St. A n n e’s College (Oxford).
l’J58 U rm ea z ă c u rsu ri la U n iv e rsita te a d in P a ris. Ş ederea în
c a p ita la F ra n ţe i e sp o n so rizată de A m erican A cadem y o f
U n iv e rsiţy W om en.
1959 L a în to a rc e re a în N ew Y ork, so licită so ţu lu i să divorţeze.
O cupă u n p o st de ed ito r la re v is ta C o m m en ta ry, fiind apoi
lecto r la S a ra h L aw ren ce College şi C ity C ollege of N ew
York.
1963 P u b lic ă p rim u l ro m an : T he B en e factor. E n u m ită w rite r-
in -resid e n c e la R u tg ers U n iv e rsiţy (B runsw ick).
1965 B u rsie ră a F u n d a ţie i R ockfeller.
1966 A p are v o lu m u l de eseu ri A g a in st In te rp re ta tio n .
1967 T ip ă re şte al d oilea ro m an : D eath K it.
1968 T rip io H anoi c u p rin d e im p re sii de călăto rie în V ietnam .
1969 S crie s c e n a riu l film u lu i D uet fo r C annibals. U n no u v o lu m
de ese u ri: S ty le s o f R adical WUl. Face p a r te d in ju riu l
fe stiv a lu rilo r cin em ato g rafice de la N ew Y o rk şi V eneţia.
 1971 R ealizează al d oilea film : B ro th e r Cari.
1974 P roniised L a n d este u n d o c u m e n ta r d esp re Israel.
1975 L a u n c o n tro l de r u tin ă i se d esco p eră can cer la sân. E
su p u să m ai m u lto r o p e ra ţii şi u n u i în d e lu n g a t tra ta m e n t de
chem o terap ie.
1977 E seul O n P hotography câ ştig ă T he N a tio n a l B ook C ritics
G ircle A w ard .
1978 P u b lic ă I, etcetera (proză) şi Illn e ss as M etaphor. („Desco­
p e rire a stig m a tiz ă rii o a m en ilo r su fe rin d de c a n cer m -a în ­
d e m n a t să sc riu Boala ca m etaforă").
1980 E seu ri în v o lu m u l U nder th e S ig n o f Sa tu rn .
1983 R ealizează al p a tru le a film : U n g u id ed T our.
1983. C o n tin u ă m e d ita ţiile d esp re b o ală, din Illn e ss as M etaphor,
■în A ID S a n d Its M etaphors.
1991 T e x tu l v o lu m u lu i T he W a y W e L iv e N o w . este ilu s tra t de
H o w ard H odgkin.

A. S.
 NOTA

C itatele a u fost rep ro d u se d u p ă v ersiu n i ro m â n e şti sau, c ân d

a fo st cazul, d u p ă o rig in alu l fran cez. Dăm , în c o n tin u are, lista
operelor, cu in d ic a re a p ag in ilo r resp ectiv e:

H e n ri-F re d e ric A m iel, F ragm ents d ’u n jo u rn a i in tim e . P reced es

d ’une e tu d e p a r E dm ond S ch erer. D ixiem e edition. Tom e I,
G eneve, G eorg & Co L ib ra ire s E diteu rs, 1908, p. 61—62.
A risto tel, Poetica. S tu d iu in tro d u c tiv , tra d u c e re şi co m en tarii d e
D. M. P îp p id i, E d itu ra A cadem iei, B ucureşti, 1965, p. 82.
H onore de B alzac, Ilu zii pierd u te, in ro m ân eşte de D inu A lbu-
lescu. N ote de T heodosia lo achim escu, E d itu ra C a rte a Ro­
m ânească, B ucureşti, 1970, p. 323.
B au d elaire, O eu vres com pletes. P reface, p re se n ta tio n e t no tes
de M a rc e l A. R uff, A u x E d itio n s d u S euil, P a ris, 1968, p.
301, 698.
K a re l C apek, T ea tru , EPJ.U , B u cu reşti, 1968, p. 360, 382, 384,
399 (Boala albă. D ram ă în tre i acte. In ro m â n e şte de T an tzi
E conom u şi P au l B. M arian).
D an iel Defoe, J u rn a l d in A n u l C ium ei. T rad u cere, p re fa ţă , ta ­
bel cronologic şi n ote de A n to a n e ta R allian , E d itu ra M in erv a,
B u cu reşti, 1980, p. 3.
C h arles D ickens, N icholas N ickleb y. In ro m â n e şte de V era Că­
lin , ET, B u cu reşti, 1960, p. 285 (voi. II).
F. M. D ostoievski, C rim ă şi pedeapsă. T rad u cere de Ş te fa n ia Ve~
lisa r T e o d o rean u şi Isa b e la D u m b rav ă. A p a ra tu l critic de
Ion Ian o şi, E d itu ra C a rte a R om ânească, B u cu reşti, 1972, p.
494.
F la u b e rt, B o u v a rd şi P ecuchet. D icţionar de idei p rim ite de-a
gata. S tră b ă tâ n d câ m p ii şi tă râ m u ri. T ra d u c e re de Irin â
M av ro d in . N ote de isto rie lite ra ră , c o m e n ta rii de E di­
tu r a U n iv ers, B ucu reşti, p. 309 (voi. III).
V ictor Hugo, M izerabilii. T ra d u c e re d e L u cia D em etriu s şi Tu-
dor M ăinescu. N ote ex p lic a tiv e de N. N. C ondeescu, EPL ,
B u cu reşti, 1962, p. 285 (voi; II).
Ja m e s Joyce, O a m en i d in D ublin. In ro m â n e şte d e F rid a P a p a ­

li:
\ dache. P re fa ţă de D an G rigorescu, EPL, B u cu reşti, 1966, p .
320.
F ra n z K afk a, P agini de ju r n a l şi corespondenţă. In ro m â n e şte
i de M ircea Ivănescu. P re fa ţă de A le x a n d ru Al. S ah ig h ian ,
E d itu ra U n iv ers, B ucu reşti, 1984, p. 205, 322, 324, 364.
tTohn K eats, Scrisori. T ra d u c e re, v e rsiu n e ro m â n e a scă a v e rs u ­
rilo r, n o te şi in d ic e de C ecilia şi N icolae M elinescu. P re fa ţă
de M ihai P op, E d itu ra U nivers, B ucu reşti, 1974, p. 412.
T itu s L u c re tiu s C arus, P o em u l naturii. T rad u cere, p re fa ţă şi n o ­
te de D. M u ră ra şu , E d itu ra M inerva, B u cu reşti, 1981, p. 92—
93.
N lccqI q M achiavell'i, P rincepele. S tu d iu in tro d u c tiv , tra d u c e re şi
note de N in a Facon, E d itu ra Ş tiin ţifică; B u cu reşti, 1960* p.
16.
T hom as M ann, M u n te le vră jit. T ra d u c e re de P e tru M anoliu. P r e ­
fa ţă de Io n Ianoşi; EPBU, B ucureşti, 1967, p. 156.
T hom as M an n , T rista n , în v o lu m u l N u vele. în ro m â n e şte de
A lice V in escu şi L a z ă r Iliescu. P re fa ţă de Al. D im a, ESPLA ,
B ucureşti, 1960; p. 68.
A lessandro M anzoni, Logodnicii'. Isto rie m ilan eză d in secolul
al X V II-le a d e sc o p e rită şi "repovestită d e ~ . T ra d u c e re şi
p re fa ţă de A le x a n d ru B ălăci, EPLU , B ucu reşti, 1961, p. 569.
P rocopius din C aesarea, Istoria secretă. E d iţie critică, tra d u c e re
şl in tro d u c e re de H. M ihăescu, E d itu ra A cadem iei, B u cu reşti,
1972, p. 67.
S ten d h al, A rm a n c e (Sau câtev a scene d in tr-u n salon p a riz ia n în
1827). T ra d u c e re de E lsa G rozea, E d itu ra E m inescu, B u cu -
reşti, 1976, p. 11.

A. S.
BOALA CA METAFORĂ
 Boala este p artea întunecată ,a vieţii, o cetăţenie mai
îm povărătoare. Fiecare nou născut deţine două cetăţenii,
u n a în îm părăţia celui sănătos, alta în îm părăţia celui
bolnav. Deşii preferăm cu toţii folosirea doar a paşapor­
tu lu i prielnic, m ai devrem e sau m ai târziu fiecare din noi
este obligat, fie şi num ai p e n tru o clipă, să se identifice
el însuşi cu cetăţenii celuilalt spaţiu.
V reau să descriu nu ceea ce înseam nă cu ad ev ărat a
im igra în regatul celui bolnav şi a locui acolo, ci fan te­
ziile punitive şi sentim entale născocite în leg ătu ră cu
această stare: nu geografia reală, ci stereotipurile carac­
teru lu i naţional. Subiectul m eu nu este boala fizică în
Sine, ci utilizările bolii ca o figură sau m etaforă. C onvin­
gerea m ea este că bolala nu reprezintă o m etaforă şi că
m odul cel m ai veridic de a privi boala — şi cel m ai să­
nătos mod de a fi bolnav —• e şi unul din cele m ai p u ri­
ficate de/şi miai rezistente la gândirea m etaforică. C hiar
dacă este aproape im posibil să-ţi stabileşti reşedinţa în.
îm părăţia bolnavului, fără prejudecata sum brelor m eta­
fore, cu care a fost ornam entată. Elucidării acestor m e­
tafore şi eliberării de ele dedic această cercetare.

1
Două boli au fost spectaculos şi în mod asem ănător
încărcate cu ornam entele m etaforei: tuberculoza şi can­
cerul.
Fanteziile inspirate de tuberculoză, în secolul trecut,
şi de cancer, astăzi, sunt răspunsuri la o boală conside­
ra tă a fi dificilă şi capricioasă — altfel spus, o boală ne­
înţeleasă —- în tr-o perioadă în care prem isa fundam en­
ta lă a m edicinii era, că toate bolile pot fi tratate. O ast­
fel de boală este, prin definiţie, m isterioasă. A tâta v re­

15
m e cât cauza ei a fost echivocă şi ajutorul m edicilor za­
darnic, tuberculoza era considerată Un perfid şi im placa­
bil fu rt ăl Vieţii. Astăzi este rândul cancerului să fie
boala ce in tră fără să bată, cancerul fiind cel ce îndepli­
neşte rolul bolii resim ţite ca o neiertătoare, tainică inva­
zie — u n rol pe care-1 va păstra până într-o zi, cînd eti­
ologia ei va deveni la fel de limpede şi tratam en tu l ei
la fel de eficient precum au devenit cele ale tuberculozei.
Deşi m.odul în care boala m istifică e în d rep tat îm ­
potriva unui clim at de noi anticipări, boala însăşi (când­
va tuberculoza, astăzi cancerul) reînvie în detaliu vechi
categorii ale sentim entului de team ă. Orice boală tra ta tă
ca un m ister şi cu suficient de puternică aprehensiune
va fi sim ţită moral, dacă nu literal, contagioasă. Aşa în ­
cât un num ăr surprinzător de m are de bolnavi de cancer
se află ei înşişi în situaţia de a fi ocoliţi de ru d e şi p rie ­
teni, devenind obiectul unor practici de decontam inare
utilizate de . m em brii familiei lor, ca şi cum cancerul,
asemenea tuberculozei, ar fi o boală infecţioasă. Contac­
tu l cu o persoană chinuită de o boală văzută ca un m is­
terios apt răuvoitor e perceput în mod inevitabil ca ofen­
să; mai rău, ca violare a unui tabu. înseşi num ele u n o r
astfel de boli sunt considerate a avea o putere magică.
In A r mance (1827) de Sthendal, m am a eroului refuză să
pronunţe cuvântul „tuberculoză44 de team ă că rostirea lui
va grăbi evoluţia bolii fiului său. K arl M enninger obser­
va, de asem enea (în The Vit'cd Balance), că „însuşi cuvân­
tu l « c a n c e r » se spune c-ar ucide pacienţi, care altfel n -ar
sucomba (atât de repede) din cauza tum orii m aligne de
care suferă44. O bservaţia vine în sprijinul cucerniciilor
anti-intelectuale şi a compasiunii facile, am bele prea
trium fătoare în medicina şi psihiatria contem porană. „Pa­
cienţii care ne consultă din cauza suferinţei lor, a n ep u ­
tin ţei şi a incapacităţii lor au tot dreptul să fie jigniţi,
fiindcă li se atribuie un blestem at num ăr de în reg istra­
re 44, adaugă doctorul M enninger. Recom andarea lui e ca
medicii să abandoneze, în general, „num e44 şi „etichete44
(„rolul nostru e să-i ajutăm pe aceşti oameni, n u să-i tu l­
burăm mai m u lt44) —- ceea ce ar însem na, de fapt, ac­
centuarea discreţiei şi a paternalism ului medical. Nu a
da un num e ca atare e peiorativ şi condam nabil, ci n u ­
m ele de „cancer44. A tâta vrem e cât o anum ită boală e
tra ta tă ca un anim al de pradă rău şi de neînvins, nu
pur şi sim plu ca o boală, cei mai m ulţi bolnavi de can-

16
cer vor fi în tr-adevăr dem oralizaţi aflând boala de care
suferă. Soluţia nu constă a tâ t în a nu mai spune bolna­
vilor de cancer adevărul, cât în a schimba concepţia des­
pre boală, în a o de-mitiza.
Când, nu cu prea m ulte decenii în urmă,, ştirea că
cineva a re TBC echivala cu a asculta o condam nare la
m oarte — aşa cum astăzi cancerul, în im aginaţia popu­
lară, echivalează cu m oartea •— era obişnuit să ascunzi
identitatea bolii faţă de tuberculoşi iar, d u p ă ’ce m ureau,
faţă de copiii lor. C hiar cu pacienţii inform aţi despre
boală, a tâ t doctorii cât şi fam ilia ezitau să vorbească
liber. „Literal n u înţeleg nim ic desluşit44, scria K afka unui
prieten, în aprilie 1924, din sanatoriul unde avea să m oară
două luni mai târziu, „fiindcă în discuţiile despre tu b e r­
culoză . . . fiecare apelează la un mod de a se exprim a
sfios, evaziv, lipsit de expresivitate44. Convenţiile ascun­
derii adevărului sunt şi m ai riguroase când e vorba de
cancer. în F ra n ţa şi. Italia se maii păstrează încă obiceiul
ca doctorii să comunice diagnosticul de cancer fam iliei
pacientului, dar nu pacientului; medicii consideră că ade­
vărul n u e îngăduit tu tu ro r, decât, în mod excepţional,
pacienţilor m atu ri şi inteligenţi (Un cunoscut oncolog
francez îmi spunea că m ai puţin de o zecime din pa­
cienţii săi ştiu că au cancer). în Am erica — în p arte da­
to rită tem erii doctorilor de urm ăririle penale în cazul
tratam entului greşit — există în m om entul de faţă m u lt
m ai m ultă sinceritate faţă de pacienţi, chiar dacă cel. mai
im p o rtan t spital oncologic din ţară expediază inform a­
ţiile obişnuite şi notele de plată pacienţilor externi în
plicuri, fără specificarea expeditorului, plecând de la
ideea că boala poate fi u n secret pentru fam iliile lor.
în tru c â t a avea cancer poate însem na o ruşine ce prim ej­
duieşte viaţa afectivă a bolnavului, şansa prom ovării,
postul chiar, pacienţii care ştiu ce boală au tind să de­
vină din cale afară de sfielnici, dacă nu cu desăvârşire
reticenţi în legătură cu boala lor. Iar o lege federală,
Freedom of Information. Act, din 1966, citează „tratam en ­
tu l cancerului44 într-o clauză exceptând de la divulgare
problem ele a căror aducere la cunoştinţă „ar constitui o
violare nejustificată a. secretului personal44. Este singura
boală m enţionată.
Toată această m inciună practicată faţă de/şi de către
pacienţii bolnavi de cancer dem onstrează cât de greu a
devenit în societăţile industriale avansate să ne obişnuim

2 — Boala ca m etafo ră — SIDA şi m etafo rele ei 17

cu m oartea. Cum m oartea este astăzi un evenim ent su ­
p ărăto r, lipsit de sens, tot aşa boala, considerată în m are
m ăsură u n sinonim al m orţii, este sim ţită ca ceva ce tr e ­
buie ascuns. Politica echivocului faţă de n atu ra bolii pa­
cienţilor suferind de cancer reflectă convingerea că m u ­
ribunzilor e preferabil să li se ascundă faptul că vor m u­
ri şi că m oartea convenabilă e cea neaşteptată isau din­
tre toate m ai convenabilă, dacă se întâm plă în vrem e ce
n e aflăm în stare de inconştienţă sau în somn. Cu toate
acestea, negarea m odernă a m orţii nu explică extinderea
m inciunii şi dorinţa de a fi m inţiţi; ea nu atinge team a
cea mai adâncă. Cel care a avut o criză coronariană e tot
a tâ t de probabil că va m uri de alta în cîţiva ani, cum e
probabil că cel bolnav de cancer va m uri rapid de can­
cer. D ar nim eni nu se gândeşte să ascundă adevărul pa­
cientului cardiac: nu e nimic reprobabil când e vorba de
u n atac de inim ă. Bolnavii de cancer sunt m in ţiţi nu
num ai fiindcă boala es.te (sau se crede a fi)’ o condam ­
nare la m oarte, ci pentru că e considerată a fi obscenă
— în înţelesul originar al acestui cuvânt: de ră u augur,
abominabilă, repugnând sim ţurilor. Boala cardiacă im ­
plică o slăbiciune, afecţiune, insuficienţă de n a tu ră m e­
canică; nici o disgraţie, nimic din tabu-ul ce-i înconjura
odinioară pe cei chinuiţi de tuberculoză şi încă îi încon­
joară pe cei ce suferă de cancer. M etaforele asociate tu ­
berculozei şi cancerului im plică procese vii de u n gen
extrem de rezonant şi hidos.

în decursul celei mai m ari părţi a istoriei lor, în tre ­

buinţările m etaforice ale tuberculozei şi cancerului s-au
în tretă ia t şi s-au suprapus. The O xford English Dictio-
nary înregistrează term enul de „consum ption“ folosit ca
u n sinonim p en tru tuberculoza pulm onară încă din 13981.
Ioan din Treviso: „Când sângele se diluează, urm ează
em acierea şi ofilirea"). D ar şi înţelegerea pre-m odernă a
cancerului invocă noţiunea de emaciere. Acelaşi dicţio­
n a r dă ca prim ă definiţie figurată a cancerului: „Tot ce

1 D ictionnaire de l’a n cien n e langue frangaise a lu i G odefro

citează P ra tiq u m (1495) de B e rn a rd de G ordon: „T isis este un
u lc e r al p lă m â n u lu i care consum ă în tre g u l c o rp “.

18
mişcă, corodează, degradează sau consumă încet şi pe
ascuns*4. (Thomas Paynell, în. 1528: „Un cancer este o
depresie im postum ă, care se hrăneşte cu părţi din corp“.)
în cea dintâi definiţie literală, cancerul era conside­
ra t o tum oare, um flătură sau p ro tu b e ra n ţi, num ele bolii
— de la grecescul kakinos şi latinul cancer, am bele în ­
sem nând crab — fiind inspirat, potrivit lui G alen, de
asem ănarea cu venele um flate ale tum orii extern e la pi­
cioarele crabului; nu, cum cred m ulţi, fiindcă boala me-
tastatică se furişează ori se târăşte ca un crab. în să eti­
mologia arată că şi tuberculoza era considerată cândva
un gen de extruzie anorm ală; cuvântul tuberculoză — de
la latinul tuberculum , dim inutivul lui tuber, protuberanţă,.
proem inenţă — înseam nă o creştere anorm ală, protube-
ranţă, proiecţie sau excrescenţă.2 Rudolf Virchow, fon­
datorul patologiei celulare, prin anii 1850, considera tu ­
berculul o tum oare. Aşa încât, din antichitatea târzie până
foarte recent, tipologic, tuberculoza era cancer. Ia r can­
cerul e ra descris, asem enea tuberculozei, ca u n proces în
care corpul era consumat. Concepţiile m oderne despre
cele două boli n-au p u tu t prinde form ă până la apariţia
patologiei celulare. Numai cu ajutorul microscopului a
fost posibilă înţelegerea specificităţii cancerului, ca tip
de activ itate celulară şi s-a p u tu t observa că boala n u
lua întotdeauna form a unei tum ori externe sau m ăcar pal~
pabiile. (înainte de jum ătatea, secolului al X ÎX -lea, ni­
m eni n -a r fi identificat leucem ia cu o form ă de cancer),
îjn mod definitiv, cancerul n -a p u tu t fi despărţit de tu ­
berculoză până după 1882, când s-a descoperit că tu b e r­
culoza e o infecţie bacterială. A stfel de progrese în gân­
direa m edicală au perm is m etaforelor principale ale ce­
lor două boli să devină cu adevărat distincte şi, în cea mai
m are parte, opuse. Im aginaţia modernă despre cancer a
p u tu t apoi să capete form ă — o im aginaţie care, începând
de prin anii ’20, va m oşteni cele m ai m ulte d in tre p ro -

2 D icţio n arele etalo n ale lim b ii fran ceze d au aceeaşi etim o

logie. „ T u b e rc u lu l11 a fa st in tro d u s în secolul a l X V I-lea de
A m broise P a re d in la tin u l tu b e rc u lu m , în se m n în d „m ică u m flă -
t r ă “. în E n ciclopedia lu i D iderot, a rtic o lu l d esp re tu b ercu lo ză
(1765) citează d e fin iţia m ed icu lu i englez R ich ard M orton, d in
P hthisiologia să (1689): „m ici tu m o ri ce a p a r la s u p ra fa ţa co rp u ­
lui". In fran ceză, o d in io ară, to a te m icile tu m o ri d e s u p ra fa ţă se
n u m eau „tu b e rc u li"; în ţe le su l c u v â n tu lu i a fost lim ita t la ceea ce
înţelegem n o i p rin tu b ercu lo ză n u m a i d u p ă d esco p erirea b acilu -
lu i de că tre K och.

19
tolemele dram atizate de fanteziile privind tuberculoza,
d ar cu cele două boli şi cu simptomele lor concepute în
m oduri com plet diferite, aproape antitetice.
*
Tuberculoza este înţeleasă ca boală a unui organ, plă­
m ânii, în vrem e ce cancerul este înţeles ca o boală ce-şi
poate face apariţia în orice organ şi a cărei în tin d ere este
în treg u l corp.
Tuberculoza este înţeleasă ca o boală a contrastelor
extrem e: lividitate albă şi aflux de sînge roşu, hiperâc-
tivitate, alternând cu apatia. Evoluţia spasmodică a bolii
este ilu strată de ceea, ce se crede a fi sim ptom ul proto­
tip al ei: tuşea. Bolnavul e distrus de tuşă, apoi se liniş­
teşte, îşi recapătă respiraţia, respiră norm al; şi iarăşi Tu­
şeşte. C ancerul este o boală a creşterii (uneori vizibilă;
m u lt m ai tipic, interioară), a unei creşteri anorm ale, în
cele din urm ă fatale, cu alte cuvinte uniform ă, progre­
sivă şi constantă. Deşi pot exista perioade în care creşte­
re a tum orii încetează (se atenuează), cancerul n u produce
contraste, ca oximoroni ai conduitei —- activitate febrilă,
resem nare pasionată — considerate a, fi tipice tuberculo­
zei. B olnavul de tuberculoză este palid uneori; paloarea
bolnavului de cancer e neschim bată.
Tuberculoza face corpul transparent. Radiografiile,
in stru m en tul de diagnosticare standard, oferă posibilita­
te a bolnavului, adesea p en tru întâia oară, să-şi vadă in te ­
riorul — să-şi devină sieşi transparent. în tim p ce tu ­
berculoza e de la început bogată în sim ptom e vizibile
(emaciere progresivă, tuşă, pasivitate, febră)), p utând fi
brusc şi dram atic divulgată (sânge pe batistă), în cancer
sim ptom ele im portante se apreciază a fi, în mod caracte­
ristic, invizibile — până la ultim a fază, când e prea tâ r ­
ziu. Boala, descoperită adesea din întâm plare sau p rin -
ttr-un control m edical de rutină, poate fi extrem de avan­
sată fără să-şi arate nici un simptom apreciabil. Cineva
apelează la u n specialist pen tru a afla dacă are cancer.
Ceea ce nu poate vedea pacientul, specialistul va d e ter­
m ina prin analiza ţesuturilor luate din corp. Bolnavii de
tuberculoză îşi pot vedea radiografiile, pot in tra chiar
în posesia lor: cei de la sanatoriul din M untele vrăjit le
p o artă cu ei în buzunarele de la piept. Bolnăvii de can­
c e r nu se u ită la biopsiile lor.
Tuberculoza, se credea — încă se m ai crede —, pro­

20
duce m om ente de euforie, creşterea poftei de m âncare
ş i exacerbarea dorinţei sexuale. P arte din regim ul pen­
tr u pacienţii din M untele vră jit constă în al doilea
bve'akfast, m âncat cu plăcere. Cancerul, se consideră,
paralizează vitalitatea, face din m âncare un chin şi uci­
d e dorinţa. Se im agina că a avea tuberculoză însem na
a fi afrodisiac, d ă ru it cu extraordinare pu teri de se­
ducţie. C ancerul e considerat a fi de-sexualizant. D ar e
caracteristic tuberculozei că m ulte din sim ptom ele sale
s u n t am ăgitoare — însufleţirea care naşte din enervare,
obrajii tradafirii, ce par u n semn de sănătate, fiind o
u rm are a febrei ■ — şi creşterea vitalităţii ce poate fi u n
sem n de apropiere a m orţii (Asemenea izbucniri de en er­
gie vor fi în general auto-destructive, dar pot fi destruc-
tiv e şi p e n tru alţii.: să ne am intim legenda V estului de
altăd ată a lui Doc Holliday, pistolarul tuberculos eli­
b e ra t din constrângerile m orale de ravagiile bolii sale.)
C ancerul nu are decât sim ptom e adevărate.
Tuberculoza înseam nă dezintegrare, febrilizare, de­
m aterializare; ea este o boală a lichidelor — corpul
tran sfo rm at în flegmă, mucus, spută şi, în cele din urm ă,
în sânge — , o boală a aerului şi a nevoii de u n aer m ai
cunait. C ancerul înseam nă degenerare, ţesu tu rile cor­
pului devenite ceva chinuitor. Alice Jam es, scriind . în
ju rn a l doar cu un an înainte de a m uri de cancer, în
1892, vorbeşte de „această păgână rocă de g ran it din
p ieptul meu*. D ar această rocă este vie, un fetus cu p ro ­
p ria lui voinţă. Novalis, în tr-u n articol scris p rin 1798
p e n tru proiectata sa enciclopedie, defineşte cancerul,
îm preună cu gangrena, d re p t „paraziţi cu d rep tu ri de­
pline — ei cresc, sunt reproduşi, reproduc, au propria
lo r stru ctură, secretează, m ănâncă". Cancerul este o g ra­
viditate demonică. S fântul Jerom e trebuie să se fi gân­
d it la cancer când a scris: „Cel cu pântecele u m flat este
însărcinat cu propria lui m oarte" („Aiius tum enti aqua-
iicuio m ortem partu rit"). Deşi evoluţia am belor boli
înseam nă emaciere, pierderea greutăţii din cauza tu ­
berculozei este înţeleasă foarte diferit de pierderea greu­
tă ţii din cauza cancerului. în tuberculoză, persoana e
„consum ată", arsă complet. în cancer, pacientul e „in­
vadat" de celule străine, care se m ultiplică, producând
atrofia sau blocajul funcţiunilor corpului. B olnavul de
cancer „se ofileşte" (cu u n cuvânt de Alice Jam es) sau
„se îm puţinează" (folosind expresia lui W ilhelm Reich).

21
 Tuberculoza este o boală a tim pului; ea grăbeşte v ia­
ţa, o scoate în evidenţă, o spiritualizează. A tât în en ­
gleză, cât şi în franceză tuberculoza „galopează14. Can­
cerul are faze, mai degrabă decât mers; el este (în cele
din urmă) term inal. Cancerul lucrează încet, insidios;
eufem ism ul standard în anunţurile m ortuare e că cineva
„a m urit după o boală îndelungată44. Toate caracterizările
cantorului îl descriu ca fiind lent şi tot astfel a fost
folosit p en tru întâia oară metaforic. „Cuvântul şovăială
roade precum un cancer44, scria Wyclif în 1382 (tradu­
când un v erset din II Timotei 2 :17); şi printre cele din ­
tâ i în treb uinţări figurate ale cancerului sunt cele ca m e­
taforă pentru „trândăvie*4 şi „încetineală44.3 M etaforic
vorbind, cancerul n u e atât o boală a tim pului, cât o
boală sau o patologie a spaţiului. M etaforele sale p rin ­
cipale se referă la topografie (cancerul „se propagă44,.
„proliferează44 sau e „răspândit44; tum orile sunt, ch iru r­
gical, „ex tirp ate44), iar cea mai înspăim ântătoare u rm are
a lui, ca şi a m orţii, e m utilarea sau am putarea unei p ărţi
din trup.
Tuberculoza e adesea im aginată ca o boală a sărăciei
şi a lipsurilor —- a articolelor de îm brăcăm inte subţiri,
a tru p u rilor deşirate, a cam erelor neîncălzite, a igienei
sum are şi a hranei inadecvate. Sărăcia poate să n u fie
a tâ t de literală ca cea din m ansarda lui Mimi, în La Bo-
heme; tuberculoasa Marguer'ite G autier, în Dama cu ca­
m elii, trăieşte în lux, dar înlăuntru ea este u n plânsei.
P rin contrast, cancerul este o boală a clasei mijlocii,
o boală asociată cu abundenţa, cu excesul. Ţările bogate
au cea mai înaltă ra tă a îm bolnăvirilor de cancer, ia r
creşterea frecvenţei bolii e văzută ca un rezultat, în
parte, al dietei bogate în grăsim i şi proteine şi al em a­
naţiei toxice a economiei industriale ce produce afluenţa.
T ratam entul tuberculozei se identifică cu stim ularea
apetitului, tra ta m e n tu l cancerului cu greaţa şi pierderea
apetitului. S ubnutriţii hrănindu-se ei înşişi, vai, fără
nici un folos. îndestulaţii, incapabili să mănânce.

3 A şa cum s u n t c itate în T he O xfo rd E nglish D ictionar

c are d ă c a - p r im ă u tiliz a re fig u ra tă a „ c a n k e r-u lu i‘: „T rân d ăv ia,,
acel can cer p e s tile n ţia l şi ex trem de con tag io s'1 (T. P a lfre y m a n ,
1564). Şi d esp re c an cer (care în lo cu ia te rm e n u l de „can k er", p rin
1700): „In d o le n ţa e u n cancer, d ev o rân d acel T im p p e c a re p rin ­
ţii a r tre b u i să-l cu ltiv e p e n tru L u c ru ri sublim e" (E dm und K e m
1711).

22
 Se credea că bolnavul de tuberculoză putea fi aju tat,
vindecat chiar, printr-o schim bare de mediu. Exista ideea
că tuberculoza era o boală um edă, o boală a oraşelor ji­
lave şi reci. Interiorul corpului devenea um ed („um idi­
ta te în plăm âni4' era o expresie favorită) şi treb u ia uscat.
Medicii recom andau călătoria la altitudine, în locuri
uscate —• m unţii şi deşertul. Dar nici o schim bare a
m ediului am biant nu pare să-i fie de folos bolnavului
de cancer.- Lupta se duce în lău n tru l corpului fiecăruia.
[Poate fi, din ce în ce mai m ult se crede că există ceva
în m ediul înconjurător care produce cancerul. Dar, oda­
tă prezentă, boala nu m ai poate fi suprim ată sau a te ­
n u ată p rin tr-o deplasare în tr-u n m ediu m ai prielnic
(altfel spus, mai puţin cancerigen).
Tuberculoza pare a fi relativ nedureroasă. C ancerul e,
invariabil, neînchipuit de dureros. Tuberculoza se crede
că oferă o m oarte uşoară, în vrem e ce cancerul e una
spectacular de devastatoare. Mai bine de o sută. de ani
tuberculoza a răm as m odalitatea preferată de a da m or­
ţii un înţeles —- o boală plină de învăţături, distinsă. Li­
te ra tu ra secolului X IX este plină de descrieri ale unor
m orţi aproape fără simptome, calme, fericite din lum ea
bolnavilor de tuberculoză, m ai ales din rându l tinerilor,
precum m icuţa Eva, din Coliba Unchiului Tom , Paul,
fiul lui Dombey, din D om bey and Son şi Smifce din
Nicholcts N ickleby, unde Dickens descrie tuberculoza ca
o „boală cum plită, care-şi pregăteşte, ca să zicem aşa,
victim a p e n tru m oarte; care o despoaie de tot ce e gro­
solan . . . o boală cum plită, în care lupta dintre suflet
şi tru p se desfăşoară atât de tre p ta t, de liniştit, de so­
lemn, iar rezultatul este a tât de sigur, încât zi de zi, b u ­
căţică cu bucăţică, învelişul m uritor se topeşte şi se ofi­
leşte, ia r duhul devine m ai uşor şi mai încrezător pe
m ăsură ce povara s c a d e . . ,“4 Să comparăm, p rin con-
_ &*
* A p ro ap e u n secol m ai tâ rz iu , în e d iţia p o stu m ă a J u rn a ­
lu lu i K a th e rin e i M ansfield, J o h n M id d leto n M u rry foloseşte u n
lim b aj sim ila r p e n tru a descrie u ltim a zi de v ia ţă a a u to a re i:
„N -am v ă z u t n ic ic â n d şi n u voi v ed ea v re o d a tă pe cin ev a a tâ t
de fru m o s cum e ra ea în acea zi; e ra ca şi cum p e rfe c ţiu n ea
r a ră ce-i a p a rţin u s e în to td e a u n a p usese cu - to u l stă p â n ire pe
ea. C a să folosesc, p ro p riile ei cu v in te, u ltim u l g ră u n te a l « n ă­
m olului», u ltim e le « u rm e ale d e g ra d ă rii p ă m â n te şti» d is p ă ru ­
seră p e n tru to td e a u n a . îşi p ie rd u se v ia ţa p e n tru a salv a această
fru m u s e ţe 11.

23
trast, aceste m orţi liniştite, care înnobilează, cu m orţile
înjositoare, agonizante ale tatălu i lui Eugene G ant clin
O f Time and the River de Thomas Wolfe şi a surorii
din film ul lui Bergman, Cri.es and W hispers. M uribundul
bolnav de tuberculoză e prezentat mai frum os şi mai:
sentim ental decât în realitate; m uribundul bolnav de
cancer e zugrăvit prădat de toate calităţile de a u to -tra n s-
cendere, um ilit de spaimă şi de agonie.
*

Acestea sunt deosebirile, scoase din m itologia popu­

lară, dintre cele două boli. Fără îndoială, m ulţi bolnavi
de tuberculoză au m urit în dureri cumplite, în vrem e ce
unii bolnavi, de cancer au un sfârşit mai puţin sau deloc
dureros; săracul şi bogatul se îmbolnăvesc deopotrivă,
a tâ t de tuberculoză, cât şi de cancer; şi nu to ţi care au
tuberculoză tuşesc. D ar m itologia dăinuie. Nu fiindcă tu ­
berculoza pulm onară este cea mai obişnuită form ă a tu ­
berculozei, aşa cum cei mai m ulţi înţeleg tuberculoza,
în opoziţie cu cancerul, ca boală a unui singur organ, ci
fiindcă m itu rile privind tuberculoză nu se potrivesc cu
creierul, laringele, rinichii, oasele m ari şi alte locuri în
care bacilul se poate, de asemenea, instala; ele se potri­
vesc de m inune însă -cu im agistica tradiţională (respira­
ţie, viaţă) asociată plămânilor.
în tim p ce tuberculoza dobândeşte calităţile atrib u ite
plăm ânilor, reprezentând partea superioară, sp iritualiza­
tă a corpului, cancerul este notoriu pentru atacarea unor
părţi ale corpului (colon, fiere, rect, piept, gât, prostată,
testicule), ruşinos a fi identificate. A .avea o tum oare, în
general, deşteaptă unele sentim ente de jenă dar, în ie­
rarh ia organelor corpului, cancerul de plăm âni e sim ţit
a fi mai puţin reprobabil decât cancerul rectal. Iar o
form ă netum orală de cancer apare astăzi în ficţiunea p u ­
blicitară, în rolul monopolizat cândva de tuberculoză,
drept- o boală rom antică ce pune capăt unei vieţi tinere.
(Eroina lui Erich Segal, din Love Story, m oare de leuce­
mie — v arianta ,,albă“ a bolii, sim ilară tuberculozei, pen­
tru care nu se poate propune o chirurgie m utilantă, p re­
cum în cancerul de stomac sau în cancerul la sân). O

24
 boală a plăm ânilor, m etaforic, este' o boală a sufletului.5*
C ancerul, ca o boală care poate lovi oriunde, este o boală
a trupului. D ep arte de a revela ceva spiritual, ea dove­
deşte că tru p u l este, din nenorocire, doar trup.
A stfel de fantezii propăşesc, deoarece se crede că
tuberculoza şi cancerul ar fi mai m ult decât boli ce sunt,
în mod obişnuit (ori au fost), m ortale. Ele sunt identifi­
cate cu m oartea însăşi. în Nicholas N ickleby, Dickens de­
finea tuberculoza astfel: ,,o boală în care m oartea şi via­
ţa se îm pletesc în chip a tâ t de ciudat, încât m oartea îm ­
p ru m u tă văpaia şi culoarea vieţii, ia r viaţa înfăţişarea
descărnată şi hidoasă a m orţii; o boală pe care m edicina
n -a lecuit-o niciodată, de care bogăţia nu s-a p u tu t nici­
odată feri, de care sărăcia nu s-a p u tu t lăuda că e scutită.“
Şi K afka scria lui Max Brod, în octombrie 1917: „am
aju n s la concluzia că tuberculoza pe care o am n u este
o boală deosebită, nu e o boală căreia să-i acorzi u n n u ­
m e deosebit, ci doar o în tă rire a săm ânţei generale a
m o r ţii. . Cancerul inspiră speculaţii asem ănătoare.
Georg Groddeck, ale cărui rem arcabile opinii despre c an ­
cer, din Das Buch vom es (1923), le anticipă pe cele
ale lui W ilhelm Reich, scria: „D intre toate teoriile puse
în discuţie în legătură cu cancerul, num ai una a supra­
vieţuit, după părerea mea, trecerii tim pului, cea potrivit
căreia cancerul, urm ând faze precise, conduce la m oarte,
înţeleg p rin aceasta că ceea ce nu e fatal nu e cancer.
Poţi deduce de aici că nu ofer vreo speranţă p en tru o
nouă m etodă de vindecare a c an c e ru lu i. . . [doar] p en tru
m ultele cazuri de aşa num it cancer . . .“
Cu toate progresele în tra ta re a cancerului, m ulţi su n t
de acord cu ecuaţia lui Groddeck: cancer — m oarte. D ar
m etaforele tuberculozei şi cancerul divulgă m ulte despre
îdeea de m orbid şi despre evoluţia ei începând cu seco­
lul al X lX -lea (când tuberculoza era cauza cea m ai obiş­

5 F ra ţii G o n co u rt în ro m a n u l M adam e G ervaise (1869), n u ­

m eau tu b e rc u lo z a „această b o ală a p ă rţilo r alese şi n o b ile ale
fiin ţe i u m a n e 1, p u n â n d -o în c o n tra s t cu „bolile o rg an elo r b r u te
şi de râ n d ale corpului, c a re îm p o v ărează şi im p u rifică' m in te a
b o ln a v u lu i. . în Tris'tan, p o v estea de în cep u t a lu i T hom as
M ânn, „ tâ n ă ra fem eie su fe re a de o tr a h e ită ... S lav ă D o m n u lu i
că n u e ra u p lăm ân ii! D ar c h ia r dacă a r fi fost p lăm ân ii, n o u a
p a c ie n tă n Ja r fi p u tu t să a ra te m ai în c â n tă to a re, m ai fină, m ai
a e ria n ă şi m ai im a te ria lă d e c â t acum , când, d e lic a tă şi obosită,
şed ea reze m a tă în foto liu l alb , lăcu it, u rm ă rin d c o n v ersaţia
a lă tu ri de b ă rb a tu l ei g ras şi s ă n ă to s11.

25
nuită a morţii), până în zilele noastre (când cancerul a
devenit cea m ai de tem ut boală). Romanticii au m orali­
zat boala in tr-u n fel nou: prin m oartea de tuberculoză,
care distrugea tru p u l fizic, au eterizat personalitatea şi
au extins conştiinţa. A fost, de asemenea, posibil, p rin
interm ediul fanteziilor despre tuberculoză, să se esteti-
zeze m oartea. Thoreau, suferind de tuberculoză, scria în
1852: „M oartea şi boala sunt adesea frum oase, c a . . . lu ­
m ina efervescentă a tuberculozei44. Nimeni n u concepe
cancerul în felul în care tuberculoza a fost im aginată :
ca o m oarte decorativă, adesea lirică. C ancerul este încă'
u n subiect ra r şi scandalos pen tru poezie; şi pare de n e­
im aginat să estetizezi boala.

3
Cea m ai frapantă asem ănare între m iturile tu b ercu ­
lozei şi cancerului e că am bele sunt sau au fost înţelese
ca boli ale pasiunii. Febra în tuberculoză era sem nul unei
arderi interne; bolnavul de tuberculoză e cel „consu­
m a t44 de pasiune, iar această pasiune duce la dezagrega­
rea corpului. Folosirea m etaforelor deduse din tu b ercu ­
loză p en tru a zugrăvi iubirea — imaginea unei iubiri
„bolnave44, a pasiunii care „consum ă44 — antedatează cu
m u lt m işcarea rom antică.6 începând cu rom anticii, im a­
ginea a fost răsturnată, tuberculoza fiind concepută ca
o variantă a suferinţei din dragoste. în tr-o sfâşietoare
scrisoare din 1 noiem brie 1820, din Neapole, K eats, d e s­
p ă rţit p en tru totdeauna de Fanny Brawne, scria: „Chiar
de-aş avea vreo şansă de însănătoşire, această pasiune
m -ar ucide44. Aşa cum explică un personaj din M untele
vrăjit: „Sim ptom ele bolii ascund o acţiune deghizată a
iubirii şi orice boală cuprinde o iubire m etam orfozată44
Dacă odinioară se credea că tuberculoza ap are din
prea m ultă pasiune, chinuind nepăsător şi senzual, astăzi
m ulţi cred că, la rândul său, cancerul e o boală a insu­
ficienţei pasiuni, chinuindu-i pe cei reprim aţi sexual,
inhibaţi, lipsiţi de spontaneitate, incapabili să-şi exprim e
furia. Aceste diagnoze, aparent opuse, sunt de fap t v e r­
siuni, nu a tâ t de diferite, ale aceleiaşi concepţii (şi m e- 8

8 P recu m în A ctul II, S cen a 2 d in T he M an o f M ode (1676)

d e G eorge E th ereg e: „C ând iu b ire a d ev in e o boală, cel m ai b u n
lu c ru pe care-1 p u tem face e să-i p re g ă tim o m o a rte v io len tă.
N u p o t în d u ra to r tu r a u n ei p a siu n i p re lu n g ite şi isto v ito are".

26
rită să li se acorde, după m ine, aceeaşi încredere). F iin d ­
că am bele in terp retări psihologice ale bolii accentuează
insuficienţa sau adversitatea energiilor vitale. în m ă­
su ra in care tuberculoza a fost celebrată ca o boală a
pasiunii, în aceeaşi m ăsură ea a fost privită ca o boală
a represiunii. Im oralistul, extrem de m oralul erou al lui
Gi/de, contractează tuberculoza (făcând o paralelă cu ceea
ce autorul înţelege a fi propria lui poveste), fiindcă şi-a
rep rim at adevărata natură sexuală; când Michel acceptă
Viaţa, se vindecă. Cu acest scenariu, astăzi MicheL ar
tre b u i să contracteze cancer.
Aşa cum în m om entul de faţă cancerul e im aginat ca
fiind p lata represiunii, to t aşa tuberculoza a fost cândva
explicată ca devastare a frustrării. Unii cred că ceea ce
num im , astăzi, viaţă sexuală liberă previne cancerul, în
fond pentru, virtual, acelaşi m otiv că sexul a fost p re­
scris bolnavului de tuberculoză ca terapie. în The W ings
o f the D ove, doctorul o îndeam nă pe Milly Theale să se
angajeze in tr-o aventură sentim entală ca rem ediu pen tru
tuberculoză; m oare când află că adm iratorul său duplici­
ta r, M erton Densher, e în secret logodit cu p rieten a ei,
K ate Croy. Şi K eats exclam ă în scrisoarea lui din noiem ­
brie 1820: ,,D ragul m eu Brown, trebuia să fi fost a mea
când eram sănătos şi aş fi răm as sănătos".
P o triv it mitologiei tuberculozei, există, în general, o
an u m ită sensibilitate pasionată care provoacă, una ce se
exprim ă pe sine p rin tr-u n acces de tuberculoză. D ar pa­
siunile trebuie contracarate şi speranţele dezamăgite. Iar
pasiunea, în mod obişnuit iubire, iar putea fi o pasiune
politică sau morală. La sfârşitul rom anului In ajun (1800).
de Turgheniev, Insarov, tâ n ăru l revoluţionar bu lg ar în
exil, eroul cărţii, realizează că nu se poate întoarce în
Bulgaria. In tr-u n hotel din Veneţia, se ofileşte de dor şi
fru strare, se îm bolnăveşte apoi de tuberculoză şi moare.
P o triv it mitologiei cancerului, cauza bolii e, în m ajo­
ritate a cazurilor, o constantă represiune a sentim entelor.
La început, în varianta m ai optim istă a acestei fantezii,
em oţiile reprim ate erau sexuale; astăzi, prin tr-o rem ar­
cabilă schim bare de perspectivă, reprim area sentim en­
telor violente e considerată a fi cauza cancerului. P a ­
siunea zădărnicită care l-a ucis pe Insarov a fost idea­
lism ul. Pasiunea din cauzei căreia lum ea crede că se va
îm bolnăvi de cancer, dacă nu se va elibera de ea, este
furia. Nu există Insarovi moderni. în schimb, există can-
oerofobi ca N orm an M ailer, cel care a explicat recent că

27
dacă nu-şi înjunghia soţia (acţionând sub im pulsul „unul
cuib ucigaş de sim ţăm inte"), ar fi contractat cancer şi
„ a r fi m urit el însuşi în câţiva ani". E aceeaşi fantezie
asociată odinioară tuberculozei, dar îratr-o versiune m ai
dezgustătoare.
Sursa p e n tru cea mai m are parte din actuala m odă
care asociază cancerul cu reprim area pasiunii este Wdî-
helm Reich, cel care definea cancerul drept „o boală u r­
m ând resem nării emoţionale — o dim inuare bioenergetică,
o abandonare a speranţei". Reich a ilu strat influenta lui
teorie p rin cancerul lui Freud care, aprecia el, a început
când acesta, în . mod n atural pasionat şi „soţ extrem de
nefericit", a cedat resem nării: „A tră it o viaţă de fam ilie
foarte calmă, liniştită şi decentă, însă e aproape sigur c'ă
era extrem de nesatisfăcut sexual. A tât resem narea, cât
şi cancerul sunt o probă a acestui fapt. F reud treb u ia să
se abandoneze ca persoană. Trebuia să renun ţe la plă­
cerile personale, la bucuriile personale, în m ijlocul
v â r s te i. . .; dacă opinia m ea despre cancer e corectă, aban­
donezi, te resem nezi şi apoi contractezi boala". Moartea
lu i Ivan llici, de Tolstoi, e adesea citată c a un caz tip ic
al legăturii dintre cancer şi resem narea caracterologică.
Deşi aceeaşi teorie a fost aplicată de Groddeck tu b ercu ­
lozei, definită ca: „resem nare p en tru a m uri. D orinţa
trebuie să dispară, apoi pofta pen tru cele d in lău n tru şl
cele cţin afară, p e n tr u . cele de sus şi cele de jos ale
iubirii erotice, simbolizată prin respiraţie. Odată cu db~
rin/ţa se ofilesc p lă m â n ii. . . tru p u l se s tin g e . . ."7.
Aşa cum fac toate prezentările de astăzi ale cance­
rului, tot aşa, în secolul al X lX -lea, toate re la tă rile . ti­
pice despre tuberculoză prezentau resem narea d re p t cau­
ză a bolii. Ele mai dem onstrează cum, odată cu evolu­
ţia bolii, devenim resem naţi; Mimi şi Camille mor, din
cauza ren unţării la dragoste, beatificate prin ren u n ţare.
Ordered South, eseul autobiografic al lui R obert Lbuis
Stevenson, scris în 1874, descrie fazele prin care bolna­
vu l e „cu gingăşie dezobişnuit de pasiunea p e n tru viaţă",
resem narea ostentativă fiind caracteristică declinului ra ­
pid al tuberculoşilor, aşa cum sunt înfăţişaţi pe larg în

7 P a sa ju l c o n tin u ă : „ . . . f i i n d c ă d o rin ţa spo reşte în tim p u l

bolij, fiin d c ă se n tim e n tu l de v in o v ă ţie al risip irii sim bolice, co n ­
s ta n t rep eta te , a sperm ei în sp u tă c o n tin u ă să crească m e r e u . . .
fiin d că ac tu l se x u a l p e rm ite bolii p u lm o n a re să re d e a fru m u se ­
ţea ochilor şi o b ra jilo r, o tră v u ri isp itito are".

28
proză. în Coliba U nchiului Tom , m icuţa Eva m oare cu
o seninătate nefirească, anunţându-şi tatălu i sfârşitul
cu .câteva săptămânii m ai devrem e: „P uterea mi se stin­
ge cu fiecare zi, ia r eu ştiu că trebuie să plec“. Tot ce
aflăm despre m oartea lui M illy Thaele, din The W ings of
the Dove, e că „şi-a întors faţa la p erete44. Tuberculoza
era prezentată ca o m oarte cu desăvârşire pasivă. Era
adesea u n fel de sinucidere. în Cei m orţi a lui Joyce,
M ichael Furey. stă în ploaie în grădina G rettei Conroy
în noaptea dinaintea plecării ei la o m ănăstire de m aici;
ea-1 conjură să plece acasă; „el îi răspunde că n u vrea
să trăiască'14 şi o săptăm ână m ai târziu moare.
Bolnavii de tuberculoză pot fi im aginaţi ca fiind pa­
sionaţi, d ar sunt, m ult m ai tipic, nedeplini ca v ita lita te
şi ca forţă a vieţii (ca în v arian ta contem porană, la zi,
a acestei închipuiri, sunt expuşi cancerului cei insuficient
de senzuali sau cuprinşi de mânie). F raţii G oncourt
explică tuberculoza prietenului lor M urger (autorul ce­
lebrelor Scenes de la vie de Boheme) astfel: el m oare
„din dorinţa de v italitate cu care să ţină piept su ferin ţei44*
M ichael F u rey era „extrem de plăpând44, aşa cum m ăr­
turiseşte G retta Oonroy soţului ei, „voinic, destul de
în alt44 şi gelos din senin. Tuberculoza este celebră ca
boală a victim elor predestinate, a celor sensibili şi pasivi,
fără suficientă dragoste de viaţă pentru a supravieţui.
(Ceea ce se sugera de către frum oasele pline de dorinţi,
d ar aproape somnolente, ale artei pre-raphaelite devine
explicit în tinerele vlăguite, cu ochii concavi, bolnave de
tuberculoză, pictate de Edvard Munch.) Şi în tim p ce
reprezentarea standard a m orţii provocată de tuberculoză
pune accentul pe sublim area perfectă a sim ţurilor, imagi­
nea recu rentă a curtezanei tuberculoase dem onstrează că
boala a fost, de asemenea, considerată capabilă să-l facă
pe cel ce suferă mai. atrăgător.
Ca toate m etaforele în tr-ad ev ăr de succes, m etafora
tuberculozei era suficient de bogată pentru la asigura
două utilizări contradictorii. P rezenta m oartea u n u i bol­
nav (ca cea a unui copil), socotit prea „bun44 p e n tru a fi
sexual: aserţiunea unei psihologii angelice. Era, în ace­
laşi tim p, un m ijloc de prezentare a em oţiilor sexuale —
suprim ând responsabilitatea de dragul lib ertin aju lu i,
condam nat în num ele unei decadenţe sau delicvescenţe
obiective, psihologice. A fost atât un mod de a descrie
senzualitatea şi de a prom ova revendicările pasiunii, c âtr

29
şi unul de a descrie reprim area şi de a face reclam ă p re­
ten ţiilo r sublim ării, boala pricinuind deopotrivă o „am or­
ţire a sp iritului44 (folosind cuvintele lui R obert Louis Ste-
venson) şi o revărsare a sentim entelor m ai înalte. Mai
presus de toate, a fost Un mijloc de afirm are a im por­
tanţei de a fi mai conştienţi, mai deplini psihologic. S ă ­
nătatea devine banală, vulgară chiar.

Pare ca faptul de a avea tuberculoză dobândise deja,

pe la m ijlocul secolului al X VIII-lea, conotaţia de a fi
rom antic. In A ctul I, Scena 1, din She Shops to Conquer
(1773), satira lui Oliver Goldsmith despre viaţa în pro­
vincie, d-1 H ardcastle o ceartă cu blândeţe pe d-na H ard-
castle p en tru că-1 răsfaţă excesiv de m ult pe Tony Lum p-
kin, fiul ei necioplit din prim a căsătorie:
D -na H .: Şi sunt eu de condam nat? Bietul b ăiat a fost
întotdeauna prea bolnav spre a fi de folos la ceva. Şcoa­
la ar însem na m oartea lui. Când se va mai întrem a p u ­
ţin, cine ştie, un an sau doi de latină ce pot face p en ­
tr u el?
D-1 H.: Latină pentru el! O pisică şi o scripcă. Nu,
nu, berea de casă şi staulul vor fi singurele şcoli pe care
ie va frecventa vreodată.
D -na LI.: Ei bine, n u se cade să-1 facem de ocară pe
sărm anul b ăiat acum, fiindcă am im presia că nu-1 vom
m ai avea p e n tru m ultă vrem e printre noi. O ricine-i p ri­
veşte chipul, îşi poate da seama că e bolnav de tu b e r­
culoză.
D-1 LI.: Da, de-ar fi îngrăsarea unul din simptome.
D -na H.: Tuşeşte uneori.
D-1 H .: Da, când bău tu ra o ia pe-alături.
D -na H.: în tr-ad ev ăr mă tem pen tru plăm ânii lui.
D-1 H.: Cu adevărat mă tem şi eu. P e n tru că răcneşte
uneori ca o trom petă vorbitoare [Tony scoate strigăte în
spatele scenei] Auzi-1 că-ncepe! O persoonă foarte tu ­
berculoasă, într-adevăr.
Schim bul aceasta de cuvinte sugerează că im aginea
despre tuberculoză era deja o idee acceptată, p en tru d-na
H ardcastle nefiind altceva decât o antologie de clişee din
lum ea bună londoneză spre care aspira ea însăşi, lum e ce

30
reprezenta auditoriul piesei lui Goldsm ith.8 Iar G oldsm ith
crede că m itu l tuberculozei e deja larg răspândit, boala
fiind, cum s-ar spune, un rem ediu îm potriva podagrâi.
P e n tru snobi, parveniţi şi arivişti, tuberculoza era un
sem n de m ondenitate, distincţie şi sensibilitate. V aloarea
şi rangul social nu se consacră odată cu noua m obilitate
(socială şi geografică) ia secolului al XIX~lea: ele tre ­
buiau afirm ate. Şi au fost afirm ate prin interm ediul noi­
lor idei despre îm brăcăm inte („moda44) şi a noilor a titu ­
dini faţă de boală. A tât îm brăcăm intea (veşm ântul exte­
rior al trupului), cât şi boala (un fel de decor interior
al lui) au devenit tropi p e n tru noi atitudini fa ţă de sine.
Schelley îi scria, în 27 iulie 1820, lui K eats, expri-
m ându-şi compasiunea, aşa cum şi-o exprim ă u n bol­
nav de tuberculoză altuia: am aflat „că ai în continuare
o înfăţişare de tuberculos44. A ceasta nu era doar o în to r­
sătură de frază. Tuberculoza era înţeleasă ca p arte a în ­
făţişării exterioare, iar această înfăţişare a devenit o ca­
tegorie principală a stilului de viaţă al secolului XIX. Era
nepoliticos să m ănânci cu poftă. Era ferm ecător să arăţi
suferind. „Chopin s-a îm bolnăvit de tuberculoză într-o
vrem e când sănătatea înfloritoare nu mai era şic44, scria
Camille Saint-Saens, în 1913. „Era la modă să fii palid
şi slab. Prinţesa Belgiojoso rătăcea de-a lungul b ulevar­
delor . . . palidă ea m oartea în persoană44. Saint-Saens era
în d rep tăţit să lege num ele unui artist, al lui Chopin, de
cea m ai vestită fem eie fatală a tim pului, care a făcut
enorm p e n tru popularizarea fizionomiei de tuberculos.
N oţiunea de corp, influenţată de tuberculoză, a re p re ­
zentat u n m odel nou p e n tru chipurile aristocrate —
in tr-u n m om ent când aristocraţia încetează de a m ai fi
o problem ă de putere şi începe să devină m ai cu sea­
mă una de im agine („Nu poţi fi niciodată prea bogat. Nu
poţi fi niciodată prea slab44, spunea cândva Ducesa de
Wîindsor). Intr-adevăr, rom antizarea tuberculozei con­
stituie prim ul exem plu universal răspândit al activităţii
distinctiv m oderne de prom ovare a sinelui ca imagine.

8 G oldsm ith, care s-a p re g ă tit p e n tru c a rie ra de doctor şi

a p ra c tic a t m e d ic in a u n tim p , av ea a lte clişee d e sp re tu b e rc u ­
loză. în eseu l O n E d ucation (1759), sc ria că o d ie tă p u ţin bogată
în sare, z a h ă r şi u şo r co n d im e n ta tă „corectează o rice p red isp o ­
ziţii sp re tu b e rc u lo z ă , în tâ ln ite în m od o b işn u it p rin tr e copiii
n ă sc u ţi la o ra ş“. T u b ercu lo za e ra co n sid erată o d e p rin d e re , o
p red isp o ziţie (dacă n u o a fe c ta re ),' o slăb iciu n e c are tre b u ie în ­
v in să şi c ă re ia o ră şe n ii îi cad p r a d ă m ai uşor.

31
înfăţişarea bolnavului de tuberculoză trebuia considerată
atractivă, odată ce-a ajuns să fie apreciată ca u n sem n de
distincţie, de bună educaţie. „Tuşesc fără în cetare44, scria
M aria B ahkircev în foarte cititul cîndva Journal, publi­
cat după m oartea ei, la doar douăzeci şi p a tru de ani, în
1887. „Dar, surprinzător, departe de a mă face urâtă, îmi
d ă un aer de oboseală ce mă prinde de m inune44. Ceea ce
odinioară era moda fem eilor fatale aristocrate şi a tin e ­
rilo r artişti plini de aspiraţii, a devenit, în cele din urm ă,
provincia modei ca atare. Diversele mode fem inine ale
secolului XX (cu obsesia lor pen tru subţirim e) reprezin­
tă ultim ul refugiu al m etaforelor asociate rom antizării
tuberculozei la sfârşitul secolului XVIII si începutul se-
colullui XIX.
M ulte din atitudinile literare şi erotice, cunoscute sub
num ele de „agonie rom antică44, derivă din tuberculoză şi
m etam orfozele ei, prin interm ediul m etaforei. Agonia a
devenit rom antică printr-o prezentare stilizată a sim pto-
m elor prelim inare ale bolii (de exem plu, debilitatea e
schim bată în apatie), agonia efectivă fiind p u r şi sim ­
p lu suprim ată. Tinerele palide, cu pieptul su p t şi tinerii
îngălbeniţi, rahitici concurau unii cu alţii ca p retendenţi
la această boală, în general (atunci), incurabilă, schilodi-
toare şi cu adevărat cumplită. „Când eram tâ n ă r44, scria
Theophile G autier, „nu puteam accepta ca un poet liric
să cântărească m ai m ult de nouăzeci şi nouă de paunzi44
(De n o tat că Theophile G autier spune „poet liric44, după
cât s-ar părea, pentru a se resem na cu ideea că rom an­
cierii trebuiau să fie alcătuiţi dintr-o m aterie m ai puţin
p relucrată şi mai voluminoasă). T reptat, înfăţişarea bol­
navului de tuberculoză, întruchipând o v uln erab ilitate
atrăgătoare, o sensibilitate superioară, a devenit din ce
în ce mai m ult idealul fizionomie al fem eilor — în
tim p ce m ari bărbaţi ai m ijlocului şi sfârşitului de secol
X IX au câştigat în greutate, au întem eiat im perii in­
dustriale; au scris sute de romane, au p u rta t războaie şi
a u p răd at continente.
Se poate, logic, presupune că rom antizarea tuberculo­
zei a constituit nu num ai o transfigurare literară a bolii
şi că în epoca ei de m ari ravagii tuberculoza a fost pro­
babil considerată dezgustătoare ca şi cancerul în zilele
noastre. Fără îndoială, toată lum ea ştia, în secolul al
K lX -lea, despre, de pildă, m irosul greu din respiraţia bol-
navului de tuberculoză. (Descriind vizita lor la m uribun-

32
 dul M urger, fraţii G oncourt m enţionează „m irosul de
carne stricată din dorm itorul lu i44.) Cu toate acestea, rea­
litatea dem onstrează că veneraţia tuberculozei n -a fost
p u r şi sim plu o invenţie a poeţilor rom antici sau a libre-
tiştilor de operă, ci o atitudine larg răspândită, şi că m u ­
ribundul (tânăr) era perceput ca o personalitate rom an­
tică. Trebuie presupus că realitatea acestei teribile boli
n u era pe m ăsura unor noi idei im portante, cu deosebire
cele despre individualitate. Ideea bolii individuale a fost
lim pede form ulată odată cu tuberculoza; tot astfel ideea
că oamenii devin mai conştienţi prin confruntarea cu pro­
pria lor m oarte. Iar în im aginile născute în ju ru l bolii se
poate observa apariţia unei idei m oderne de individuali­
tate, care a luat, în secolul XX, o formă m ult m ai agre­
sivă, dacă nu mai puţin narcisistă. Boala era u n mod de
a-ii face pe oameni „interesanţi44 — cum a fost iniţial de­
finită noţiunea de „rom antic14. (Schlegel, în eseul Despre
studiul poeziei greceşti (1795), prezintă „in teresan tu l44 ca
ideal al poeziei moderne, altfel spus, romantice.) „Idealul
Sănătăţii' perfecte44, scria Novalis în tr-u n fragm ent din
perioada 1799— 1800, „este num ai din punct de vedere
ştiinţific in teresan t44; ceea ce este cu adevărat interesant
este boala „ce aparţine dom eniului individualizării44. Cea
m aţ cutezătoare şi mai am bivalenţă form ulare a ideii bol­
n av u lu i interesant a oferit-o Nietzsche, în Voinţa de p u ­
tere şi în alte scrieri, şi chiar dacă m enţionează rar q,
anum e boală, celebrele opinii cu privire la infirm itatea
individuală şi epuizarea sau decadenţa culturală încor­
porează şi extind m ulte din clişeele despre tuberculoză.
T ratam entul rom antic al m orţii presupune că, prin
boală, oamenii se singularizează, devin mai interesanţi.
„A răt palid44, spunea Byron, privindu-se în oglindă. „M i-ar
place să m or de tuberculoză44. „De ce?44, îl întreab ă Tom
M core, prietenul său tuberculos, care-1 vizita pe poet în
. Petras, în februarie 1828. „Fiindcă toate doam nele ar
spune: «Priviţi-1 pe sărm anul Byron, cât de in teresan t
arată m uribund»44. Probabil că im portantul d ar făcut
sensibilităţii de rom antici nu este estetica cruzim ii şi
a frum useţii m orbidului (cum a sugerat Mario Praz în cele­
b ră sa carte), nici chiar revendicarea libertăţii personale
nelim itate, ci ideea nihilistă şi sentim entală a „intere­
san tu lu i44.

3 —• Boala ca m etafo ră — SIDA şi m etafo rele ei 33

 Tristeţea îl făcea pe om „interesant”. E ra u n sem n
de rafinam ent şi de sensibilitate s ă : fii trist. Adică sâ fii
lipsit de puteri. In Arm ance, de Stendhal, m am a în g ri­
jo rată e asigurată de doctor că Octav nu suferă, la urm a
urm ei, de tuberculoză, ci doar „de acel soi de tristeţe acu­
zatoare, de acea nem ulţum ire ce-i caracteriza pe tin erii
din vrem ea şi de rangul său”. T risteţea şi tuberculoza
deveneau sinonime. Henrii Amiel, scriitorul elveţian, el
însuşi bolnav de tuberculoză, scria în 1852, în Jurnalul
său intim : „Cer drapat în gri, plisat în nuan ţe diferite,
ceţuri târându-se pe m unţi îndepărtaţi; n a tu ră m elanco­
lică. Frunzele căzând de peste tot, asem enea ultim elor
iluzii ale tinereţii sub lacrim ile nevindecatelor m âhniri . . .
B radul singur, viguros, verde, stoic, tinereţe veşnică în ­
fru n tân d declinul”.
D ar e nevoie de o persoană sensibilă p e n tru a simţi o
astfel de tristeţe; sau, prin im plicare, să se îm bolnă­
vească de tuberculoză. M itul tuberculozei reprezintă p en ­
ultim ul episod din lunga existenţă a vechii idei de m elan­
colie — boala artistului, potrivit teoriei celor p a tru dispo­
ziţii sufleteşti. Persoana melancolică sau tuberculoasă era
una mai puţin obişnuită: sensibilă, creatoare, o fiinţă
deosebită. K eats şi Shelley poate au suferit cum plit din
cauza bolii. D ar Shelley îl consola pe K eats am intindu-i
că „tuberculoza e o boală îndrăgostită doar de cei ce
scriu v ersuri m inunate, precum ai scris tu . . .” A tât de
bine in stitu it era clişeul care lega tuberculoza de creati­
vitate, încât la sfârşitul secolului un critic sugera că de­
clinul lite ra tu rii şi artelor se datora dispariţiei progresive
a tuberculozei.
Dar m itul tuberculozei oferea mai m ult decât o expli­
caţie a creativităţii. El furniza un im portant m odel al exis­
tenţei boeme, tră ită cu sau fără vocaţia artistului. Bol­
navul de tuberculoză era un învins, un rătăcito r în cău­
tarea fără sfârşit a unui loc sigur. începând cu secolul
XIX1, tuberculoza a devenit un nou argum ent al exilului,
al unei vieţi de călătorii. (Nici călătoria, nici izolarea în-
tr-u n sanatoriu nu erau, până atunci, o form ă de tra ta ­
m ent al tuberculozei.) Au existat locuri speciale conside­
ra te a fi potrivite p entru tuberculoşi: Italia, la începutul
secoluluiu X IX , apoi insulele din M editerană sau din Su­
dul Pacificului; în secolul XX, m unţii, deşertul — toaţe
peisajele care-au fost înseşi, succesiv, rom antizate. K eats
a fost sfătuit de doctori să plece la Roma; Chopin a în ­

34
cercat insulele din vestul M editeranei; R obert Louis
Stevenson alege exilul în Pacific; D. H. Law rence a stră­
b ătu t peste jum ătate din glob.9 Rom anticii au in v en tat
invaliditatea ca pretex t p e n tru inactivitate şi pen tru
respingerea obligaţiilor burgheze, cu scopul de-a trăi
doar p e n tru artă. Era o cale de a se retrage din lume,
fără a fi obligaţi să-şi asum e responsabilitatea deciziei —
povestea M untelui vrăjit. D upă ce-şi trece exam enele şi
înainte de a-şi. lua în prim ire postul, la o com panie con­
structoare de nave din H am burg, tânărul H ans Castorp
îi face o vizită de trei săptăm âni vărului său, bolnav de
tuberculoză în sanatoriul din Davos. Chiar înainte ,,de
a eoborî“, m edicul îi descoperă o pată pe plăm âni. Hans
Castorp va răm âne la m unte vrem e de şapte ani.
V alidând a tâ t de m ulte năzuinţe posibil subversive,
şi transform ându-le în cucernicii culturale, m itul tu b e r­
culozei a supravieţuit experienţei um ane de necontestat
şi îm bogăţirii cunoaşterii m edicale aproape două sute
de ani. Deşi a existat o anum ită reacţie îm potriva cul­
tului rom antic al bolii în a doua jum ătate a veacului
trecut, tuberculoza păstrează cele m ai m ulte din a trib u ­
tele sale rom antice — ca sem n al unei natu ri superioare
şi a unei fragilităţi care şedea bine — până la sfârşitul
secolului al XlX'-lea şi, cum era de aşteptat, le m ai păs­
trează şi astăzi. Ea este încă boala tânărului şi sensibi­
lului artist din Lungul drum al zilei către noapte a lui
Eugene O’Neill. Scrisorile lui K afka reprezintă u n com­

0 ,,P rin tr-o cu rio asă iro n ie", scria S tevenson, „lo cu rile în
care su n tem triimişi cân d ne’ p ă ră s e ş te să n ă ta te a su n t adeseori
n eo b işn u it d e f r u m o a s e ... în d ră z n e sc să spun, om ul b o ln av n u
e a tâ t de n e c o n so la t cân d p rim e şte s e n tin ţa de su rg h iu n şi e
în c lin a t să-şi p riv e a sc ă b o a la n u ca cel m ai n e fe ric it a ccid en t al
v ieţii lu i“. C u to a te acestea, c o n tin u ă S tevenson, e x p e rie n ţa unu*
astfel d e ex il fo rţa t e ra ceva m ai p u ţin ag reab ilă. B o ln av u l de
tu b ercu lo ză n u se p o ate b u c u ra de noro cu l lu i: „lu m ea e p e n ­
tr u el lip sită de v ra jă " . K a th e rin e M ansfield scria: „A m im p re ­
sia că-m i ch eltu iesc ju m ă ta te d in v ia ţă sosind în h o te lu ri n e ­
cunoscute . . . B izara u şă se în c h id e în u rm a s tră in e i şi dorm ,
înveli'tă-n c e a rşa fu ri. A ş te p tâ n d u m b re le să a p a ră d in c o lţu ri şi
să-şi d epen e p în z a lo r u şo ară, u şo a ră p este cel m ai hidos t a ­
p e t . .. B ă rb a tu l d in c a m e ra de a lă tu ri su feră d e aceeaşi n en o ­
rocire. C ân d m ă trezesc n o a p te a îl au d în to rc â n d u -se de pe o
p a r te p e a lta . A poi tu şin d . Ia r, d u p ă u n m o m en t de lin işte, tu ­
şesc eu. A poi ia r tu şeşte el. A c e a sta d u re a z ă de m u lt tim p . P â n ă
când am se n z a ţia că su n te m doi cocoşi chem ându-'se u n u l pe
a ltu l la iv ire a zo rilo r a m ăg ito ri. De la ferm ele a scu n se în d e­
p ă rta re " .

35
pendiu de speculaţii privind sem nificaţia tuberculozei»
ca şi M untele vrăjit, publicat în 1924, anul m orţii lui
Kafka. Cea mai m are parte din ironia M untelui vrăjit se
îndreaptă către Hans Castorp, biirgher-ul indiferent»
bolnav de tuberculoză, boala artistului — fiindcă ro­
m anul lui Thom as M ann este un com entariu tard iv şi
conştient cu privire la m itul tuberculozei. D ar ro ­
m anul reflectă încă m itul: biirgher-ul este în tr-ad ev ăr
purificat spiritual prin boală. A m uri de tuberculoză era
încă ceva m isterios şi (adesea) plin de învăţăm inte, şi
a răm as astfel până când, practic, în E uropa Occiden­
tală şi Am erica de Nord nim eni n-a mai m u rit din cau­
za ei. Deşi frecvenţa bolii a început să scadă brusc după
1900, ca urm are a îm bunătăţirii igienei, ra ta m ortalită­
ţii p rin tre cei bolnavi a răm as ridicată; puterea m itului
s-a risipit num ai când tratam entul adecvat a fost, în
sfârşit, extins odată cu descoperirea streptom ieinei, în
1944, şi cu introducerea izoniazidului, în 1952.
Dacă e încă dificil să ne im aginăm cum a p u tu t fi
atât de neaşteptat schim bată realitatea unei boli atât de
cum plite, această schim bare ne pdate ajuta să apreciem
com parabilul proces de distorsiune al propriei noastre
epoci, sub presiunea nevoii de a exprim a atitu d in i ro­
m antice ale propriului nostru eu. Obiectul distorsiunii,
fireşte, nu este cancerul — o boală pe care nim eni n-a
reuşit s-o înfrum useţeze (deşi ea îndeplineşte unele funcţii
ca m etaforă, funcţii pe care le-a îndeplinit în secolul X IX
tuberculoza). în secolul XX, respingătoarea, chinuitoa­
rea boală, transform ată în m arcă a unei sensibilităţi su­
perioare, în vehicolul sim ţăm intelor „spirituale*4 şi al
nem ulţum irii „critice44, este demenţa.
Există m ulte analogii între fanteziile asociate tu b e r­
culozei şi cele asociate demenţei. în ambele boli exisţă
privare de libertate. Bolnavii sunt trim işi la un „sana­
to riu 44 (cuvântul obişnuit pen tru o clinică de tuberculos!
şi cel m ai obişnuit eufemism pentru un azil de nebuni).
Odată introdus înăuntru, pacientul intră în tr-u n u n i­
vers duplicat, cu reguli speciale. Ca şi tuberculoza, de­
m enţa este un fel de exil. M etafora călătoriei psihice
este o extensie a ideii rom antice a călătoriei, asociată
tuberculozei. P en tru a fi vindecat, pacientul trebuie scos
din ru tin a lui zilnică. Nu e un accident fap tu l că cea
m ai obişnuită m etaforă p e n tru o experienţă psihologică

36
extrem ă, considerată pozitiv —- produsă fie de droguri,
fie devenind psihotic —- este călătoria.
în secolul XX, m ănunchiul de m etafore şi atitudini,
an terio r asociate tuberculozei, s-a divizat în tre două
boli. A num ite trăsătu ri ale tuberculozei se deplasează
spre dem enţă: noţiunea bolnavului febril, a fiinţei ne-
păsătoare, extrem de pasionată, a individului prea sen­
sibil p en tru a suporta ororile lum ii vulgare, de fiecare
zi. Alte tră sătu ri ale tuberculozei se deplasează spre
cancer: agoniile care nu pot fi rom antizate. Nu tu b e r­
culoza, ci dem enţa e actualul vehicol al m itului n ostru
secular de auto-transcendenţă. Punctul de vedere ro­
m antic este că boala exacerbează conştiinţa. O dinioară
această boală era tuberculoza; astăzi este dem enţa, con­
siderată a aduce conştiinţa în tr-o stare de ilum inare
paroxistică. R om antizarea nebuniei reflectă în m odul cel
mai violent prestigiul contem poran al conduitei (com­
portam entului) iraţional sau necuviincios (spontan), al
extrem ei pasionalităţi, a cărei reprim are se bănuia, Odi­
nioară, că provoacă tuberculoza, ia r astăzi se presupune
că produce cancerul.

în Moartea la Veneţia, pasiunea determ ină prăbuşi­

rea a to t ceea ce-1 făcuse pe G ustav von A schenbach sin ­
gu lar — raţiunea sa, inhibiţiile sale, capriciile sale. Iar
boala îl slăbeşte şi ma,i m ult. La sfârşitul povestirii,
A schenbach e doar o altă victim ă a holerei, u ltim a lui
înjosire fiind să cedeze bolii care, tocmai atunci, n ă­
păstuia a tâta lum e la Veneţia. P e n tru Hans Castorp, în
M untele vrăjit, vestea că are tuberculoză înseam nă o
prom ovare. Boala îl va aju ta să devină mai origina], îî
va face m ai inteligent decât era înainte. în nuvelă, boala
(holera) e pedeapsa p en tru o iubire secretă; în rom an,
boala (tuberculoza) este expresia ei. Holera este acel tip
de fatalitate care, privind retrospectiv, a sim plificat o
personalitate complexă, reducând-o la m ediul am biant
bolnav. Boala care individualizează, care pune în eviden­
ţă individul, în rap o rt cu m ediul, este tuberculoza.
Ceea ce făcea, odinioară tuberculoza să pară a tâ t de
„in teresan tă44 *— sau, cum obişnuit se spunea, rom antică
— o făcea; de asemenea, să pară un blestem şi o sursă

37
de extraordinară teamă. în contrast cu m arile boli ep i­
demice ale trecutului (ciuma bubonică, tifosul şi holera),
care atacau individul ca m em bru al unei com unităţi
suferinde, tuberculoza era înţeleasă ca o boală care izo­
lează individul de com unitate. O ricât de m are a r fi fost
incidenţa ei în rândul populaţiei, tuberculoza — oa şi
cancerul astăzi — părea întotdeauna că e o boală m iste­
rioasă a indivizilor, o săgeată m ortală care p u tea lovi
pe oricine, care-şi alegea victim ele u n a câte una.
Ca şi după m oartea de holeră, era o practică obiş­
nuită să se ardă îm brăcăm intea şi alte b u nuri ale celui
m ort din cauza tuberculozei. „Acei italieni sălbateci
aproape că şi-au încheiat hidoasa lor afacere“ , scria din
Roma, la 6 m artie 1821, Joseph Seven, însoţitorul lu i
Keats, la două săptăm âni după ce acesta m urise în că­
m ăruţa din Piiazza di Spagna. ,,I-au ars toată mobila, ia r
acum îi răzuiesc pereţii, punând ferestre noi, uşi noi şi
chiar o duşum ea nouă.“ Dar tuberculoza înspăim ânta n u
num ai ca boală contagioasă, la fel ca holera, ci, după cât
se pare, ca o „infecţie", evident, a rb itrară şi incom uni-
cabilă. Iar lum ea îşi putea im agina că tuberculoza era
m oştenită (să ne gândim la recurenţa bolii în fam iliile
lui Keats, surorile Bronte, Emerson, Thoreau sau T rol-
lope) şi mai putea crede că ea divulgă ceva neobişnuit
în legătură cu persoana bolnavă. Tot aşa, fap tu l că
există fam ilii predestinate cancerului şi că, probabil,
există un factor ereditar în transm iterea bolii poate fi
acceptat fără să tulburăm credinţa că el atacă, represiv,
individul. D intre cei ce se îmbolnăvesc de holeră sau
tifos, nim eni nu se întreabă: „De ce eu?“ în schim b,
„De ce eu?“ (cu înţelesul: „Nu e drept") e în treb a re a
m ultora din cei ce află că a u cancer.
Cu toate că m ulte cazuri de tuberculoză erau puse pe
seama sărăciei şi m ediului insalubru, n -a disp ăru t p ă ­
rerea că o anum ită înclinaţie lăuntrică era necesară p e n ­
tru a contracta boala. A tât doctorii, cât şi profanii cre­
deau in tr-u n caracter -tipic de tuberculoză —- aşa cum
astăzi convingerea că există un tip de caracter predispus
la cancer, departe de a fi lim itată la curtea din spate a
superstiţiei folclorice, trece drept gândirea m edicală cea
mai avansată. Spre deosebire de sperietoarea m odernă
a caracterului predispus la cancer — lipsit de -afecţiune,
inhibat şi reprim at — caracterul predispus la tu b e rc u ­
loză, cel care a bântuit im aginaţia secolului X IX , e ra o

38
com binaţie de două fantezii diferite: bolnavul era deo­
potrivă pasionat şi reprim at.
C ealaltă calam itate celebră p rin tre bolile secolului
al X lX -lea, sifilisul, cel p u ţin nu era m isterioasă. Con­
tra c ta re a sifilisului era o urm are previzibilă, de obicei
consecinţa contactului sexual cu un p u rtă to r al bolii.
A stfel încât, 'p rin tre toate fanteziile cu vinovăţie b ro­
date pe tem a poluării sexuale asociate sifilisului, nu s-a
găsit loc p en tru u n tip de personalitate bănuită a fi deo­
seb it de sensibilă la această boală (aşa cum a fost când­
va im aginat p en tru tuberculoză şi cum este astăzi im a­
g in at p e n tru cancer). Tipul de personalitate sifilitică era
cel bolnav (Oswald din Strigoii lui Ibsen, A drian Lever-
kiihn din Doctor Faustus), nu cel care, după to ate pro­
babilităţile, urm a să contracteze boala. In rolul său de
pedeapsă, sifilisul im plica o judecată m orală (despre re ­
prim are sexuală, despre prostituaţie), dar n u şi u n a psiho­
logică. Tuberculoza, cândva a tâ t de m isterioasă — p re­
cum astăzi cancerul — sugera judecăţi m u lt m ai pro­
funde, m orale şi psihologice, cu privire la boală.
*

Speculaţiile vechii lum i făceau din boală cel mai

adesea u n instrum ent al m âniei divine. Jud ecata era
d istrib u ită fie unei com unităţi (ciuma din C artea întâi
a Iliadei, unde Apollo îi pedepseşte pe ahei p e n tru ră ­
pirea fiicei lui Chryses de către Agamemnon; cium a din
Oedip, ab ătută asupra Tebei din cauza prezenţei dezono­
ra n te a păcătosului regal), fie unui individ (rana rău
m irositoare din piciorul lui Philoctetes). Bolile în jurul
cărora s-au strâns fanteziile m oderne — tuberculoza şi
cancerul — sunt privite ca form e de auto-judeeată sau
de auto-trădare.
M intea trădează trupul. „Capul şi plăm ânii au ajuns
la o înţelegere fără ştirea m ea“, scria K afka despre tu ­
berculoza sa, în septem brie 1917, într-o scrisoare către
M ax Brod. Ori tru p u l trădează sim ţăm intele, ca în u lti­
m ul rom an al lui Thomas M ann, Lebăda neagră, a cărei
eroină în vârstă, tinereşte îndrăgostită de un tâ n ăr, con­
sideră drept o revenire a m enstruaţiei ceea ce de fapt
e ra o hem oragie şi u n sim ptom âl cancerului nevindeca­
bil. T răd area trup u lu i se credea că are propria ei logică
interioară. F reud era „extrem de frumos . . . când vor­
bea", îşi am intea W ilhelm Reich. „Apoi cancerul l-a lo-

39
vil exact acolo, în gură. Din acel m om ent datează in te ­
resul m eu p en tru cancer“. Acest interes l-a condus pe
Reich să em ită ipoteza unei legături dintre boala fatală
şi caracterul celor um iliţi de ea.
In concepţia pre-m odernă a bolii, rolul caracterului
era «limitat la com portam entul individului d u p ă ' izbucni­
rea ei. Ca orice situaţie extrem ă, bolile de care ne îngro­
zim scot la iveală deopotrivă ceea ce e mai ră u şi ceea
ce e mai bun în oameni. Cu toate acestea, in te rp re tă rile
standard ale epidem iilor au în vedere în special efectul
devastator al bolii asupra caracterului.
Cu cât m ai neconvingătoare este prejudecata croni­
carului privind boala ca pedeapsă p entru rău tate, cu atât
mai probabil relatarea va accentua decăderea m orală d e ­
venită lim pede prin răspândirea bolii. C hiar dacă boala
nu e considerată o judecată asupra com unităţii, ,ea de­
vine una — retroactiv — pe m ăsură ce pune în m işcare
o inexorabilă prăbuşire ,a m oralei şi a m odului de viaţă.
Tucidiide relatează felul în care ciuma izbucnită la A te­
na, în anul 430 î.e.n., a produs dezordinea şi an arh ia
(„Plăcerea de m om ent a lu at deopotrivă locul onoare! şi
al u tilităţii44). Esenţa descrierii m arii epidem ii de cium ă
din 1348, în prim ele pagini ale Decameronului, se referă
la m izerabila purtare a locuitorilor Florenţei.
S p re'd e o se b ire de această dispreţuitoare inform aţie
despre m ultele loialităţi şi iubiri spulberate în panica
produsă de boala epidemică, relatările privind bolile mo­
derne — în care pedeapsa tinde să cadă pe individ m ai
degrabă decât pe societate — par de o exagerată incon­
ştienţă faţă de lipsa de consideraţie a m ultor oam eni
pentru vestea că mor. Boala fatală a fost întotdeauna
privită ca un test al caracterului moral, în secolul al
X lX -lea existând o extrem de puternică relu ctan ţă în a
perm ite cuiva să piardă testul. Singuri virtuoşii deve­
neau- m ai virtuoşi în tim p ce alunecau spre m oarte. In
proză, acesta e sfârşitul standard pen tru m oartea p ro­
vocată de tuberculoză, model evoluând odată cu sp iritu a­
lizarea tradiţională a bolii şi cu sentim entalizarea oro­
rilor ei. Tuberculoza oferea o m oarte salvatoare p en tru
cei căzuţi (Fantine, tânăra prostituată din M izerabilii)
sau o m oarte sacrificială pen tru cei virtuoşi (eroina din
The P hantom Chariot de Selm a Lagerlof). C hiar u ltra-
virtuoşii, când mor de această boală, se ridică ei înşişi
la noi înălţim i morale. î n Coliba U nchiului Tom: m icuţa

40
Eva,* în: ultim ele ei zile, îşi îndeam nă tatăl Să d e v in ă 'u n
serios creştin şi să-şi elibereze sclavii. în The W ings of '
the Dove: după ce află că adm iratorul său e un vân ăto r -
de zestre, Milly Theale îi cedează întreaga avere, apoi
moare. în D om bey and Son: „Din anum ite raţiu n i as­
cunse, foarte vag înţelese de el însuşi, chiar dacă au fost
cândva înţelese, [Paul] a sim ţit tre p ta t că e cuprins de
u n val de afecţiune p en tru aproape orice şi oricine din.
ju ru l său “.
P en tru caracterele tra ta te mai puţin sentim ental, boa­
la e v ăzu tă ca un ultim prilej de a se p u rta cum se cu­
vine.* Cel puţin, nenorocirea bolii poate lim pezi calea
discernăm ântului într-o viaţă de decepţii şi eşecuri. M in­
ciunile care au înfofolit îndelunga agonie a lui Ivan
Ilici — cancerul fiind de nem enţionat soţiei şi copiilor —
îi dezvăluie falsitatea întregii sale vieţi; când m oare, pen­
tru în tâia oară, spune adevărul. B ătrânul funcţionar, din
film ul lui K urosaw a, Ikiru (1952), îşi părăseşte la şaizeci
de ani slujba, după ce află că are cancer la stomac şi,
îm brăţişând cauza unui cartier sărăcăcios din apropiere,
luptă îm potriva birocraţiei pe care a servit-o. N em ai-
având decât un an de viaţă, W âtanabe doreşte să facă
ceva ce m erită osteneala: doreşte să-şi izbăvească m e­
diocra lui viaţă.

în Iliada şi Odiseea, boala se m anifestă ca pedeapsă

supranaturală, ca posesiune demonică şi ca rezu ltat al
unor cauze naturale. P e n tru greci, boala putea fi arbi­
tra ră sau m eritată (pentru o greşeală personală, p en tru
un păcat colectiv sau o crim ă a vreunui strămoş). Odată
cu creştinism ul, care a im pus noţiuni m ai m orale despre
boală, ca despre orice, de altfel, a avut loc o apropiere
mai strânsă în tre boală şi ,,victim ă“. Ideea bolii ca pe­
deapsă a cedat ideii că boala putea fi o pedeapsă deosebit
de potrivită şi dreaptă. Lepra Cresseidei, în The Testa~
m en t pf Cresseid a lui H enryson şi variola doam nen de
M erteuil din Legături periculoase, arată faţa ad ev ărată
a m incinosului frum os — o dezvăluire cu to tu l involun­
tară. •
în secolul al X lX -lea, ideea că boala se potriveşte
caracterului pacientului, aşa cum pedeapsa se potriveşte
 păcătosului a fost înlocuită cu ideea că ea exprim ă o
forţă morală. Ea este un produs al voinţei. „V oinţa se
înfăţişează pe sine ca un corp organizat14, scria Schopen-
hauer, „prezenţa bolii însem nând că voinţa însăşi este
bolnavă44. R estabilirea depinde de m ăsura în care voinţa
sănătoasă îşi asum ă „puterea dictatorială p e n tru a sub­
sum a forţele rebele44 ale voinţei bolnave. Cu o genera­
ţie înainte, m arele doctor B ichat folosise o im agine ase­
m ănătoare, num ind sănătatea „liniştea organelor44, iar
boala „revolta lor44. Boala este voinţa vorbind p rin in te r­
mediul trupului, un lim baj al dram atizării m entale: o
form ă de auto-exprim are. Groddeck descria boala ca
„un simbol, o reprezentare a ceva ce se petrece în in te ­
rior, o dram ă pusă în scenă de Ea .. ,44.10
P o triv it idealului pre-m odern al caracterului echili­
brat, se presupunea că lipsa de expresivitate e lim itată.
C om portam entul e definit prin potenţialitatea p en tru
exces. A şa încât, folosirea figurată a ideii de cancer, la
K ant, e ca m etaforă a sim ţirii excesive. „Pasiunile sunt
cancer d intr-o raţiune absolut practică, fiind adesea in ­
curabile44, scria el în Antropologia din 1798. „Pasiunile
s u n t . . . stări sufleteşti regretabile, însărcinate cu n u ­
meroase principii ale rău lu i44, adăuga, evocând vechea
legătură m etaforică dintre cancer şi graviditate. Când
acelaşi K ant compară pasiunile (altfel spus, sim ţăm in­
te'e extrem e) cu cancerul, el întrebuinţează, fără îndo­
ială, înţelesul pre-m odern al bolii şi evaluarea p re -ro -
m antică a pasiunii. Curând, sim ţirea im petuoasă avea să
fie văzută m ult mai pozitiv. „Nu există cineva în lum e
m ai p u ţin capabil să-şi ascundă sentim entele decât
Em ile44, scria Rousseau, înţelegând aceasta ca u n compli­
ment.
Cum sentim entele excesive devin pozitive, ele nu mai
sunt puse în relaţie cu o boală înspăim ântătoare, spre a
fi discreditate. în schimb, boala este văzută ca u n v e­
hicul al lor. Tuberculoza e boala care face vădită dorinţa
arzătoare; aceasta dezvăluie, în ciuda opoziţiei indivi-

10 D u p ă ce i-a fost d iag n o sticată tu b ercu lo za, în sep tem b ri

1917, K a fk a scria în ju rn a lu l său: „ . . . p l a g a a s ta d in p lă m â n i
este d o a r u n sim bol, u n sim bol al p lăg ii a cărei in fla m a ţie este
Ffelice], . Lui M ax B ro d îi scria: „bo ala v o rb e şte p e n tru mine.1
fiin d că i-am c e ru t eu s-o facă"; şi iu i F elice: „în secret consi­
der că b o ala aceasta a imea nici n u este tu b e rc u lo z ă, ori col p u ­
ţin ea n u este m ai în tâ i o tu b ercu lo ză, ci fa lim e n tu l m eu ge­
n eral".

42
ului, ceea ce individul nu doreşte să fie revelat. Con­
tra stu l n u m ai e in tre pasiunile m oderate şi cele
excesive, ci în tre pasiunile ascunse şi cele scoase la
lum ină. Boala face cunoscute dorinţe de care, probabil,
pacientul era inconştient.. Bolile — şi pacienţii — de­
vin subiecte ale descifrării. Iar aceste pasiuni ascunse
sunt considerate acum o sursă a bolii. „Cel care doreşte,
d ar nu acţionează, dă naştere la cium ă“, scria Blake:
unul din sfidătoarele sale Proverbe ale Infernului.
Prim ii rom antici căutau superioritatea p rin dorinţă
şi dorind dorinţa m ult m ai intens decât alţii. Inabilita-
tea de a realiza idealurile de vitalitate şi spontaneitate
perfectă se credea că-1 face pe cel în cauză u n candidat
desăvârşit p en tru tuberculoză. Rom antism ul contem poran
pleacă de la principiul invers — că alţii su n t cei ce do­
resc intens şi că noi înşine gândim puţin sau deloc (isto­
risirile sunt în mod caracteristic la persoana întâi).. Există
precursori ai sinelui rom antic m odern cu inim ă de p iatră
în rom anele ruseşti ale secolului X IX (Peciorin din Un
erou al tim pului nostru de Lermontov, Stavroghin din
Posedaţii); dar ei încă su n t eroi —- frăm ântaţi, înverşu­
naţi, auto-destructivi, tu lb u raţi de neputinţa de a simţi.
(Până şi urm aşii lor, posacii, p u r şi sim plu auto-absor-
biţii R oquentin din Greaţa lui S artre şi M eursault din
Străinul lui Camus par uluiţi de neputinţa de a simţi.)
Pasivul, anti-eroul fără emoţii, care domină proza am e­
ricană contem porană e fă p tu ra unei rutine obişnuite sau
a unei orgii sălbatice; nu autodestructiv, ci p ru d en t; nu
indispus, energic, nu înverşunat, ci num ai dedublat. Can­
didatul ideal, potriv it m itologiei contem porane, p en tru
cancer.
*

încetând de a m ai considera boala ca o pedeapsă

potrivită caracterului etic obiectiv şi in te rp re ta re a ei ca
o expresie a eului lău n tric ar putea părea m ai p u ţin
m oralist. D ar acest punct de vedere s-a dovedit a fi la
fel de m oralist şi punitiv, dacă nu chiar m ai m u lt decât
atât. O d ată cu bolile m oderne (cândva tuberculoza, astăzi
cancerul), ideea rom antică a bolii ca expresie a carac­
teru lu i se extinde m ereu, până la a se afirm a că acest
caracter provoacă boala — fiindcă nu s-a ex p rim at pe
sine. Pasiunea se îndreaptă spre interior, lovind şi dis­
trugând cele m ai tainice ascunzişuri celulare.

43.
 „Omul bolnav îşi provoacă singur boala", scria G rod-
deck; „el este cauza bolii şi fnim eni altul". B arilii se află
în capul listei de „cauze externe", urm aţi de „răceală,
supraalim entaţie, băutura excesivă, m unca şi nim ic a lt­
ceva". Medicii preferă „să atace cauzele externe cu pro­
filaxie, dezinfecţie şi*aşa mai, departe", m ai degrabă de­
cât să cerceteze cauzele reale, interne, insistă Groddeek,
„fiindcă nu e plăcut să privim în noi înşine". In fo rm u ­
larea m ai recentă a lui K arl M enninger: „Boala este,
într-o m ăsură, ceea ce lum ea a făcut victim ei, d ar în tr-o
m ai m are m ăsură e ceea ce victim a a făcut cu lum ea ei
şi cu ea în s ă ş i. . .“. Asemenea puncte de vedere absurde
şi periculoase reuşesc să pună răspunderea bolii pe sea­
ma pacientului, nu doar să-i reducă posibilitatea de. a
înţelege anvergura tratam entului medical plauzibil, ci,
de asemenea, implicit, să-l îndepărteze pe bolnav de un
astfel de tratam ent. V indecarea se credea că depinde în
principal de capacitatea iubirii de sine a pacientului,
deja greu încercat şi slăbit. Cu un an înaintea m orţii, în
1923, K atherine M ansfield scria în Jurnalul său: „O zi
r e a . , dureri îngrozitoare şi aşa mai, departe, şi slăbi­
ciunea. N -am p u tu t face nimic. Slăbiciunea n u era doar
fizică. Trebuie să-m i vindec . Eul înainte de a mă face
bine . . . Trebuie să fac asta singură şi imediat. El se află
la rădăcina neputinţei de a rnă vindeca. M intea mea nu
e controlată^.
M ansfield crede nu num ai că „Eul" e cel din cauza
căruia s-a îm bolnăvit, dar .şi că are o şansă de a se v in ­
deca de boala la plămâni,; avansată şi fără speranţă, vin-
decându-şi acest „Eu“.u
A tât m itul tuberculozei, cât şi actualul m it al cance­
ru lu i sugerează că suntem responsabili de propria noas­
tră boală. D ar imagistica bolii canceroase e de departe
m ult mai represivă. Date fiind valorile rom antice folo­
site în aprecierea caracterului şi bolii, rezultă un an u ­
me farm ec m isterios din a avea o boală considerată a se
naşte din prea plinul pasiunii. însă, de cele m ai m ulte 1

11 M an sfield , seria Jo h n M id d leto n M u rry , „ aju n sese la c o n

v in g erea că să n ă ta te a ei tru p e a sc ă d e p in d e a de c o n d iţia s p iri­
tu a lă . M in tea îi era, p rin u rm a re , p re o c u p a tă cu d esco p erirea
u n u i m ijloc de a-şi «vin d eca sufletul»; şi a re z o lv a t to tu l, în
cele din u rm ă , sp re m arele m eu re g re t, a b a n d o n â n d tr a t a ­
m e n tu l şi tr ă in d ca şi cum g ra v a ei b o ală fizică a r fi fost acci­
d e n ta lă sau, în m ă su ra în care a r fi p u tu t, ca şi cu m a r fi fo st
(inexistentă".

;44
ori, bolii născută din reprim area emoţiei i se asociază
ruşinea — un oprobriu re p e tat în cercetările lui Grod-
deck şi Reich,. sau ale altor num eroşi autori influenţaţi
de ei. In terp retarea cancerului ca o boală a eşecului
expresivităţii condam nă bolnavul de cancer: exprim ă
com pasiune, dar propagă şi dispreţ. Domnişoara Gee, din
poem ul lui A uden (1930), „depăşeşte cuplul de în d ră­
gostiţi4* şi „întoarce capul“. Apoi:

D om nişoara Gee a îngenuncheat în naos,

Şi-a plecat genunchii;
„Nu m ă duce în ispită
Ci fă'-mă, te rog, o fată bună44.

Au trecut pe lângă ea nopţi şi zile

Precum valurile în ju ru l unei epave Comisii;
Ea pedala pe bicicletă în drum ul spre doctor
încheiată la nasturi până la gât.

Pedala în drum ul spre doctor,

Suna apoi clopoţelul cabinetului;
„O, doctore, am o durere înlăuntru
Şi nu mă sim t prea b ine“.

D octorul Thomas â consultat-o atent,

A m ai consultat-o o dată;
S-a în d rep tat spre lighean,
în trebând-o: „De ce -n-ai venit mai devrem e?44

D octorul Thomas a re n u n ţat la cină,

C hiar dacă soţia îl aştepta să sune,
Făcându-şi pâinea cocoloşi;
A spus: „Cancerul e ceva straniu.

N im eni n u -i cunoaşte cauza,

Deşi unii pretind c-o ştiu;
E ca un asasin ascuns
A şteptând să te lovească.

îl contractează fem eile fără copii

Şi bărbaţii după ce ies la pensie;
De parcă ar fi o eliberare
P e n tru reprim ată lor văpaie creatoare . . .“

45
 Bolnavul de tuberculoză a r putea fi un proscris sau
un inadaptabil; personalitatea bolnavă de cancer e p ri­
vită mai sim plu şi cu condescendenţă, ca u n u l din în ­
vinşii vieţii. Cancerul lui Napoleon, Ulysses S. G rant,
R obert A. Taft şi H ubert H um phrey a fost diagnosticat,
fără excepţie, ca o reacţie la înfrângerea politică şi la
curm area am biţiilor lor. Iar m oartea datorată cancerului,
a celor mai greu de considerat învinşi, F reu d şi W itt-
genstein, a fost diagnosticată ca o înspăim ântătoare pe­
deapsă cerută pentru o viaţă de reprim are a instincte­
lor. (Puţini îşi amintesc faptul că Rim baud a m u rit de
cancer.) P rin contrast, boala care i-a revendicat pe cei
asemenea lui Keats, Poe, Cehov, Simone Weil, Em ily
B ronte şi Jea n Vigo a fost nu mai puţin o apoteoză,
decât un verdict al eşecului.

C ancerul e, în general, considerat o boală im proprie

caracterului rom antic, spre deosebire de tuberculoză,
probabil fiindcă depresia lipsită de rom antism a înlocuit
noţiunea rom antică de melancolie. „O convulsivă ten siu ­
ne a melancoliei", scria Poe, „va fi întotdeauna insepa­
rabil legată de perfecţiunea frum osului". D epresia în ­
seam nă melancolie minus farm ecele ei — însufleţirea şi
exploziile de entuziasm.
Există o literatu ră din ce în ce m ai bogată, plus n u ­
meroase cercetări, în sprijinul teoriei privind cauzele
emoţionale ale cancerului: şi nu trece o săptăm ână fără
ca un nou articol să nu anunţe publicului larg sau spe­
cialiştilor legătura ştiinţifică dintre cancer şi sentim en­
tele dureroase. Sunt citate investigaţii — m ajo ritatea
articolelor se referă la aceleaşi — în care din, să zicem,
câteva sute de bolnavi, de cancer, două-treim i sau tre i-
cincimi m ărturisesc a fi deprim aţi sau nesatisfăcuţi de
vieţile lor, suferind din cauza pierderii (prin m oarte,
respingere sau despărţire) a unui părinte, iubit, soţie sau
prieten apropiat. Dar pare verosm il ca din m ai m u lte
sute de oameni care nu au cancer, cei m ai m ulţi să
ofere, de asemenea, inform aţii despre em oţii depresive
şi traum e ale trecutului: aceasta se num eşte condiţia
umană. Ia r aceste cazuri tipice sunt repovestite m ai ales
în tr-u n lim baj binevoitor al disperării, al nem ulţum irii

46
de/şi al preocupării obsesive pen tru eul izolat şi „rela­
ţiile" sale niciodată cu to tul m ulţum itoare, p u rtân d pe­
cetea inconfundabilă a culturii noastre de- consum. E un
lim baj pe care m ulţi am ericani îl folosesc astăzi, când
vorbesc despre ei înşişi.12*
Investigaţiile întreprinse de câţiva doctori în u lti­
m ul secol au dem onstrat o strânsă legătură în tre cancer
şi problem ele epocii. Spre deosebire de bolnavii de can­
c e r din A m erica zilelor noastre, invocând invariabil sen­
tim entele de izolare şi singurătate, începând cu copilă­
ria chiar, bolnavii de cancer din perioada victoriană îşi
prezentau vieţile aglom erate, îm povărate de m uncă şi
obligaţii de fam ilie sau pierderea celor dragi. Aceşti p a­
cienţi nu-şi exprim au nem ulţum irea faţă de vieţile lor
ca atare, nici nu făceau speculaţii în legătură cu calita­
tea satisfacţiilor oferite de ele sau cu posibilitatea unei
„relaţii sem nificative14. Medicii au descoperit cauzele sau
factorii de predispoziţie a cancerului bolnavilor lor în
necaz, îngrijorare (cea m ai pronunţată p rin tre oamenii
d e afaceri şi m am ele cu m ulţi copii), în strâm to rarea fi­

12 U n stu d iu s e m n a t de dr. C aro lin e B edell T hom as d e 'l

Jo h n s H o pk in s U n iv e rsity School of M edieine a fo st rezu m at
î nî r - un re c e n t artic o l d e z ia r (T e poate ucide p ro p ria -ţi perso­
nalitate?) „P e scu rt, v ictim ele c a n c e ru lu i su n t p e rso a n e cu ar-
d ere -în c ea tă , ad esea p ra d ă a c ceselo r em oţionale. S e n tim en tu l
d e izolare, m o şte n it de la p ă rin ţi, d a tează d in p e rio a d a copilă­
riei". D octorii C laus şi M a rjo rie Baihnson de la E a ste rn P en n -
sy lv a n ia P sy c h ia tric In s titu te „au s c h iţa t u n m o d el de p erso ­
n a lita te a n e g ă rii o stilităţii, d ep resiei, a m em oriei p riv ă rii em o ­
ţio n ale în -copilărie" şi ,,a d ific u ltă ţii m e n ţin e rii u n o r re la ţii
ap ro p iate." Dr. O. C ari Simoiilton, u n rad io lo g ist d e la Fortih
W o rth (Texas), care-şi tra te a z ă p a c ie n ţii a tâ t cu ra d ia ţii, câ t şi
p rin p sih o te ra p ie , descrie p e rs o n a lita te a b o ln a v u lu i d e can cer
ca o p e rso a n ă cu „o p u te rn ic ă te n d in ţă de aultocom pătim ire Şi
o a b ilita te d eo seb it de re d u s ă de a-şi face şi m e n ţin e re la ţii
sem nificativ e". L a w re n e e L e S han , psiholog şi p sih o te ra p ist
d in N ew Y o rk (Y o u Can F ig h t fo r Y o u r L ife: E m o ţio n a l Fac-
tors in th e C ausation o f Cancer, 1977) su sţin e că „ ex istă un tip
g en eral d e s tru c tu ră ia p e rso n a lită ţii p rin tre m a jo rita te a b o ln a ­
v ilo r de can cer", u n p u n c t d e v e d e re g e n e ra l îm p ă rtă ş it şi de
p a cien ţi, „care pre-dateaiză e v o lu ţia c a n ceru lu i". E l îm p a rte
„m odelul fu n d a m e n ta l em o ţio n al a l b o ln a v u lu i d e can cer" în
tre i p ă r ţ i : „co p ilăria s a u ad o le sc e n ţa m a rc a te d e sen tim en tu l
izo lării", p ie rd e re a „ re la ţie i sem n ificativ e" la m a tu rita te şi,
d r e p t co n secin ţă, „co n v in g erea că v ia ţa n u m ai o fe ră nici o sp e­
ra n ţă " . „B o ln av u l de cancer", “ scrie L e S han, „e a p ro a p e in v a ­
ria b il n e m u lţu m it de sine, de a p titu d in ile şi de p o sib ilită ţile
.siale". B o ln av ii de c an cer s u n t „lip siţi de em oţii, f ă r ă p e rso n a ­
litate".

47
nanciară şi schim barea bruscă a destinului, în ex ten u are
sau, dacă bolnavii sunt scriitori de succes ori politicieni,
in supărare, furie, surm enaj intelectual, anxietatea care
însoţeşte am biţia şi stresul vieţii publice.13
în secolul al X lX -lea se credea că pacienţii contrac­
tează cancerul din cauza hiper-activităţii şi a h ip e r-in -
tensităţii. Ei păreau că sunt plini de emoţii c e . trebuiau
domolite. Ca profilaxie îm potriva cancerului, un m edie
englez recom anda bolnavilor „să evite supralicitarea r e ­
zistenţei lor şi să suporte necazurile vieţii cu indiferen­
ţă; mai presus de toate, «să nu dea curs» nici unei sti-
p ărări“. Asemenea sfaturi istorice au fost înlocuite astăzi
prin prescrierea auto-exprim ării, în scopul form ulării
până la capăt a ţipătului prim ar. în 1885, un medic din
Boston încerca să-i convingă ,,pe cei care aveau în mod
evident tum ori benigne la sân, despre avantajul de a fi
bine dispuşi44. Astăzi, aceasta ar fi privită ca o încura­
jare a unui gen de disociere emoţională, despre care, în
prezent, se crede că predispune lum ea la cancer.
R elatările populare privind aspectele psihologice ale
cancerului c ite a z ă ' adesea autorităţi antice, începând cu
Galen, potrivit cărora „femeile melancolice44 contractea­
ză cancer la sân m ult mai uşor decât „femeile sanguine44.
Dar înţelesurile cuvintelor s-au schimbat. G alen (seco­
lul al Il-lea e.n.) înţelegea prin melancolie o condiţie
psihologică cu simptome caracterologice complexe; noi
înţelegem prin, ea o simplă stare sufletească. „S upăra­
rea şi neliniştea44, spunea chirurgul englez S ir A stley
Cooper, în 1845, sunt printre „cele m ai frecvente cauze41

13 „V eşnic m u ltă su p ă ra re şi m uncă grea", este o re m a rc

în tâ ln ită în m u lte din cazurile re la ta te succin t în C linical N o te s
on Cancer (1883) ale lui H e rb e rt Snow . S now e ra c h iru rg la
C ancer H o sp ital din L o n d ra şi m a jo rita te a p a c ie n ţilo r săi e ra u
fo arte săraci. O o b serv aţie tip ic ă : „D in 140 cazuri d e cancer la
sân, 103 p a c ie n ţi au v o rb it d esp re tu lb u ră ri m e n ta le anterioare-,
m uncă grea sau alţi facto ri de d eb ilitate. D in 187 cazu ri d e
can cer u terin , 91 re p re z en ta u aceleaşi an teced en te". M edicii care
au în g rijit p a c ie n ţi cu v ieţi miai co n fo rtab ile au fă c u t alte ob­
servaţii. G. von S chm itt, către l-a tr a ta t de can cer p e A le x a n d re
D um as, in tr-o lu c ra re p u b lic a tă în 1871, m e n ţio n a ea „ p rin c i­
p ale cauze" a le bolii „efortul in ten s şi o cu p aţia sed e n ta ră , ag i­
ta ţia feb rilă şi ch in u ito a re în v ia ţa p ublică, g rijile le g a te d e a m ­
biţie; c o n sta n ta izb u cn ire de fu rie şi s u p ă ra re a v io len tă". C ita t
d in S am uel J. K ow al, doctor în m ed icin ă: E m o tio n s as a C ause
of Cancer: I8 lh and 19th C e n tu ry C ontributions, în R evieiu of
P sychoanalysis, 42, 3 (iulie, 1955).

48
 ale -cancerului la sân. D ar observaţiile secolului al XIX--
lea s-ubminează, mai degrabă decât susţin conceptele'
secolului al X X -lea evoqând un caracter m aniac sau m a-
niac-depresiv aproape opus celui ai oropsitului, auto-
dispreţuindu-se, făptură em oţional inertă — personali­
tatea cancerului contem poran. Din câte ştiu, nici un
oncolog, convins de eficacitatea polichem oterapiei şi a
im unoterapiei în tra ta re a bolnavilor, n-a contribuit la,
ficţiunile privind o personalitate specifică a cancerului.
Inutil a spune, ipoteza că nefericirea poate afecta capa­
citatea de răspuns imunologic (şi, în unele cazuri, poate
reduce im unitatea la boală) e prea puţin acelaşi lucru cu
—■ sau constituie o probă pen tru — punctul de vedere
că emoţiile cauzează bolile, şi m ult mai puţin p e n tru
convingerea că anum ite emoţii specifice pot produce
anum ite boli. O presupunere recentă privind tipul ca­
racterului m odern de cancer îi descoperă acestuia an­
tecedentul adevărat şi echivalentul în lite ra tu ra despre
tuberculoză, unde aceeaşi teorie, pusă în term eni simi­
lari, se afla de m u lt tim p în circulaţe. în a sa M orbidus
Anglicus (1672), Gideon H arvey declara „m elancolia44 şi
„supărarea44 singurele cauze ale tuberculozei (pentru ca­
re folosea term enul m etaforic de „coroziune44). în 1881,
un an înainte ca Robert Koch să-şi publice com unicarea
anunţând descoperirea barilului tubercul şi să dem on­
streze că era cauza principală a bolii, un m anual m e­
dical standard enum era p rin tre cauzele tuberculozei: în ­
clinaţia ereditară, clima nefavorabilă, viaţa sedentară,
ventilaţia defectuoasă, insuficienţa lum inii şi „em oţiile
depresive44.14 Deşi lista a tre b u it schim bată p e n tru u r­
m ătoarea ediţie, a fost nevoie de m ult tim p ca aceste
idei să-şi piardă credibilitatea. „Sunt bolnav sufleteşte,,
boala de plăm âni este num ai o revărsare dincolo de
m aluri a m aladiei mele sufleteşti44, scria K afka, Milenei,,
în 1920. A plicată tuberculozei, teoria că em oţiile pro­
voacă bolile a supravieţuit şi în secolul nostru, până
când, în sfârşit, a fost descoperit tratam entul bolii. A pli­
carea curentă a teoriei la modă, stabilind un ra p o rt în-

14 A u g u st F lin t şi W illiam H. W elch, The P rin cip les an

P ractice of M ed icin e (ediţia a V-a, 1881), c ita t în R ene şi Je a n
Dubos,- T h e W h ite P lague (1952).

4 — Boala ca m etafo ră — SIDA şi m etafo rele ei 49

tre cancer şi replierea em oţională sau lipsa de încredere
în sine şi în viitor, se va dovedi, probabil, m ai durabilă
decât aplicarea ei tuberculozei.
*

în Anglia, cuprinsă de ciuma sfârşitului de secol

KIV şi a celui urm ător, p otrivit istoricului K eith Tho-
mas, se credea, în m are m ăsură, că „omul fericit n u va
contracta boala“. Iluzia că o stare de fericire a m inţii
a r respinge boala s-a extins probabil la toate bolile iin-
fecţioase, înainte ca n atura infecţiei să fi fost cunoscută.
Teoriile că bolile sunt cauzate de stări m entale şi că pot
fi vindecate prin p u terea voinţei sunt întotdeauna un
sem n al slabei cunoaşteri a terenului fizic al bolii.
Mai m ult, există o stranie înclinaţie m odernă spre
explicaţiile psihologice ale bolii, ca şi a tu tu ro r lu cru ­
rilor. Psihologizarea pare să ofere control asupra ex ­
perienţelor şi evenim entelor (precum bolile grave) asu­
p ra cărora oamenii n-au de fap t decât un control lim itat
sau nu-1 au deloc. înţelegerea psihologică subm inează
„ realitatea14 bolii. Această realitate trebuie explicată (Ea
are în tr-ad ev ăr o semnificaţie; sau este un simbol al; sau
trebuie in terp retată astfel). P e n tru cei care n u cunosc
nici consolarea religioasă în faţa m orţii, nici sensul n a­
tu ra l al m orţii (sau a orice altceva), m oartea este m iste­
ru l dezgustător, ultim a sfidare, fap tu l ce n u poate fi
controlat. El poate fi doar negat. O bună pârtie din popu­
la ritatea şi persuasiunea psihologiei derivă din condiţia
ei de idealism sublim at, o cale laică şi aparen t ştiinţifică
de a afirm a prim atul „spiritului44 asupra m ateriei. Bolii,
ca realitate m aterială ineluctabilă, i se poate da o ex­
plicaţie psihologică. M oartea însăşi poate fi considerată,
în ultim ă instanţă, un fenom en psihologic. Groddeck
scria în Das Buch vom es (el vorbea de tuberculoză):
„Va m uri doar acela care doreşte să m oară, cel pen tru
care viaţa este intolerabilă44. Făgăduinţa unui triu m f v re ­
melnic asupra m orţii e im plicată în cea mai m are parte
a gândirii psihologice întemeiată* de Freud şi Yung.
Cel puţin, există prom isiunea unui triu m f asupra
bolii. O boală „fizică44 devine, în tr-u n fel, m ai puţin
reală — şi, prin compensaţie, m ai interesantă — în m ă­
sura în care poate fi considerată una „m entală44. Spe­
culaţia, în tot cursul perioadei moderne, a tin s n eîn tre­
ru p t să lărgească categoria de boală m entală. în tr-ad e -

50
văr, p a rte din negarea m orţii în cultura contem porană
constituie o vastă expansiune a categoriei bolii ca atare.
Boala se extinde cu aju to ru l a doua ipoteze. P rim a e
că orice form ă de deviaţie socială poate fi considerată
o boală. Deci, dacă p u rtarea crim inală poate fi conside­
rată o boală, crim inalii nu trebuie condam naţi sau pe­
depsiţi, ei înţeleşi (cum înţelege doctorul), tra ta ţi şi
vindecaţi.15 A doua este că orice boală poate fi luată în
considerare din punct de vedere psihologic. Boala este
in terp retată esenţialm ente ca un evenim ent psihologic,,
ia r oam enii încurajaţi să creadă că se îm bolnăvesc fiind­
că (inconştient) doresc acest lucru şi că se pot vindeca
ei înşişi prin mobilizarea voinţei; că pot ho tărî să nu
m oară din cauza bolii. Aceste două ipoteze su n t comple­
m entare. Cum prim a pare să uşureze de vinovăţie, a
doua o restabileşte. Teoriile psihologice despre boală
constituie un puternic m ijloc de a plasa răspunderea pe
seama bolnavului. Pacienţii, cărora li se spune că, fără
să-şi dea seama, şi-au provocat singuri boala, sunt fă­
cuţi, de asemenea, să sim tă c-au m eritat-o.

Ideile punitive despre boală au o lungă istorie şi;

sunt m ai ales active când e vorba de cancer. Există
„luptă44 sau „cruciadă44 îm potriva cancerului; cancerul
este boala „ucigaşă“ ; bolnavii de cancer sunt „victim e
ale cancerului14. De ochii lumii, boala este vinovată. D ar
şi pacientul e făcut culpabil. Extrem de popularele teo­
rii psihologice ale bolii atribuie ghinionistului bolnav
ultim a responsabilitate a tât pen tru îm bolnăvire, cât şi
p en tru vindecare. Iar obiceiul de a tra ta cancerul nu
p u r şi sim plu ca o boală, ci ca un inam ic dem onic face-
din el n u doar o boală m ortală, ci una reprobabilă.
Lepra, în m om entele ei culm inante, a trezit aceeaşi.

15 O p rim ă fo rm u la re a aicestui p u n c t de v ed ere, a stă

fo arte m u lt în d efensivă, în E reiuhon (1872), a lu i S am uel
B u tler. S u g estia lu i B u tler, p o triv it c ăreia c rim in a lita te a e r a
o boală, asem en i tubercu lo zei, fie e re d ita ră , fie 're zu ltatu l u n u i
m ediu in sa lu b ru 1, voia să - a tra g ă a te n ţia asiupra a b s u rd ită ţii con­
d a m n ă rii boln av u lu i. In E rew h o n , cei care u cid eau sau fu ra u
e ra u tr a ta ţi cu în ţeleg ere, ca p e rso a n e boln av e, în tim p ce tu ­
b ercu lo za era p e d e p sită ca o crim ă.

51
conştiinţă disproporţionată a oroarei. In Evul Mediu, le-
prosul era u n test social în care se făcea vizibilă p u tre ­
ziciunea: un exem plu,' o em blem ă a descom punerii. N i­
m ic nu e m ai punitiv decât să dai bolii un sens — un
sens care să fie unul invariabil m oralist. Orice boală
im portantă, a cărei cauză este de nepătruns şi p e n tru
care tratam en tu l e ineficient, tinde să fie înecată în sem ­
nificaţie. M ai întâi, tem ele celei mai profunde frici (pu­
trezirea, descom punerea, poluarea, anomia, slăbiciunea)
su n t identificate eu boala. Boala însăşi devine o m eta­
foră. Apoi, în num ele bolii (altfel spus, folosind-o ca o
m etaforă) această oroare este im pusă altor lucruri. Boala
devine adjectivală. Se spune că ceva e ca o boală, aceasta
însem nând că e dezgustător sau hidos. în franţuzeşte, o
faţadă din p iatră m ucegăită e încă leproasă.
Bolile epidemice au reprezentat o figură obişnuită
p e n tru dezordinea socială. Din pestilenţă (ciumă bubo-
fiică) vine „pestilent44, al cărui sens figurat, p o triv it cu
O xford English Dictionary este „dăunător religiei, m o­
ralei sau ordinii publce —- 15 1344; pestilenţial însem nând:
„im oral, nociv sau vătăm ător — 1531“. Sentim entele
despre ră u sunt proiectate asupra bolii. Iar boala (astfel
îm bogăţită cu înţelesuri) este proiectată asupra lumii.
*

în trecut, asemenea fantezii grandilocvente erau

obişnuit asociate bolilor epidemice, boli ce constituiau
o calam itate colectivă. în ultim ele două secole, bolile
cele mai des întrebuinţate ca m etafore p entru rău au
fost sifilisul, tuberculoza şi cancerul — toate boli im a­
ginate a fi, preem inent, boli ale indivizilor.
Sifilisul era considerat nu num ai o boală înfiorătoa­
re, dar şi una înjositoare, vulgară. A nti-dem ocraţii o fo­
loseau p en tru a evoca profanările unei epoci egalitare.
B audelaire scria într-o notă din niciodată încheiata carte
despre Belgia: „Avem cu toţii spiritul republican în sân ­
ge, precum sifilisul în oase •— suntem dem ocratizaţi şi
sifilizaţi44. în sensul unei infecţii care corupe m oral şi
slăbeşte fizic, sifilisul va deveni tropul model din u lti­
m a parte a secolului al X lX -lea şi prim a p arte a seco­
lului XX, în polemicile anti-sem ite. Wiilhelm Reich a r ­
gum enta, în 1933, că „iraţionala team ă de sifilis a con­
stitu it u na din sursele im portante p en tru obiectivele
politice 'ale naţional-socialişmului, şi ale antisem itism u-

52
Iui său w. Totuşi, deşi înţelegea fobiile sexuale şi politice
e a fiind proiectate asupra unei boli, prin neplăcuta in ­
sisten ţă asupra sifilisului în M ein KO-mpf, Reich n u şi-a
d at seama niciodată cât de m ult se proiectau acestea în
p ro p ria-i folosire insistentă a cancerului ca m etaforă
p e n tru relele epocii m oderne. Intr-adevăr, cancerul poate
fi extins m ult m ai departe decât poate fi extins sifilisul
ca m etaforă.
Sifilisul era lim itat ca m etaforă, fiindcă boala în si­
n e n u era privită ca fiind mi-sterioasă; era doar înfioră­
toare. O ereditate alterată (Strigoii lui Ibsen), riscurile
sexului (B ubu de M ontparnase de Charles-Louis P hilippe
şi: Doctor Fciustus de Thomas Mann) — era oroare din
belşug în sifilis. D ar nu m ister. Cauza lu,i era limpede
şi înţeleasă ca fiind neobişnuită. Sifilisul era cel mai
cum plit d ar ,,transm is14 sau „dus“ de către expeditor,
uneori Ignorant, unui destinatar ce nu bănuia nimic.
P rin contrast, tuberculoza era privită ca o boală m iste­
rioasă, cu un im ens num ăr de cauze, la fel cum astăzi,
când toată lum ea acceptă cancerul drept o enigm ă ne­
dezlegată, există un consens general că originile sale
sunt m utiple. O varietate de factori — substanţele „car-
cinogene" din m ediul înconjurător, stru c tu ra genetică,
degradarea sistem ului imunol'ogic (datorită altor boli sau
trau m elo r emoţionale), predispoziţia- caracterologică -—
su n t făcuţi răspunzători p e n tru apariţia bolii. Şi m ulţi
cercetători susţin că ea nu reprezintă una, ci m ai m ult
d e o sută de boli clinic distincte, că fiecare cancer tre ­
buie studiat separat şi că ceea ce se va pune la punct,
în final, vor fi o serie de tratam ente, unul p e n tru fie ­
care cancer în parte.
A sem ănarea dintre ideile actuale privind m ultiplele
cauze ale cancerului şi persistentele, dar astăzi discredi­
ta tele opinii despre tuberculoză, sugerează posibilitatea
ca prim ul să fie, în definitiv, o boală, ce se va dovedi,
probabil, ca şi tuberculoza, că are un agent cauzal p rin ­
cipal, controlabil p rin tr-u n tra tam en t adecvat. In tr-a d e ­
văr, aşa cum observase Lewis Thomas, toate bolile pen­
tr u care problem a cauzei a fost rezolvată şi care pot fi
p rev en ite sau vindecate s-au adeverit a fi provocate de
o sim plă cauză fizică: pneumococcus pen tru pneum onie,
bacilul tubercul pen tru tuberculoză şi lipsa unei singure
vitam ine p e n tru pelagră; e m ai m ult decât probabil că
ceva asem ănător va fi izolat, în cele din urm ă, şi p en tru

53
cancer. Ideeâ că o boală nu poate fi explicată decât
p rintr-o varietate de cauze este caracteristică judecăţii
despre bolile a căror origine nu este înţeleasă. Şi tocmai
bolile considerate m ulti-determ inate (altfel spus, m iste­
rioase) au cele mai m ari posibilităţi să fie în tre b u in ţa te
ca m etafore pentru ceea ce se crede a fi rău, din punct
de vedere social şi moral.
❖

Tuberculoza şi cancerul au fost folosite p en tru a

exprim a nu num ai (precum sifilisul) fanteziile neprelu­
crate privind contam inarea, ci şi sim ţăm inte extrem de
complexe privind forţa şi slăbiciunea, sau energia. M ai
m ult de un secol şi jum ătate, tuberculoza a oferit Un
echivalent m etaforic p en tru delicateţe, sensibilitate, tris­
teţe şi lipsă de putere; pe când tot ce însem na crud, îm-r
placabil şi prădalnic putea fi asociat cancerului. (Astfel,
rem arca B audelaire în eseul L ’Ecole paienne, din 1852:
„Pasiunea frenetică p en tru artă este un cancer ce de­
voră r e s tu l. . .“). Tuberculoza era o m etaforă am biva­
lenţă, deopotrivă o calam itate şi o emblemă a rafinam en­
tului. Cancerul n-a fost niciodată im aginat altfel decât
o calam itate; el era, m etaforic vorbind, interio ru l b a r­
bar. ,
In tim p ce se credea că sifilisul e dobândit pasiv, u n
dezastru complet involuntar, tuberculoza era cândva,,
asem enea cancerului astăzi, im aginată ca o patologie a
energiei şi o boală a voinţei. G rija pen tru energie şi sen­
zaţie, tem erile pen tru devastările pe care le produc a u
fost asociate am belor boli. C ontractarea tuberculozei s-a
crezut că-nseam nă o v italitate redusă sau vitalitate iro­
sită. „Avea o imensă dorinţă de forţă v ita lă . . . şi o
imensă debilitate constitutivă*4 — astfel îl prezenta
Dickens pe m icuţul Paul,** în D om bey and Son. Ideea
epocii victoriene despre tuberculoză ca o boală a red u ­
sei energii (şi, a ridicatei sensibilităţi) îşi are corespon­
dentul său exact în ideea Reichiană a cancerului ca
boală a unei energii neexprim ate (şi a unor sentimente-
inestetizate). Intr-o perioadă în care părea că nu există
inhibiţii în a fi productiv, oamenii erau îngrijo raţi de a
n u avea suficientă energie. în propria noastră epocă, a
supraproducţiei desştructive prin economie şi a înm ulţirii
constrângerilor birocratice îm potriva individului, există,
în aceeaşi m ăsură, team a de a avea prea m u ltă energie

54
 şi îngrijorarea că nu se perm ite acestei energii să fie
exprim ată.
Ca şi teoria economică a deficitului „instinctelor", a
lu i Freud, fanteziile despre tuberculoză, apăru te în u lti­
m ul secol (dar supravieţuind şi în tr-al nostru), repetă
atitudinile începutului de acum ulare capitalistă. Avem
o cantitate lim itată de energie, care trebuie cheltuită
cum se cuvine. (în argoul englez al secolului al X IX -
lea, a avea un orgasm nu era ,,coming“, ci ,,spending“.)
Energia, ca şi economiile, se poate epuiza, term in a sau
isprăvi, p rin tr-o cheltuială fără m ăsură. T ru p u l va în ­
cepe să se „consume" pe sine, bolnavul se va „veşteji".
Lim bajul folosit p en tru a descrie cancerul evocă o
catastrofă economică diferită: aceea a unei creşteri ne­
controlate, anorm ale şi incoerente. Tum oarea are energie,
n u pacientul; „asta" este în afara oricărui control. Celu­
lele canceroase, potrivit relatărilo r de m anual, su n t cele
care a u invadat m ecanism ul de „reglare" a creşterii,
(înm ulţirea celulelor norm ale este „autolim itată" p rin -
tr-u n m ecanism num it „inhibiţie de contact".) Celule
fără inhibiţii, celulele canceroase vor continua să se în ­
m ulţească şi să se ex-tindă una peste alta în tr-u n m od
„haotic", nim icind celulele norm ale ale corpului, stru c­
tu ra şi funcţiile lui.
C apitalism ul tim puriu ia asupra sa necesitatea unor
cheltuieli, câştiguri, contabilizări şi a unei discipline
ad ap tată la o economie ce depinde de lim itarea raţiona­
lă a dorinţei. Tuberculoza e descrisă în im agini ce re ­
zum ă com portarea negativă a lui homo economicus, al
secolului XIX, consum excesiv, pierdere şi risipă de vi­
talitate. C apitalism ul avansat reclam ă expansiune, spe­
culaţie, apariţia de noi necesităţi (problema satisfacţiei
şi insatisfacţiei); cum părarea pe credit; m obilitate — o
economie ce depinde de o indulgenţă iraţională faţă de
dorinţă. C ancerul e descris în im agini ce rezum ă com­
p o rtarea negativă a lui homo economicus, al secolului
X X : creştere anorm ală şi reprim area energiei, altfel
spus, refuzul de a consuma sau de a cheltui.
*

Ca dem enţă, tuberculoza a fost considerată u n fel de

u n ila te ra lita te : un eşec al voinţei sau o super-intensi-
ta te a sim ţu rilo r.' Indiferent câtă team ă a produs boala
ea a av u t întotdeauna patos. Ca şi bolnavul m ental de

55
astăzi, tuberculosul era socotit, în esenţă, vulnerabil şi
b ân tu it de fantezii autodestructive. Medicii secolului. ,al
X lX -lea şi ai începutului de secol XX au făcu t enorm
să-şi vindece bolnavii de tuberculoză. P rescripţia era
aceeaşi, ca şi cea frecventă pentru bolnavii m entali de
astăzi: am bianţa veselă, evitarea stresului şi izolarea de
familie, dietă sănătoasă, exerciţii şi odihnă.
înţelegerea cancerului sprijină cu totul diferit ideile
făţiş brutale ale tratam entului. (O obişnuită glum ă in ­
tr-u n spital de oncologie, auzită atât de la doctori, cât
şi de- la pacienţi: „T ratam entul este mai ră u 'd e c â t boa­
la 44;) Nu se poate pune problem a răsfăţării pacientului.
Cu a n corp considerat a fi sub atac („invazie44), sin g u ru l
tratam en t este contraatacul.
M etaforele im portante ale cancerului sunt scoase, de
fapt, nu din lim bajul economic, ci din acela al stării de
război: orice medic şi orice pacient atent e fam iliarizat,
dacă nu deprins, cu această terminologie m ilitară. A stfel,
celulele canceroase nu se m ultiplică p u r şi sim plu; ele
sunt „invadatoare44 („Tumorile maligne invadează chiar
atunci când se dezvoltă foarte încet44, cum se spune
în tr-u n manual.) Celulele canceroase „colonizează44 din
tum oarea originară poziţii foarte înaintate în corp, m âi
întâi fixându-şi mici avanposturi („m icrom etastaze44) a
căror prezenţă e bănuită, deşi nu pot fi detectate. R a­
reori mijloacele de „apărare44 ale corpului sun t suficient
de viguroase pen tru a oblitera o tum oare care şi-a orga­
nizat propria rezervă de sânge şi constă în m iliarde de ce­
lule destructive. Oricât de „radicală44 ar fi in terv en ţia
chirurgicală, oricât de m ulte „radiografii44 ale peisajului
corpului se fac, cele mai m ulte atenuări sunt tem porare;
şansele sunt ca „invazia tum orii44 să continue sau ca ce­
lulele nom ade că se regrupeze în cele din u rm ă şi să
pregătească un nou asalt asupra organismului.
T ratam entul are, de asemenea, un iz m ilitar. Radio­
terapia foloseşte m etaforele luptei aeriene; pacienţii sunt
„bom bardaţi44 cu raze toxice. Iar chem aterapia e u n
război chimic, folosind otrăvuri.16 T ratam entul urm ăreşte

16 M ed icam en tele d in ca te g o ria n itro g e n u lu i (aşa n u m iţii

agenţi alcalin i) — cum e ciclofosfam ida (Cytoxan) ■ — a u re p re ­
z en tat p rim a g e n e ra ţie de m ed icam en te co n tra c a n ceru lu i. F o­
losirea lor — în tra ta re a leueemied (caracterizată p rin tr-o ex ce­
sivă .producere de celule alb e im a tu re ) şi a . a lto r fo rm e de can ­
cer -i- a fo st su g erată de u n n e d o rit e x p e rim e n t cu arm e c h i-

56
,,uciderea" celulelor canceroase (fără, se speră, uciderea
pacientului). Efectelor neplăcute ale -tratam entului li se
face reclam ă, o reclam ă într-adevăr excesivă („Agonia
chemoter-apiei" este o expresie (tipică). Este im posibil să
eviţi vătăm area sau distrugerea celulelor sănătoase (cu
ad ev ărat, unele metode folosite în tra ta re a cancerului
p o t produce cancer), dar se consideră că aproape orice
stricăciune adusă corpului se justifică, dacă se salvează
v iaţa pacientului. F ără îndoială, adesea principiul n u
funcţionează. (Ca în expresia: „Trebuie să-l ucidem 5 pe
B en Suc, p e n tru a-1 salva".) Totul e luat în considerare,
cu excepţia corpului.
M etafora m ilitară în m edicină a început să fie folo­
sită pe o scară largă prin 1880, odată cu identificarea
bacteriilor ca agenţi ai bolii. Se spunea că ele „invadea­
ză" sau „se infiltrează". D ar discuţia despre asediu şi
război, p e n tru a descrie astăzi boala, dobândeşte — oda­
tă cu cancerul — o extraordinară literalitate şi autori­
tate. Nu num ai cursul clinic al bolii şi tra ta m e n tu l. său
m edical sunt astfel prezentate, dar boala însăşi e im a­
g in ată ca un inamic îm potriva căruia poartă război so­
cietatea. Mai recent, lupta îm potriva cancerului isuna
precum un război colonial — cu sume la fel de uriaşe,
alocate din bugetul guvernului — iar în tr-u n deceniu în
care războaiele coloniale nu s-au desfăşurat p rea m ul­
ţum itor, această retorică m ilitarizată pare să dea rateu.
Pesim ism ul în legătură cu eficienţa tratam en tu lu i e din
ce în ce mai m are p rin tre medici, în ciuda im portan­
telo r realizări în chem oterapie şi im unoterapie, începând
cu. 1970. R eporterii acreditaţi pe lîngă „războiul împo­
triv a cancerului" avertizează frecvent publicul să facă
distincţie în tre ficţiunile oficiale şi realitatea nem iloasă;
cu câţiva ani în urm ă, un om de ştiinţă considera că
declaraţiile făcute de A m erican Cancer Society, potrivit
cărora cancerul este vindecabil şi s-au realizat progre-

m ice, sp re s fâ rşitu l celui de a l d oilea război m o n d ial, când u n

vas am erican , în c ă rc a t cu ip e rită , a ex p lo d a t în p o rtu l N eapole,
m u lţi m a rin a ri m u rin d din cau za n u m ă ru lu i fa ta l de m ic d e
celule alb e şi tro m b o cite (c;u a lte cu v in te, din c au za o trăv irii
m ăiu v e i oaselor), m ai d e g ra b ă d e c â t d a to rită a rs u rilo r sau în -
lualării ap ei de m are.
C h sm o te ra p ia şi a rm a m e n tu l p a r să m earg ă îm p re u n ă , fie
şi nu m ai ca idee. Pirim ul succes m o d ern al c h e m o te ra p iei e le­
gat de sifilis: 1910, P a u l E h rlic h a (introdus u n d e riv a t d in 'arse­
nic, a rsfe n a m in a (S alvarsan), n u m it „g lo atele m agic".

57
se în acest domeniu, „am intesc optim ism ul din V ietnam
anterior dezastrului”. Deşi, u n a înseam nă să fii sceptic
în legătură cu retorica din jurul cancerului şi alta să v ii
în sprijinul atâto r medici nedocum entaţi, după care nici
progrese sem nificative nu s-au realizat în tratam en t, nici
boala nu este cu adevărat vindecabilă. B rom urile Socie­
tăţii A m ericane de Cancer, aclam ând neîncetat victoria
im inentă asupra bolii; pesim ism ul profesional al unui
m are n u m ăr de specialişti în cancer, flecărind precum
ofiţerii înnăm oliţi în tr-u n interm inabil război colonial
— iată cele două distorsiuni gemene în această retorică,
m ilitară a cancerului.

Alte distorsiuni urm ează odată cu extinderea im agi­

nilor despre cancer în scheme de război m ult mai g ran ­
dioase. Cum tuberculoza era reprezentată ca sp iritu ali­
zare a conştiinţei, cancerul este înţeles ca distrugere
completă sau obliterare a ei (de către o Boală iraţio ­
nală). în tuberculoză, te devorai pe tine însuţi, p u rifi-
cându-te, ajungând la esenţă, la tine cel adevărat. în
cancer, celulele lipsite de inteligenţă („prim itive”, „em ­
brionare”, „atavice”) se m ultiplică, iar tu eşti înlocuit
p rin tr-u n non-.tu. Im unologii clasifică celulele corpului
bolnav de cancer în categoria „non-eului”.
M erită să notăm că Reich, cel care a făcut mai m u lt
decât oricare altul pentru a răspândi teoria psihologică
a cancerului, a descoperit, în plus, ceva echivalent bolii,,
în biosferă: „Există o energie orgonă m ortală. Ea se află
în atmosferă. O poţi dem onstra cu aju to ru l u n o r ap ara­
te, cum ar fi contorul Geiger. E o calitate in ertă . . . A pă
stătătoare, m ortală care nu curge, nu se m etabolizează.
Cancerul, la fel, se datorează stagnării fluxului energiei
vieţii organism ului”. Lim bajul lui Reich este el însuşi
de o coerenţă inim itabilă. Şi din ce în ce m ai m ult, pe
m ăsură ce întrebuinţările lui m etaforice sporesc în cre­
dibilitate, cancerul e sim ţit a fi ceea ce se credea că e,
o boală cosmică, emblema tu tu ro r forţelor destructive,
străine, cărora organism ul le este gazdă.
în vrem e ce tuberculoza era boala eului bolnav, can­
cerul este boala Celuilalt. Cancerul înaintează conform,
unui scenariu de science-fiction: o invazie a celulelor
„străine” sau „m utante”, m ai puternice decât cele noy-

58
 male (Invasion of the B ody Snatchers, The Incredible
JShrinidng Man, The Blob, The Thing). M utaţia este o
in trig ă science-fiction standard fie ca m utanţi venind
d in spaţiul ex tra-terestru , fie ca m utaţii accidentale p rin ­
tre fiinţele um ane. Cancerul ar putea fi descris ca o m u­
taţie trium fătoare, iar m utaţia este astăzi, mai ales, o
-imagine a cancerului. Ca teorie a originii psihologice a
cancerului, im agistica R eich-niană a energiei controlate
care, neputându-se exterioriza, revine la sine, aducând
celulele în tr-o stare de furie violentă, este deja u n su­
biect de lite ra tu ră ştiinţifico-fantastică. Iar im aginea lu i
Reich, a m orţii în atm osferă — a energiei m ortale pe
care o înregistrează contorul Geiger — sugerează cât de
m u lt im aginile science-fiction despre cancer (o boală a
-cărei sursă sunt razele m ortale şi e tra ta tă cu ajutorul
razelo r m ortale) im ită coşm arul colectiv. Team a origi­
n a ră faţă de expunerea la radiaţiile atomice a constat,
la u rm ătorea generaţie, în apariţia unor diform ităţi ge­
netice; ea a fost înlocuită de o altă team ă, aşa cum sta­
tisticile au început să indice o ra tă m ult m ai ridicată, a
îm bolnăvirilor de cancer p rin tre supravieţuitorii şi u r­
maşii supravieţuitorilor de la Hiroşima şi Nagasaki.
C ancerul este o m etaforă pen tru ceea ce e m ai cum ­
p lit energetic; iar aceste energii reprezintă u ltim a in ­
su ltă adusă ordinii naturale. în tr-o povestire ştiinţifico-
fantastică de Tommaso Landolfi, nava cosmică se n u ­
m eşte ,,C ancerqueen“. (E greu, în sfera m etaforei tu b e r­
culozei, -ca un scriitor să-şi fi p u tu t im agina o cuteză­
toare am barcaţiune num ită ,,Consum ptionqueen“.) Când
n u e m otivat prin ceva psihologic, îngropat în ascunzi­
şurile sinelui, cancerul e hiperbolizat şi proiectat în tr-o
m etaforă p e n tru inam icul cel mai puternic, p en tru
obiectivul cel m ai îndepărtat. A stfel, tentativa lui Nixon
de a egala prom isiunea lui K ennedy — trim iterea u n u i
am erican pe lună — s-a concretizat, în mod destul de
p otrivit, în propunerea de a „cuceri cancerul“. Ambele
e ra u av enturi ştiinţifico-fantastiee. Echivalentul legisla­
ţiei care a pus bazele program ului spaţial a fost N ational
Cancer Act din 1971, prevăzând doar m area destinaţie:
vindecarea, nu şi deciziile la îndem ână ce-ar fi p u tu t
p u n e sub control economia industrială poluantă.
' Tuberculoza era o boală în serviciul unei concepţii
rom antice a lumii. Cancerul este astăzi în serviciul unei

59
 concepţii sim pliste despre o lume ce poate deveni p a­
ranoică. Boala este adesea tră ită ca o form ă de posesiu­
ne demonică — tum orile sunt „m aligne14 sau „benigne*4*
ca şi forţele — , m ulţi bolnavi îngroziţi de cancer fiind
înclinaţi să caute tăm ăduitori spirituali, p e n tru a fi
exorcizaţi. Principalul sprijin organizat al periculoaselor
m edicam ente de tipul Laetrile vine din p artea unor g ru ­
puri de extrem ă dreaptă, p en tru care politica de p ara­
noia şi fantezia unei vindecări-m iracol a cancerului con­
stituie u n adaos folositor, îm preună cu credinţa în fa r­
furiile zburătoare. (John B irch Society distribuie un film
de patruzeci şi cinci de m inute in titu lat W orld W ith o u i
Cancer.) P e n tru cei mai versaţi, cancerul înseam nă răz­
vrătirea ecosferei rănite: natu ra răzbunându-se pe o lu ­
me brutală, tehnocrată. Falsele speranţe şi spaim ele
sim plificate sunt provocate de statistici n ep relu crate
p en tru m arele public: nouăzeci la sută din cazurile de
cancer „se datorează m ediului am biant44 sau şaptezeci şi
cinci la sută din cazurile m ortale se datorează dietei
im prudente şi fum atului. Se adaugă acestui joc al n u ­
m erelor (e greu de im aginat cum ar putea fi ap ărate
statisticile privind „toate cazurile de cancer44 sau
„toate cazurile m ortale44): ţigările, vopselele de păr,
slănina, zaharina, puii h răniţi cu horm oni, p esti-
cidele, cărbunele sărac în sulf —-I o lungă listă
de produse p e care noi le acceptăm ca atare şi
care s-a descoperit că generează cancer. -Radiografiile
produc cancer (tratam entul destinat a vindeca ucide); Ia
fel fac em anaţiile din aparatul de televiziune şi din cup­
torul cu m icrounde sau din cadranul ceasului fluorescent.
Ca şi în cazul sifilisului, u n nevinovat şi triv ial fa p t
— ori o expunere — în prezent, poate avea consecinţe
cum plite în viitorul îndepărtat. E, de * asem enea, cu­
noscut că frecvenţa cancerului e ridicată p rin tre m un­
citorii u n ui m are num ăr de ocupaţii industriale. Deşi
procedurile exacte ale justificării aflate în spatele sta­
tisticilor răm ân necunoscute, pare limpede că m ulte ca­
zuri de cancer pot fi preîntâm pinate. Cancerul nu este,,
totuşi, o boală introdusă prin revoluţia industrială (a
existat şi în Arcadia) şi, cu certitudine, e m ai m ult de­
cât un păcat al capitalism ului (în lim ita capacităţilor lor
industriale m ult mai reduse, ruşii poluează m ai râu
decât o facem noi). Larg răspândita opinie actuală despre
cancer ca boală a civilizaţiei industriale este to t a tât ele

60
 nejustificată ştiinţific ca şi fantezia aripii drepte a „Iu-,
m ii! fără cancer“ (ca o lum e fără fenom ene subversive).
Ambele se bazează pe im presia greşită că boala este, în
mod distinctiv, o m aladie „m odernă44.
E xperienţa m edievală a ciumei a fost categoric le­
gată de noţiunile poluării morale, oamenii căutând in ­
variabil un ţap ispăşitor din afară pentru com unitatea
rănită. (M asacrele evreilor, în tr-u n num ăr fără prece­
dent, au avut loc pretutindeni în Europa lovită de ciu­
ma anilor 1347— 1348 şi au încetat im ediat ce m aladia
a dispărut.) Odată cu bolile moderne, ţapul ispăşitor n u
mai poate fi a tâ t de uşor despărţit de pacient. Şi cu
toate că aceste boli individualizează, ele, de asemenea,,
dobândesc ceva din m etaforele bolilor epidemice. (Bolile
înţelese p u r şi sim plu epidem ic au devenit m ai p u ţin
utile ca m etafore, aşa cum dem onstrează am nezia isto­
rică aproape totală cu privire la gripa pandem ică din
1918— 1919, din cauza căreia au m urit mai m ulţi oameni
decât în cei p a tru ani ai prim ului război mondial.) în
m om entul de faţă, a spune că „m ediul44 produce cancer
e tot atât de m ult u n clişeu, pe cât -a fost — şi încă mai
este — p ărerea că e provocat de emoţiile ră u suprave­
gheate. Tuberculoza a fost asociată cu poluarea (Flo-
rence N ightingale credea c-a fost ,,instigată de aerul rău
m irositor al caselor44), în vrem e ce, astăzi, cancerul e
considerat o boală a contam inării întregii lumi. Tuber­
culoza era „cium a albă44. O dată cu conştiinţa poluării
m ediului, oam enii au început să adm ită că există o „epi­
dem ie44 sau o „cium ă44 a cancerului. 9

9
Bolile au fost întotdeauna folosite'-Ca"m etafore pen­
tru a anim a învinuirile de corupţie şi injustiţie aduse so­
cietăţii. Tradiţional, m etaforele bolii sunt, în principal,
un mijloc de a fi vehem ent; ele sunt, com parate cu m e­
taforele m oderne, relativ lipsite de conţinut. Shakespeare
realizează num eroase v ariaţii pe o form ă standard a
m etaforei, o infecţie în „corpul politic44 — nefăcând dis­
tincţie în tre o contagiune, o contam inare, o inflam aţie,
u n abces, o ulceraţie şi ceea ce noi am num i o tum oare,
în scopuri de invectivă, bolile sunt num ai de două feluri :
dureroase, d ar vindecabile şi posibil fatale. Bolile spe­
ciale figurează ca exem ple ale bolilor în general; nici o

61
 boală nu-şi are logica ei distinctivă. Im agistica bolii e fo­
losită în exprim area preocupării p en tru ordine socială,
ia r sănătatea e un lucru despre care fiecare se presu­
pune că ştie ceva. Asemenea m etafore nu scot în evi­
denţă ideea m odernă de boală dom inantă, în care ceea
ce se află în litigiu e sănătatea însăşi.
Bolile principale, precum tuberculoza şi cancerul,
su n t mai pro n u n ţat polemice. Ele sunt folosite p en tru a
propune noi şi decisive standarde de sănătate individua­
lă şi pen tru a exprim a un sentim ent de insatisfacţie faţă
de societatea ca atare. Spre deosebire de m etaforele pe­
rioadei elizabethane — care se tânguie din cauza vreunei
anom alii generale sau calam ităţi publice, fiind, în con­
secinţă, dislocatoare pen tru indivizi —• m etaforele mo­
derne sugerează un profund dezechilibru în tre individ
şi societate, societatea fiind considerată un adversar al
individului. M etaforele bolii su n t folosite p en tru a ju d e­
ca societatea nu ca fiind lipsită de echilibru, ci ca fiind
represivă. Ele apar, în mod regulat, în retorica rom an­
tică, opunând inima, m inţii, spontaneitatea, raţiunii, n a ­
tu ra , artificiului şi satul, oraşului.
Când a fost im aginată călătoria in tr-u n clim at mai
favorabil ca tratam ent al tuberculozei, în prim a ju m ă­
ta te a secolului al X lX -lea, s-au propus cele m ai con­
tradictorii destinaţii. Sudul, m unţii, deserturile, insule­
le —- extrem a lor diversitate sugera ceea ce au în co­
m un: respingerea oraşului. în Traviăta, de în d ată ce Al-
fredo câştigă iubirea Violettei, o m ută din in salu b ru l şi
d esfrân atu l Paris, în înfloritoarea provincie: sănătatea
urm ează instantaneu. Iar renunţarea V iolettei la fericire
echivalează cu părăsirea satului şi reîntoarcerea la oraş
—• unde soarba îi e pecetluită, tuberculoza revine şi ea
m oare. -
M etafora cancerului extinde tem a respingerii oraşu­
lui. în Iluzii pierdute,-în capitolul Un refugiu provincial
la Paris, Balzac ni-1 prezintă pe Lucien de R ubem pre
după o petrecere literară: „Văzu lucrurile, în seara
aceea, aşa cum sunt. Numai că, în loc să fie cuprins de
groază la vederea a însuşi m iezului stricăciunii p a ri­
ziene . . . se îm băta de tovărăşia unei societăţi spirituale.
P e oamenii aceştia extraordinari sub arm ura de Da­
masc a viciilor lor . . .“ în ain te ca oraşul să fie, literal,
înţeles ca un mediu producător de cancer (carcinogenic),
a fost văzut el însuşi ca un cancer — un spaţiu al creş­

62
 terii anorm ale, nenaturale, al pasiunilor extravagante,,
devoratoare şi fortificate.17
In cursul secolului al X IX -lea, m etaforele bolii devin
mai virulente, m ai absurde şi m ai demagogice. Există
tendinţa tot m ai puternică de a num i orice situaţie pe
care cineva o - dezaprobă, o boală. Boala, care putea fi
considerată tot a tâ t de m ult o parte a naturii, cât şi a
stării de sănătate, a devenit sinonim ă cu tot ce era „ne­
natural". Hugo scria, în Mizerabilii: „P entru civilizaţie,
m onahism ul, aşa cum exista în Spania şi cum există în
Tibet este ca u n fel de oftică. îm puţinează naşterile.
C laustrare; castrare. A p u stiit Europa ca un flagel".
B ichat definea viaţa, în 1800, ca un „ansam blu de func­
ţii ce rezistă m orţii". Acest contrast dintre viaţă şi m oar­
te avea să fie tran sferat în tr-u n u l dintre viaţă şi boală.
Boala (pusă acum pe picior de egalitate cu m oartea) este
cea care se opune vieţii.
în 1916, în Socialism şi cultură, Gram sci denunţa
„obişnuinţa de a considera cu ltu ra o cunoaştere enciclo­
pedică . . . A ceastă form ă de cultură serveşte la crearea
acelui palid intelectualism lipsit de respiraţie . . . care a
produs o întreagă m ulţim e de fanfaroni şi visători, m ai
prim e jdioşi p en tru o viaţă socială sănătoasă, decât sunt
microbii tuberculozei şi ai sifilisului pen tru frum useţea
şi sănătatea tr u p u lu i. . în 1919, M andelstam plătea
u rm ăto ru l trib u t lui P asternak: „A citi poezia lui P aster-
nak înseam nă a-ţi curăţa gâtul, a-ţi întări respiraţia, a-ţi
um ple plăm ânii; o astfel de poezie trebuie că e bene­
fică, o tăm ăduire pen tru tuberculoză. Nici o poezie nu

17 In T h e L iv in g C ity (1958), F ra n k Lloyd W rig h t c o m p ara

oraşu l de a ltă d a tă , u n o rg a n ism să n ă to s („O raşul n u e ra po­
rt tu n d m alig n ") cu o raşu l m o d ern . „A p riv i în se c ţiu n e orice
p la n al u n u i m a re o raş e to t u n a cu a p riv i în secţiu n e o tu ­
m o are fib ro a să ". Sociologul H e r b e r t S u n s m i-a a tra s a te n ţia
a su p ra im p o rta n ţe i tu b e rc u lo z e i şi a p re tin se i sau a re a le i am e­
n in ţă ri a ei în a s a n a re a m a h a le lo r şi a m işc ă rii „ a şezărilo r
m odel", la sfâ rş itu l secolului a l X IX -le a şi în c e p u tu l secolului
a l X X -lea, im p re sia fiin d aceea că lo cu in ţele m izere „p ro d u ceau "
tu b erculoza. S h im b a re a de p e rsp e c tiv ă , d e la tu b e rc u lo ză şi can-,
cer, în re to ric a p ro ie c tă rii şi c o n stru c ţie i de lo cu in ţe, a a v u t loc
p rin an ii ’50. „B light" (un sin o n im e fe rtiv p e n tru m ah ala) e
c o n sid erat u n c a n c e r care se ră sp â n d e şte p e rfid , ia r te rm e n u l
de „invazie", fo lo sit p e n tru a d escrie p ă tru n d e re a n o n .a îb ilo r şi
a celor să ra c i în v e c in ă ta te a clasei de m ijloc e d eo p o triv ă o
m etafo ră îm p ru m u ta tă d in d e n o m in a ţia c a n c e ru lu i şi a v ieţii
m ilita re : cele d ouă d isc u rsu ri se su p rap u n .

63
 «■mai- benefică în m om entul-de faţă. E ca şi cum a-i bea
7coumiss, după laptele am erican conservat41. Iar M arin-
n etti, ■denunţând comunismul în 1920: „Com unism ul este-
exasperarea cancerului birocratic, cel care a distrus în ­
totdeauna um anitatea. Un cancer germ an, u n produs al
. preparaţionism u!ui specific germ an. Fiecare pregătire
meticuloasă este a n ti-u m a n ă . . .“ Din cauza aceleiaşi
in ju stiţii, scriitorul protofascist italian atacă comunismul,
iar viitorul fondator al P artidului Comunist Italian atacă
o anum ită idee burgheză despre cultură („cu, adevărat
dăunătoare mai ales p roletariatului14, spune Gramsci),
o cultură considerată a fi artificială, pedantă, rigidă,
lipsită de viaţă. Tuberculoza şi cancerul au fost, ambele,
invocate pen tru a condam na practicile şi idealurile re­
presive, represiunea fiind im aginată ca un m ediu încon­
ju ră to r ce ne privează de putere (tuberculoza) sau de
flexibilitate şi spontaneitate (cancerul). M etaforele bolii
moderne prescriu un ideal de bunăstare a societăţii, ase­
m ănătoare sănătăţii fizice, ideal tot atât de frecvent
anti-politic, pe cât e o chem are la o nouă ordine po­
litică.

O rdinea este cea mai veche preocupare a filosofiei

politice şi dacă e posibil să com parăm polis-ul cu un or­
ganism , atunci e posibil să com parăm şi dezordinea ci­
vilă cu o boală. Form ulările clasice care stabilesc o ana­
logie în tre dezordinea politică şi boală — începând cu
Platon, până la, să spunem, Hobbes — im plică ideea m e­
dicală (şi politică) clasică a echilibrului. Boala se naşte
din dezechilibru. Scopul tratam entului este să restabi­
lească adevăratul echilibru, în term eni politici, adevărata
ierarhie. în principiu, prognoza este întotdeauna opti­
m istă. P rin definiţie, societatea nu se îm bolnăveşte nici­
odată de o boală fatală.
Când M achiavelli întrebuinţează o im agine a bolii,
pleacă de ia ideea ca boala e vindecabilă. Tuberculoza,
scria el, „la început este uşor de îngrijit şi greu de re ­
cunoscut, dar odată cu trecerea tim pului, dacă la început
nu ai identificat-o şi nici nu ai îngrijit-o, ea ajunge să
fie uşor de diagnosticat şi greu de vindecat. Se în ­
tâm plă acelaşi lucru şi în treburile statului; dacă ştii să
prevezi din tim p lucrurile, însuşire care nu-i este dată
decât om ului înţelept, poţi să înlături cu u şu rin ţă relele

64
care se ivesc; dar dacă nu le-ai văzut dinainte şi, în con­
secinţă, le laşi să se dezvolte până când oricine poate să
Le constate, este preia jtârzm ca să mai poţi face ceva
îm potriva lo r“. M achiavelli invocă tuberculoza ca o boa­
lă al cărei progres poate fi în treru p t, dacă e descoperită
in tr-o fază incipientă (când simptomele sale su n t de-a-
hia vizibile). Cu o anticipare adecvată, cursul unei boii
nu este ireversibil; aceeaşi este situaţia p en tru dezordi­
nea organism ului politic. M achiavelli oferă o m etaforă
a bolii, n u a tât referitoare la societate, cât la a rta gu­
vernării (concepută ca o artă terapeutică): aşa cum. p ru ­
denţa este necesară pentru controlul bolilor serioase, tot
aşa spiritul de prevedere este necesar pentru a controla
crizele sociale. Este o m etaforă a prevederii şi u n apel la
prevedere.
în m area tradiţie a filosofiei politice, analogia dintre
boală şi dezordinea civilă e sugerată pentru a încuraja
conducătorii să urm eze o politică m ai raţională. ,,Chiar
dacă nim ic nu poate fi nem uritor din ceea ce fac m u­
r i t o r i 8, scria Hobbes, „totuşi, dacă oamenii ar avea uzul
raţiunii, pe care pretind că-3 au, com unităţile ar putea
fi protejate, cel puţin îm potriva am eninţării bolilor in ­
tern e . . . P rin urm are, când ajung să se dezintegreze,
nu prin violenţă externă, ci p rin dezordine internă, gre­
şeala nu va fi în oameni p en tru că ei sunt M ateria, ci
fiindcă surit Ziditorii şi cei ce-şi dau lor înşişi dispozi­
ţii44. P unctul de vedere al lui Hobbes e în întregim e fa­
talist. ''Liderii politici au posibilitatea şi capacitatea, prin,
interm ediul raţiunii, de a controla dezordinea. P en tru
Hobbes, asasinatul („violenţa ex tern ă44) este singura m o­
dalitate „n atu rală44 a unei societăţi sau a unei instituţii
de a m uri. A m uri din cauza dezordinii interne — ase­
m ănător bolii — înseam nă sinucidere, c e v a : ce poate fi
p reîn tâm pinat; un acft dş voinţă sau m ai degrabă u n eşec
al voinţei (cu alte cuvinte, ai raţiunii).
* M etafora bolii era folosită în filosofia politică pen­
tru. a în tări apelul la un răspuns raţional. M achiavelli şi
Hobbes au fixat asupra unei părţi a înţelepciunii m edi­
cale im portanţa stopării de tim puriu a bolii grave, cât
Lilmp e relativ uşor de controlat. M etafora bolii ar putea
fi, de asemenea, utilizată p e n tru a încuraja oamenii po­
litici să caute alt gen de anticipare. Lordul Shaftesbury
scria, în 1708: „Oamenii posedă anum ite înclinaţii, că­
rora cu necesitate trebuie să li se dea frâ u liber. A tât
5 — Boala ca m etafo ră SIDA şi m etafo rele ei 65
m intea um ană, cât şi corpul, în mod natural, sunt su p u ­
se unor tu lb u r ă r i. . aşa cum există ferm enţi ciudaţi în
sânge, ferm enţi ce pricinuiesc, în m ulte corpuri, o ex tra ­
ordinară descărcare . . . Dacă medicii ar încerca să do­
molească în tru totul aceşti ferm enţi aii corpului şi să
lovească în um orile aflate în astfel de erupţii, ar putea,
în loc să realizeze o vindecare, să provoace, probabil,
apariţia unei ciume şi să schimbe o m alarie de p rim ă­
vară sau un exces de toam nă într-o febră- epidem ică m a­
lignă. Ei sunt, fără îndoială, ca nişte medicii bolnavi,
din organism ul politic, care simt nevoia să modifice
aceste erupţii m entale şi sub pretextul înşelător al vin ­
decării acestei m âncărim i a superstiţiei şi a salvării su­
fletelor de contagiunea entuziasm ului, să instige în trea­
ga n a tu ră şi să transform e câţiva nevinovaţi carbunculi
într-o inflam aţie şi o gangrenă m ortală“. D upă Shaftes-
bury e raţional să tolerăm un anum it volum de iraţio-
naiitate („superstiţie44, „entuziasm 44), m ăsurile riguros re­
presive agravând probabil dezordinea, mai degrabă de­
cât s-o vindece, prefăcând o neplăcere în tr-u n dezastru.
Organism ul politic n -a r trebui în mod exagerat asistat
medical; n-ar trebui căutat un rem ediu p e n tru fiecare
dezordine.
P e n tru Machiavelli, anticipare; pen tru Hobbes, ra ­
ţiune; p en tru Shaftesury, toleranţă — acestea sunt toate
idei despre felul în care o adevărată iartă a guvernării,
p rintr-o analogie medicală, poate preveni o dezordine
fatală. Se presupune că societatea este esenţialm ente să­
nătoasă; dezordinea, în • principiu, este întotdeauna m a­
niabilă.
*

în epoca modernă, utilizarea imagisticii "bolii în' re­

torica politică implică alte supoziţii, mai p u ţin tolerante.
Ideea m codernă a revoluţiei, bazată pe o evaluare a de­
gradării constante a situaţiei politice existente, spul­
beră vechea, optim ista întrebuinţare a m etaforelor bolii.
John Adams scria în jurnalul său, în. decem brie 1772:
„Perspectiva ce mi se în fă ţişe az ă . . . e foarte sum bră.
Ţara m ea se află într-o grea Suferinţă şi are puţine Mo­
tive de Speranţă . . . T rupul Poporului pare vlăguit de
luptă, ia r V enalitatea, Servilism ul şi P ro stitu ţia rod şi
se întind asemenea unui cancer44. Evenim entele politice
au început, în mod obişnuit, a fi considerate, fără pre~

66
 cedent, radicale; şi, în cele din urm ă, atât tu lb u rările ci­
vile, cât şi războaiele au ajuns să fie înţelese ca adevă­
rate revoluţii. Cum era de aşteptat, odată cu Revoluţia
franceză, nu cu cea am ericană, m etaforele bolii, în înţe­
lesul lor modern, şi-au câştigat drepturile cuvenite —
mai ales prin reacţia conservatoare faţă de ea. în Reflec-
tions on the Revolution in France (1790), Edm und Burice,
com parând-o cu vechile războaie şi tu lb u rări civile, o
considera de un caracter cu totul nou. înainte, indiferent
de calam itate, „organele . ... statului, oricât de zdrobite,
continuau să existe44. Dar, se adresează el francezilor,
„confuzia voastră actuală a atacat, precum o paralizie,
însăşi fân tân a vieţii44.
Aşa cum teoriile clasice ale polis-ului au făcut loc
teoriei celor p a tru um ori, tot astfel ideea m odernă de
politică a fost com plinită cu ideea m odernă de boală.
Boala înseam nă moarte. B urke invoca paralizia (şi „ul­
cerul viu al unei memorii corozive44). C urând accentul
s-.a pus pe bolile dezgustătoare şi fatale. Iar astfel de
boli nu pot fi nici stăpânite, nici tratate; ele trebuie ata­
cate. în Q uatre-vingt treize (1874),' rom anul lui Hugo
despre R evoluţia franceză, revoluţionarul G auvin, con­
dam nat la ghilotină, absolvă Revoluţia de toate m ăce­
lurile, inclusiv de im inenta lui execuţie: „fiindcă e o
fu rtu n ă. Şi o fu rtu n ă ştie întotdeauna ce face . . . Civi­
lizaţia era în gheara ciumei; această vijelie vine în aju­
tor. Poate nu e suficient de selectivă. D ar poate proceda
altfel? I s-a încredinţat sarcina grea să ia cu sine boa­
la! In faţa oribilei infecţii, înţeleg furia vijeliei44.
E puţin probabil că acea violenţă revoluţionară va fi
justificată p en tru ultim a dată, plecându-se de la ideea
că societatea suferă de o boală esenţială, înfiorătoare.,
în treb u in ţările m elodram atice ale m etaforei bolii, în dis­
cursul politic modern, im plică o' idee punitivă: despre
boală nu ca o pedeapsă, ci ca un simptom al răului, ceva
ce trebuie, pedepsit.
M işcările totalitare m oderne, fie de dreapta, fie de
stânga, au fost m ai cu seam ă —■ şi în mod revelator —
înclinate să folosescă im agistica bolii. P en tru nazism, ci­
neva de origine „rasială44 m ixtă era asem enea unui sifi­
litic. Evreim ea europeană a fost în repetate rân d u ri ase­
m ănată eu sifilisul şi cancerul ce trebuie extirpat. Me­
taforele bolii erau o tem ă principală de discuţie în pole-
micile bolşevicilor, iar Troţki — polem istul com unist cel

67
mai înzestrat — le folosea cu o extrem ă generozitate,
mai ales după surghiunirea, în 1929, din U niunea So­
vietica. Stalinism ul era nu m it holeră, sifilis şi cancer.18
în treb u in ţarea doar a bolilor fatale pentru im agistica po-
lijtiicâ conferă m etaforelor un caracter m ult m ai incisiv.
Astăzi, a com para un evenim ent sau o situaţie politică
cu o boală înseam nă a atribui o vină şi a prescrie o
pedeapsă.
Aceasta e adevărat îndeosebi în folosirea cancerului?
ca m etaforă. Ceea ce echivalează, înainte de toate, cu a
spune că evenim entul sau situaţia este indeterm in at şi
irem ediabil prim ejdioasă. Există num eroase antecedente^
Hitler, în prim a lui broşură politică, o diatribă antise-
mitică scrisă în septem brie 1919, acuza evreii că produc
,,o tuberculoză rasială printre naţiuni*4.19 Tuberculoza îşi.
mai m enţinea încă prestigiul de cea m ai stabilă şi mai
culpabilă boală a secolului al X lX -lea. (Să ne ream in­

18 Cf. Isalac D eutscher, T h e P rophat Outccist: T ro tsk y , 1929—

1940 (1963): „A num ite m ăsuri", scria T ro ţk i lui [P hilip] R ahv,
[în 21 m a rtie 1931], „ su n t n ecesare p e n tru a lu p ta îm p o triv a
falsei teorii, şi a ltele p e n tru lu p ta îm p o triv a e p id em iei de ho­
leră. Stai in este in co m p arab il m ai a p ro a p e de h o le ră d e c â t de
o teorie falsă. L u p ta tre b u ie să fie p u te rn ic ă , n e c ru ţă to a re şi
nem iloasă. O n otă de « f a n a tis m » ... e sa lu ta ră ". Şi: „T roţki
v o rbea d e «sifilisul stalin ism u lu i» sau de « can ceru l care tre b u ie
e x tirp a t d in m işcarea m u n cito rească folosind u n fie r în ro -
■ş i t . .
E ' re m a rc a b il fa p tu l că S a lo n u l canceroşilor al lu i S oljeni-
ţin efectiv n u u tilizează can ceru l ca m etafo ră — p e n tru sitaili-
nism sau p e n tru nim ic altcev a. A u to ru l n u şi-a d e n a tu ra t ro ­
m an u l atu n c i când, sp erân d să-l publice în U n iu n e a Sovietică,
m ă rtu rise a Com isiei U n iu n ii S criito rilo r, în 1967, că titlu l
n u re p re z in tă „Vreun sim bol", a şa cum a fost acuzat, şi că
„subiectul e în m od p recis şi lite ra l cancerul".

19 „ P u te re a [evreului] este p u te re a b a n u lu i c are se m u ltip lică,

sub fo rm a dobânzii, fă ră e fo rt şi la n e sfâ rşit în m âin ile lui,
im p u n ân d n a ţiu n ilo r u n a din cele m ai p rim e jd io ase s c la v ii. . .
T ot ce-i face pe oam eni să n ăzu iască sp re id e a lu ri m ai în a lte ,
fie relig ia, socialism ul sau dem o craţia, n u e d e c â t m ijlo cu l a tin ­
gerii u n u i scop, a satisfacerii setei de b a n i şi de p u tere. în d e ­
letn icirile ev re u lu i p ro d u c o tu b ercu lo ză ralsială p rin tre n a ­
ţiu n i . . . “. J u liu s L an g b eh n , u n p re c u rso r al ideologiei naziste
de la sfâ rşitu l secolului al X lX -le a , îi n u m e a p e ev rei „d o ar
cium ă şi o h o le ră trecăto are". I a r în im ag in ea tu b ercu lo zei, folo­
sită de H itle r, d e ja e x istă ceva u şo r tra n s fe ra t în lu m ea cance­
ru lu i: id eea că p u te re a evreiască „se m u ltip lic ă fă ră e fo rt şi la
n esfârşit".

68
tim com paraţia lui Hugo dintre tuberculoză şi m ona­
hism). D ar naziştii şi-au m odernizat prom pt retorica,
in tr-ad ev ăr m etaforele cancerului fiind cu m u lt mai
potrivite scopurilor lor. Cum se spunea în discursurile
despre „problem a evreiască44, în tot cursul anului 1930,
p en tru a tra ta un cancer trebuie să taii cât m ai m ult din
ţesutul sănătos care-1 înconjoară. Im agistica bolii pre-
scria, p e n tru nazişti, tratam en tu l radical, spre deosebi­
re de tratam entul- mai „blând44 considerat propriu tu b er­
culozei —- diferenţa dintre sanatorii (cu alte cuvinte,
exilul) şi operaţie (altfel spus, crematoriile). (Evreii erau,
de asemenea, identificaţi cu/şi deveneau o m etaforă pen­
tru viaţa citadină — cu retorica nazistă rep etân d toate
clişeele rom antice despre oraşe ca mediu, al debilităţii,
exclusiv cerebral, m oral contam inat şd insalubru.)
A descrie un fenom en cum e cancerul înseam nă o
incitare la violenţă. Folosirea cancerului în discursul
politic încurajează fatalism ul şi justifică m ăsurile „se­
vere44 — suficient de stricte pen tru a consolida ideea
larg răspândită că boala e cu necesitate fatală. Conceptul
de boală nu e niciodată nevinovat. Deşi s-ar putea ar-
gum eta că m etaforele cancerului sunt în ele înseşi, în
mod im plicit, genocidale. Nici o teorie politică anum e nu
pare să aibă monopolul asupra acestei m etafore. Troţki
num ea stalinism ul cancerul m arxism ului; în u ltim ul an,
în China, grupul celor p a tru a devenit, p rin tre altele,
„cancerul C hinei44; John Dean ■explica afacerea W ater-
gate lui N ixon: „Avem în interior un cancer —■aproape
de Preşedinţie —• şi care se extinde44. M etafora standard
a controverselor arabe — auzită de evrei la radio în fie­
care zi, în ultim ii douăzeci de ani — e că Israelul re ­
prezintă „un cancer în inim a lumii arabe44 sau „cancerul
O rientului M ijlociu44, iar un ofiţer din forţele libaneze
creştine, asediind itabăra de refugiaţi palestinieni de la
Tal Z aatar, în august 1976, o num ea „un cancer în tru p u l
libanez44. Pare să-i fie greu m etaforei 'cancerului să re­
ziste celor care doresc să-şi exprim e indignarea. Aşa,
Neal A scherson scria, în 1969, că afacerea Slansky „a
fost — este — un uriaş cancer în trupul statului şi a
naţiunii cehoslovace44; Sim on Leys vorbeşte, în Chinesse
Slwdoivs, despre „cancerul maoist care m ănâncă faţa
Chinei44; D. H. Law renee num ea m asturbaţia „cel mai
ascuns şi mai periculos cancer al civilizaţiei noastre'4; în

69
sfârşit, eu însăm i am scris, în toiul disperării războiu­
lui din Vietnam , că „rasa albă e cancerul istoriei um a­
n e 6.
Dar cum să fii sever, din punct de vedere moral, la
sfârşitul secolului al X X -lea? Cum, atunci când există
a tâ t de m ulte lucruri faţă de care trebuie să te arăţi se­
ver?; cum, atunci când avem sentim entul răului, în
schimb nu mai avem lim bajul religios sau filosofic pen­
tru a vorbi cu inteligenţă despre rău? încercând să în ţe ­
legem rău l „radical*4 sau „absolut, căutăm m etafore po­
trivite. D ar m etaforele bolii m oderne sunt toate te n ta ­
tive fără valoare. Celor bolnavi cu adevărat de cancer le
foloseşte prea puţin auzul num elui bolii lor, rostit m e­
reu ca un rezum at al răului. Un evenim ent istoric sau
o situaţie dificilă sunt asem enea unei boli doar în sensul
cel m ai lim itat. Iar m etafora cancerului e în mod deose­
bit stupidă. Ea reprezintă perm anent o încurajare de a
sim plifica ceea ce e complex şi o invitaţie la făţărnicie,
dacă nu la fanatism .
E instructiv să com parăm imaginea cancerului cu cea
a gangrenei. Având câteva proprietăţi m etaforice iden­
tice cu ale cancerului, gangrena apare din nim ic; se ră s­
pândeşte; e respingătoare — pare să fie încărcată cu to t
ceea ce doreşte un polemist. A fost, într-adev ăr, folosită
intr-una din im portantele polemici m orale îm potriva fo ­
losirii de către francezi a to rtu rii în A lgeria, în anii
’5Q; titlu l celebrei cărţi care demasca această to rtu ră se
num ea Gangrene. însă există o im portantă d iferen ţă în ­
tre m etaforele cancerului şi ale gangrenei. Mai întâi,
cauza gangrenei e cunoscută. Ea e externă (gangrena se
poate naşte dintr-o zgârietură); cancerul e înţeles ca o
boală m isterioasă, cu m ultiple cauze, interne şi deopo­
trivă externe. în al doilea rând, gangrena nu e un
dezastru a tât de atotcuprinzător. Ea duce adesea la am ­
putare, m ai rar la m oarte; cancerul, se adm ite că, în cele
mai m ulte cazuri, duce la m oarte. Nu gangrena — şi nici
ciuma (în pofida încercărilor insistente .ale u n o r scriitori
atât de diferiţi' precum A rtaud, Reich şi Camus de a o
im pune ca m etaforă p en tru deprim ant şi dezastruos) — ci
cancerul răm âne cea mai radicală dintre m etaforele bolid.
Şi tocmai fiindcă e a tâ t d e radicală, ea este eXfcrem de
tendenţioasă — o m etaforă potrivită pentru paranoici,
p en tru cei ee simit nevoia să schimbe cam paniile în cru ­

70
ciade, p e n tru fatalişti (cancer = m oarte) şi p e n tru cei
dom inaţi de un optimism revoluţionar a-istoric (ideea
că num ai schim bările cele mai radicale sun t de dorit).
A tâta tim p cât hiperbola, a tât de m ilitaristă, răm âne ata­
şată descrierii şi tratam en tu lu i cancerului, ea este o m e­
taforă extrem de nepotrivită p entru iubitorii de pace.
E, desigur, posibil ca lim bajul despre cancer să evo­
lueze în anii ce vin. El trebuie să se schimbe decisiv,
când boala va fi, în sfârşit, înţeleasă şi ra ta vindecărilor
va creşte. Deja se schimbă, odată cu descoperirea unor
noi form e de tratam ent. Cum chem oterapia înlocuieşte
din ce în ce mai m ult radiaţia în tratam entul bolnavilor
de cancer, o form ă eficientă de tratam ent (deja un tra ­
tam ent suplim entar cu o valoare confirmată), pare ve­
rosim il să fie descoperită în tr-u n gen de im unoterapie.
Conceptele au început să se schimbe în anum ite cer­
curi medicale, în care doctorii se concentrează asupra
înm ulţirii rapide a răspunsurilor imunologice la cancer.
Cum lim bajul tratam entului evoluează de la m etaforele
m ilitare ale stării de război agresive la m etaforele p re­
zentând „apărarea n aturală" a corpului (ceea ce se n u ­
m eşte „sistem im unodefensiv" sau — pen tru a rupe de­
finitiv cu m etafora m ilitară — „com petenţa im ună" a
corpului), cancerul va fi în parte de-m itizat; şi e posi­
bili să putem com para ceva c u uin cancer fără să im pli­
căm nici un diagnostic fatalist, nici o însufleţitoare che­
m are la luptă cu orice preţ, indiferent cât de m ortal şi
de insidios ar fi duşmanul. Abia pe urm ă va fi probabil
permis, din punct de vedere moral, ceea ce n u e perm is
astăzi — să folosim cancerul ea metaforă.
D ar atunci, poate nim eni nu va mai dori să compare
nim ic îngrozitor eu cancerul. Din m om ent ee interesul
m etaforei c o n stă , mai ales în faptul că se referă la o
boală a tâ t de învăluită în m istificare, a tâ t de îm povă­
rată cu fantezia fatalităţii inevitabile. Din m om ent ce
opiniile noastre despre cancer şi m etaforele pe care i
le-am im pus sunt a tât de m ult un vehicul p e n tru m ul­
tele insuficienţe ale acestei culturi, p en tru atitudinea
noastră superficială faţă de m oarte, p en tru anxietăţile
noastre faţă de sensibilitate, pentru nechibzuitele, indi­
ferentele noastre răspunsuri faţă de „problem ele creş­
terii" noastre reale, p en tru inabilitatea de a construi o
societate industrială avansată, care să regleze în mod

71
decent consum ul şi pentru tem erile justificate în fa ţa
cursului tot mai violent al istoriei. Voi prezice că m e­
tafora cancerului va fi desuetă cu mult. înainte ca pro­
blemele pe care le-a reflectat cu atâta stăru in ţă să fie
rezolvai*, e.
SIDA ŞI METAFORELE EI
Recitind astăzi BOALA CA METAFORA,
am reflectat la:
 1

P rin m etaforă n-am înţeles nici mai m ult nici mai

p u ţin decât cea m ai veche şi mai concisă definiţie pe
care o cunosc, aceea a lui A ristotel, din Poetica: „M eta-
fo ra“, scria A ristotel „e trecerea asupra un u i obiect a
num elui altui obiect44. A firm aţia că un obiect există sau
se aseam ănă cu ceva-ce-nu-există e o operaţie m entală,
la fel de veche ca şi filosofia şi poezia şi teren u l fertil
al celor m âi m ulte categorii de înţelegere, inclusiv în ţe ­
legerea ştiinţifică şi expresivitatea. (Şi p en tru a de­
m onstra aceasta, am p refaţat polemica îm potriva m eta­
forelor bolii, în tr-u n eseu scris acum zece ani, cu un
scurt şi pasionat preludiu al m etaforei, în falsul exor­
cism al seducţiei gândirii metaforice.) F ără îndoială, n u
putem gândi fără m etafore. Ceea ce nu înseam nă că nu
există unele m etafore de la a căror în treb u in ţare nu
trebuie să ne abţinem cu desăvârşire sau să încercăm să
ne abţinem . Aşa cum, desigur, orice gândire înseam nă
interpretare. Ceea ce nu înseam nă că, uneori, n u e corect
să fii „îm potriva44 interpretării.
Să luăm , de pildă, o persistentă m etaforă care a mo­
delat a tâ t de m ult (şi o obscurizat înţelegerea) vieţii p o ­
litice a acestui secol, cea care distribuie şi polarizează
atitudini şi m işcări sociale potrivit relaţiei lor cu „stân­
ga44 sau „dreapta44. Term enii îşi au sursa în R evoluţia
Franceză, în aranjarea pe scaune a m em brilor A dunării
Naţionale, în 1789, când republicanii şi radicalii stăteau
în stânga preşedintelui, ia r m onarhiştii şi conservatorii,
în dreapta. D ar singură m em oria istorică nu poate da
seama de uim itoarea longevitate a acestei m etafore. Pare
m ai probabil că persistenţa ei în discursul despre arta gu­
vernării, până. în zilele noastre, se datorează unei resim ­
ţite adecvări la im aginaţia m odernă, seculară a m etafo­
relor născute din orientarea corpului în spaţiu -— stân­
ga şi dreapta, sus şi jos, înainte şi înapoi — pen tru
descrierea conflictului social, o practică m etaforică prin

75
care s-a adăugat ceva nou îndelungatei prezentări a so­
cietăţii ca un fel de organism, un foarte disciplinat or­
ganism condus de un „cap44. Aceasta a fost m etafora do­
m inantă a form ei de guvernare de la Platon şi până la
A ristotel, probabil datorită u tilităţii ei în justificarea re ­
presiunii. Mai m ult chiar decât com pararea societăţii cu
o familie, com pararea ei cu un organism face conduce­
rea au to ritară a unei societăţi să pară inevitabilă, im u­
abilă.
Rudolf Virchow, fondatorul patologiei celulare, oferă
unul din rarele exemple semnificative, din pu n ct de ve­
dere ştiinţific, ale procedeului invers, folosind m etafo­
rele politice pen tru a vorbi despre corp. în controver­
sele biologice din anii ’50 ai secolului trecut, m etafora
statului liberal e cea pe care Virchow o consideră u tilă
în form ularea teoriei sale a celulei ca unitate fu ndam en­
tală a vieţii. O ricât de complexe ar fi stru ctu rile lor,
organismele sunt, înainte de toate, pur şi sim plu „m ulti­
celulare44, cum s-ar spune ,,de m ai m ulte cetăţenii“ ; cor­
pul este o „republică44 sau, o „com unitate u n ita ră 44. P rin ­
tre savanţii-retoricieni, Virchow era un nonconform ist,
n u din cauza politicii m etaforelor sale care, după stan ­
dardele jum ătăţii secolului al X lX -lea, sunt an ti-au to ri-
tare. Dar com pararea corpului cu o societate, liberală sau
nu, e mai p uţin obişnuită decât com paraţiile cu alte siste­
me complexe, integrate, cum ar fi o m aşină sau o în tre ­
prindere economică.
La începuturile medicinii occidentale, în Grecia, m e­
tafore im portante pentru, unitatea corpului erau îm p ru ­
m utate din arte. O astfel de m etaforă, arm onia, a fost
tratată cu dispreţ câteva secole mai târziu de Lucretius,
care susţinea că nu poate recunoaşte ideea organism ului
um an compus din organe esenţiale şi ne-esenţiale, şi nici
chiar m aterialitatea corpului: cu alte cuvinte, a morţii.
Iată ultim ele versuri ale lui Lucretius, de respingere
a m etaforei muzicale — cel dintâi atac pe care-1 cunosc
îm potriva gândirii m etaforice despre boală şi sănătate:

„Poţi din aceasta cunoaşte că nu au sem inţele toate

R osturi la fel şi viaţa n-o sprijină deopotrivă,
Ci mai cu seamă sem inţe de aer şi foc sunt acele
Care au grijă ca-n m em bre viaţa să ni se păstreze;
Deci chiar în tru p ni se află căldură, su flare,vitală,
Care din m em brele noastre se duc în tr-a m orţii clipită.

76
Cum adineaori găsit-am că spirit şi suflet sunt parte
Numai a trupului, lasă cuvântu-arm onie uitării;
Din H eliconul înalt pen tru muzică fost-a adus el,
Sau poate chiar cântăreţii lu atu -l-au din vreo parte
Şi la un lucru-1 trecură, ce nu-şi avea num ele propriu.
Oricum ar fi, să şi-l ţină, ia r tu să m-asculţi m ai
dep arte44.
De rerum natura, III, 124— 135

O istorie a gândirii m etaforice despre corp, la acest

p u tern ic nivel de generalitate, va include m ulte imagini
luate din alte arte şi din tehnologie, cu deosebire din
arh itectu ră. Unele m etafore sunt anti-explicative, ase­
m enea predicii sau poeticului, noţiune form ulată de
S fântul Apostol Pavel p rin im aginea tru p u lu i ca un
tem plu. A ltele au o rem arcabilă rezonanţă ştiinţifică, ase­
m enea ideii corpului ca o uzină, o imagine a funcţionă­
rii corpului sub sem nul sănătăţii şi a trup u lu i ca o for­
tăreaţă, im agine care pune în prim plan catastrofa.
Im aginea fortăreţei are o lungă genealogie p reştiinţi-
fică, îm preună cu boala însăşi ca m etaforă p en tru m oar­
te, p en tru fragilitatea um ană şi vulnerabilitate. în m a­
rele său ciclu romanesc închinat bolii, D evotions upon
Em ergent Occasions (1627), scris când autorul credea că
moare, John Donne prezintă m aladia ca un duşm an ce
invadează, care asediază fortăreaţa-corp: „Studiem Să­
n ătatea şi chibzuim cu privire la alim entele noastre, la
b ău tu ră, aer şi exerciţii, cioplind şi şlefuind fiecare
p iatră care in tră în această construcţie; şi astfel Sănă­
tatea noastră este o îndelungă şi riguroasă îndeletnicire.
D ar în tr-o clipă un tu n dărâm ă totul, răsto arn ă totul,
distruge totul; o Boală neprevenită, cu toată osteneala
noastră, nebănuită, în ciuda curiozităţii n o a s t r e . . . 44.
A num ite p ărţi ale corpului sunt m ai fragile decât
altele: creierul şi ficatul, scrie Donne, sunit capabile să
suporte asediul unei febre „nefireşti44 sau „rebele44, care
„va arunca inim a în aer ca o mină, într-o clipă44. în im a­
ginile autorului, cea care invadează este boala. G ândirea
m edicală m odernă începe, s-ar putea spune, în m om entul
în care vulgara m etaforă m ilitară devine specifică, ceea
ce se poate întâm pla doar prin apariţia unui nou gen de
cercetare reprezentată de patologia celulară a lui V ir-
chovv şi prin tr-o m ai exactă înţelegere a faptu lu i că bo­
lile su n t cauzate de organisme tipice, identificabile şi vi­

77
 zibile (cu ajutorul unui microscop). M edicina a început
să fie cu adevărat eficace şi m etaforele m ilitare să do­
bândească o nouă credibilitate şi precizie in m om entul
în care invadatorul a fost văzut nu ca o boală, ci ca m i­
croorganismul ce provoacă boala. Din acest m om ent,
m etaforele m ilitare au ajuns să inspire, din ce în ce m ai
m ult, toate aspectele descrierii situaţiei medicale. Boala
e văzută ca o invazie de organisme străine, la care cor­
pul răspunde prin propriile lui operaţii m ilitare, cum a r
fi de pildă m obilizarea „apărării44 imunologice; m edicina
e „agresivă44, ca în lim bajul celor mai m ulte chem ote-
rapii.
M etafora mai puţin rafinată supravieţuieşte în edu­
caţia sanitară publică, unde boala e obişnuit prezentată
ca invadând societatea, eforturile de a reduce ra ta m or­
talităţii p en tru o anum ită boală fiind num ite luptă, con­
flict sau război. M etaforele m ilitare au devenit influente
la începutul secolului în cam paniile de fam iliarizare a
populaţiei cu problemele sifilisului, în tim pul prim ului
război mondial, iar după război cu ale tuberculozei. Un
exem plu din cam pania îm potriva tuberculozei, dusă în
Italia anilor ’20, e afişul in titu lat Guerre alle Mosche
(Război îm potriva muştelor), afiş care ilustrează efectele
m ortale ale bolilor provocate de muscă. M uştele înseşi
su n t înfăţişate ea u n avion 'inamic, lansând bombe ale m o r
ţii asupra unei populaţii nevinovate. Bombele poartă in ­
scripţii. Pe una se poate citi: Microbi. Pe alta, Germi
della tisi, germ eni aii tuberculozei'. Pe alta scrie p ur şi
simplu Mallatia, boală. Un schelet „înveşm ântat44 în tr-o
m antie neagră, cu o glugă, călăreşte musca din faţă ca
pasager sau pilot. Pe un alt afiş intitulat: Cu aceste
arme vom birui tuberculoza, figura m orţii e prezentată ţin ­
tuită, cu săbiile scoase, fiecare sabie purtând o inscripţie
indicând m ăsura de com batere a tuberculozei. P e o lam ă
scrie „curăţenie44. Pe alta, „soare44. „A er44. „O dihnă.44.
„H rană adecvată44. „Igienă44 (Bineînţeles, nici una din
aceste armie nu avea vreo semnificaţie. Ce biruie, altfel
spus, ce vindecă tuberculoza sunt antibioticele, descope­
rite abia douăzeci de >ani mai târziu, prin aniii ’40.)
De unde, altădată, doar medicul p u rta bellum contra
morbum, război îm potriva bolii, astăzi e angajată în ­
treaga societate. într-adevăr, transform area operaţiunii
m ilitare în|tr-um prilej de m obilzare ideologică în m asă
a făcut noţiunea de război bună ca m etaforă p e n tru tot

78
felul de cam panii am el iorali ve ale căror scopuri su n t în ­
dreptate către înfrângerea unui „duşm an44. Am p u rta t
războaie îm potriva sărăciei, înlocuite acum de „războiul
îm potriva drogurilor14, la fel cum am p u rta t războaie îm ­
potriva unor boli tipice, asem eni cancerului. în tre b u in ­
ţarea abuzivă a m etaforei m ilitare poate, fi inevitabilă
intr-o societate capitalistă, o societate oare lim itează to t
m ai m u lt scopul şi credibilitatea apelurilor la principiul «
etic şi în care se consideră o absurditate a nu supune
acţiunile un u i individ calculului propriului interes şi
profitabilităţii. Războiul este una din puţinele activităţi
pe care oamenii nu trebuie s-o vadă „realist44; altfel
spus, să nu se uite cu un ochi la cheltuieli şi la rezul­
tatu l practic. în războiul total, cheltuielile su n t ex tra ­
ordinare şi nechibzuite — războiul fiind definit ca o
urgenţă p en tru care nici un sacrificiu nu este excesiv.
D ar războaiele îm potriva bolilor nu sunt doar chem ări
!l)a m ai m ultă stăru in ţă şi la sum e m ai m ari cheltuite
p e n tru cercetare. M etafora traduce în viaţă m odul în
care înspăim ântătoarele boli sunt im aginate mai ales ca
un „ altu l44 străin, aşa cum inam icii su n t. im aginaţi in ­
tr-u n război m odern; iar drum ul de la dem onizarea bolii
La atrib u irea vinovăţiei pacientului e unul inevitabil,
n-are im portanţă dacă pacienţii sunt consideraţi ei în­
şişi victime. Victimele sugerează inocenţă. Iar inocenţa,
după logica .inexorabilă ce guvernează toate cuvintele
aflate în relaţie, sugerează vinovăţie.

M etaforele m ilitare contribuie la stigm atizarea unor

boli şi, prin extensie, a celor bolnavi. D escoperirea stig­
m atizării oam enilor suferind de cancer m -a îndem nat să
scriu Boala ca metaforă.
Cu doisprezece ani în urm ă, cînd eu însăm i m-am
îm bolnăvit de cancer, ceea ce m-a exasperat îndeosebi
— şii m i-a ab ătu t a te n ţia de la propria m ea (teroare şi
disperare în faţa sum brelor pronosticuri ale doctorilor —
a fost să văd cât de m ult reputaţia acestei boli adăuga
suferinţei celor ce o au. M ulţi bolnavi ou care am vorbit
în tim pul spitalizărilor m ele iniţiale, ca şi alţii pe care
aveam să-i întâlnesc în urm ătorii doi ani şi ju m ătate de
chem oterapie, ca pacient extern în num eroase spitale
din Statele U nite şi F ran ţa, îşi m anifestau dezgustul
faţă de boală şi un fel de ruşine. P ăreau să fie fascinaţi

79
 de fanteziile bolii lor, faţă de care eu eram com plet In­
diferentă. Şi am descoperit că unele din aceste noţiuni
erau opusul unor opinii despre tuberculoză, a stă z i. eu
totul discreditate. Aşa cum tuberculoza a fost privită
adesea sentim ental, ca o sporire a identităţii, cancerul a
fost p riv it cu o repulsie iraţională, ca o dim inuare a si­
nelui. Existau, de asemenea, ficţiuni sim ilare privind
responsabilitatea şi predispoziţia caracterologică la boa-,
lă: cancerul este im aginat ca o boală la care sunt p re ­
dispusă mai ales cei învinşi psihic, inexpresivi, reprim aţi
— cu deosebire cei care şi-au reprim at team a sau em o­
ţiile sexulale, aşa cum tuberculoza era im aginară, în to t
cursul secolului al X lX -lea şi începutul secolului XX
(mai exact, până la descoperirea tratam entului ei) ca o
boală capabilă să-i lovească pe cei hipersenzitivi, talen ­
taţi şi pasionaţi.
Aceste paralelism e dintre m iturile tuberculozei, faţă
de care ne putem simţi cu toţii superiori astăzi şi su p er­
stiţiile despre cancer, cărora m ulţi bolnavi, îm preună cu
familiile Lor, le d a 1*» crezare in. 1, mi ao oferit strategia
principală p en tru eseul pe care am hotărât să-l scriu
despre m istificările din jurul cancerului. N-am crezut că
va fi util — dar am dorit să fie util -— a spune, totuşi,
încă o poveste la persoana întâi, despre felul în care ci­
neva a aflat, ea sau el, că are cancer, despre felul în
care a plâns, s^-a zbătut, a fost m ângâiat, a su ferit sau
şi-a făcut curaj — cu toate că această poveste este şi po­
vestea mea. O naraţiune, am im presia, va fi m ai puţin
valoroasă decât o idee. P en tru plăcerea n arativ ă voi
apela la alţi autori; şi chiar dacă-mi veneau pe loc în
m inte mai m ulte exemple din literatu ră p en tru ferm e­
cătoarea boală num ită tuberculoză, am descoperit diag­
nosticul cancerului ca boală a celor ce n-au (trăit cu
adevărat în cărţi precum Moartea lui Ivan Tlici a lui
Tolstoi, Ricem an Steps de Arnold B enett şi Le Journal
dl un cure de campagne al lui Bernanos.
Şi astfel m i-am scris cartea, am scris-o foarte repede,,
îndem nată de râvna evanghelică, dar şi de în g rijo rarea
de-a nu şti cât tim p m i-a mai răm as pentru tră it şi scris.
Scopul m eu a fost să uşurez suferinţa de prisos, ex act
aşa cum a form uiat-o Nietzsche în tr-u n pasaj din Mor-
genrote, pe oare l-am descoperit recenlt: „M editând la
boală! A calma im aginaţia suferindului, aşa încât, cel
puţin, să nu mai sufere, ca până acum, gândind mai m u lt

80
 la boală decât din cauza bolii însăşi; aceasta, cred, ar
însem na ceva! A r însem na enorm !11
Scopul cărţii mele era să calmez im aginaţia, n u s-o
incit. Nu să confer o sem nificaţie, ceea ce constituie
ţin ta tradiţională a oricărei strădanii literare, ci să privez
ceva de înţeles: să aplic donquijoteasca şi extrem de po­
lemica strategie „îm potriva in terp retării44, la lum ea rea­
lă. S-o aplic corpului. Scopul m eu era, mai presus de
toate, unul practic. P e n tru că era trista m ea observaţie,
repetată m ereu şi m ereu, că ornam entele m etaforice care
deformează experienţa bolii canceroase au consecinţe
foarte reale: ele împiedică oamenii să caute un tratam en t
suficient de grabnic sau să facă un efort m ai m are pen­
tru a obţine un tratam en t com petent. M etaforele şi m i­
turile, am fost convinsă, ucid. (De pildă, ele îi fac pe
bolnavi absurd de tem ători faţă de procedee folositoare,
cum este chem oterapia şi le încurajează credinţa în tra ­
tam ente cu desăvârşire lipsite de eficienţă, cum sunt
dieta şi psihoterapia.) Am dorit să ofer a lto r oameni
care-au fost bolnavi şi celor ce se îngrijesc de ei în ­
şişi un in stru m en t de dezintegrare a acestor m etafore, a
acestor inhibiţii. Am sperat să-i conving pe cei îngroziţi
d? boală să consul1e doctorii, sau să-i schimbe pe cei in­
com petenţi eu alţii com petenţi, capabili să le ofere îngri­
jirea adecvată. Să considere cancerul doar o boală — una
foarte serioasă, dar num ai o boală; Nu un blestem , nu o
pedeapsă, nu o ruşine. F ă ră „înţeles41. Şi nu obligatoriu o
condam nare la m oarte (una din m istificări eslte punerea
sem nului de egalitate între cancer şii moarte). Boala ca m e­
tafora nu este num ai o polemică, ea este o explicaţie. Spu­
neam: determ ină-! pe medici să-ţi spună adevărul; fii un
pacient inform at, acitiv; caultă-ţi singur un tra tam en t co­
respunzător, fiindcă un astfel de tra tam en t există (în
stupiditatea larg răspândită). Deşi Rem ediul n u exisită,
m ai m ult de jum ătate din cazuri pot fi vindecate p rin ac­
tualele m e'ode de tratam ent.
In deoeniM ce ;a u rm a t scrierii Bolii ca m etaforă, tim p
în care m-am vindecat de propriul m eu cancer, tu lb u rân d
pesim ism ul doctorilor mei, atitudinile faţă de boală s-au
schimbat. A te îm bolnăvi de cancer nu m ai reprezintă
a tâ t de m ult o Istigmăl, cancerul nu m ai e un
creator de „identitate p ră d a tă 44 (ca să folosesc ex­
presia lui Erw ing Goffman). C uvântul e ro stit
m ai' liber şi cei dispăruţi nu mai sunt prezentaţi

6 — Boala ca m etafo ră — SIDA şi m etafo rele ei 81

 £
în an unţurile m ortuare ca victim e ale unei „îndelungate
boli“. Deşi medicii europeni şi japonezi obişnuit comu­
nică şi acum diagnosticul de cancer mai întâi familiei,
sfătuind adesea să fie ascuns pacientului, m edicii am eri­
cani au abandonat efectiv această politică; in tr-a d e v ă r,.o
inform are b rutală a pacientului este astăzi comună. Noua
sinceritate faţă de cancer constituie o parte a aceleiaşi
sincerităţi obligatorii (sau a lipsei de eleganţă) pe care
ne-o oferă diagram ele regiunilor dureroase recto-intesti-
nale sau genitalo-urinare ale liderilor noştri naţionali, p re ­
zentate la televiziune sau pe prim ele pagini ale ziarelor;
e, înîtr-adevăr, din ce în ce mai m ult, o virtute, în socie­
tatea noastră, să vorbeşti despre ceea ce se credea că nu
trebuie m enţionat. Schim barea ppate fi explicată şi p rin
team a doctorilor de procese înitr-o societate litigioasă. Şi
nu în ultim ul rând, între m otivele p entru care cancerul
e tra ta t astăzi cu mai puţină fobie, neîndoielnic cu mai
puţină discreţie decât acum un deceniu, se află şi faptul
că a încetat să fie boala cea mai de tem ut. In anii din
urm ă, unele responsabilităţi ale cancerului au fost su p ri­
m ate p rin apariţia unei noi boli, a cărei putere de a stig­
m atiza şi a cărei capacitate de a crea o identitate prădată
este considerabil mai m are. P are că societăţile sim t ne­
voia unei boli care să se identifice cu răul, să pună vino­
văţia în sarcina ,,victimelor“ ei, deşi e chinuitor să fii ob­
sedat m ai m ult decât de una din aceste boli.

Exact aşa cum s-ar putea prezice despre orice boală

că nu e încă pe deplin înţeleasă şi, deopotrivă, că este
deosebit de refractară la tratam en t — apariţia acestei noi
boli înspăim ântătoare, nouă cel puţin în form a ei epi­
demică, a oferit pe scară largă prilej de m etaforizare a
bolii însăşi.
Riguros vorbind, SIDA — sindrom ul im uno-deficitar
dobândit — nu reprezintă nicidecum num ele unei boli. Ea
estte num ele unei condiţii medicale, ale cărei consecinţe
reprezintă u n spectru de boli. P rin contrast cu sifilisul
şi cancerul, care furnizează prototipuri pen tru m ajo rita­
tea im aginilor şi m etaforelor asociate sidei, ad ev ărata de­
finiţie a acesteia presupune prezenţa altor boli, aşa-nu-
m itele infecţii şi m alignităţi oportuniste. Şi chfctr dacă

82
 n u în acest sens o singură boală, SIDA perm ite, totuşi,
să fie judecată astfel — în parte fiindcă, spre deosebire
de cancer şi asem enea sifilisului, se crede că are o sin­
gură cauză.
SIDA are o genealogie m etaforică dublă. Ca m icro-
proces, ea e prezentată aşa cum e prezentat cancerul: o
invazie. Când problem a centrală este aceea a tran sm iterii
bolii, se invocă o mai veche m etaforă, am intind sifilisul:
poluarea. (O contractăm prin sânge, prin fluidele sexuale
ale celor infectaţi sau prin interm ediul produselor din
sânge contam inat.) Cu toate acestea, m etaforele m ilitare
folosite p e n tru a descrie SIDA au un rol întru câtv a dife­
rit de ale celor utilizate în descrierea cancerului. In cazul
acestuia din urm ă, m etafora eludează problem a cauzali­
tăţii (un subiect încă obscur în cercetarea bolii), luând în
considerare doar punctul în care celulele nom ade din
interiorul corpului se transform ă, părăsind, în cele din
urm ă, poziţia sau organul iniţial pentru a invada alte or­
gane sau sistem e — o subversiune domestică. In descrie­
rea sidei, duşm anul e cel ce provoacă boala, un agent con­
tagios v enit din afară: „Invadatorul e extrem de mic, de
aproxim ativ şaisprezece mii de ori mai mic decât vârful
unui ac . . . Cercetaşi ai sistem ului im u n itar al corpului,
celule m ari num ite macrofage sim t prezenţa m inusculu­
lui in tru s şi alertează' im ediat sistem ul im unitar. A cesta
începe să mobilizeze o arm ată de celule care, p rin tre al­
tele, produc anticorpi, p e n tru a face faţă am eninţării.
Virusul, SIDA ignoră deschis num eroase celule din sânge,
întâlnite în calea sa, evită înaintarea rapidă a ap ărăto ri­
lor şi-şi caută adăpost la m aestrul coordonator al siste­
m ului im unitar, o celulă T care-i oferă ajutor . . .“ Acesta
este lim bajul paranoiei politice, cu neîncrederea caracte­
ristică a lum ii pluraliste. Un sistem de, apărare constând
din celule „care, “p rin tre altele, produc anticorpi pen tru
a face faţă am eninţării“, nu este, în mod previzibil, pe
m ăsura unui invadator care înaintează „deschis“. Un iz
de science-fiction, deja prezent în discuţia despre cancer,
e chiar m ai înţepător în relatările despre SIDA. C itatul
e luat din Tim e magazine, sfârşitul lui 1986, cu infecţia
prezentată ca o tehnică avansată de război, p e n tru care
suntem pregătiţi (şi cu care suntem obişnuiţi) p rin in te r­
mediul fanteziilor liderilor noştri şi a spectacolelor video,
în epoca războiului stelelor şi a invadatorilor ex tra-
tereşti, SIDA s-a dovedit o boală extrem de com prehen-

83:
Siibilă: „La suprafaţa 'acestei celule, virusul descoperă un
receptor în care una din proteinele sale învelitoare se
potriveşte perfect, ca o cheie în tr-u n lacăt. A costând îm ­
preună cu celula, el pătrunde prin m em brana acesteia,
fiind deposedat, în cursul evoluţiei, de învelişul protec­
to r .. în continuare, invadatorul îşi stabileşte o reşe­
dinţă perm anentă, p rin tr-u n gen . de înstăpânire, fam ilia­
ră n araţiunilor ştiinţifico-fantastice.- Celulele corpului
devin ele înseşi invadatorul. Cu ajutorul unei enzime pe
care virusul o poartă cu el, „virusul dezvelit al sidei îşi
preschim bă ARN-ul în . . ADN, molecula stăpână a vieţii.
'Molecula penetrează apoi nucleul celulei, se introduce ea
însăşi în tr-u n cromozom şi preia o parte a m ecanism ului
celular, orientându-1 spre producerea mai m u lto r viruşi
SIDA. In cele din urm ă, învinsă de produsul ei străin,
celula se um flă şi moare, eliberând un flux de noi viruşi
spre a ataca alte celule.“
După cum viruşii atacă alte celule, continuă m etafo­
ra, tot aşa „un m are num ăr de boli oportuniste, încar­
cerate, obişnuit, de un sistem im un sănătos, atacă corpul",
a cărui integritate şi vigoare au fost m ăcinate de replica
perfectă a „produsului străin", care urm ează prăbuşirii
apărării imunologice. „T reptat, slăbit de atacul violent,
bolnavul de SIDA moare, uneori în luni, aproape în to t­
deauna, totuşi, în câţiva ani de la prim ele sim ptom e". Cei
care încă n-au m urit, sunt descrişi ca fiind „sub asediu,
prezentând simptomele caracteristice ale bolii44, în vrem e
ce alte m ilioane „adăpostesc virusul, expuşi în orice cli­
pă unui atac final, total".
Cancerul face ca celulele să prolifereze; în SIDA, ce­
lulele mor. C hiar dacă acest model iniţial al sidei (imagi­
nea de oglindă a leucemiei) a fost alterat, descrierile fe­
lului în care acţionează virusul continuă să rep ete m a­
niera p rin care boala e concepută ca infiltrându-se în so­
cietate. „V irusul SIDA şi-a găsit ascunzătoarea în celule,
evitând identificarea cu ajutorul testelor obişnuite14 —
sună te x tu l unei relatări pe prim a pagină din The N ew
Y o rk Tim es, anunţând descoperirea faptului că virusul
poate „sta la pândă44 ani de zile în celulele macrofage,
subm inându-le funcţia de apărare, fără să le ucidă, „chiar
când sunt pline ochi cu viruşi" şi fără să producă anti­
corpi, substanţe chimice pe care corpul le creează ca o
ripostă faţă de „agenţii invadatori44 şi a căror prezenţă a
fost p riv ită ca un infailibil sem n al sindrom ului.1 Că vi­
ru su l nu este m ortal p en tru toate celulele în care-şi fixea­
ză domiciliul, aşa cum se crede astăzi, nu face decât să
sporească re p u ta ţia de inam ic al bolii, p en tru şiretenia
şi invincibilitatea ei.
Ceea ce face atacul viral atât de înspăim ântător este
fa p tu l că infecţia şi, prin urm are, vulnerabilitatea su n t
considerate perm anente. C hiar dacă cineva infectat nu va
dezvolta nici un simptom — cu alte cuvinte, chiar dacă
infecţia s-ar m enţine sau ar fi făcută inactivă p rintr-o
in terv en ţie medicală, inam icul viral răm âne p e n tru to t­
deauna înăuntru. De fapt, aşa cum se crede, e doar o
problem ă de timp, înainte ca ceva să-l trezească (,,să-l re ­
activeze") înaintea apariţiei „sim ptomelor denunţătoarei4.
A sem enea sifilisului, cunoscut generaţiilor de medici ca
,,m arele travestit", SIDA este o construcţie clinică, o
deducţie. Ea îşi îm prum ută identitatea de Ia prezenţa
unor simptome, dintr-o lungă şi m ereu adăugită listă (ni­
m eni nu are tot ce SIDA ar putea fi), simptome însem ­
nând că ceea ce are bolnavul e 'această boală. C onstrucţia
bolii se sprijină nu num ai pe descoperirea sidei ca o en ­
tita te clinică, ci şi pe un fel de sida-junior, num it com­
plexul în ru d it cu SIDA, căruia oamenii îi po t că­
dea victim ă dacă prezintă „ p rem atu r44 şi adesea cu in te r­
m iten ţă sim ptom e deficitar imunologice, cum su n t febra,
piei’derea în greutate, infecţii de tip fungus şi um flarea
glandelor lim fatice. SIDA e progresivă, o boală a evolu­
ţiei în tim p. O dată realizată o anum ită densitate de sim p­
tome, cursul bolii poate fi grăbit, producând suferinţe de
neim aginat. Pe lângă cea m ai comună formă de „prezen­

t e a firm ă că ro lu l m ai im p o rta n t a trib u it celu lelo r m acro-

fag e — acela „de a servi ca re z e rv o r p e n tru v iru su l SID A , care
se în m u lţe şte în ele, d a r n u le ucide, c.um ucide celulele T-4“ —
ex p lică d ific u lta te a g en e ra lă de a descoperi lim fo citele in fe c ta te
T -4 la b o ln a v ii c are au a n tic o rp i îm p o triv a v iru su lu i şi sim p to -
m ele sidei. (Se m ai crede şi astăzi că an tico rp ii se v o r ex tin d e,
în d a tă ce v iru s u l se ră sp â n d e şte la aceste celule — „ ţin tă ch eie“.)
D o v ad a g ru p u rilo r de celule a u to m a t in fe c ta te a fost to t a tâ t de
e n ig m atic lim ita tă şi n esig u ră, p e cât a fost d o v ad a infecţiei g ru ­
p u rilo r u m a n e — e n ig m atică d in cauza co n v in g erii că b o ala se
a flă p re tu tin d e n i şi tre b u ie să se răsp ân d ească. „M edicii a u e sti­
m a t că d o ar u n a d in tr-u n m ilion de celule T-4 e ste in fe c ta tă , ceea
ce i-a d e te rm in a t pe u n ii să în tre b e u n d e se ascu n d e v i r u s u l . . . “
O a ltă sp ec u la ţie ră su n ă to a re , p re z e n ta tă in acelaşi a r tic o l. (T h e
N e w Y o r k T im es, 7 iu n ie 1988). „C elulele m acrofage in fe c ta te p o t
tr a n s m ite v iru s u l a lto r celule,, fie şi n u m a i p r in a tin g e re a lo r“.

85
ta re 44 a bolilor (unele neobişnuite până acum, cel p u ţin
sub aspectul lor fatal, precum un cancer ciudat de piele
şi o fofm ă deosebită de pneumonie), o pletoră de sim p-
tome, provocând infirm itate, disfigurând şi um ilind, fac
din bolnavii de SIDA oameni în mod constant mai nepu­
tincioşi, m ai neajutoraţi şi incapabili să-şi controleze sau
să se îngrijească de funcţiile şi de nevoile lor fundam en­
tale.
Felul în care SIDA se m anifestă ca o boală înceată a
apropie m ai m ult de sifilis, caracterizat în term eni de
„stadii44, decât de cancer. A gândi în term eni de „stadii44
este esenţial discursului despre SIDA. Sifilisul, în cea mai
înfricoşătoare formă a sa. e „sifilis te rţia r44, adrlcă în faza
a treia. Ceea ce num im SIDA e, în general, înţeles ca u l­
tim a din cele trei stadii — prim ul din ele fiind infecta­
rea cu un virus al im unodeficienţei um ane şi probă tim ­
purie a u nor incursiuni îm potriva sistem ului im u n itar —
cu o lungă perioadă latentă între infecţie şi ap ariţia
sim ptom elor „denunţătoare44. (A parent mai scurtă, totuşi,
decât în cazul sifilisului, unde intervalul laten t dintre
boala, fazelor secundară şi terţiară a r putea fi de decenii.
M erită să notăm însă că la prim a lui apariţie în Europa,
sub form ă epidemică, la sfârşitul secolului al XV-Iea,
sifilisul a fost o boală rapidă, de o virulen ţă neexpli­
cată, necunoscută astăzi, în care m oartea survenea ade­
sea în faza a doua, uneori în luni, alteori în câţiva ani.)
Cancerul creşte încet; el nu m ai e considerat, de m u lt
timp, latent. (O descriere convingătoare a evoluţiei în
term eni de „stadii44 pare să includă invariabil ideea de
am ânare norm ativă sau de popas în evoluţia bolii, aşa
cum sugerează conceptul de latenţă.) Intr-ad ev ăr, un
cancer este ,,fazat“. Acesta e principalul in stru m en t al
diagnosticului, ceea ce înseam nă clasificarea lui în func­
ţie de gravitate, stabilind punctul „avansat44 în care se
află. D ar noţiunea de „avansat44 e în cea mai m are parte
una spaţială: cancerul avansează prin corpul um an, călă­
torind sau m igrând de-a lungul unor ru te previzibile.
Cancerul este înainte de toate o boală a geografiei cor­
pului, spre deosebire de sifilis şi SIDA, a căror definiţie
depinde de construirea unei secvenţe Itemporale a sta­
diilor. Sifilisul e o boală care n-a fost obligată să-şi p a r­
curgă în tregul traseu înfiorător, până la pareză (aşa cum
s-a în tâm plat cu Baudelaire, Maupassarat şi Ju les de
Goncourt), putând răm âne şi adesea răm ânând la faza

86
 neplăcerii şi a um ilinţei (ca în situaţia lui Flaubert).
[Nenorocirea era, de asemenea, un clişeu, cum observa
însuşi Flaubert. „Sifilis — Toată lum ea e m ai m u lt sau
m ai p u ţin *bolnavă de sifilis44, citim în tr-u n articol din
Dicţionar de idei prim ite de-a gata, antologia sa de p la­
titudini de la m ijlocul secolului al X lX -lea. în Europa,
sifilisul a reuşit să dobândească o m isterioasă conotaţie
pozitivă la sfârşitul secolului al X lX -lea şi începutul se­
colului XX, când s-.a făcu)t o legătură în tre el şi activ i­
tatea m entală intensă („febrilă"), asemenea legăturii ce
se făcea, începând cu scriitorii epocii rom antice, în tre
tuberculoza pulm onară şi activitatea em oţională intensă.
De parcă în onoarea m arilor scriitori şi artişti care şi-au
sfârşit vieţile în stupiditatea sifilitică, s-a ajuns să se
creadă că leziunile pe creier ale neurosifiliticilor puteau
inspira, oricât ar părea de ciudat, idei artistice originale.
Thornas M ann, al cărui rom an este un depozit de m ituri
ale bolii de ,1a începutul secolului XX, a făcut din sifilis
o m editaţie centrală în Doctor Faustus, unde protago­
nistul, un rem arcabil compozitor contractând boala vo­
lu n ta r — diavolul garantează că infecţia va fi lim itată
la sistem ul nervos central — se bucură de douăzeci şi
p a tru de ani de incandescentă creativitate. E. M. Cioran
îşi am inteşte cum, în R om ânia anilor ’20, invidiatul sifilis
figura p rin tre speranţele sale adolescentine de glorie li­
terară: va descoperi că are sifilis, va fi răsp lătit cu ani
m ulţi de supra-productivă genialitate, apoi va înnebuni.
Această rom antizare a dem enţei specifică neurosifilisului
a fost predecesoarea m ult m ai persistentei fantezii, în
acest secol, despre boala m entală ca sursă a creativităţii
artistice sau a originalităţii spirituale. D ar cu SIDA —-
deşi dem enţa este, de asem enea, un simptom comun, tâ r­
ziu — n -a ap ăru t o mitologie com pensatorie sau pare
puţin probabil să apară. SIDA, asemeni cancerului, nu
perm ite rom antizarea sau sentim entalizarea, poate fiind­
că asocierea sa cu m oartea este prea puternică. în film ul
lui K rzysztof Zanussd, Spiral (1978), cea m ai fidelă in te r­
pretare, din câte cunosc, a furiei în faţa m orţii, boala
protagonistului nu e niciodată specificată; prin urm are,
ea trebuie să fie cancerul. P e n tru mai m ulte generaţii,
ideea generică de m oarte a fost m oartea provocată de
cancer, iar m oartea provocată de cancer este sim ţită ca
o în frângere universală. Astăzi, im putaţia universală
adusă vieţii şi speranţei se num eşte SIDA.

87
 3

Din cauza nenum ăratelor înflorituri m etaforice, care

au făcut din cancer un sinonim al răului, a avea cancer
a fost, resim ţit de m ulţi ca ceva ruşinos, prin u rm are ceva
ce trebuie ascuns şi, de asemenea, ceva nedrept, o tră ­
dare din partea propriului corp. De ce eu? exclam ă bol­
navul de cancer cu am ărăciune. Cu SIDA, ruşinea e le­
gată de o insinuare a sentim entului de culpabilitate, iar
scandalul n u e deloc ascuns vederii. Putini se întreabă:
De ce eu? Cei m ai m ulţi bolnavi de SIDA, exceptându-i
pe cei din A frica Sahariană, ştiu (sau pretind că ştiu)
cum au contractat boala. SIDA nu e o boală m isterioasă
care atacă la întâm plare. într-adevăr, contractarea sidef
a divulgat cu precizie, în m ajoritatea cazurilor până
acum, ap arten en ţa celui bolnav la un anum it „grup de
risc“ sau la o com unitate de proscrişi. Boala îşi deconspi-
ră o identitate ce putea răm âne ascunsă vecinilor, cole­
giilor de m uncă, familiei şi prietenilor. Ea confirm ă, de
asemenea, o identitate: iar în grupurile de risc din Sta­
tele Unite, homosexualii, cei m ai grav afectaţi la înce­
put, au fost deopotrivă creatorii unei com unităţi şi ai
unei experienţe care izolează bolnavul şi-l expune h ă r­
ţuielii şi persecuţiei.
îm bolnăvirea de cancer e, de asemenea, uneori, în ţe ­
leasă ca o greşeală a celui ce s-a complăcut în tr-o com­
portare „prim ejdioasă44 — alcoolicul cu cancer al esofa­
gului, fum ătorul cu cancer la plăm âni: pedeapsă p en tru
trăirea u nor vieţi nesănătoase. (Spre deosebire de cei
obligaţi să practice m eserii periculoase, precum m unci­
torul din industria petro-chim ică, bolnav de cancer la
vezica urinară.) Se caută din ce în ce mai m u lt legături
între organele sau sistemele prim are şi anum ite obiceiuri
specifice pe care lum ea este invitată să le abandoneze
(aşa cum într-o speculaţie recentă se asociază cancerul
la colon şi la sân cu regim urile bogate în grăsim i ani­
male). D ar deprinderile periculoase asociate cancerului,
p rin tre alte boli — chiar boala de inimă, până în p re­
zent p u ţin culpabilizată, e astăzi văzută, în m are m ăsură
ca on preţ plăjtiit exceselor dietei şi „stilului de v iaţă44 —
aceste deprinderi sunt rezultatul unei slabe voinţe, lipsei
de p ru d enţă sau obişnuinţei folosirii preparatelo r chi­
mice (deşi foarte periculoase). Com portarea prim ejdioasă
care produce SIDA se consideră a fi mai m ult decât slă-

88
 blclune. Ea se num eşte toleranţă, delincvenţă, folosirea
substanţelor chimice ilegale şi sexul considerat deviant.
T ransm iterea sexuală a acestei boli, considerată de cei
m ai m ulţi o calam itate pe care bolnavul şi-o provoacă
singur, e judecată cu mai m are asprim e decât alte căi de
propagare a ei — cu deosebire de când SIDA e în ţe­
leasă ca o boală nu num ai a excesului sexual, dar şi a
perversiunii. (Am în vedere, desigur, Statele U nite ale
Americii, unde oam enilor li s-a spus în mod cu ren t că
tran sm iterea heterosexuală e extrem de ra ră şi im pro­
babilă — ca şi cum A frica n -a r fi existat.) O boală in-
fecţioasă ale cărei principale căi de transm itere sunt
sexuale prezintă cu necesitate un mai m are risc p en tru
cei m ai activi din punct de vedere sexual — şi e uşor
de perceput astfel ca o pedeapsă pentru această activi­
tate. A devărat p entru sifilis, faptul e şi m ai adevărat
p en tru SIDA, din m om ent ce atât prom iscuitatea, cât şi.,
o specifică „practică" sexuală, considerată nefirească, e
privită ca fiind m ult mai prim ejdioasă. C ontractarea bolii
p rin interm ediul unei practici sexuale se apreciază a fi
deliberată, m eritând, prin urm are, să i se aducă o în­
vinuire în plus. Opiomanii care se îmbolnăvesc prin fo­
losirea în comun a acelor contam inate se crede că, la
rân d u l lor, făptuiesc (sau desăvârşesc) un fel de sinuci­
dere necugetată. Homosexualii, practicându-şi, în pro­
m iscuitate, violentele lor obiceiuri sexuale cu iluzoria
credinţă în relativul caracter inofensiv al tu tu ro r boli­
lor transm ise sexual, credinţă n u trită de o ideologie m e­
dicală a antibioticelor panaceu, ar putea fii socotiţi ca
nişte hedonistă consacraţi — deşi e limpede astăzi că
p u rta re a , lor nu e mai p uţin sinucigaşă. Cei precum he-
m ofiliacii sau cei cărora li se face transfuzie de sânge,
neputând, prin nici un efort al facultăţii de a blam a, fi
făcuţi responsabili pentru boala lor, pot fi cu aceeaşi cru­
zime ostracizaţi de lum ea speriată şi, potenţial, pot re­
prezenta o am eninţare m ai gravă chiar, atâta vrem e cât,
spre deosebire de cei deja stigm atizaţi, ei nu sunt uşor
de identificat.
Bolile infecţi oase de care e legată viaţa sexuală inspi­
ră întotdeauna tem eri legate de uşurinţa contam inării şi
fantezii bizare ale transm iterii lor prin m ijloacele non-
venerice, în locurile publice. Schim barea clanţelor şi a
in stalaţiilor uşilor pivotante de pe vasele M arinei m iîi-

89
ta re a S tatelor Unite, ca şi dispariţia cănilor de m etal
ataşate fântânilor publice din America, în prim ele dece­
n ii ale secolului, au fost prim ele consecinţe ale desco­
peririi „infecţiei transm ise inocent44 a sifilisului; iar
avertism entul adresat generaţiilor de copii, aparţinând
clasei mijlocii, de a, pune h ârtie pe toaletele publice, în a­
inte de a le folosi, este un alt vestigiu al poveştilor de
groază despre microbii sifilisului preluaţi de u n nevino­
v a t de la a ltu l m urdar, poveşti răspândite cândva şi că­
rora, în tr:o m are m ăsură, încă li se mai dă crezare. Toa­
te bolile epidem ice şi cu deosebire cele asociate lib e rti­
n ajului sexual generează o distincţie categorică înitre
prezumtivii, purtători ai bolii (în general, săracii, iar în
această parte de lum e cei cu pielea de culoare mai în ­
chisă) şi cei pe care sănătoşii de profesie şi alţi birocraţi
îi num esc „populaţia generală44. SIDA a reîn v iat fobii
sim ilare şi tem eri de contam inare în această versiune a
bolii „populaţiei generale44: heterosexuali albi care nu-şi
adm inistrează droguri şi nu în treţin relaţii sexuale cu
prim ii. Ca şi sifilisul, o boală a/sau contractată de la.
alţii, pramejdioşi, SIDA se crede că-i năpăstuieşte, în m ai
m are m ăsură decât a făcut-o vreodată sifilisul, pe cei
d eja stigm atizaţi. Dar sifilisul nu era identificat cu o
anum ită m oarte, m oartea ce urm ează unei prelungite
agonii aşa cum a fost cândva im aginat cancerul şi cum
e astăzi im aginată SIDA. F aptul că SIDA nu e o singură,
boală, ci un sindrom constând, după câte s-ar părea,
diintr-o listă deschisă de boli favorizante sau „în aştep­
ta re 44 (altfel spus, care fac pacientul apt să aibă boala),
face1 din ea mai m ult un rezultat al definiţiei sau in te r­
pretării, decât o foarte1 complexă şi m ultiform ă boală
cum este cancerul. Intr-adevăr, controversa dacă SIDA
este, fără excepţie, fatală, depinde în parte de felul în
care medicii au' h otărât s-o definească d rep t SIDA
lăsând la o parte, ca distincte, faze tim purii ale bolii.
Ia r această decizie a lor se bazează pe o idee n u mai p u ­
ţin. rudim entară m etaforic, decât aceea a bolii „pe de­
plin. dezvoltate44 (sau „pe deplin m atu re44)1’. „Pe deplin 2

2 D efin iţia sta n d a rd a sidei face d eosebire în tre cei b o ln av i

sa u p u rtă to ri ai sin d ro m u lu i „ în d e p lin in d to a te c rite riile p e n ­
t r u co n tro lu l d efin iţiei b o lii“ şi u n n u m ă r m u lt m ai m are, in ­
fe c ta t cu H IV şi care, sim p to m atic, „nu sa tisfa c e c rite riile em ­
p irice ale u n ei boli pe d ep lin evoluate. A ceastă co n stelaţie de
sem ne şi sim p to m e în c o n te x tu l in fecţiei cu H IV a fost d e n u -

90
dezvoltată" este form a sub care boala ajunge inevitabil
fatală. Aşa cum ceea ce n u e m atur e destinat a deveni
m atu r şi cum ceea ce înm ugureşte e destinat a se îm ­
plini (puii m eniţi a. deveni apţi de zbor) Ifcot astfel m eta­
fora botanică sau zoologică a doctorilor face din dezvol­
ta re a sau evoluţia înspre SIDA norm a, regula. Nu afirm
că m etafora creează concepţia clinică, dar susţin că ea
face m u lt mai m ult decât doar s-o valideze. Ea oferă
sp rijin unei in te rp re tă ri a evidenţei clinice, departe de
a fi dem onstrată sau, încă, dem onstrabilă. Este p ur şi
sim plu p rea devrem e să conchidem, despre o boală iden­
tificată abia acum şapte ani, că infecţia va produce în ­
totdeauna ceva din care se m oare, sau chiar că cineva
Infectat cu ceea ce s-a defin it drept SIDA va m uri din
cauza ei. Aşa cum au speculat unii specialişti, înspăi-
m ântătoarea ra tă a m ortalităţii ar putea înregistra m or­
ţile tim purii şi în, cea m ai m are parte rapide ale celor
foarte vulnerabili la atacul virusului ■ — din cauza rezis­
ten ţei imunoiogice scăzute, din cauza predispoziţiei ge­
netice, p rin tre alţi posibili co-facitori — şi n u devastă­
rilo r unei infecţii omogen fatale. Interpretarea sidei ca
fiind divizată în faze distincte ia constituit m odalitatea
necesară de a im plem enta meltafiora „bolii pe deplin m a­
ture".. In plus, ea a slăb it uşor ideea de inevitabilitate,
sugerată ele m etaforă. Cei deosebliit de preocupaţi să-şi
asigure pariurile în legătură cu Şansa infecţiei de a se
dovedi omogen fatală ar p u tea utiliza în tre ita clasifiea-

xnitfc com plex u l în ru d it cu S ID A “. U rm ează apoi p ro c e n ta ju l obli­

g ato riu : „Se estim ează că a p ro x im a tiv 25% din p a c ie n ţii acestui
com p lex vo r a ju n g e la m a tu rita te a bolii în tre i a n i“ (H arrison,
P rinciples o f In te rn a i M edicine, e d iţia X I, 1987, p. 1394).
P rim a b o ală im p o rta n tă cu n o scu tă p r in tr-u n acronim , con­
d iţia n u m ită SID A , n u are, ca să sp u n em aşa, g ra n iţe n a tu ra le .
E a este o boală a cărei id e n tita te e m e n ită p e n tru scopuri de
in v estig are, cu sta tistic i şi su p ra v e g h e re , în acest scop, d in
p a rte a p e rso n a lu lu i m edical şi a a lto r b iro c ra ţi. De Unde, ega­
lizarea in co n ştie n tă , în tra ta te le de m edicină, a e m p iricu lu i cu
ceea ce a p a rţin e su p rav eg h erii, d ouă n o ţiu n i d e riv a te d in m o ­
dele de în ţe le g e re com plet d ife rite . SID A e ceea ce satisface to t
ce se re fe ră a tâ t la „ criteriile p e n tru o d efin iţie de cercetare",
c â t şi la „ c rite riile em p irice": in fe c ţia H IV p lu s p re z e n ţa u n e ia
sau m ai m u lto r boli inclu se p e lista în to c m ită d e p rin c ip a lu l
a d m in is tra to r al d efin iţiei bolii în S ta te le U n ite: T he F ed eral
C en ters for D isease C on tro l din A tla n ta . A ceastă d e fin iţie com ­
p le t sîtipulativă cu m e ta fo ra m a tu riz ă rii bolii in flu e n ţe a z ă deci­
siv felul în c are e în ţe le a să SIDA.

91
re standard — infecţia HIV, complexul în ru d it cu SIDA
şi SIDA (— p entru a accepta fie u n a clin cele
două, fie ambele posibilităţi: ceia mai puţin dezastruoa­
să, potrivit căreia nu toţi cei infectaţi vor „prom ovatfc
sau vor „absolvi44 infecţia HIV şi cea mulit m ai dezastru­
oasă, p o trivit căreia toţi vor „absolvi44.
Aceasta e interpretarea cea m !ai catastrofală a eviden­
ţei care, de câtva timp, a dom inat dezbaterea despre boa­
lă; ceea ce înseam nă că e în curs o schim bare în te rm i­
nologie. Influenţi adm inistratori ai m odului de a în ţe ­
lege boala au hotărât să înlăture falsa garanţie derivată
din. folosirea unor acronime diferite p en tru diferitele
faze ale bolii. (Niciodată n-a p u tu t existia m ai m ult de­
cât o m inim ă garanţie.) Propuneri recente p en tru schim ­
barea terminologiei, de pildă renunţarea la categoria
com plexului înrudit cu SIDA, nu pun sub sem ­
nu l în treb ării organizarea bolii in stadii, ci insistă mai
m ult pe continuitatea evoluţiei sale. „Boala pe deplin
m a tu ră 44 e văzută astăzi ca un, fenomen inevitabil, ceea
ce accentuează fatalism ul deja existent3.
De la început organizarea bolid, a depins de ideile
care separau un grup um an de altul — cei bolnavi, de
cei sănătoşi, cei doar infectaţi, d e .ce i având SIDA, ei şi
noi — în, tim p ce se făcea aluzie la dispariţia im inentă
a acestor, distincţii. O ricât de îngrădite, profeţiile au
sunat întotdeauna fatalist. P rin urm are, declaraţiile frec­
vente ale specialiştilor în SIDA şi ale oficialilor din de­
partam entele de sănătate publică privind şansele celor

3 C om isia prezin clen ţială din 1988, p e n tru ep idem ie, reco­
m an d a „ red u c e re a accen tu lu i" pus pe folo sirea te rm e n u lu i de
com plex în ru d it cu SID A , fiin d că „ tin d e ' să obscurizeze
aspectele ce a m e n in ţă v ia ţa în această fază a b olii". E x istă o
an u m ită p re siu n e de a se r e n u n ţa c h ia r la d e n u m ire a de SIDA.
R a p o rtu l Com isiei p re z id e n ţia le folosea în e se n ţă acro n im u l HIV
p e n tru ep id e m ia însăşi, ca p a rte a u n u i tra h s fe r re c o m a n d a t d e
la ,,con tro lu l bolii", la ,(controlul infecţiei". D in nou, u n u l din
m otivele in v o cate este că term in o lo g ia a c tu a lă m asch ează a d e ­
v ă ra ta g ra v ita te a a m e n in ţă rii. („A ceastă în d e lu n g ă co n c e n tra re
a su p ra m a n ife stă rilo r clinice ale sidei, m ăi d e g ra b ă decât pe
to ate fazele infecţiei H IV [de exem plu, de la in fe c ţia in iţia lă la
sero-conversiu n e, apoi la faza. asim p to m a tic ă a u n u i a n tic o rp po­
zitiv şi, în sfârşit, la SID A pe d ep lin evolu ată] a a v u t n e d o ritu l
efect de a in d u c e în e ro a re p u b licu l cu p riv ire la p ro p o rţiile
in fecţiei în râ n d u rile p o p u la ţie i . . .“) E posib il ca b o ala să p ri­
m ească, în cele clin u rm ă, u n a lt num e. A cea stă sch im b are în
term in o lo g ie va ju stific a o ficial p o litica in c lu d e rii celor in fec­
ta ţii, n u şi a celor a sim p to m atici p rin tre bolnavi.

92
infectaţi cu virus, cedând bolii „pe deplin m a tu re 44, au
păruit, în general, un exerciţiu de m anipulare a opiniei
publice şi de dozare a disperatelor inform aţii în diferi­
tele faze de evoluţie a bolii. Estim ările procentajului
presupus a indica shnptom e cu ajutorul cărora cei bol­
navi de SIDA pot fi identificaţi în cinci ani, ceea ce poa­
te fi p rea puţin — în m om entul scrierii acestea c ărţi
diagram ele indicau: 30—35 procente ■ — sunt in v ariab il
urm ate de aserţiunea că „cel m ai44, continuată de „pro­
babil to ţi44 cei infectaţi, până- la urm ă, se vor îm bolnăvi.
Pe de altă parte, num ărul critic nu reprezintă procenta­
ju l celor care, după toate probabilităţile, vor contracta
SIDA într-un. interval de tim p relativ scurt, ei in terv a­
lul m a xim de tim p dintre infecţia, HIV (contractată pe
viaţă şi ireversibil) şi apariţia prim elor simptome. Aşa
cum anii de Când boala a fost descoperiită se înm ulţesc,
to t astfel se m ăreşte perioada de timp dinitre infecţie şi
îm bolnăvirea propriu-zisă, estim ată -astăzi, după şapte
ani de epidemie, între zece şi cincisprezece ani. Această
cifră, urm ând probabil să Crească în viitor, contribuie
extrem de mullt la m enţinerea definiţiei sided ca o boală
im placabilă, invariabil fatală.
Consecinţa evidentă a convingerii că toţi cei ce „adă­
postesc44 virusul vor ceda, în cele din urm ă, în faţa bo­
lii, este că persoanele testate pozitiv sunt considerate ca
fiind deja bolnave de SIDA, pe care, chiar în m om entul
acela, n-o au. . . încă. E doar o problem ă de tim p, ea în
orice condam nare l!a m oarte. Mai puţin evident, astfel
de persoane sunt privite ca şi când o au. T estarea pozi­
tivă p e n tru infecţia HIV (în mod obişnuit, însem nând a
fi testat n u .pentru prezenţa virusului, ci a anticorpilor
îm potriva virusului) este, din ce în ce m ai m ult, egali­
za® cu a fi bolnav. Din această perspectivă, infectat
înseam nă bolnav. „Infectat, dar nu bolnav44, această n e ­
preţu ită idee a m edicinii clinice (corpul „adăposteşte44
num eroase infecţii) este înlocuită prin concepte bio­
m edicale care, indiferent de justificarea lor m edicală,
echivalează cu reînvierea logicii antiştiinţifice a profa­
nării- şi face din, noţiunea infectat — dar — sănătos o
contradicţie în term eni. A. fi bolnav în acest nou sens
poate avea num eroase consecinţe practice. Oamenii îşi
pierd posturile când se află că au H lV -pozitiv (deşi în
Statele U nite este ilegal să concediezi pe cinev-a din acest;
motiv), iar te n ta ţia de a, tăinui rezultatul pozitiv -trebuie

93
să fie im ensă. Consecinţele testării HlV-pozitiv su n t şi
miai represive în cazul acelor grupuri selectate to t
m ai m ulte — pentru care guvernul a im pus deja un
test obligatoriu. D epartam entul A părării ial S tatelor U ni­
te a anunţat că personalul m ilitar descoperit cu HIV- -
pozitiv va fi transferat din „posturile sensibile, p resu ­
punând u n efort intelectual deosehiiiri, fiindcă chiar şi
num ai infecţia cu virus, în absenţa oricăror alte simpto-
me, produce schim bări subtile în. capacităţile m entale
la o m inoritate semnificaţii vă din p urtătorii virusului.
(Documentul enum era: rezultatele mai slabe la anum ite
teste neurologice ale celor testaţi pozitiv, ceea ce a r p u ­
tea reflecta o deteriorare m entală determ inată de e x p u ­
nerea la virus, deşi cei m ai m ulţi medici consideră acest
lucru extrem de im probabil sau cauzat - - cum s-a re ­
cunoscut oficial după exam inare — de „supărarea, de­
presiunea sufletească, team a şi panica“ oam enilor care
tocmai au aflat că au HlV-pozitiv.) Şi, desigur, asîtăzi
(testul pozitiv îl face ineligil pe cel bolnav p e n tru a em i­
gra, in diferent unde.

în toate epidemiile anterioare de n atură infeeţioasă,

epidem ia e.st4 egală cu num ărul cazurilor înregistra''.e.
A stăzi se consideră că ea constă din această cifră, plus
calculul asupra unui num ăr m ult mai m are de oameni
ap aren t sănătoşi (după câte s-ar părea sănătoşi, dar con­
damnaţi), care sunt infectaţi. Calculele se fac şi se refac
m ereu, iar presiunea de a identifica aceşti oameni şi de
a-i caitaloga este din ce în ce m âi puternică. Cu aju to ru l
testelor biomedicale, cele m ai m oderne, e posibil să se
creeze o nouă clasă de proscrişi pe viaţă, viitori bolnavi.
D ar rezu ltatul acestei expansiuni radicale a conceptului
de boală, creat de trium ful cercetării medicale m oderne,
pare, de asemenea, o întoarcere în trecut, în tr-u n itimp
anterior trium falism ului medical, când bolile erau fără
n u m ăr şi m isterioase, ia r drum ul de la a fi serios bol­
nav la a m uri era ceva norm al (nu ca astăzi o eroare sau
u n eşec medical ce trebuie corectate). SIDA, în care oa­
menii sunt consideraţi bolnavii înainte de a fii bolnavi;
■care produce un num ăr de simptome-boli, ap aren t in fi­
nit; pen tru care nu există decât paleative şi care pentru
atâţia provoacă o m oarte socială înainte de a fi u n a fi­
zică — SIDA restabileşte ceva asem ănător experienţei

94
prem oderne a bolii, aşa cum a descris-o Donne în D evo-
tions, u n d e „orice tu lb u ră o 1facultate şi funcţiunea ei
constituie o boală". Ia r boala începe când „suntem tu l­
buraţi, profund tu lb u raţi de gelozii, suspiciuni şi tem eri
legate de boală, înainte de a o putea num i boală; n-avem
siguranţa că suntem bolnavi; o m ână o întreab ă pe cea­
laltă pipăindu-i pulsul şi ochiul întreabă propria noas­
tră urină, cum o ducem. . . s u n te m , to rtu raţi de boală şî
n u putem aştepta până când solseşte tortura. . .", în care
inim aginabila agonie a fiecărei părţi a tru p u lu i face h i­
m erică o adevărată vindecare, întrucât ceea ce „este
doar accident, doar un sim ptom al bolid principale, e
atât de violent, încât m edicul trebuie să se ocupe de tra ­
tarea acestuia" mai degrabă decât de „vindecarea bolii
însăşi". Consecinţa este abandonarea: „Aşa cum boala
înseam nă cea m ai m are nenorocire, to t aşa cea m ai m are
nenorocire a bolii este solitudinea; când n a tu ra infecţi-
oasă a bolii îi îm piedică să vină pe cei ee-ar treb u i să
dea o m ână de ajutor, până şi medicul, rareori are1cura­
jul să v:ină. . . ea este o scoatere în afara legii, o excom u­
nicare a pacientului. . .". In m edicina prem odernă, boa­
la e descrisă c a un experim ent intuitiv, ca o relaţie în tre
ex terio r şi interior: o senzaţie 'interioară sau ceva ce
treb u ie constatat pe suprafaţa corpului, cu privirea (sau
chiar m ai înlăumtru ascultând, palpând), ceea ce se con-'
firm ă când interiorul e deschis, vederii (în operaţie sau
în autopsie). M edicina m odernă, cu alte cuvinte eficien­
tă, se caracterizează prin concepte mullt m ai com plexe
referito are la ceea ce treb u ie exam inat în interio ru l cor­
pului — n u num ai consecinţele bolii (organe vătăm ate),
dar şi cauza ei (microorganisme), şi printr-o tipologie pe
departe m ult m ai complicată.
în epoca mai veche a diagnosticelor artizanale, exa­
m inarea era urm ată de u n verdict im ediat, la fel de im e­
d iat ca şi bunăvoinţa m edicului de a vorbii. A stăzi o exa­
m inare înseam nă teste. Ia r a fi testat introduce u n in ­
terv al de tim p care, dat fiind caracterul inevitabil in ­
dustrial al testării m edicale com petente, se p o ate p re­
lungi la săptăm âni: o am ânare agonizantă p e n tru cei
care-şi im aginează că aşteaptă o condam nare la m o arte
sau o achitare. M ulţi su n t refractari tesităyii, fie că Se
tem de verdict, fie îngroziţi că vor fi puşi pe liste d iscri­
m inatorii, fie, mai rău, din fatalism (la ce bun?). U tili­
tatea autoexam inării pen tru detectarea tim purie a anu­

95
m itor tip u ri de cancer obişnuit, m ult mai p u ţin proba­
bil fatale dacă sunt tra ta te înainte de a fi foarte av an ­
sate, este astăzi peste tot recunoscută. D etectarea tim p u ­
rie a unei boli considerată a fi inexorabilă şi nevinde­
cabilă nu pare a iaduce vreun avantaj.
Ga şi alte boli care nasc sentim ente de ruşine, SIDA
este adesea un secret, însă nu al bolnavului. Un diag­
nostic de cancer, în mod obişnuit, era ascuns pacienţi­
lor, de către fam iliile lor; u n diagnostic SIDA este cel
puţin to t atât de frecvent ascuns fam iliilor lor, de către
pacienţi. Şi, nu m ai puţin decât în cazul altor boli grave
considerate a fi mai m ult decât simple boli, m ultă lum e
bolnavă de SIDA e supusă u n o r tratam ente generale,
mai. degrabă decât unuia specific boldi, despre oâre se
crede că sunt fie ineficiente, fie foarte periculoase (Dis­
creditarea medicinii eficiente, ştiinţifice pe m otiv că o-
feră m im ai tratam ente specifice bolii, după itoate proba­
bilităţile toxice, reprezintă o falsă prezum ţie, frecvent
repetată şi considerată în sine evidentă). A ceastă de­
zastruoasă alegere e încă îm brăţişată de unii bol­
navi de cancer, o boală pe care operaţia şi m edicam en­
tele o pot adesea vindeca. Iar un am estec. previzibil de
superstiţie şi resem nare îi determ ină pe unii bolnavi de
SIDA să refuze ehemotenapia anitliviilală care, chiar în
absenţa unei vindecări, s-a dovedit întru câtv a eficace
(in încetinirea evoluţiei sindrom ului şi în prevenirea unor
boli obişnuite), căutând, în schimb, să se tămădudască
singuri, adeseori sub auspiciile vreunei „medicini alter-
niative“ guru. D ar expunerea unui Itrup epuizat, p u rifi­
cării printr-o dietă m'acrobiotieă e tot atât de folositoare
în tratarea sidei, precum luarea de sânge, tratam en tu l
m edical holisitie, practicat în epoca lui Donne.4

Etimologic, pacient înseam nă suferind. D ar nu a tâ t

su ferin ţa ca atare este cea mai de tem ut, ci suferinjţa
care degradează. L iteratura sentim entală susţine că boa­
la poate fi nu num ai o epopee a suferinţei, d ar şi p ri­
lejul unui fel de autotranscendenţă, afirm ată m ult mai
convingător prin cazurile tipice prezentate de medicii scrii­
tori. A num ite boli par rniai apte decât altele p en tru o
astfel de m editaţie. Oliver Sacks foloseşte ibtoala neu-

96
 rologic-devastatoare drept m aterial pentru im aginile
suferinţei şi ale auto-depăşiriii, ale degradării şi ale exal­
tării . M arele său înaintaş, Sir Thomas Browne, în A
Lelter to a FriencL, Upon Occasion of tlie Death of his
Intim ate Friend (1657), folosea tuberculoza în acelaşi
scop, p en tru a m edita asupra bolii în general, deducând
sensul pre-rom antic din unele stereotipuri fam iliare des­
pre boală: cu alte cuvinte, tuberculoza e un mod distinctiv
de a fi bolnav („aceasta fiind o Boală de durată") şi un
m od distinctiv de fa m uri („blânda ei M oarte"). Ficţiu­
nea despre m oartea blândă şi uşoară — în realitate
m oartea de tuberculoză a fost adeseori chinuitoare şi
extrem de dureroasă — e parte din mitologia celor mai
m ulte boli neconsiderate i'eprobabile sau degradante.
Spre deosebire de m oartea blândă (atribuită tubercu­
lozei, SIDA, asemeni cancerului, duce la o m oarte ne-
f miloasă. Bolile m etaforizate care bântuie im aginaţia co­
lectiva sunt toate, m orţi chinuitoare sau considerate ca
atare. F aptul de a fi m uritori nu e suficient în sine pen­
tru a produce teroare. 'Nu e nici m ăcar necesar, ca în
enigm aticul caz al leprei, probabil ceia m ai stigm atizată
d in tre boli, deşi rareori fatală şi extrem de g re u tra n s­
misibilă. C ancerul e mai tem u t decât boala de inimă,
deşi -cel care a avut un infarct e m ult mai probabil că
va m uri de boală de inimă, în urm ătorii câţiva ani, de­
cât e probabil că va m uri de cancer cel bolnav de can­
cer. U n atac de inimă este un evenim ent, dar nu oferă
nim ănui o nouă identitate, preschim bând pacientul în
unul din „ei". Nu există transform are decât.. în sensul
schim bării în ceva mai bun: inspirat de team ă, bolnavul
de inimă dobândeşte bunele obiceiuri al-e exerciţiului şi
ale dietei, începe să ducă o viaţă m ai p ruden tă şi mai
raţională. Ceea ce adeseori se crede eâ provoacă, chiar
şi numai fiindcă poate fi instantanee, o m oarte uşoară.
, Cele m ai înspăim ântătoare boli nu sunt cele perce­
pute ca m ortale, ci bolile care pur şi sim plu dezum ani­
zează. Ceea ce se exprim a în fobia turbării din F ran ţa
secolului al XlX-lea, cu nenum ăratele ei pseudo-eazuri
de contam inare prin anim ale devenite din nou „bestia­
le", s-au fobia turbării „spontane" (cazurile adevărate de
tu rb are, la rage, fiind extrem de rare), era b ă n u ia la . că
infecţia transform a oam enii în animale scoase din m inţi,
dând frâu liber unor im pulsuri sex u ale' in-controlabile şi
blasfematoriii, nu faptul că boala, până l-a descoperirea

97
(tratam entului de către P-asteur, în 1885, era, m ir-ad ev ăr,
fără excepţie, fatală. Şi, în vrem e ce holera ucidea mai
puţină lum e în Europa Occidentală a secolului al XIX-
lea, decât ucidea variola, era mai tem ută din cauza ra ­
pidităţii cu care lovea şi a înjositoarelor sim ptom e: dia-
reea şi vom itarea explozivă, al căror efect anticipa oroarea
descom punerii post-m ortem . în câteva ore, deshidratarea
(totală reducea bolnavul la o caricatura ofilită ţa celui
care a fost, pielea devenea albăstruie-neagră (copleşitoa­
rei frici încă d se spune, în franceză, une peur bleu),
tru p u l devenea rece; m oartea urm a în aceeaşi zi sau
curând după.
Efectele poliomielitei puteau fi îngrozitoare •—■ ea
veştejea corpul — dar nu lăs!a semne, nici n u ducea la
putrezirea cărnii: nu era respingătoare. în plus, polio-
m elita afecta doar corpul nu şi faţa, chiar dacă ru in a
poate părea suficientă. R elativ corecta reacţie nemet a-
forică faţă de1 poliomeliită se datorează m u lt statutului
privilegiat al feţei, atât de hotărâtoare în ev alu area de
către noi a frum useţii sau a ruinei fizice. D em itizarea
conceptului cartesian al separării m inţii de tru p 4, în filo­
sofi-a. şi ştiinţa modernă, n-a redus c u o iotă credinţa
acestei culturi în separarea feţei de trup, ceea ce in flu ­
enţează fiecare aspect al ţinutei, modei, înţelegerii pro­
blemei sexuale şi lai sensibilităţii estetice, practic toate
ideile noastre de adecvare. Această separare este un
pundt im portant al uneia din tradiţiile iconografice p rin ­
cipale ale culturii europene, zugrăvirea m artiriu lu i creş­
tin, cu uluitoarea lui. discrepanţă între ceea ce înregis­
trează faţa şi ceea. ce se întâm plă trupului. N enum ăra­
tele im agini ale Sf. Sebastian, ale Sf. Agthaa sau ale Sf.
L aurenţiu (nu şi ale lui I Trist os), cu faţa dem onstrân-
du-şi, fără efort, superioritatea faţă de cum plitele sufe­
rin ţe la care le este supus trupul. Jos, prăbuşirea tru ­
pului. D easupra, o persoană întruchipată în faţă, privind
în. altă parite, de obicei. în sus, neînregistrând nici d u ­
rerea, nici team a; deja altundeva. (Numai lui Isus, deo­
potrivă fiu al omului şi al lui Dumnezeu, i se citeşte
4 Cu p riv ire la a risto c ra ţia feţei n u p o ate e x ista o re a lă d is­
p u tă, ci n u m ai o c a ra c teristic ă zeflem ea. O bsesia . p re tin se i se­
p a ră ri d in tre fa ţă şi tru p e c e n tra lă în F e rd y -d u rk e a lui © om -
brow icz, a p ă ră to r în c o n tin u a re aî ideii că p ă rţile tru p u lu i au
o v ia ţă in d e p e n d e n tă , fa ţa fiin d p u r şi sim plu o a ltă p a rte a
acestuia. P e rsp e c tiv a sa tire i p o st-R a b e la isie n e a lu i G om bro-
wicz, la ad re sa iu b irii şi a clasei sociale, e cea a u n e i re în to a r-

98
su ferin ţa pe faţă: El îşi are propria lui Pătim ire.) în ­
săşi noţiunea noastră de persoană, d<^ dem nitate, depinde
de despărţirea feţei de tru p , de posibilitatea ca faţa să
pqată fi absolvită sau să se poată dispensa ea însăşi de
ceea ce se întâm plă trupului. „Şi oricât de fatale, boli
precum atacul de inim ă şi gripa, care n u vatăm ă sau
deform ează faţa, n-au trezit niciodată o team ă profundă.
Nu ori-ce vătăm are a feţei e percepută ca repulsivă
şi ruşinoasă. Cele mai îngrozitoare afecţiuni suir. cele
ce par un fel de m utaţii în anim alitate („faţa de le u 44 a
leprei) sau un fel de putrefacţie (ca în sifilis). U nele ju ­
decăţi m orale legate de boală sunt evidenţiate de jude­
căţi estetice despre frum os şi urât, curat şi m urdar, fa­
m iliar şi străin sau nefiresc. (Mai exact, acestea su n t ju ­
decăţi a p ăru te înainte ca genurile estetic şi m oral să se
despartă şi, în cele din urm ă, să ajungă să pară opuse.)
Mai m u lt decât gravitatea desfigurării are im portanţă
fap tu l că ea reflectă schim bări esenţiale şi continui: de­
zintegrarea individului. Şi, variola desfigurează, lăsân-
du-şi urm ele pe faţă; dar urm ele ei nu se schim bă în
m ai rău. Fireşte, ele sunt exact stigm atele u n u i supra­
vieţuitor. în schimb, u rm ele-d e pe faţa unui lepros, a
unui sifilitic sau a unui bolnav de SIDA sunt sem nele
unei m utaţii progresive, ale unei descom puneri; ceva
organic.
în secolul al X lX -lea a u proliferat sinistre caracte­
rizări ale organicului p en tru â descrie atât boala, cât şi
cauza ei. Se credea că bolile tipice, precum holera, sau
predispoziţia generală spre boală se datorează aerului
„infectat44 (sau „m urdar), efuziunilor generate în mod
spontan de ceva im pur. Identificat, de obiceii, eu m ate­
ria organică în descom punere (mai înitâi prin m irosul lui
neplăcut), acest aer purtător-de-boală a ajuns să fie iden­
tificat cu m izeria urbană, m ai degrabă decât cu cea r u ­
rală, cu gunoiul, cu putrefacţia şi cu proxim itatea cim i­
tirelor. Aceste revendicări iau fost năruite, în cele din
urm ă, prin descoperirile lui Pas! eur şi Koeh în legătură
cu rolul jucat de anum ite microorganisme. P rin 1880,
com unitatea ştiinţifică nu m ai credea în m iasm e, aşa cum
erau num ite aceste efuziuni, sau în generarea spontană,
(in 1883, la un a n după ce a descoperit baeilul tubercu­
lozei, Koeh a descoperit şi baeilul din apă, care provoa-
ceri fo rţate , u m ilito a re la co p ilărie, n u p e rsp e c tiv a u m ilin ţe lo r
im puse aie bolii. Cu ailte cu v in te, ro m a n u l său e o com edie, nu
o .tragedie.

99
că holera.) însă chiar după înfrângerea teoriei ' m iasm e­
lor de către teoria bolii contagioase, m iasm a a continuat
să supravieţuiască, reducându-şi statu tu l iniţial cauzal
sub forma unui fel de factor com plem entar în explica­
rea m ultor bold. Convingerea că Itrăind în oraşe în tu n e ­
cate sau m urdare provoacă tuberculoza (sau produce, cel.
puţin, o sensibilitate faţă de ea) e o versiune a teoriei
miasm elor, căreia, ia continuat să i se acorde credit ch iar
în acest secol, m ult tim p după ce cauza reală a tu b e r­
culozei a foslt descoperită. Se pare că acel ceva asem ănă­
to r cu ceea ce aduce miasma, generalizarea infecţiei în
atm osferă, necesită consideraţii de ordin m oral- asupra
bolid.
După respingerea ei de către oamenii de ştiinţă, teo­
ria a inspirat cel puţin o extraordinară lucrare m uzi­
cală: opera lui Debussy, realizată după piesa lu i Mlae-
terlinck, Pelleas et Melisande, un fel de T ristan şi Isol-
d>a, relocalizată în lum ea miasmelor. E ad ev ărat că
Pelleas et M elisande, în care fiecare m ărturiseşte senti­
m ente de slăbiciune şi rătăcire, unele personaje fiind,
deja bolnave; cu vechiul ei castel în ruină, ce nu p er­
m ite pătrunderea luminii; unde păm ântul e plin de spai­
me subterane şi adâncimi um ede sau jilave, în oare te
poţi prăbuşi — toate corelative ale miasmei, m:a,i piuţin
m irosul neplăcut — ni se pare în cel mai înalt grad un
p o rtret al bolii psihologice, al nevrozei. Fiindcă exact
aşa cum categoria bolii generice a fost în d ep ărtată
din gîndirea medicală a secolului al X lX -lea de
Cărare noua înţelegere a specificităţii extrem e a ceea ce
provoacă boala, e:a a m igrat în dom eniul extensibil ai.
psihologiei. Individul bolnav fizic a devenit neurastenie
sau nevrotic. Iar ideea unui m ediu patogen, contam inat
organic, în mod obiectiv a reap ăru t în noţiunea de am­
bianţă contam inată psihologic, generând o predispoziţie
p en tru boala m entală.
Conceptul n-a rămas limitat, la domeniul psihologiei
şi cu noua credibilitate a psihologiei, ca ştiinţă, a rev e­
n it să influenţeze medicina. P u n ctu l de vedere
larg acceptat, după care m ulte sau chiar m ajoritatea bo­
lilor nu sunt ,,în re a litate44 fizice, ci m entale (mai con­
servativ spus „psihosomatice44), perpetuează form a teo ­
riei m iasm elor — cu surplusul său de cauzalitate, su r­
plus de sem nificaţie într-o nouă versiune deosebit de
înfloritoare în secolul al XX-lea. Teoria că m iasm a psi­
hologică (depresiunea, spaim a) poate provoca boala fizi­
100
că a fost verificată, cu onorabilitate diferită, în cazul
m ultor boli, inclusiv a cancerului, Ia r m odul în care
SIDA, ale cărei m etafore coincid în parte cu ale cance­
rului, pare foarte diferită de cancer, o boală 'Saturată eu
evaluări specific m odem e de energie şi dezastru, şi re ­
sim ţită ca o întoarcere la bolile prem oderne, cum sunt
lepra şi sifilisul, explică fapltul că nim eni n u e tentat,
cel puţin deocamdată, s-o psihologizeze.

5
„Cium a44 e principala m etaforă prin care epidem ia
de SIDA este înţeleasă. Iar datorită sidei, falsa id en ti­
ficare populară a cancerului cu o epidem ie, chiar cu o
ciumă, pare să-şi piardă din valoare: SIDA a banalizat
cancerul.
Ciuma, din latinul plaga (lovitură, rană), a fost tim p
îndelungat utilizată m etaforic drept etalon al nenoroci­
rii colective, a răului şi a calam ităţii. Proeopius, în ca­
podopera de calomnie, Istoria secretă, îl num ea pe îm ­
păratul Iustinian mai rău decât cium a („iau scăpat m ai
puţini oameni decât cei care aiu fost om orâţi d e d â n ­
sul*); cium a a fost, de asem enea, o denum ire generică
pentru num eroase boli înspăim ântătoare. Deşi boala de­
sem nată prin acest cuvânt a produs cele m ai m ulte ca­
zuri de epidem ii m ortale, fiind im aginată ca u n asasin
nemilos, n u e obligatoriu ca orice boală să fie p rivită ca
o cium ă. Lepra, extrem de ra r fatală astăzi, n -a fost
cu m ult diferită în perioada celei m ai m ari epidem ii a
ei, eu aproxim aţie în tre anii 1050 şi 1350. Şi sifilisul a
fost asem ănat cu o plagă, nu fiindcă ucidea adeseori, ci
p en tru că era dizgraţios, degradant şi dezgustător; Blake
vorbeşte de „blestem ul tin erei Târlfe“, care „îm bolnăveş­
te de ciumă dricul căsniciei44.
în m od obişnuit, se spune că epidem iile sunlt ciume.
Ia r frecvenţa de masă a bolii este înţeleasă ca fiind im ­
pusă, n u num ai suportată. Considerarea bolii ca o pe­
deapsă e cea m ai veche idee despre ceea ce provoacă
boala, o idee total opusă bolnavului vrednic de nobilul
renum e a l medicinii. H ipoerat, autor al m ai m ultor tra ­
ta te despre epidemii, a exclus categoric „m ânia lui. Dum ­
n ezeu 44 d intre cauzele cium ei bubonice. însă bolile : in ­
terp retate, în antichitate, ea pedepse, precum cium a în
Oedip, n u erau considerate reprobabile, cum aveau să

101
fie lepra şi respectiv sifilisul. Bolile, în m ăsu ra în care
dobândeau o semnificaţie, erau calam ităţi colective şi
judecăţi asupra unei comună taţi. Doar rănile şi n ep u tin ­
ţele, nu şi bolile, se credea că sunt individual m eritate.
P e n tru o analogie, din lite ra tu ra a n tich ităţii c u înţelesul
m odern de boală reprobabilă, care izolează, ar trebui să
n e întoarcem la Philoctetes şi rana lui u râ t m irositoare.
Cele m ai tem ute boli su n t cele ce par extrem d e po­
triv ite p en tru prom ovarea la rangul de cium ă: ele n u
su n t .pur şi simplu fatale, oi transform ă corpul în ceva
care înstrăinează, (asemenea leprei, sifilisului, holerei şi
(în im aginaţia m ultora) a cancerului. Lepra şi sifilisul
a u fost prim ele boli prezentate consecvent ca repulsive.
Sifilisul a fost acela c a re .a generat, în plrimele descrieri
ale medicilor, la sfârşitul secolului al XV-lea, u n tip de
m etafore, înm ulţite luxuriant în ju ru l isidei: m etaforele
unei boli n u num ai repulsivă şi punitivă, dar invada­
toare la m odul colectiv. Deşi p e n tru Erasm us, cel m ai
influent pedagog european de la începutul secolului al
XVI-lea, sifilisul nu era „nimic altceva decât un fel, de
lep ră44 (prin 1529 îl num ea „ceva m ai rău decât le p ra 44),
boala fusese deja înţeleasă ca ceva diferit, ţfiiitndcă se
transm itea sexual. Paracelsus vorbeşte (în parafraza lui
Donne) despre „acea respingătoare boală contagioasă
care a invadat omenirea în câteva regiuni şi continuă de
atunci să se extindă peste tot, ca o pedeapsă d ată d in tru
început de Dum nezeu pentru toate im oralităţile oame­
nilor44. înţelegerea sifilisului ca o pedeapsă p e n tru p ă ­
catul individual n-a fodfc m ult tim p, în fond până când
a devenit lesne vindecabil, realm ente deosebită de în ­
ţelegerea lui ca pedeaipsă pentru im oralitatea com unită­
ţii, ca şi SIDA, astăzi, în ţările industrializate, bogate.
Spre deosebire de cancer, înţeles în tr-u n sens m odern,
ca boală a trasă de (şi dezvăluindu-şi id en titatea prin)
indivizi, SIDA e percepută într-un sens prem odern ca o
boală provocată de oameni, a tâ t ca indivizi, c ât şi ca
m em bri ai unui „grup de risc44, acea categorie birocra­
tică ce sună neu tru şi reînvie, în plus, lideea arhaică de
comunitate, pângărită, pe care a judecat-o boala.
★

Desigur, n u orice relatare despre cium ă sau despre

bolile asem ănătoare ciumei este un vehicol p e n tru lu ­
gubrele stereotipuri privind boala şi bolnavul. Un efort

102
 d e a gâincli eriitie, istoric despre boală (în general des­
p re dezastru) s-a făcuit ,pe toată durata secolului al
X V III-lea, de la, să zicem, A Journal of the Plague Year
(1722), a lui Defoe, până la Logodnicii (1827) a lu i Man-
zoni. Proza istorică a lu i Defoe, intenţionând să fie o
prezentare de m arto r ocular a ciumei bubonice d in Lon­
d ra anului 1665, nu adânceşte cu nimic înţelegerea ciu­
m ei ca pedeapsă sau, prin p artea ultim ă a lucrării, ca
experienţă reform atoare. M anzoni, în lunga povestire a
trecerii cium ei prin ducatul de Milano, în 1630, îşi pro­
pune deschis să prezinte un, punct de vedere m ai exact
şi mai p uţin reductiv decât cel oferit de sursele sale
istorice. Numai că chiar aceste două com plexe naraţiuni
întăresc unele idei perene şi sim plificatoare cu privire
Ia ciumă.
O im agine a scenariului obişnuit pen tru ciu m ă: boa­
la vine, invariabil, din altă parte. D enum irile sifilisului,
în m om entul în care şi-a început invazia epidem ică în
Europa, în ultim ul deceniu al secolului al XV-loa, sunt
o ilu strare exem plară a nevoii de a considera de origine
străină o boală 'tem ută5. P e n tru englezi e ra „sifilisul
francez pen tru parizieni m orbus germanicus, p en tru
florentini, boala napolitană, p entru japonezi, b o ala-ch i-

5 C um se o b serv ă în p rim e le r e la tă ri . d espre b o a lă : „A

p rim it a cea stă m a la d ie de la d ife rite popoare, care-o num esc în
d iferite fe lu r i1*, scrie G io v an n i di Vigo, în 1514. Ca şi tra ta te le
m ai tim p u rii d esp re sifilis, scrise în la tin ă de N icolo L eoniceno
(1497), d e J u a n A lm e n a r (1502), cel a l lui Vigo îl n u m e şte m o r K
b u s G a l l i c u s , b o ala fran ceză. (F ra g m e n te din u ltim u l şi d in alte
r e la tă ri ale epocii, in clu siv : S y p h i l i s ; o r a P o e t i c u l H i s ţ o r y o f
t h e F r e n c h D i s e a s e [1530] de G irolam o F racasto ro , cel care a
in v e n ta t n u m e le ce s-a im p u s, în : C l a s s i c D e s c r i p t i o n s o f D i­
s e a s e , e d ita tă de R a lp h H. M a jo r [1932]. E x p lic a ţiile m o raliste
a b u n d ă de la în cep u t. în 1495, la u n an d u p ă d e c la n şa rea epi­
dem iei, îm p ă r a tu l M âx im ilian a p u b lic a t u n edict p rin care de­
c e la ră sifilisu l o n e n o ro cire v e n ită de la D um nezeu p e n tru p ă ­
catele ' oam en ilo r.
T eoria că sifilisu l a v e n it cu m u lt m ai de d e p a rte d ecât o
ţa ră veciriă, că e ra o b o a lă n o u ă în E uropa, o b o ală a d u să din
L u m ea N ouă în cea V eche de m a rin a rii lui Columfo, c are-au
c o n tra c ta t-o în A m erica, a d e v e n it e x p lic a ţia g e n e ra l accep tată'
a orig in ii sifilisu lu i, în secolul al X V l-iea, şi în că se m ai b u c u ră
de o co n sid e ra b ilă in flu e n ţă . M e rită să n otăm că p rim ii au to ri
m edici de lu c ră ri d esp re sifilis n -a u a c c e p ta t d u b io asa teorie.
L ib e llu s d i. E p i d e m i a quam v u lg o m o rb u m G a llic u m v o c a n t, a
lu i L eoniceno, în cep e p rin a p u n e în tre b a re a dşică „b o ala fra n ­
ceză, sub a lt nu m e, n -a fost co m u n ă şi an ticilo r". El crede cu
fe rm ita te că a fost.

103
nezească. D ar ceea ce poate părea o glum ă despre pine-
vitabilitdtea şovinism ului dă la iveală un adevăr m ult
mai im portant: acela că există o legătură în tre im agina­
rea bolii şi im aginarea străinătăţii. Ea constă, probabil,
în chiar conceptul de nedreptate care, din puneit: de v e­
dere arhaic, este identic cu nu-noi, străinii. O persoană
care pângăreşte es|te întotdeauna nedreaptă, cum observa
M ary Douglas. R eversul este, de asemenea, ad ev ărat: o
persoană socotită nedreaptă es|te, cel p u ţin potenţial, o
sursă de pângări re.
Locul străin de origine al unor im portante boli, ca şi
schim bările drastice 'ale vrem ii, poate fi n u m ai în d e­
p ărtat decât o- ţară vecină. Boala este un fel de invazie
şi e, adeseori, p urtată de soldaţi. Iată începutul relatării
lui Manzoni despre ciuma din 1630 (capitolele 31—37):
,.Ciuma, ele., care T ribunalul Sănătăţii se tem use că ar
putea p ătrunde în regiunea M ilanului o dată cu trupele
germane, pătrunsese 'înitr-adevăr. Se m ai ştie de ase­
m eni că ea nu s-a m ulţum it num ai cu atât, ci a cuprins
şi a pustiit o bună parte d in Italia*. Cronica cium ei din
1665 a lui Defoe începe, în mod asem ănător, cu entuzias­
m ul unei speculaţii scrupulos ostentative despre origi­
nea isltrăină a bolii: „Să fii fost pe la începutul lunii sep­
tem brie 1644, când eu, ca de altfel şi vecinii mei, am
aflat din zvon public că ciuma a r fi izbucnit d in nora în
Olanda; în anul 1663 molima ise dezlănţuise cu m a re 'fu ­
rie pe acele m eleaguri, cu osebire la A m sterdam şi Rot-
terclam, unde, spuneau unii, s-ar fi răspândit venind din
Italia, în tim p ce alţii gândeau că ar fi venit diin Levant,
o dată cu avuţiile aduse acasă de flota turcă; alţii îşi d ă­
deau cu părerea că ar fi venit din Canada, şi iarăşi alţii
ziceau că din Cipru. Dar nu de unde a venit are în sem ­
nătate; toată lumea era însă de acord, că în O landa se
stârnise din noU“. Ciuma bubonică, reap ăru tă la Lon­
dra, prin anii -’20 a i secolului al XVIII-lea, ,a venit din
Marsilia, pe unde s-a crezut, în mod obişnuit, c-a in trat
în Europa Occidentală, adusă de m arinari, apoi tran sm i­
să de soldaţi şi negustori. în secolul al X lX -lea, origi­
nea străină era, de obicei, m ai exotică, m ijloacele de
tran sp o rt im aginate mai p u ţin precise, boala însăşi de­
venind fantasm agorică, simbolică.
La sfârşitul rom anului Crimă şi pedeapsă, Raskolni-
kov visează o epidemie de ciumă: ,,I se părea m ereu că
-lumea întreagă este osândită sa cadă victim ă unei -ciu-

104
 m e înfiorătoare, nem aiauzită .şi nem aivăzută, venind din
străfu n d u rile Asiei spre E uropa“. La începultui propozi­
ţiei avem „lum ea întreagă", schim bată la sfârşitul ei
în „Europa", terorizată de o pedeapsă m ortală venită
din Asia. Modelul lui Dostodevski eslte, fără îndoială, ho­
lera, num ită holera asiatică, m ult tim p endem ică în
Bengal, devenită repede şi răm asă de-a lungul celei mai
m ari părţi a secolului al X lX -lea o boală epidem ică u n i­
versal răspândită. Im aginea unui teritoriu colonizat de
boli m ortale venite ele altundeva face pante din concep­
ţia veche de secole a u neţ Europe ca e n tita te culturală
privilegiată. Europa, se presupune că este de d rep t scu­
tită de boală. (Europenii fiind uluitor de indiferenţi
faţă d e proporţia, de departe mad devastatoare — ca in ­
vadatori sau colonişti — în care' au, introdus propriile
lor boli m ortale în lum ea exotică,! „prim itivă":
să ne gândim la ravagiile variolei, gripei şi holerei, la
populaţiile aborigene ale celor două Âmerici şi A u stra­
liei.) P ersistenţa legăturii d intre originea exotică şi
boala tem ută e una din raţiunile pentru care holera, iz-
-b u cn in d de p a tru ori în Europa secolului al X lX -lea, cu
o rată a m ortalităţii mai scăzută de la un acces la altul,
a continuat să răm ână m ai m em orabilă decât variola ale
qărei d ev astări au crescut pe m ăsură ce se înainta, în
veac (variola epidemică, de la începutul anilor ’70, a
ucis o ju m ătate de miliorw de europenii), dar care n u p u ­
tea fi explicaiă, cum era cium a, prin originea, ei.non-eu-
ropeană.
Ciuma nu m ai c> „trim isă", precum în Biblie şi în an­
tichitatea greacă, fiindcă problem a agentului s-a estom ­
pat. în schimb, om enirea e „vizitată" de ciumă. Iar des­
cinderea se repetă, aşa cum începutul n araţiu n ii lui De-
foe ne asigură că e aproape cea „care s-a p etrecu t la
Londra în tim pul m arii m olim e din 1665". C hiar pen tru
non-europeni, boala m ortală poate fi num ită o vizită.
D ar. o vizită la ,,ed,“ este, invariabil, prezentată diferit
d e -u n a la „noi". „Cred că aproape jum ătate din în tre a ­
ga populaţie a m u rit din cauza acestei vizilte", scria că­
lătorul englez A lexander Kiinglake, sosind la Cairo în
tim pul ciumei bubonice (num ită uneori „cium a orienta­
lă"),. „C u toate acestea, orientalii sunt m ult m ai im per­
turbabili decât europenii în faţa unor astfel de boli".
Influenta carte a lui K inglake, Eothen (1844), sugestiv
subintitulată Traces of Travel Brought Home fro m the

105
East, ilustrează m u lte din prezum pţiile eurocenitri.ce de
d u rată cu privire la alţii, începând cu fantezia că cei m ai
puţin în d rep tăţiţi ia fi ocoliţi de nenorocire au o capaci­
ta te m ai redusă de a sim ţi nenorocirea. De unde con­
vingerea că asiaticii (ori săracii, negrii, africanii sau
m usulm anii) nu suferă sau n u se întristează în m ăsura
în care suferă sau se întristează europenii! (sau albiii).
F ap tu l că boala e asociata cu săracii —- străin i în tre noi,
d in perspectiva celor privilegiaţi —- întăreşte legătura
bolii eu ideea de străin: ou un, spaţiu exotic, adesea p ri­
m itiv.
Deci, ilustrând scenariul clasic al ciumei, SIDA se
crede c-ar fi ap ăru t pe „continentul n eg ru “, răspândită
în Haiti, apoi în Statele U nite şi Europa, apoi. . . E în ­
ţeleasă ca o boală tropicală: o altă infestare din aşa-zisa
lum e a treia, unde, la urm a urm ei, trăieşte cea m ai m are
p a rte din populaţia globului, ca şi o pedeapsă a tropi­
celor triste. A fricanii care văd stereotipuri rasiste în
cele mai m ulte speculaţii despre sursa geografică a sidei
n u greşesc. (Nu greşesc nici considerând că prezentarea
Africii drept leagăn al sadei are darul de a alim en ta p re ­
judecăţile anti-africane în Europa şi Asia.) Asocierea
sublim inală cu ideile despre u n trecut prim itiv şi n u ­
m eroasele ipoteze în legătură cu posibila tran sm itere a
bolii de la anim ale (o boală a m aim uţelor verzi? febra
africană?) n-au făcut decât să activeze un set fam iliar de
stereotipuri privind anirnaliltatek, libertinajul sexual şi
negrii. în Z air şi în alte ţă ri din Africa C entrală, unde
SIDA ucide zeci de mii de oameni, contrn-reacţia a în ­
ceput. M ulţi medici, oameni de ştiinţă, ziariştii;, m em bri
a i guvernului şi alţi oameni educaţi sunt de părere că
Virusul a fost trim is în A frica din Statele U nite, un act
de război bacteriologic (al cărui scop era scăderea ratei
natalităţii), dar care a scăpat de sub control şi s-a în ­
to rs îm potriva autorilor lui. Conform unei versiuni a fri­
cane comune a acestei convingeri privind originea bolii,
virusul, fabricat în laboratoarele CIA din M aryland, a
fost trim is în A frica şi readus în ţa ra de origine de că­
tre m isionarii am ericani homosexualii, reveniţi în M ary­
land din. A frica6.

6 Z vonul, p ro b a b il, n u s-a n ă sc u t d in c a m p a n ia de ,,'dezi

fo rm a re “ p a tro n a tă de KGB, d a r a p rim it u n a ju to r decisiv d in
p a rte a sp ecialiştilo r p ro p a g a n d e i sovietice. î n o cto m b rie 1985,
să p tă m â n a lu l L itera tu rn a ia G azeta p u b lic a u n a rtic o l p re tin -

106
 La început s-a crezut că SIDA trebuia să se răsp ân ­
dească în altă parte, în aceeaşi form ă catastrofală în care
a apărut în Africa, iar cei ce m ai cred în această posi­
bilitate invocă, invariabil, m oartea neagră. M etafora ciu­
mei este u n vehicul esenţial al celei mai pesim iste in ­
te rp re tă ri a perspectivelor epidemiologice. De la ficţiu ­
nea clasică Ia ultim ul articol de ziar, povestea standard
despre cium ă e cea a im placabilului, a inevitabilului.
Cei n epregătiţi sunt luaţi prin surprindere; cei ce res­
pectă m ăsurile preventive recom andate sunt, şi ei, do­
borâţi. Toţi sucombă, când povestea e spusă de un n a ­
ra to r omniscient, ca în parabola lui Poe, Masca m orţii
roşii (1842), inspirată după darea de seamă de la u n bal
ce 'a avut loc la Paris în tim pul epidemiei de holeră din
1832. A proape toţi — dacă povestea e spusă din punc­
tu l de vedere al unui m arto r traum atizat, un su p rav ie­
ţu ito r inert, precum în stendhalianul rom an al lui Jean
Giono, Husarul de pe acoperiş (1951), în care u n tân ăr
nobil italian, în exil, rătăceşte, la 1830, prin sudul F ran ­
ţe i lovită de holeră'. Bolile sunt invariabil privite ca ju ­
decăţi asupra societăţii, iar extinderea m etaforei SIDA
până la o astfel de judecată obişnuieşte lum ea c u ideea
inevitabilei ei. răspândiri universale. Aceasta e o func­
ţie tradiţională a bolilor transm ise sexual: să fie prezen­
tate ca pedepse nu num ai ale indivizilor, ci şi ale unui
grup („im oralitate generală44). Nu num ai bolile Veneri­
ce au fost folosite pentru identificarea populaţiilor vi­
cioase sau pervertite. In terp retarea oricărei epidem ii ca­
zând că v iru s u l SID A a fost p ro d u s de g u v e rn u l a m e ric a n în
c a d ru l u n u i p ro g ra m de c e rc e ta re p riv in d 'arm ele biologice, la
F o rt D etrick (M aryland), şi a fo st ră p â n d it în a fa ra S tatelo r
U n ite de c ă tre m ilita ri folosiţi pe p o st d e cobai. S u rsa c ita tă era
u n a rtico l d in z ia ru l in d ia n P atrio t. R e p e ta tă de ra d io M oscova,
,,Pace şi P ro g re s11, în lim b a engleză, p o v estea a fost p re lu a tă de
ziarele şi re v iste le d in în tre a g a lum e. U n an m ai tâ rz iu , ea a
a p ă ru t p e p a g in a în tâ i a z ia ru lu i co n serv ato r de m a re tira j,
S u n d a y E xp ress clin L o n d ra. („SID A ucigaşă a fo st c re a tă a r­
tific ia l de c ă tre o am en ii de ş tiin ţă a m e ric a n i în tim p u l unor
e x p e rie n ţe de la b o ra to r, în c h e ia te c a ta stro fa l şi ascu n se lu m ii
p â n ă a stă z i11.) Deşi ig n o ra tă de m a jo rita te a p re se i am erican e,
povestea d in S u n d a y E xp ress a fost re lu a tă efectiv în ap ro ap e
to ate ţă rile . N u m ai tâ rz iu d e c â t în v a ra lui 1987, ea a a p ă ru t
în ziarele d in K en ia, P eru , S u d a n , N igeria, S en egal şi M exic,
în era G orbaciov, doi e m in e n ţi m em b ri ai A cadem iei Sovietice
de Ş tiin ţe a u p u b lic a t, în Iz v e s tia (octom brie, 1987), o dezm in­
ţire o ficială a a firm a ţiilo r. D ar p o v estea se re p e tă în că ■ — d in
M exic în Z air şi d in A u stra lia în G recia.

107
tastrofale drept u n sem n de m oravuri uşoare sau declin
politic era foit atâjt de obişnuită, până în ultim a parte a
secolului trecut, ca şi asocierea bolilor tem u te cu ideea
de străin. (Sau cu dispreţuitele şi tem utele m inorităţi.)
Ia r sem nalarea greşelii nu contrazicea cazurile ce n u se
potriveau. Predicatorii meitodişti din Anglia, care aso­
ciau epidem ia de holeră din 1832 cu beţia (m işcarea în
favoarea tem peranţei tocm ai începea), nu, pretindeau că
fiecare bolnav de holeră era u n beţiv: există în to td eau ­
n a spaţiu pen tru „victime inocente" (copii, tin ere etc.).
Tuberculoza, în identitatea ei ca boală a săracilor (mai
degrabă decât a „senzitivilor"), a fost şi ea legată de
lupta îm potriva alcoolismului, in ultim a p a rte a seco­
lului al XIX-lea.. Soluţiile la bolile asociate păcătoşilor
sau nevoiaşilor recom andau invariabil adoptarea valori­
lor clasei m ijlocii: obiceiuri cum pătate, produdtiviitate şi
auto-control emoţional, faţă de care beţia era conside­
ra tă principalul defect7. S ănătatea însăşi a foist, în cele
d in urm ă, identificată cu aceste valori, a tâ t religioase,
cât şi economice, fiincl proba virtuţii, aşa cum boala era
proba viciului. A forism ul după oare p u ritatea este
aproape de cucernicie trebuie lu at ad-litteram . Succesiu­
nea epidem iilor de holeră în secolul al X IX -lea dem on­
strează n eîntreruptul declin a l interpretărilor religioa­
se ale bolii; m ai exaqt, acestea coexistau, din, ce în ce
m ai m ult, cu alte explicaţii. Deşi, în vrem ea epidem iei
din 1866, holera era, în mod obişnuit, înţeleasă n u pur
şi sim plu ca o pedeapsă divină, ci ca o consecinţă a
unor defecţiuni rem ediabile de sanitaţie; ea e ra încă
privită ca o pedeapsă a păcătosului. Un scriito r declara
în The N ew Y o rk Tim es (22 aprilie, 1866): „H olera e
m ai ales pedeapsa neglijării legilor sanitare; ea este
blestem ul celui m urdar, al celui fără m ăsură şi ial celui
dezonorat"8.

7 P o triv it d iag n o sticu lu i celui m ai com p reh en n iv, s u sţin u t d e

re fo rm a to rii laici, h o lera a fost re z u lta tu l re g im u lu i a lim e n ta r
să ra c şi a „ to le ra n ţe i fa ţă de o b iceiu rile d ezo rd o nate". O ficia­
lită ţile de la C e n tra l B oard of H e a lth d in L o n d ra a v e rtiz a u că
n u ex istă tra ta m e n te specifice bolii, sfă tu in d să se aco rd e a te n ­
ţie a e ru lu i p ro a s p ă t şi cu răţen iei, deşi „a d e v ă rate le m ă su ri p r e ­
v en tiv e su n t u n corp săn ăto s şi o m in te lu m in o asă, netulbura;-
t ă “. C itat în R. J. M orris, C holera 1832 (1976).
8 C ita t în C h arles E. R osenberg, T he C h o lera Y ears: T h e
U nited S ta te s in 1832, 1849, and 1866 (1962).

108
 F ap tu l că astăzi pare inim aginabil să privim astfel
holera sau o boală asem ănătoare, n u înseam nă o capaci­
ta te m ai redusă de a face consideraţii m orale cu p ri­
vire La boli, ci doar o schim bare în grupul bolilor u tili­
zate didactic. Aproape un secol, holera ia fost, probabil,
ultim a boală epidem ică im portantă, calificată pen tru
statu tu l de ciumă. (Am în vedere holera europeană şi
am ericană, prin urm are o boală a secolului al X lX -lea;
până în 1817 nu a_ existat vreodată epidem ie de holeră
în afara Orientului. îndepărtat.) Gripa, ap aren t m u lt mai
apropiată ciumei decât oricare altă epidemie în acest
secol, dacă acceptăm ca principal criteriu pierderile de
Vieţi omeneşti, o boală care lovea la fel de brusc şi uci­
dea la fel de repede ca şi holera, de obicei îin câteva zile,
n-a fost niciodată considerată, m etaforic vorbind, o
ciumă. Aşa cum n-ia fost considerată nici poliomelăta, o
epidem ie m ai recentă. U n m otiv pentru oare ideile de
cium ă n-au fost invocate e că aceste epidem ii n-au avut
suficiente însuşiri perm anente atribuite ciumei. (De
exem plu, poliom elita era 'interpretată ca o boală proprie
.copiilor, inocenţilor.) Cel m ai im portant m otiv e schim ­
barea de perspectivă în exploatarea m orală a bolii.
Această schim bare, în cazul bolilor ce poţt fi 'interpre­
tate ca judecăţi ale individului, face m ai dificilă u tili­
zarea bol'ii epidem ice ca atare. O lungă perioadă de timp,
cancerul a fost cel m ai adecvat acestei nevoi a culturii
laice de a condamna, pedepsi şi cenzura cu aju to ru l im a­
gisticii bolii. Cancerul era o boală a 'individului şi în ţe­
leasă ca rezu ltat nu al u nei acţiuni, ei m ai degrabă a
neputinţei de a acţiona (prudenţă, străduinţa autocon­
trolului cuviincios, expresivitate decentă). în secolul al
XX-lea a devenit aproape imposibil să faci consideraţii
de ordin m oral despre epidem ii —- cu excepţia celor
transm ise sexual.
P ersistenţa credinţei că boala divulgă şi e o pedeapsă
p en tru m oravuri uşoare sau josnicie poaite fi văzută şi
altfel, p rin consem narea persistenţei descrierii dezordi­
n ii sau corupţiei ca boală. Aitât de indispensabilă a fost
m etafora cium ei pen tru exprim area unor sum are ju d e­
căţi cu privire la crizele sociale, încât utilizarea ei n-a
scăzut aproape deloc intr-o epocă în oare bolile colec­
tive nu m ai erau tra ta te atât de m oralist — m om entul
d in tre gripa şi epidem iile de encefalită de la începutul
şi m ijlocul anilor ’20 şi confirm area unei noi boli epide­

.109
 mice m isterioase, la începutul anilor ’80 — şi în oare
m arile epidem ii linfecţioase erau atât de des şi cu atâta
convingere declarate un fa p t de domeniul trecu tu lu i9.
M etafora ciumei era obişnuită prin anii ’30 ca sinonim,
pentru catastrofa socială şi psihică. Evocările ciumei de
acest fel se asociază de obicei cu elocvenţa bom bastică
şi atitudinile anti-liberale: să ne gândim la ceea ce scria
A rtaud despre te a tru şi ciumă sau W ilhelm Reich des­
pre „ciuma em oţională44. Iar o astfel de „diagnoză41 ge­
nerică promovează cu necesitate o gândire anti-isitorică.
O teodieee, ca şi o demonologie, stipulează ceva em ble­
matic despre rău, dar face din el purtătorul unei b ru ­
tale, înspăimânftătoiare justiţii. In Boala albă (1937) a
lui K arel Capek, dezgustătoarea epidem ie, ivită în -
tr-u n stat în care fascismul venise la putere, îi n ăp ăstu -
ieşte doar pe cei de peste patruzeci de ani, pe cei ce pot
fi făcuţi, diin punct de vedere moral, responsabili.
Scrisă în preajm a invaziei naziste a Cehoslovaciei,
piesa alegorică a lui Capek e un fel de anom alie: u tili­
zarea metaforei ciumei pentru a exprim a ideea am enin­
ţării a ceea ce e definit drept barbarie de către o orien­
tare liberală europeană. M isterioasa, înfiorătoarea m a­
ladie din piesă e ceva. asem ănător leprei, o lep ră neaş­
teptată, invariabil m ortală, despre care se crede c-a ve-
nift, se înţelege, din Asia. Insă Capek nu e in teresat de
identificarea răului politic cu invazia străinului. A rgu­
m entele lui didactice nu se concentrează a su p ra bolii
însăşi, c;i asupra folosirii inform aţiei în legătură cu ea
de către oamenii de ştiinţă, ziarişti şi politicieni. Cel
m!ai faimos specialist în boală ţine o predică unui re ­
porter: „A sta e pur şi sim plu boală la ordinea zilei. Până
•acum a ucis cinci, milioane de oameni, aproape două­
sprezece m ilioane sunt în m om entul de faţă contam inaţi
şi cel puţin de tre i ori pe a tâ ta circulă prin lume, fără să
ştie că undeva, pe corp, au o pată albă, rece şi insen­
sibilă, de m ărim ea unui bob de lin te44; acelaşi specialist 1

11 Nu m ai tâ rz iu d e c â t în 1983, isto ric u l W illiam H. McNeilI,..

a u to ru l lu c ră rii P lagues and People, îşi în cep ea a n a liz a noii is­
to rii a m o rţii negre, a firm â n d : „U nul din lu c ru rile ca re n e se­
p a ră de în a in ta ş ii n o ştri şi face e x p e rie n ţa c o n te m p o ra n ă p ro ­
fu n d d ife rită de cea a a lto r v â rs te e d isp a riţia bolii epidem ice
ca factor serios în e x iste n ţa u m a n ă " (T h e N e w Y o r k R e v ie w o f
B ooks, 21 iulie, 1983). A bia dacă m ai tre b u ie su b lin ia tă pre-*
zu m p ţia eu ro c e n trică a acestei d e c la ra ţii şi a m u lto r a lto ra si­
m ilare.

110
îşi ceartă colegul, doctor, fiindcă utilizează term enii
populari de „boala albă*4 şi „boala Cieng44, în looul nu­
m elui ştiinţific de „m orbus Cdangi44; fantazează despre'
activitatea lu!i clinică de identificare a unui virus nou
şi despre descoperirea u n u i tratam ent care v a duce la
în tărirea prestigiului ştiinţei şi la obţinerea u n u i P re ­
m iu Nobel p entru descoperitorul său („eventual chiar o
catedră u n iv e rsita ră 44); se desfată în hiperbole când se
bănuieşte c-a fost. găsit u n rem ediu („a fost cea mai
grozavă boală care se cunoaşte în istorie, m ai rea decât
cium a din Evul M ediu44) şi schiţează planuri pentru
trim iterea celor cu sim ptom e în lagăre de detenţie bine
păzite („Boala lui Cieng este o infecţie, care este tra n s­
m isă mai. departe de fiecare bolnav. Trebuie să ne fe­
rim de aeeadtă infecţie pe noi, şi să-i ferim şi pe cei­
lalţi . . . Orice sentim entalism ar constitui o crim ă44).
O ricât a r sem ăna cu benzile desenate, ironiile lui Capek
su p t schiţa verosim ilă a catastrofei (medicale, ecologi­
ce), văzută ca evenim ent public supravegheat într-o
societate m odernă globală. Şi, oricât de convenţional şi-ar
desfăşura, m etafora cium ei ca agent al răzbunării (în fi­
nal, dictatorul însuşi este. doborât de ciumă), atitudinea
au to ru lu i faţă de problem a relaţiilor cu publicul îl orien­
tează spre explieitarea, în piesă, a înţelegerii bolii ca
o m etaforă. Em inentul doctor apreciază că realizările
ştiinţei n u înseam nă nim ic în com paraţie cu m eritele
d ictatorului pe punctul de a declanşa u n război, m enit
„să îndepărteze o excrescenţă m ult mai periculoasă, ex­
crescenţa anarhiei, epidem ia libertăţii barbare, lepra co­
rupţiei şi cium a descom punerii sociale, care ia cuprins
şi a adus în stare de descom punere organism ul poporu­
lui n ostru44.
Cium a lui Camius, apărută un deceniu m ai târziu, la
fel de subtilă, pe cât de schem atică ieşite Boala albă a lui
Capek, reprezintă o utilizare de departe m ai p u ţin lite ­
rală a bobii de către u n ,a lt m are liberal european. Ro­
m anul lui Camus n u e, cum s-a spuis uneori, o alegorie
politică în care izbucnirea ciumei bubonice înttr-un port
m editeranean 'simbolizează ocupaţia nazistă. Această
cium ă n u este punitivă. Camus n u protestează îm p o tri­
v a a nimic, micii îm potriva corupţiei, nici a tiraniei, nici
chiar Îm potriva faptului că suntem m uritori. Cium a este
nici m ai m ult, nici mai p uţin decât un evenim ent exem ­
plar: iruperea m orţii, care dă vieţii gravitate. La Camus,

111
folosirea ciumei, mai m ult model, decât m etaforă, e im ­
parţială, indiferentă şi conştientă; ea nu .'are in vedere
pronunţarea unei judecăţi. Dar, la fel ca în piesa lui
Capefc, personajele din rom an a raită cât de inim aginabil
e să «ai cium ă în secolul al XX-lea. . . ca şi cum credinţa
că o astfel de calam itate nu s-ar putea întâm pla, nu s-ar
mai putea întâm pla, înseam nă că trebuie să se întâm ple.

A pariţia unei noi epidem ii catastrofale, în m om entul

în care de m ai m ulte decenii se credea cu convingere că
astfel de dezastre aparţineau (trecutului, nu va fi su fi­
cientă p en tru reînvierea inflaţiei m oraliste ia unei epi­
demii prin „ciumă". Era necesar ca cele m ai obişnuite
căi de transm itere a ei să fde sexuale.
Cotlon M aiher num ea sifilisul o pedeapsă „pe pare
judecata dreapltă a lui Dum nezeu a rezervalt-o ultim ei
noastre vârste". A m intind-o pe aceasta şi alte ab su rd i­
tăţi rostite despre sifilis, de la sfârşitul secolului al
XV-lea până la începutul secolului al X X -lea,
n u vom fi surprinşi aproape deloc să constatăm
că m ulţi doresc să /vadă, 'm etaforic, SIDA ca o
ciumă, o judecată m orală asupra societăţii. A cuzatorii
profesionişti nu rezistă oportunităţii retorice oferite de
o boală transm isă sexual şi, în acelaşi timp, m ortală.
Deci, fapt,tul că SIDA e o boală transm isă, în mod p re ­
cum pănitor heteroisexual, în ţările în care a ap ăru t in i­
ţial sub form ă epidemică, n-ia îm piedicat apărăto ri ai mo­
ralei publice; precum Jesse Helms şi Norrnan Podho-
retz, s-o prezinte ca o pedeapsă îndreptată cu deosebire
îm potriva (şi provocată, pe bună d reptate de) hom ose­
xualii d:;n ţările occi denii ale, în vrem e ce o altă celeb ri­
tate din vrem ea adm inistraţiei Reagan, P at Buehanan,
divaghează despre „SIDA şi falim entul m oral", iar J e rry
Falw ell oferă diagnosticul universal, după care „SIDA
e pedeapsa Iuti Dumnezeu dată unei societăţi care nu
se conduce după legile lui". Ceea ce surprinde nu este
faptul că epidem ia SIDA ia fosst exploatată în acest, mod,
diar că astfel de. ipocrizii au fost lim itate la un atât de
previzibil sector de bigoţi; discursul oficial despre SIDA
include invariabil avertism ente îm potriva bigotism u­
lui.

112
 D eclaraţiile celor care pretând că vorbesc în num ele
lui D um nezeu — de la opinia lui Cotlon M ather la re ­
centele afirm aţii ale celor doi im portanţi clerici, brazi­
lieni, episcopul Falcăo de Brasilia (SIDA e „consecinţa
decăderii m orale") şi cardinalul de Rio de Janeiro, Euge­
nio Sales care, vrând (să îm pace şi capra şi varza, de-
scrie SIDA ca o „pedeapsă a lui fDumnezeu" şi „răzbu­
n are a n atu rii" — astfel de declaraţii pot fi ignorate, ea
unele inspirate în mod obişnuit şi retoric de o boală
transm isă sexual. Sunt m ai interesanţi, fiindcă scopurile
lor sunt m ai complexe, sponsorii laici ai acestui fel de
invectivă. Ideologiile politice autoritare au u n interes
legitim să promoveze team a — sentim entul unei im i­
nente stăpânirii a străinilor — iar bolile adev ărate con­
stituie u n m aterial uitil. Bolile epidemice reclam ă, de
obicei, o interdicţie asupra in trării străinilor, a im igran­
ţilor. Iar propaganda xenofobă a prezentat întotdeauna.
. im igranţii ca p u rtăto ri de boală (în. ultim a parte a. se­
colului al X lX -lea: holera, frigurile galbene, feb ra ti­
foidă, 'tuberculoza). Pare logic, prin urm are, ea Jean -Mă­
rie Le Pain, figura politică franceză reprezentând punc­
tele de vedere cele mai extrem nativiste, rasiste, să în ­
cerce strategia provocării spaimei în faţa acestui nou
pericol străin, să susţină că SIDA nu e doar infeeţioasă,
ci contagioasă şi să solicite un test naţional obligatoriu
şi carantină p e n tru toţii purtătorii virusului. SIDA e un
cadou p en tru adtualul guvern din. Africa de Sud, ,al că­
ru i M inistru de Externe declara recent, evocând frecven­
ţa bolii p rin tre m inerii aduşi din ţările vecine cu popu­
laţie de culoare: „Teroriştii vin astăzi la noi c u o arm ă
m ult m ai îngrozitoare decât m arxism ul: SIDA".
* Epidem ia SIDA serveşte c a reprezentare ideală pen­
tru paranoia poli(tiică a ţărilo r dezvoltate. Aşa-zisul virus
SIDA este nu num ai în tru ch ip area invadatorului din.
Lumea a Treia. El poate simboliza orice am en in ţare m i­
tologică. în Statele liniile, până acum, SIDA a stârnit:
m ult m ai puţine reacţii rasiste decât în Europa, inclu­
siv în. U niunea Sovietică, unde accentul se pune pe ori­
ginea africană a bolii. E aici ceva deopotrivă din am in­
tire a 1 sentim entelor legate de am eninţarea celui de al
doilea război m ondial şi im aginea invadării de către Lu­
mea a Treia. Oum era de aşteptat, în America, vocile
publice cele mai decise să scoată învăţături m orale din.
epidem ia SIDA, precum aceea a lui N orm au Podhoretz,

3 — Boala ca m etafo ră SIDA şi m etafo rele ei 113

su n t cele a căror tem ă principală de discuţie este îngri­
jo rarea în legătură eu dorinţa Americiu de a-şi m enţine
politica agresivă, cheltuielile m ilitare, poziţia ferm a n ti­
com unistă, şi cele care descoperă pretutinden i proba de­
clinului autorităţii politice şi im periale am ericane. De­
n u n ţa re a „cium ei hom osexuale41 e parte dintr-io m u lt
m ai larg ă nem ulţum ire, com ună printre ant'i-liberalii din
Vest şi p rin tre m ulţi exilaţi diin blocul sovietic, legată de
lib ertăţile contem porane de toaite felurile — de-acum o
d iatrib ă fam iliară îm potriva O ccidentului „lipsit de fer­
m ita te 44, cu hedonism ul său, ou muzica lui sexy, vulga­
ră, cu tolerarea drogurilor şi viaţa de fam ilie infirm ă,
(oare i-au slăbit voinţa de a se îm potrivi comunismului.
SIDA e o preocupare favorită a celor ce-şi (transferă
agenda politică în chestiunile psihologiei de grup: a sen­
tim en tu lu i dem nităţii naţionale şi a încrederii în. sine.
C hiar dacă aceşti specialişti în sentim ente u râte insistă
că SIDA e o pedeapsă pentru perversiuni sexuale, ceea
ce-i insjtigă nu e numai, sau n u în prim ul rând, homo-
fobia. Mai im portantă chiar este utilizarea sadei în u r ­
m ărirea uneia din activităţile esenţiale ale aşa-ziişilor
neo-eonservatori, o K ulturkam pf îm potriva a to t ceea ce
se num eşte, pe scurt (şi inadecvajt), anii '60. O întreagă
.politică a „voinţei44 — a intoleranţei, a paranoiei şi a
fricii de neputinţa. politică — a fost a trib u ită acestei
boli.
SIDA este un atât de apft imbold spre fam iliar, spre
tem eri creatoare de consens, cultivate de generaţii ca
spaim ă de „subversiune" şi sp re temerii apărute m ai re ­
cent faţă de poluarea necontrolabilă şi m igraţia de n e ­
stăv ilit din Lumea a T reia — înicâjt ar părea inevitabil
ca boala să fie privită în această societate ca o am enin­
ţa re globală la adresa civilizaţiei. Iar accentuarea cali­
tă ţilo r m etaforice ale boldi, p rin cultivarea tem erilor faţă
de tran sm iterea ei uşoară şi faţă de im inenta ei răspân­
dire, iniu-i dim inuează statutul, m ai cu seamă cel de con­
secinţă a unor fapte ilicite (sau de înapoiere economică
şi culturală). SIDA ca pedeapsă pentru perversiune se­
xuală şi ea am eninţare la adresa celor nevinovaţi —
două ideii aflate intr-o contradicţie doar aparentă. La fel,
forţa ex traordinară şi eficienţa m etaforei ciumei: ea p er­
m ite bolii să fie privită deopotrivă ca şi ceva provocat de
„alţii.44 vulnerabili şi (potenţial) ca boală a fiecăruia.
Totuşi, una e să accentuezi m odul în care boala îl a­

114
 m eninţă pe fiecare (pentru 'a naşte frica şi a confirm a
prejudiciul), şi cu totul altceva să dovedeşti (pemtru a
în lătu ra prejudiciul şi a reduce stigma) că, în cele din.
urm ă, direct sau indirect, SIDA îl Va afecta pe fiecare.
Recent, aceiaşi mitologi, dornici să folosească SIDA pen­
tru m obilizare ideologică îm potriva perversiunii, au re ­
n u n ţat la estim ările cele mai inspiratoare de panică ale
bolii. Ei se află printre cei m ai gălăgioşi su sţin ăto ri al
ideii că infecţia nu se va propaga la „populaţia genera­
lă*, concentrându-şi atenţia asupra denunţării „isteriei*
sau „freneziiei* provocată de SIDA. In spatele a ceea ce
astăzi consideră excesiva publicitate făcută bolid, eii des­
luşesc dorinţa de a îm păca o m inoritate atotputernică,
acceptând să considere boala ,,lor“ ca fiind a „noastră*
.— o dovadă în plus a instabilităţii arbitrarelo r valori
„liberale* şi a declinului spiritual al Ameriicii. Făcând:
- din SIDA problem a fiecăruia şi, prin urm are, u n subiect
în legătură cu care fiecare trebuie să fie educat, pretind
mitologii anti-liberali, SIDA subm inează înţelegerea,
noastră a diferenţei dintre „noi* şi „ei*; intr-adevăr, dis­
culpă sau cel puţin face irelevante judecăţile morale
despre ,,ei“. (Intr-o astfel de retorică, boala continuă să
fie identificată, aproape în exclusivitate, cu hom osexua­
litatea şi m ai ales cu practicarea sodomiei.) „A ajuns.
America o ţa ră unde discutarea într-o sală de clasă a ce­
lor zece porunci e de neperm is, în. schimb instrucţiunile
profesorului despre o sodomie fără riscuri să fie obli­
gatorie?*, se întreba P a t Buchanan, protestând îm po­
triv a p ropunerii „prosteşti* din. raportul recentei Comisii,
-prezidenţiale de cercetare a epidemiei, condusă de am i­
ralul W atkins, de a declara ilegală discrim inarea bolna­
vilor de SIDA. Nu boala, ci apelurile auzite în cele mai
oficiale cercuri („să lăsăm la o parte prejudecăţile şi:
teama. în favoarea compasiunii* — cuvinte din ra p o rtu l
W atkins) a u devenit principala ţintă, sugerând, ca bol­
navii, deoarece slăbesc forţa (sau voinţa) acestei, socie­
tăţi. să fie pedepsiţi şi segregaţi prin judecăţi p rivind
com portarea sexuală.
*

Mai m ult decât cancerul, şi m,ai degrabă asem ănă­

toare sifilisului, SIDA pare să cultive fantezii rău p re­
vestitoare despre boală ca un. sem n al v u lnerab ilităţilo r
a tâ t individuale, cât şi sociale. V irusul invadează cor­

115b
 pul; boala (sau, Snitr-o versiune m ai nouă, team a de
boală) e descrisă ca in vadând întreaga societate. La
sfârşitu l lui 1986, preşedintele Re a ga n aprecia că SIDA
se va răspândi, bineînţeles „insidios44 — „de-a lungul
şi de-a latu l societăţii noastre4410. D ar SIDA, fiind un
p re te x t al exprim ării lintim ităţilor ascunse ale organis­
m ului politic, trebuie să pară credibilă şi ca o m etaforă
politică p en tru inam icii internii, în F ran ţa chiar, unde
le sida a fost repede adăugată rezervei de inventive po­
litice. Le Pen şi-a concediat -câţiva adversari, număndu-i
sidatici (sidatique), în vrem e ce polem istul antiliberal
Louis Pauw els susţinea că liceenii aflaţi în grevă anul
itreciit sufereau de „SIDA m entală44 (sont atteints d’un
sida m ental). Boala nu s-a dovedit de mai -mare folos
nici ca m etaforă pentru rău l politic internaţional. E ade­
vărat, Jean e K irkpatrik nu s-'a p utut abţine odată să nu
com pare terorism ul internaţional cu SIDA, însă astfel
de ieşiri su n t rare, probabil fiindcă p e n tru un astfel de
•scop m etafora cancerului is-a dovedit a tâ t de fecundă.
A ceasta nu înseamnă că SIDA nu e utilizată, la m o­
dul absurd, ca m etaforă; înseam nă doar că boala are un
potenţial m etaforic diferit de cel al oan-ceruluL Când di­
rectorul de film, din film ul lui A lain T anner, La Vallee
Fantome (1987), afirm ă că „cinem atograful e asemenea
can ceru lu i44, apoi, corectându-se: „Nu, e infect ios, sea­
m ă n ă m ai degrabă cu SIDA44, com paraţia pare in ten ţio ­
n a t stângace şi deliberat insuficient de categorică. Nu
, n a tu ra ei infecţi-oasă, cât la te n ţa el specifică -oferă sidei
o în treb u in ţare di-sitinctivă ca m etaforă. Scriitorul evreo-
palestinian A nton Sbammais, de la săptăm ânalul Kol
Ha’ir, din Ierusalim , îrttr-io criză -de fantezie medicală,
sexuală şi politică, prezenta recent D eclaraţia de Inde­
pendenţă a Israelului, din 1948, ca o SIDA ,,-a s-tatului.
evreu pe păm ântul lui Israel, a cărei lungă perioadă de
in-cubaţi-e i-a produs pe G ush Em unim şi. . . [Rabbi M-eir]
K ahane. Acolo a început to tu l şi acolo se va sfârşi io tu l.
SIDA, regre-t că trebu ie s--o spun, în ciuda sim patiei m ele
p e n tru homosexuali, îi -afectează cu deosebire pe mono-
erotici, iar statul -evreu mon-o-naţional conţine, prin de-19

19 A firm a ţia lu i Reaga-n, d a to rită clişeu lu i r e a lită ţii în g ro ­

zito are a bolii a lto r perso an e, co n tra ste a ză cu tă g ă d u ire a m u lt
m ai o rig in a lă a re a lită ţii p ro p re i lu i boli. în tr e b a t cum se
sim te d u p ă o p e ra ţia de cancer, e l d e c la ra : „N -am a v u t cancer.
A v eam cev a în m ine c a re av e a c a n c e r şi a fo st e x tirp a t".

116
 finiţie, germ enii propriei lui distrugeri: prăbuşirea sis­
tem ului politic imuniitar pe care-1 num im democraţie. ....
Rock Hucison, cândva la fel de frum os ca u n Palm a ch-
nik, agonizează, m ult itimp după dizolvarea Palmach-
u lu i. S tatu l Israel (pentru evrei, desigur) a fost in tr-ad e ­
văr, cândva, frumos. . .“
Şi chiar mai 'prom iţătoare decât legătura ei cu la ­
te n ţa e potenţialul sidei ca m etafora pen tru contam inare
şi m utaţie. Cancerul este încă obişnuit ca m etaforă pen­
t r u ceea ce este tem u t sau deplâns, chiar dacă boala e
m ai p u ţin tem ută decât înainte. Dacă SIDA poialte fi, în
cele din urm ă, gândită p en tru o utilizare asem ănătoare,
aceasta se va întâm pla fiindcă este nu num ai invadatoa­
re (o tră sătu ră pe care o im parce cu cancerul) sau chiar
fiindcă este infecţioasă, ci datorită imagisticii specifice
care înconjoară viruşii.
Virusologia furnizează un nou set de m etafore m edi­
cale, independente' de SIDA, dar care, cu toate acestea, con­
solidează m itologia siidei. Cu m ulţi ani înainte de apa­
riţia bolii, W illiam Burrough ifăcea o declaraţie profe­
tică, rep etată de Laurie A nderson: „Lim bajul este un
» :virus“. Iar explicaţia virală e invocată din ce în ce «nai
des. Până de curând, m ajoritatea infecţiilor considerate
virale erau cele, precum turbarea şi gripa, cu efecte ex­
tre m de rapide. Dar categoria infecţiilor v irale cu o ac­
ţiune mai înceată este în creştere. M ulte tulb u rări, pro­
gresive şi (invariabil m ortale, ale sistem ului nervos cen­
tra l şi unele boli degenerative ale creierului, care pot
-apare la o vârstă m ai înaintată, ca şi aş a-zi se le boii au-
toimuine, sunt astăzi bănuite a fir în realitate, boli gener
ra te de u n astfel de virus cu o acţiune m ai lentă. (Şi
dovezile continuă să se înm ulţească în favoarea cauzei
virale, cel puţin în unele form e de cancer uman.) No­
ţiu n ile de conspiraţie se traduc uşor în m etafore ale v i­
ruşilor im placabili, insidios! şi extrem de răbdători. Spre
deosebire de bacterii, organisme, relativ complexe, v i­
ruşii su n t consideraţi form e de viaţă extrao rd in ar de
prim itive. în acelaşi tim p, activităţile lor su n t cu m ult
m al com plexe decât cele im aginate în modelele agenţi­
lor patogeni din fazele tim purii ale infecţiei. V iruşii n u
su n t p u r şi sim plu agenţi ai infecţiei şi contam inării,
ei tran sp o rtă „informaţie*1 genetică, transform ă celule.
Şi ei înşişi, m ulţi dintre ei, evoluează. în tim p ce v iru ­
sul variolei pare să răm ână neschim bat secole la rând,

117
 viruşii gripei evoluează a tât de rapid încât vaccinurile
trebuie înlocuite în fiecare an, pentru a ţine pasul cu
schim bările .din „învelişul ex terio r44 al v irusu lu i11. Vi­
rusul sau, m ai exact, viruşii consideraţi a fi cauza sidei
sunt cel puţin tot a tât de schim bători ca şi cei ai gripei.
Intr-adevăr, virusul este astăzi un sinonim pen tru schim ­
bare. Recent, Linda R oustadt, explicând de ce preferă
să cânte muzică folk m exicană şi nu rock’n ’roll, făcea
u rm ăto area observaţie: „Noi n u avem nici o altă tra d i­
ţie în muzica contem porană, decât schim barea. A te
' schim ba precum un virus44.
A tât tim p cât „cium a44 m ai are încă un viitor ca m e­
taforă, aceasta se întâm plă din cauza noţiunii m ult m ai
fam iliare de virus. (In viitor, probabil, nici o boală
cauzată de bacii nu va mai fi considerată asem enea unei
ciume.) Inform aţia însăşi, astăzi inextricabil legată de
au to ritatea com puterelor, e am eninţată de ceva com parat
cu u n virus. Program ele clandestine sau pirat, cunoscute
ca viruşi softivare, sunt: descrise ca având o com portare
paralelă cu cea a viruşilor biologici (ei pot cap tu ra codul
genetic al unor părţi din organism şi efectua tran sferu ri
de m aterial genetic străin). Aceste program e, deliberat
fixate pe un disc magnetic pregătit, să fie folosit în com­
pu ter sau introdus când com puterul comunică cu a lte
com putere prin linii telefonice sau prin reţele de d ate,
se autoeopi'ază în- sistem ul operativ al com puterului. Ca
şi omonimele lor biologice, ele nu vor produce sirnptorne
im ediate ale vătăm ării m em oriei com puterului, ceea ce
oferă itîimp noului program „infectat44 să se răspândească
la alte com putere. A stfel de m etafore scoase din virusolo­
gie, stim ulate, în parte, de om niprezenţa discuţiilor des­
pre SIDA, apar pretutindeni. (Virusului care a d istru s
o însem nată cantitate de inform aţii la Centri il studen-

11 M otivul p e n tru care un v accin este c o n sid e ra t ră s p u n s u l

op tim al la v iru şi are d e -a face cu ceea ce-i face p rim itiv i. B ac­
te riile au m u lte d ife re n ţe m etab o lice fa ţă de celu lele m am aie
şi se p o t rep ro d u c e în a fa ra celu le lo r gazdă, ceea ce face posi­
b ilă d esco p e rire a de su b sa a n ţe c a re să le atace în m od specific..
C ât p riv e şte v iru şii, care s u n t în le g ă tu ră cu celulele gazdă,
problem a, d istin c ţie i î n t r e . fu n c ţiile v ira le şi cele n o rm a l celu­
la re e m u lt m ai dificilă. De u n d e, p rin c ip a la stra te g ie p e n tru
c o n tro lu l in fe c ţiilo r v ira le a fost d ezv o ltarea v a c c in u rilo r, care
n u „a ta c ă “ d ire c t un v iru s (cum a ta c ă p e n ic ilin a b a c te riile m ~
fecţioase), ci „îm piedică" in fe c ţia p rin stim u la re a , în avans, a
sistem u lu i im u n ita r.

118
ţese de com putere de la Lehigh U niversity, din Be-
thlehem , Pennsylvania, -în 1987, i s-a dat num ele de
PC SIDA. In F ranţa, specialiştii în com putere vorbesc
deja de problem a sidei informatice.) Iar astfel de m eta­
fore întăresc sentim entul om niprezenţei bolii.
P oate nu e surprinzător că cel mai nou elem ent re ­
form ator în lum ea m odernă, com puterul, trebuie să-şi îm-
prum ute m etaforele de la cea m ai nouă boală reform a­
toare. Şi n u este surprinzător că descrieri ale cursului
(infecţiei virale repetă, adesea, lim bajul epocii com pute­
rului, aşa cum se spunea că un virus va produce, în mod
norm al, „im itaţii ale lui însuşi41. Pe lângă descrierile m e­
caniciste, modul în care viruşii sunt caracterizaţi anim ist
— ca o am eninţare în aşteptare, schim bători, ascunşi,
biologic înnoitori —- întăreşte sentim entul că boala poate
fi ceva ingenios, im previzibil şi nou. Aceste m etafore
surit fundam entale ideilor despre SIDA, deosebind-o de
alte boli privite ca ciumă. Fiindcă, deşi tem erile rep re­
zentate de SIDA sunt. vechi, statu tu l ei de evenim ent
neaşteptat, de boală cu desăvârşire nouă — de parcă ar
fi o nouă-judecată — se adaugă spaimei.

„Unii nu vor perm ite ca bolile să fie noi, alţii cred

că m ulte din cele vechi au încetat; şi că astfel de boli,
considerate noi, nu-şi vor avea decât propriul lor timp.
Totuşi, b u n ătatea lui Dum nezeu a risipit m ulţim ea bo­
lilor şi n u a îm povărat nici o ţară cu toate: unele, care
au fost vechi într-o ţară, pot fi noi în alta. Noi, desco­
periri geografice vor duce Ia descoperirea de noi b o li.. .
ş!î dacă Asia, A frica şi Am erica ar trebui să-şi aducă
propria lor listă, cutia Pandorei s-iar um fla şi din ea ar
apare o patologie necunoscută44 (Sir Thomas Browne, A
Letier to a Friend, Upon Occasion of the Death of his
Intim ate Friend).
E, cu siguranţă, puţin probabil ca SIDA, identificată
pen tru în tâia oară la începutul anilor ’80, să fie o boală
nouă. M ult mai probabil, virusul s-a aflat în preajm ă de
m u lt tim p şi nu doar în Africa, deşi num ai recent (şi în.
Africa) boala a atins proporţii epidemice. D ar pentru
conştiinţa generală, ea este o boală nouă, şi p en tru me­
dicină la fel: SIDA m archează o cotitură în atitudinile

119
curente faţă de boală şi m edicină, da şa faţă de sexuali ~
taite. şi catastrofă. M edicina a fost im aginată ca o stră ­
veche cam panie m ilitară ajunsă, în zilele noastre, aproape
de faza ei finală, conducând la victorie. A pariţia unei
boli epidem ice noi, în m om entul în care, de măi m ulte
decenii, lum ea era convinsă că astfel de calam ităţi apar­
ţineau trecutului, a schim bat inevitabil statu tu l m edi­
cinii. A pariţia sidei a dem onstrat că bolile infecţioase
su n t departe de a îi fost învinse şi că lista lor e departe
de a fii închisă.
M edicina a schim bat m oravurile. Boala le schim bă
la loc. C ontracepţia şi asigurarea dată de medicină că bo­
lile transm ise sexual vor fi uşor vindecabile (ca aproape
Itioate bolile infecţioase) a făcut posibil ca sexul să fie
considerat o aventură fără consecinţe. Astăzi, SIDA
obligă lum ea să mediteze la sex ca având, probabil, con­
secinţe dintre cele m ai îngrozitoare: sinuciderea sap
crima. (Un astfel de proces al convertirii sexualităţii în
ceva periculos a existat pe la începutul anilor ’8Q în pa­
nica extrem de răspândită privind herpesui în Statele
U nite, în cele mai m ulte cazuri o b o a lă . p u r şi simplu
înfiorătoare, erotic descalifiicantă.) Teama de SIDA pro­
fită de U n act al cărui ideal e o experienţă a purei p re­
zenţe (şi o creaţie a viitorului), o relaţie cu trecu tu l ce
n u poate fi ignorată fără pericolul unui risc personal.
Actul sexual nu-şi maii scoate partener iii, nici m ăcar pen­
tru o clipă, din social. El nu mai. poate fi .'considerat
doar o îm preunare; este un lanţ, o curea de transm isie,
dinspre trecut. „Aşa' încât, să nu uităm , când o persoană
în treţin e relaţii sexuale, ea nu le întreţine doar e u p ar­
ten eru l respectiv, ci cu toţi cei cu care parten eru l a avut"
relaţii sexuale în ultimii zece anii-, sună, cu o binevoi­
to are eludare a genului, declaraţia dii-n 1987, a dr. Otis
R. Bowen, secretar al D epartam entului S ănătăţii şi al
Serviciilor Um ane din Statele Unite. SIDA divulgă totul
ca fiind prom iscuu (aşadar primejdios) şi im oral, ou ex­
cepţia monogamiei pe term en lung, fiindcă, odată prac­
ticate, toate relaţiile heterosexuale sunt şi homosexuale.
Team a de sexualitate esite noul registru al un iv ersu ­
lui fricii, sponsorizat de boala în care fiecare trăieşte
astăzi. Caneerofobia ne-,a în v ă ţa t team a de m ediul po­
luant; tră im astăzi team a de persoanele ce contaminează,,
aprehensiune pe care spaim a de SIDA ne-o comunică in ­
eluctabil. Teama de poitirul îm părtăşaniei, team a de sala

120
d e operaţie, 'teama de sângele contam inat, al lui Hristos
sau al vecinului tău. Viaţa. — sângele, fluidele sexuale —
este ea însăşi agent al contam inării. Aceste fluide sunt
p o ten ţial m ortale. E mai bine să te abţii. O am en ii, îşi
fac provizii din propriul lor sânge, pentru o utilizare v ii­
toare. M odelul com portării altruiste în societatea noastră,
a l donării sângelui ia modul anonim, a fost compromis,
din m om ent ce nim eni n u . poate fi sigur de sângele p ri­
m it anonim. SIDA are nu num ai nefericitul efect al în ­
tăririi m oralism ului am erican despre sex; m ai m ult, ea
consolidează cultura interesului propriu, ceea ce obişnuit
e v enerat ca „individualism 41.. Interesul , personal prim eşte
acum un im puls suplim entar ca simplă prudenţă m edi­
cală. ' ’ ■
Toate epidem iile rapide, inclusiv cele în legătură cu
oare nu există suspiciunea transm iterii sexuale sau vreo
oulpabiiizare a bolnavului, dau naştere, în linii mari,
u n o r practici asem ănătoare, de evitare' şi excludere. In
tim p u l g ripei epidem ice din 1918— 1919 — gripa e o
boală extrem de m olipsitoare, datorită virusului p u rta t
în aer (transm is prin interm ediul sistem ului respirator)
•— oam enii erau sfătuiţi să nu-şi dea .mâna şi să-şi pună
batistele pe gură, când se sărută.
Poliţiştilor li se ordona să-şi pună mască d e tifon
în a in te 'd e a intra într-o casă locuită de oameni bolnavi,
aşa cum procedează astăzi m ulţi ofiţeri când efectuează
a re stă ri în zonele de m izerie cum plită, de când SIDA
a devenit, din ce în ce mai m ult, în Statele U nite, o boală
a sărăcim ii oraşelor, îndeosebi negri şl hispanici. M ulţi
frizeri şi dentişti pu rtau m ăşti şi m ănuşi aşa cum fac
astăzi dentiştii şi igieniştii dentari. Dar m area epidem ie
d e gripă, care a ucis douăzeci de milioane de oameni, a
fost o chestiune de cincisprezece luni. în cazul unei epi­
demia cu o evoluţie înceată, aceleaşi precauţii dobândesc
o viaţă a lor proprie. Ele devin o parte a m oravurilor
.sociale, nu o practică acceptată p e n tru .o scurtă perioadă
de necesitate, apoi abandonată.
Cu o epidem ie în care nu există perspectiva im ediată
a unui vaccin, eu atât mai puţin a unui '.tratament, p re­
venţia devine m ai conştientizată. însă cam paniile de pre­
venire a bolii întâm pină num eroase dificultăţi în cazul
bolilor transm ise veneric. Iar în Statele Unite, în aceste
cam panii de sănătate a existat întotdeauna o rezistenţă

121
în com unicarea de inform aţii privind cele m ai sigure căi
d e a în treţin e relaţii sexuale. U.S. Guide for Schools,
publicat la sfârşitul anului 1987, de către D epartam entul
Educaţiei, refuză efectiv să discute chestiunea reducerii
riscului, propunând abstinenţa drept cea mai bună preve­
dere îm potriva sidei, ceea ce am inteşte conferinţele ţin u te
în faţa soldaţilor, în prim ul război m ondial, p rin care li se
spunea că inocenţa este singura prevedere îm potriva sifi­
lisului şi parte a datoriei lor patriotice în lu p ta îm po­
triv a H unilor12. Discuţia despre prezervative şi ace ste­
rile era resim ţită ca o acceptare şi încurajare a relaţiilor
sexuale clandestine şi a drogurilor ilegale. (Şi, într-o anu­
m ită m ăsură, e adevărat. Educaţia preventivă îm potriva
sidei im plică recunoaşterea, prin urm are toleran ţa faţă
d e v arie tatea ineradicabilă a expresiei dorinţelor sexuale.)
Societăţile europene, m ai p u ţin angajate in ipocrizia
sexuală, la nivel de decret public, e greu de crezut că
v o r îndem na lum ea să fie virtuoasă, ca un m ijloc de-a o
avertiza să fie prudentă. „Fiţi atenţi! SIDA!". Ori:
„SIDA! Nu m uriţi din ignoranţă!". înţelesul exact al
acestor generalităţi întâlnite, de mai m ulţi ani, pe afişe
sau în reclam ele de televiziune, p retutindeni în Europa
Occidentală, este: folosiţi prezervativele. D ar există u n
sens m ai larg în toate aceste m esaje despre g rija de a fi
p rudenţi, şi de a nu fi ignoranţi, un sens ce va înlesni
acceptarea acestui gen de anunţ public şi în Statele
U nite. N um irea unui evenim ent m ereu _ş.i m ereu este
p a rte din transform area lui în realitate. In acest caz, n-l
rostii iarăşi şi iarăşi înseam nă a trezi conştiinţa riscului
şi necesitatea prudenţei ca atare, înainte de/şi înlocuind
orice altă recom andare specifică.
*

12 C e a la ltă la tu ră a acestu i re fu z de a o feri in s tru c ţiu n i

d esp re p ra c tic ile care a r fi m ai p u ţin risc a n te a fost sen tim e n tu l
că n u e ra b ă rb ă te şte să supui v ia ţa sex u ală a in d iv id u lu i p r in ­
cip iilo r c ă lă u z ito are de sig u ra n ţă şi p ru d e n ţă . P o triv it fan teziei
lu i H em in g w ay din D eath in th e A fte r n o o n (1932): „S ifilisul a
fo st b o ala c ru c ia ţilo r din E v u l M ediu. Se c red ea că ei l-a u ad u s
în E u ro p a şi că e ra b o ala celor ce d u ceau o v ia ţă d o m in a tă de
n e p ă sa re a p e n tr u consecinţe. E u n a ccid en t in d u stria l, la care se
p o t a şte p ta to ţi cei ce p ra c tic ă re la ţii sex u ale d ezo rd o n ate şi, p e
m ă su ra d e p rin d e rilo r, îşi v o r în c e rc a m ai d e g ra b ă n o rocul de­
c â t să utilizeze' p ro filactice; e x istă u n sfâ rşit sa u m ai c u râ n d o
fază p re v iz ib ilă a v ie ţii tu tu r o r co n cu b in ilo r care n u se ştiu
o p ri la tim p ".

122
 Desigur, între ipocrizia oficială perm anentă şi lib erti­
n a ju l la modă, din recentele decenii, există o imensă
prăpastie. Opinia că bolile transm ise sexual nu sunt grave
a atins apogeul în anii '70, când m ajoritatea bărbaţilor
hom osexuali s-au organizat în ceva asem ănător unui grup
etnic, al cărui obicei folcloric distinctiv- era voracitatea
sexuală, şi când instituţiile vieţii homosexuale urbane au
devenit un sistem de alim entare sexuală, de o rapiditate,
eficienţă şi amploare fără precedent. Teama de SIDA im ­
pune o practică m ult m ai m oderată a dorinţei şi nu n u ­
m ai p rin tre bărbaţii homosexuali. P entru clasa mijlocie,
com portam entul sexual am erican anterior anului 1981
p are ceva diintr-o vârstă p ierdută a inocenţei — inocenţa
su b m asca im oralităţii, desigur. D upă două decenii de
irosire sexuală, de speculaţie şi inflaţie sexuală, ne aflăm
lin prim ele faze ale unei depresii sexuale. P riv irea în
urm ă, la cultura sexuală a anilor ’70, a fost com parată
cu p riv irea în urm ă la epoca jazzului, din perspectiva
mu cea m ai adecvată a crizei din 1929. U n num ăr de
m esaje, în societatea contem porană, sună: „Consumaţi!
D ezvoltaţi-vă! Faceţi ceea ce doriţi! D istraţi-vă!“ însăşi
fu n cţio n area în bune condiţii a acestui sistem economic,
oferind aceste libertăţi fără precedent, cele mai îndră­
gite sub form a m obilităţii fizice şi a prosperităţii m a­
teriale, depinde de încurajarea oam enilor în sfidarea li­
m itelor. Se presupune că dorinţa este. fără m argini. Ideo­
logia capitalistă ne transform ă pe toţi în cunoscători ai
lib ertăţii — ai expansiunii nelim itate a posibilităţii. în
fond, orice propagandă pretinde că oferă înainte de itoate
sau, în plus, o anum e sporire a libertăţii. Nu orice fel de
libertate, se înţelege. în ţările bogate, ea a ajuns să se
identifice, tot m ai m ult, cu „realizarea personală“ — o
lib ertate de care te bucuri sau pe care o practici singur
(sau ca şi cum âi fi singur). De -unde num eroasele discuţii
recente despre corpul uman, reimiaginat ca u n instrum ent
cu aju to ru l căruia realizăm, din ce în ce mai m ult, dife­
rite program e de autoperfecţionare şi de creştere a ener­
giilor. D ate fiind im perativele consum ului şi valoarea
efectivă, incontestabilă, legată ele exprim area eului, cum
să nu fi a ju n s sexualitatea pen tru unii o opţiune de con­
sum ator: un exerciţiu de libertate, de m obilitate cres­
cândă şi de îndepărtare a lim itelor. E puţin probabil că
invenţia subculturii homosexuale, recreaţionale şi sexua­
lita te a eliberată de prim ejdii, sprijinită, şi de medicină,

123
constituie o redescoperire inevitabilă a culturii capilfca-
liiste. A pariţia sidei pare să fi schimbat, irevocabil, totul..
SIDA am plifică forţa atât de diferitelor şi to tu şi com­
plem entarelor mesaje ascultate de m em brii acestei so­
cietăţi obişnuiţi să-şi poată oferi plăceri lor înşile, din­
tre care tot m ai m ulte sunt rezultatul unor program e de
autoorga:n)izare şi auto-ddseiplină (diejtă, exerciţii). S u p ra­
vegheaţi-vă poftele! Aveţi grijă de voi înşivă! N u vă
neglijaţi! Limitele au fost fixate de mai. m u ltă vrem e
pen tru plăcerea unor pofte, în. num ele sănătăţii sau pen­
tru crearea unei înfăţişări fizice ideale — lim ite volun­
tare, un exerciţiu de libertate. Tragedia sidei sugerează
im ediata necesitate a lim itării, a constrângerii a tâ t p en tru
corp, cât şi p en tru conştiinţă. Dar răspunsul la- SIDA
este m ai m ult decât reactiv, m ai m ult decât un răspuns
teribil şi, prin urm are, adecvat în faţa unui pericol fo arte
real. El exprim ă, de asemenea, o dorinţă pozitivă, dorinţa,
u n o r lim ite striate în conduita vieţii personale. Există o
ten d in ţă generală în. cultura noastră, sentim entul unui —-
sfârşit — de eră- pe care SIDA îl întăreşte; o epuizare*
pen tru m ulţi, a idealurilor laice pure, idealuri ce păreau
să încurajeze libertinajul, sau, cel puţin fără să ofere vreo
inhibiţie coerentă îm potriva lud; în lim ita acestor idea­
lu ri îşi găseşte locul şi răspunsul dat siclei. C om portarea
pe care o stim ulează SIDA e parte dintr-o m ai euprinză-
•toare, binevenită reîntoarcere la ceea ce e perceput a fi
nişte „convenţii44, precum reîntoarcerea la p o rtret şi p ei­
saj, la tonalitate şi melodie, la intrigă şi personaj şi la
atâtea alte tăgăduiri zadarnice ale com plicatului m oder­
nism în arte. Reducerea gradului de prom iscuitate în
clasa d e ' mijloc, o extindere a idealului monogamic, al
unei vieţi sexuale prudente e tot atât de vizibilă în, să
zicâm, Stockholm, cu un num ăr redus de cazuri SIDA, cât
şi în -New York, unde se poate spune, fără team a de a
greşi, că boala a atins proporţii epidemice. R ăspunsul la.
SIDA, deşi, în parte, perfect raţional, am plifică o îndo­
ială larg răspândită, ~a cărei forţă s-a în tă rit în cursul
anilor ’70, cu. privire la m ulte din idealurile (şi riscurile)
m odernităţii lum inate; iar noul realism sexual e sincron
cu redescoperirea plăcerii muzicii tonale, B ouguereau, a
profesiunii de investitor bancar şi a nunţilor oficiate in
biserică.
E puţin probabil că panica crescândă legată de riscu­
rile sexualităţii recreative şi com ercializate va diminua.

124
forţa de atracţie a altor dorinţe: e de aştep tat ca m aga­
zinele să um ple clădirea din Ham burg, până recen t ocu­
pată de Eros Contor. R elaţiile sexuale vor treb u i să aibă
loc num ai în, urm a luării umor m ăsuri de prevedere. Con­
sum ul obişnuit de droguri, care a sporit energiile p en tru
activitatea m entală şi p e n tru trăncăneală (prin anii 70
s-a intensificat, de asem enea, folosirea cocainei de către
lum ea burgheză) şi-a avut rolul lui în pregătirea p en tru
neo-celibat şi declinul spontaneităţii sexuale com une
p rin tre cei educaţi în acest deceniu. M aşinile oferă căi
noi şi populare pen tru trezirea dorinţei şi p e n tru prote­
jarea ei, a tât cât m ental e posibil: desfrâul organizat co­
m ercial p rin telefon (în Franţa prin, ,,M:i n itel“) oferă o
v arian tă de relaţii sexuale anonim e, prom iscui, fără
schim b de fluide. Iar astăzi restricţiile contactului sexual
şi-au făcut loc şi în lum ea com puterelor. Cei ce le folo­
sesc su n t sfătuiţi să considere fiecare program u n „po­
tenţial pur|tător“ de virus. „N u introduceţi niciodată un
disc în com puterul d-voaistră, fără să-i verificaţi sursa".
Aşa-zisele program e vaccin lansate pe piaţă, se spunea
că oferă oarecare protecţie; deşi, singura m odalitate certă
de a stăvili am eninţarea viruşilor com puterului, cred ex­
perţii, este evitarea,, schim bului de program e şi. inform a­
ţii. .C u ltu ra consum ului poarte fi stim ulată, în realitate,
p rin avertism ente adresate consum atorilor de b u n u ri şi
beneficiiariloi1 de servicii de a fi mai prudenţi şi m ai ego­
işti. Fiindcă aceste în g rjo rări vor reclam a în continuare
o m ultiplicare a bunurilor şi serviciilor. 8

Epidem iile bolilor deosebit de itemute provoacă în to t­

deauna u n energic protest îm potriva îngăduinţei sau to­
leran ţei — identificate astăzi cu m oravurile uşoare, n e ­
putinţa, slăbiciunea, dezordinea şi corupţia: altfel spus,
cu lipsa de sănătate. Se cere supunerea populaţiei, unor
„teste", izolarea celor bolnavi şi a celor suspecţi de a fi
bolnavi sau p u rtăto ri ai virusului şi ridicarea de bariere
îm potriva contam inării reale sau im aginare a străinilor.
Societăţile deja adm inistrate ca nişte garnizoane, cum
su n t China (cu un foarte mic num ăr de cazuri detectate)
şi Cuba (cu un num ăr sem nificativ al celor deja bolnavi),
reacţionează m u lt m ai rapid şi categoric. SIDA e calul

125
 troian al tu tu ro r: cu şase luni înaintea Jocurilor Olim­
pice din 1988, guvernul sucl-eoreean anunţa distribuirea
g ratu ită de prezervative pentru (toţi participanţii: străini.
,, Aceasta e o boală cu desăvârşire străină şi singura cale
de a -i im plodi ca răspândirea este preîntâm pinarea -con­
tactelor sexuale dintre indieni şi străini", declara di­
rectorul general al Consiliului pentru C ercetări Medicale
al guvernului indian, recunoscând prin aceasta totala lip­
să de apărare a unei populaţii de aproape un m iliard de
oameni, p en tru care n u există în m om entul de faţă nici
personal medical pregătit, nici centre de tra tam en t spe­
cializate în această boală. Propunerea de interdicţie
a relaţiilor sexuale nu e mal puţin im practicabilă ca m ij­
loc de a stăpânii bolile (transmise sexual, decât m ult mai
obişnuitele propuneri p entru carantină, cu alte cuvinte,
p en tru detenţie. încarcerarea în lagăre îm prejm uite cu
sârm ă ghim pată, în (tâmpul prim ului război mondial, a
aproape treizeci de mii de femei americane, prostituate
Sau bănuite de a fi prostituate, ou scopul m ă rtu risit de
-a controla sifilisul p rin tre recruţi, n-a dus la scăderea
ra te i infecţiei în rândul m ilitarilor, aşa cum încarcera­
rea, în tim pul celui de al doilea război mondial, a zeci
de mii de am ericani de origine japoneză, ca posibili tră ­
dători şi spioni, n-a împiedicat, probabil, u n singur act
de spionaj sau sabotaj. Ceea ce nu înseam nă că n u se
vor face propuneri similare şi pentru SIDA sau că nu-şi
vor găsi sprijin, şi nu doar p rin tre cei lipsiţi de imagi­
naţie. Dacă instituţia medicală a fost până acum , în an ­
samblu, u n bastion al echilibrului şi al raţionalităţii, re ­
fuzând chiar să Ia în considerare program e de carantină şi
detenţie, aceasta se datorează în parte faptului că dim en­
siunile crizei par încă lim itate şi evoluţia bolii nesigură.
N esiguranţa legată de răspândirea bolii — eâît de
m ult, cât de repede şi la cine — răm âne în c en tru l dez­
baterii publice despre SIDA. Va răm âne ea lim bată, în
vrem e ce se răspândeşte în întreaga lume, m ai cu seam ă
la populaţiile m arginale, la aşa-zisele grupuri de risc, de
unde se va propaga apoi la întinse categorii a le populaţiei
u rbane nevoiaşe? Sau . va deveni, în cele din urm ă, ep i­
dem ia clasică, afectând regiuni întregi? A m bele puncte
de vedere sunt, de fapt, susţinute sim ultan. Un val de
declaraţii şi articole afirm ând că sida e o prim ejdie u n i­
versală e urm at de un alt val de articole insistând că ea
este o boală „a lor", nu „:a noastră". La începutul anului

126
1987, secretarul Serviciilor de Sănătate şi U m ane ale
Statelor U nite prezicea că universala epidem ie de SIDA
va face ca, în cele din urm ă, m oartea neagră, cea m ai
m are epidem ie înregistrată vreodată — a nimici: com plet
în tre o treim e şi jum ătate din populaţia Europei — să
pară „palidă prin comparaţie'*. La sfârşitul anului, ace­
laşi. om politic declara: „Aceasta n u este o epidem ie-m a­
sivă, răspândindu-se pe o arie largă printre heterosexuali,
aşa cum se tem e m ultă lume**. Mai surprin zăto r -chiar
decât caracterul ciclic al discursului public despre SIDA
este u şu rinţa cu Care atâţia tratează una din cele mai.
larg răspândite catastrofe.
Se înm ulţesc, în Statele U nite şi Europa O ccidentală,
asigurările că „populaţia generală “ se află in siguranţă.
D ar „populaţia generală** poate- fi to t a tâ t o expresie cod
p e n tru albi, cât -şi pen tru heterosexuali. Oricine ştie că
u n n u m ăr disproporţionat de negri se îm bolnăvesc de
SIDA, că ,toit un num ăr disproporţionat de negri se află
în forţele arm ate sau că u n num ăr încă mai, dispropor­
ţionat de negri se află în închisori. „V irusul sidei e un
distrugător imparţial**, suna lozinca unei recente cam pa­
n ii de strângere de fonduri de către A m erican F ounda­
tion for AIDS Research, Form ula „stăpân imparţial**, ex­
presie sublim inală, reafirm ă inconştient ceea ce înţelege
să nege: SIDA e o boală care, în această p arte de lum e,
afectează, m inorităţile, rasiale şi sexuale. Cât despre
am eţitoarea previziune, făcută recent de O rganizaţia
M ondială a Sănătăţii, că, fără u n progres rapid, p u ţin
probabil, în descoperirea unui vaccin, în viitorii cinci
ani1 vor fi de zece până la douăzeci de ori m ai m u lte
cazuri de SIDA decât în ultim ii cinci ani, se estim ează
■că m ajo ritatea acestor m ilioane de victim e vor fi afri­
cani.
*

SIDA a ajuns repede u n evenim ent global — discutat

n u num ai în New York, Paris, Kinxhasa, dar şi în Hel­
sinki, Buenos Aires, Beijing şi Singapore — in tr-u n mo­
m en t în care era departe de a fi cauza principală a de-
ces-unilor în Africa, şi ou a tâ t m ai puţin în restu l lumii.
Există boli vestite, aşa cum există ţări vestite, ilar aces­
tea din urm ă n u sunt n eap ărat ţările cu populaţia cea
m ai num eroasă. SIDA n -a ajuns a tâ t de ren u m ită doar
fiindcă nu-i ocoleşte nici pe albi, aşa cum susţin cu am ă­

127
 răciune unii africani, deşi e foarte adevărat că de-ar. fi
fosst doar o boală africană, cu toate că au m u rit din cauza
ei milioane de oameni, puţini din afara A fricii ar fi fost
preocupaţi de ea. A r fi unul din acele evenim ente „na­
turale", cum e foametea, care devastează periodic ţările
sărace, suprapopulate şi în legătură cu care lum ea ţă ri­
lo r bogate se simte neputincioasă. Fiindcă este u n eve­
nim ent universal, cu alte cuvinte, fiindcă afectează Occi-
• dentul, SIDA nu e privită num ai ca un dezastru natural.
I se conferă un înţeles istoric. {Considerarea m arilor ca­
lam ităţi creatoare de istorie, reform atoare, în lum ea in ­
dustrializată, face parte din autodefiiniţia Europei şi a
ţărilo r neo-europene, în vrem e ce în ţările sărace, din
Africa' sau Asia, ele sunt parte dintr-un ciclu şi, prin
urm are, un fel de aspect al naturii.) Nici: n u i s-a făcut
sidei a tâ ta publicitate fiindcă, aşa cum au sugerat unii,
în ţările bogate, boala a afectat doar u n grup în care toţi
erau bărbaţi, aproape în m ajoritate albi, m ulţi dintre ei
educaţi şi instruiţi, ştiutori cum să-şi reprezinte in te re ­
sele işi cum să se organizeze pentru a atrage atenţia pu­
blică şi resursele destinate bolii. SIDA ocupă un astfel
de ioc însem nat în conştiinţa noastră, tocmai prin ceea
ce Fa fost dat să reprezinte. Pare m odelul perfect al tu ­
tu ro r nenorocirilor pe care cei privilegiaţi sim t că-i aş­
teaptă.
Ceea ce prezic biologii şi persoanele oficiale diin do­
m eniul sănătăţii publice e ceva cu m ult m ai ră u decât
ne putem imagina sau decât societatea (şi economia) pot
tolera. Nici o persoană oficială responsabilă n u oferă
nici cea mai mică speranţă că economiile africane şi ser­
viciile sanitare pot face faţă răspândirii bolii prevăzută
p en tru Viitorul apropiat, în vrem e ce putem citi zilnic
cele m ai îngrozitoare estim ări privind cheltuielile im ­
puse de SIDA Statelor Un te, ţara în care s-a înregistrat
cel mai m are num ăr de îm bolnăviri. Sunt date ca exem ­
plu sume de bani uim itor de m ari, necesare unei minime
în g rijiri a celor ce se vor îm bolnăvi în urm ătorii câţiva
ani. (Aceasta presupunând că asigurările date „popu­
laţiei generale" sunt justificate, o afirm aţie extrem de
disputată în lum ea medicală.) Se discută în Statele U nite,
şi nu num ai în Statele Unite, despre o urgenţă naţională,
„probabil supravieţuirea naţiunii noastre". Un editoria-
lis;t de la The N ew Y o rk Tim es psalm odia anul 1re c u l:
„Cunoaştem cu toţii adevărul, fiecare d intre noi. Trăim

128
intr-o epocă -a diurnei, una oare nu s-a m ai ab ătu t vreo­
dată asu p ra naţiunii noastre. Putem pretinde că ea nu
există, ori că există p e n tru ceilalţi, văzându-ne de ale
noastre ca şi cum n-am şti n im ic .. .“. U n afiş franţuzesc
prezintă o uriaşă m asă întunecată, în form a unei fa rfu ­
rii zburătoare, planând am eninţător peste şi um brind cu
razele ei de păianjen cea miâi m are parte din form a fa­
m iliar hexagonală a ţă rii aflată dedesupt. D easupra im a­
ginii e scris: ,,Depinde de fiecare din noi să ştergem
această um bră" (II depend de eh acu n de nous d ’effacer
cette ombre). Iar dedesubt: „F ranţa nu vrea să m oară de
SIDA“ (La France ne v eu t pas m ourir du si da). Asem e­
nea ap eluri simbolice la m obilizarea m aselor p e n tru în ­
fru n tarea unei 'ameninţări fără precedent apar la in te r­
vale constante de tim p în fiecare societate de consum,
în plus, e tipic unei societăţi m odem e ea îndem nul la
m obilizare să fie foarte general, ia r realitatea răsp u n su ­
lui să cadă foarte aproape de ceea ce se cere p e n tru a
răspunde am eninţării ce pune în pericol întreaga n a ­
ţiune. Acest gen de retorică îşi ara. propria ei viaţă: ea
serveşte un anum it scop, dacă păstrează p u r şi sim plu
în circulaţie u n ideal de practică om ogenizatoare co­
m ună, contrazisă tocmai de dorinţa acum ulării şi de
distracţiile care izolează, am bele obligatorii p en tru cetă­
ţenii unei societăţi de consum moderne.
S-a spus că supravieţuirea naţiunii, a societăţii civili­
zate, a lum ii însăşi se află în pericol — afirm aţii obiş­
n u ite în edificarea unui caz pentru represiune. (O stare
de necesitate presupune „m ăsuri drastice" etc.) Retorica
sfârşitului-de-lum e, pe care o evocă SIDA, edifică, în mod
inevitabil, un astfel de caz. D ar ea mai face şi altceva.
Oferă 6 contem plaţie stoică, în cele din urm ă insensi­
bilă a 'catastrofei. Stephen Ja y Gould, em inentul istoric
al ştiinţei, de la Univerşiitiâteiă B arvard, afirm ase ea epi­
demia SIDA poate fi pusă pe plan de egalitate cu armele
nucleare, constituind „cel m ai mare pericol al epocii
noastre". Deşi, chiar dacă boala, va ucide u n sfert din
specia um ană — după Gould, o perspectivă posibilă -—
„vor răm âne destui dintre noii în viaţă ca s-o luăm de
la capăt". D ispreţuitor faţă de ierem iadele m oraliştilor,
om de ştiinţă raţional şi um an, el propune consolarea
m inim ă: o apocalips;! fără nici u n înţeles. SIDA este un
„fenom en natural", nu u n evenim ent „cu o sem nificaţie
m orală", atrage atenţia Gould: „nu există nici u n mesaj

9 — Boala ca m etaf oră — SIDA şi m etafore le ei 129

în răspândirea ei“. Fără îndoială, e m onstruos să a tri­
buim o semnificaţie, în sensul de judecată m orală, răs­
pândirii unei boli infecţioase. Dar, probabil, e mai
puţin m onstruoasă in v itaţia de a contem pla indiferenţi
m oartea la această dim ensiune atât de înspăim ântătoare.
Cea m ai m are parte a discursului public, bine intenţio­
nat, din zilele noastre, exprim ă o dorinţă de a fi sinceri
faţă de u n u l sau altul din variatele pericole ce-ar putea
conduce la o catastrofă totală. Iar astăzi există o prim ej­
die în plus. La m oartea oceanelor, lacurilor şi pădurilor,
creşterea necontrolată a populaţiei în zonele sărace ale
lumii, accidentele nucleare de genul celui de la Cernobîl,
străpungerea şi sărăcirea stratului de ozon, perm anenta
am eninţare a confruntării nucleare dintre m arile supra-
puteri sau posibilul atac nuclear al statelor nesupuse unui
control internaţional — la toate acestea se adaugă acum
SIDA. La num ărătoarea inversă a m ileniului, creşterea
gândirii apocaliptice poate fi inevitabilă. Totuşi, am pli­
tudinea fanteziilor privind sfârşitul lumii, inspirate de
SIDA, nu poate fi explicată doar cu ajutorul calendaru­
lui sau chiar a pericolului foarte real pe care-1 reprezintă
boala. Există, în plus, nevoia unui scenariu apocaliptic,
specific societăţii „occidentale" şi, probabil, m ai m ult
chiar Statelor Unite. (America, aşa cum rem arca cineva,
e o naţiune ou suflet de biserică .— o biserică evanghe­
lică gata oricând să anunţe sfârşituri radicale şi începu­
turi. nou-nouţe.) G ustul pentru 'scenariile cele m ai p ră ­
păstioase reflectă nevoia de a stăpâni frica, sim ţită ca
ceva incontrolabil. El exprim ă, de asemenea, o complici­
tate im aginativă cu dezastrul. Sensul istovirii culturale
sau al eşecului duce la intensificarea dorinţei de d istru ­
gere 'totală, de tabula rasa. Desigur, nim eni nu doreşte o
ciumă. Cu toate acestea, da, ea ar fi şansa u n u i nou în ­
ceput. Iar a începe din nou e foarte m odern şi, în plus,
foarte american.
SIDA poate accentua înclinarea de a ne deprinde cu
imagini ale anihilării globale pe care stocarea şi proli­
ferarea arm elor nucleare deja au încurajat-o. Odată cu
inflaţia retoricii apocaliptice a crescut şi irealitatea apo-
calipsei. U n scenariu m odern perm anent: apocalipsa
se profilează . . ., dar nu are loc. Şi încă se profilează.
Pare că ne aflăm în chinurile unor noi genuri m oderne
de apooalipsă. O apocalipsă ce nu se întâm plă, dar al
cărei efect răm âne în suspensie: rachetele dând ocol p ă­

130
m ântului, deasupra capetelor noastre, cu o încărcătură
nucleară nedetonată, ce-ar putea distruge de m ai m ulte
ori tot ce este viu. S unt apoi fenom enele apocaliptice
care se întâm plă şi care nu par isă aibă (până în prezent)
consecinţe dintre cele m ai îngrijorătoare — precum as­
tronom ica datorie externă a lum ii a treia, suprapopularea
şi dezastrul ecologic; sau cele care se întâm plă şi despre
oare ni se spune apoii că n-au avut loc —- precum p răb u ­
şirea bursei în octombrie 1987 care a fost şi n -a fost un
,,crash“ asem ănător celui din 1929. Apocalipsa e astăzi
un serial de lungă durată: nu „apocalipsa acum “, ci ,,apo-
lipsa începând de acum în ain te“. Apocalipsa a devenit un
evenim ent care se întâm plă şi n u se întâm plă. Probabil
unele din cele m ai tem ute evenim ente, asem eni celor
im plicând irem ediabila distrugere a m ediului înconjură­
tor, au avut deja loc. D ar noi nu ştim acest lucru, deoa­
rece s-au schim bat standardele. Sau pentru că nu deţinem
indiciile exacte pentru m ăsurarea catastrofe:. Sau p u r şi
sim plu fiindcă aceasta e o catastrofă ru lată cu încetini­
torul. (Sau sim ţim că e ru la tă cu încetinitorul, fiindcă
ştim despre ea şi-o putem anticipa; iar astăzi treb u ie să
aşteptăm să se întâm ple, să punem s tă p â n ire . pe e a cu
ceea ce credem că ştim despre ea).
V iaţa m odernă ne deprinde să trăim cu conştiinţa in ­
term iten tă a m onstruosului, a inim aginabilului dar, ni
se spune, foarte probabil a dezastrelor. Fiecare eveni­
m ent im portant e bântuit, şi nu num ai de reprezentarea
lui ca imagine (o veche dublare a realităţii de-acum, în ­
cepută în 1839, o dată cu inventarea aparatului de foto­
grafiat). Pe lângă sim ularea fotografică sau electronică
a evenim entelor, există şi calculul eventualului lor efect.
R ealitatea s-a bifurcat în evenim entul real şi într-o v e r­
siune de alternativă a lui, de două ori. Există eveni­
m entul şi im aginea lui. D ar există şi evenim entul cu
proiecţia lui. însă, aşa cum evenim entele reale par ade­
sea a n u avea m ai m ultă realitate pentru oamenii decât
im aginile şi necesită confirm area im aginilor lor, to t aşa
reacţia noastră la evenim ente prezente caută confirm a­
rea intr-o schiţă m entală, ou estim ări adecvate, a eveni­
m entului în form a lui ultim ă, proiectată.
Preocuparea pen tru viitor este to t a tâ t o obişnuinţă
m entală distinctivă şi o corupţie intelectuală a acestui
secol, pe cât este preocuparea pentru istorie care, aşa
cum sublinia Nief zsehe, a transform at gândirea secolului

131
 al XlX-lea, Capacitatea de evaluare a desfăşurării feno­
m enelor în viitor este subprodusul inevitabil al unei în ­
ţelegeri m,ai sofisticate (determ inabilă sub rap o rt c a n ti­
tativ, testabilă) a procesului, atât social, cât şi ştiinţific.
A bilitatea de a proiecta evenim ente în viitor, cu oare­
care precizie, a am plificat esenţa puterii lor, deoarece,
constituia o nouă şi uriaşă sursă de instrucţiuni în legă­
tu ră cu atitudinea faţă de prezent. Dar, de fapt, privirea
în viitor, legată odinioară de viziunea unui progres li­
near, s-a transform at, o dată cu sporul de cunoaştere
aflat la dispoziţia noastră, spor pe care nim eni n u şi l-ar
putea imagina, într-o viziune a dezastrului. Fiecare p ro­
ces reprezintă o perspectivă şi presupune o anticipare
sprijinită pe statistică. Spunem : cifra, a s t ă z i ... in, trei
and, în cinci anii, în zece ani; şi, desigur, la sfârşitul se­
colului. Tot ce poate fi descris, în istorie sau n atu ră, ca
schim bare constantă, poate fi privit ca îndreptându-se
spre Catastrofă. (Fie prea puţinul, devenind maii puţin:
micşorare, declin, entropie. Fie prea m ultul, cu mulit m ai
m ult decât putem m ânui sau decât putem absorbi: creş­
terea necontrolahilă). Cele m ai m ulte din afirm aţiile ex ­
perţilor privind viitorul contribuie la acest nou sens d u ­
blu al realităţii — dincolo de dublarea ou care suntem
deja fam iliarizaţi prin duplicarea com prehensivă a tu tu ­
ro r lucrurilor în imagini. Aceasta se întâm plă acum. Şi
ceea ce se prezice: im inentul, dar nu încă actual şi nu
cu adevărat sesizabil, dezastrul.
In realitate, două feluri de dezastre. Iar în tre ele o
prăpastie, în care se zbate imaginaţia. D iferenţa dintre
epidem ia pe care o avem şi epidem ia oare mi s-a promis
(prin extrapolările statistice curente) pare identică celei
dintre războaiele pe care le avem, aşa-zisele războaie li­
m itate şi cele inim aginabil m ai înspăim ântătoare pe care
le-am putea avea, cele din urm ă (cu toate accesoriile şti­
inţifico -fantasbice) fiind genul de activitate, cum sunt
jocurile electronice, faţă de care oamenii sunt dependenţi.
Fiindcă, dincolo de epidem ia reală, cu ra ta m ortalităţii
crescând inexorabil (statisticile se publică de către o r­
ganizaţiile naţionale şi internaţionale ale sănătăţii în fie­
care săptăm ână, în fiecare lună), există un dezastru cali­
tativ diferit, m ult mai cum plit despre care to ţii credem
că va avea şi nu vâ avea loc. Nimic nu se schimbă, când
cele m ai înspăim ântătoare evaluări sunt, tem porar, diimi-

132
nuate, ceea ce e un aspect accidental al prezentării sta­
tisticilor speculative, răspândite de birocraţi ai sănătăţii
şi jurnalişti. Ca şi previziunile demografice, probabil tot
atât de precise, ştirile im portante sunt, de obicei, rele.
P roliferarea rapoartelor siau proiecţiilor privind posi­
bilităţi ireale (cu alte cuvinte, insesizabile) .ale sfârşitu­
lui lum ii tinde să producă o varietate de răspunsuri ale
realităţii contestate. Astfel, în cele mai m ulte discujţii
ou privire la războiul nuclear, a fi raţional (auto-prezen-
tarea experţilor) n u înseam nă recunoaşterea realităţii
umane, în vrem e ce includerea, din punct de vedere
afectiv, fie şi a unei mici părţi din ceea ce e în pericol
pen tru fiinţele um ane (provincia celor ce se privesc pe
ei înşişi am eninţaţi), înseam nă â stărui asupra pretenţiilor
nerealiste de înlăturare rapidă a pericolului. D ivizarea
atitudinii publice în inum ană şi din cale afară de um ană
e mai puţin rigidă în cazul siidei. Specialiştii denunţă
stereotipurile ataşate celor bolnavi de SIDA şi continen­
tu lu i unde se presupune că boala îşi are originea, subli­
niind că ea aparţine unor grupuri m ult mai largi decât
gru p u rile iniţiale de risc, practic întregii lumi, nu num ai
A fricii13. Fiindcă, în tim p ce SIDA s-a dovedit a fi, de­
loc su rp rin z ă to r,'u n a din bolile cele mai pline de sem ni­
ficaţie, îm preună cu lepra şi sifilisul, există, în mod lim ­
pede, constrângeri ale im pulsului de a-i stigm atiza pe
cei bolnavi. Felul în care boala e un depozitar a tâ t de

13 „S id a n u p o ate fi o p rită în nici o ţa ră , p â n ă cân d n u e

o p rită în to a te ţă rile ", d e c la ra d r. H a lfd a n M ahler, fo stu l direc­
to r al O rg an izaţiei M ondiale ia S ă n ă tă ţii din G eneva, la a p a tra
C o n ferin ţă in te rn a ţio n a lă d e sp re SID A (Stockholm , ~m nie 1988),
un d e c a ra c te ru l g lobal al crizei p ro v o c a tă de b o ală a c o n stitu it
o tem ă p rin c ip a lă . „A ceastă ep id em ie este u n iv e rsa lă şi n u m e­
n ajează nici u n co n tin en t", a firm a dr. W illy R o zenbaum , un
specialist fra n c e z în SIDA. „E a n u p o ate fi s tă p â n ită în Occi­
dent, a tâ ta v re m e cât n u e în v in să p re tu tin d e n i". în c o n trast
cu re to ric a re sp o n sa b ilită ţii globale, o sp e c ia lita te a co n ferin ­
ţelo r in te rn a ţio n a le , se află o p in ia to t m ai des auzită, p o triv it
căreia SID A este p riv ită ca u n fel de te st d a rw in ia n al a p titu ­
d in ii so cietăţii p e n tru s u p ra v ie ţu ire , care a r p u te a re c la m a a b a n ­
d o n area acelo r ţă r i ce n u se p o t a p ă ra singure. D r. E ike B rigitte
H elm , u n sp ecialist g erm an în SIDA, ap recia că „se p o ate ob­
serv a d e ja cum in tr-u n n u m ă r de reg iu n i ale lu m ii SID A va
schim ba în m od d ra stic s tru c tu ra p o p u laţiei. M ai ales în A frica
şi A m erica L a tin ă . O societate in c a p a b ilă , în tr-u n fel sau altul,
să p re v in ă ră s p â n d ire a sidei a re e x tre m de p u ţin e şan se p e n tru
viitor".

133
 perfect al celor m ai generale temeri, ale oam enilor cu
privire lâ viitor face, intr-io oarecare m ăsură, irelevante
eforturile previzibile de a fixa boala la un g ru p deviant
sau la u n continent negru.
Ca şi efectele poluării industriale şi noul sistem al
pieţelor financiare globale, criza produsă de SIDA e
proba unei lum i în care nimic im portant n u este regio­
nal, local, lim itat; în oare circulă tot ce poate circula
şi în care orice problem ă este sau e destinată să devină
universală. B unurile circulă (inclusiv imaginile,- sune­
tele' şi documentele, transm ise cel mai rapid electronic).
Deşeurile circulă: reziduurile industriale nocive din St.
Etienne, H anovra, M estre şi Bristol sunt descărcate în
oraşele de coastă ale Africii Occidentale. Lum ea circulă,
intr-un n um ăr maii m are decât altădată. Şi bolile, la fel.
De la călătoria aeriană intercontinentală nestingherită,
pentru plăcere sau (afaceri, ale celor privilegiaţi, la mi-
graţiile fără precedent ale celor nefavorizaţi de soartă,
de la sate la -oraşe şi, legal sau ilegal, dintr-o ţa ră în
alta — (toată această m obilitate fizică şi interconexiune
(ou dispariţia logică a vechilor tab u u ri, sociale şi sexua­
le) este la fel de vitală pentru funcţionarea în b u n e con­
diţii a economiei capitaliste avansate sau mondiale,
cât şi p en tru transm isibilitatea uşoară a bunurilor, im a­
ginilor şi a instrum entelor financiare. Dar astăzi, eres- '
cânda, m oderna interconexiune în spaţiu, nu num ai p er­
sonală, ci socială şi structurală, e purtătoarea, unei am e­
n in ţări la adresa sănătăţii, prezentată uneori ca o am e­
ninţare la adresa speciei însăşi; iar team a de SIDA se
adaugă atenţiei acordate alto r dezastre în curs de desfă­
şurare, produse secundare ale societăţilor avansate, cu
deosebire cele Oare ilustrează degradarea m ediului am ­
biant pe o scară m ondială. SIDA e unul d in craiiiniibii
distopieni ai statului global, acest viitor deja aici, d ar
m ereu în faţa noastră, pe care nim eni nu ştie cum să-l
refuze.
*

Chiar faptul că o apoicalipsă poate fi făcută să pară

u n fragm ent al orizontului obişnuit de aşteptare consti­
tu ie o violenţă fără precedent la adresa sim ţului reali­
tăţii, al um anităţii noastre. D ar e perfect în d rep tăţită
dorinţa ca o boală tipic tem ută să ajungă să pară obiş-
 uruită. C hiar boala cea m ai încărcată de sem nificaţie
poate deveni doar o boală. S-a întâm plat astfel cu lepra,
deşi aproape zece milioane de oameni, sim plu de ignorat
■din m om ent ce m ajoritatea, trăiesc în A frica şi subcon-
tin en tu l indian, au ceea ce se num eşte astăzi, ca parte
dintr-o viguroasă dedram atizare, boala lui H ansen (după
m edicul norvegian care, în urm ă cu peste u n secol, a
descoperit ba cilul). E obligatoriu să se întâm ple acelaşi
fenom en şi cu SIDA, din m om ent ce boala e m ult mai
bine înţeleasă şi, mai presus de '.oale. tratabilă. Deocam­
dată, în privinţa experienţei individuale şi a politicii
•sociale, SIDA depinde de bătălia pen tru stăpânirea reto-
rilqă a b o lii: cum anum e e dom inată şi asim ilată prin
argum entare şi stereotipie. Procesul străvechi, ap aren t
inexorabil, prin care bolile dobândesc semnificaţia (ajun­
gând să reprezinte tem erile cele mai ascunse) şi stigm a­
tizează, m erită întotdeauna să fie provocat, chiar dacă
pare să aibă o credibilitate m ult mai redusă în lumea
m odernă, p rin tre contem poranii gata să fie m oderni. Cu
SIDA, boala care stârneşte a tâ ta vinovăţie şi ruşine, efor­
tu l de a o detaşa de aceste sem nificaţii şi de aceste m e­
tafore pare cu deosebire eliberator, consolator chiar. Dar,
de m etafore nu ne putem distanţa num ai abţinându-ne
r să le folosim. Ele trebuie date în. vileag, criticate, atacate,
z distruse.
Nu toate m etaforele se aplică bolilor, Iar tratam entul
lor e la fel de dezgustător şi deform ant. U na pe care
su n t extrem de dornică s-o văd scoasă din circulaţie —
mai m u lt decât oricând de la apariţia sidei — e metafora
m ilitară. Opusul ei, m odelul medical >al b un ăstării p u ­
blice, e probabil mai periculos şi mai bogat în consecinţe,
deoarece oferă nu num ai o justificare stăruitoare pentru
conducerea autoritară, dar sugerează, implicit, necesita­
tea represiunii şi violenţei patronate de Stat (echivalen­
tul ex tirp ării chirurgicale ori al controlului chimic al p ă r­
ţilor supărătoare sau „nesănătoase" ale organism ului po­
litic). D ar efectul imagisticii m ilitare asupra gândirii
despre boală şi sănătate e departe de a fi inconsecvent.
El mobilizează y excesiv, descrie fără m ăsură şi contri­
buie enorm la excom unicarea şi stigm atizarea bolnavu­
lui.
Nu, n u e de dorit p e n tru medicină şi cu atât m ai puţin
pen tru război să fie „total". Nici criza, provocată de

135
SIDA n u e ceva „total“. Nu suntem invadaţi. Corpul
n u este u n câm p de luptă. Bolnaviii nu sunt nici victime
de neevitat şi nici nu reprezintă duşm anul. Noi •—■ m e­
dicina, societatea — nu suntem autorizaţi să luptăm prin
orice m ijloace . . . Cât despre m etafora m ilitară, aş spune,
dacă mi s-ar perm ite să-l parafrazez pe Lucretius: resti-
tuiiţi-o făcătorilor de război.
 CUPRINS^

M editând la boală / 5
Tabel cronologic / 9
Notă / Î l

BOALA CA METAFORA / 14

SIDA ŞI METAFORELE EI / 73

/
 L e c to r: V IO R IC A M Ă R II
T e h n o re d a c to r: G H E O R G H E S A N D U
C o re c to r: F E L IC IA SC HLEZAK

A p ă r u t : 1995. Bun d e t i p a r : 07.03.1995. C o m a n d a nr. 3493.

C o li d e t ip a r : 8,75. H â r tie : v e lin a 70 g /m p . F o rm a t: 54X 84/16.

T ip a ru l e x e c u ta t sub c o m a n d a nr. 336

la Im p rim e ria „A R D E A L U L " C lu j-N a p o c a ,
B -d ul 21 D e c e m b rie nr. 146
ROMÂNIA
 „Trebuie să cobori până la treapta deznădejdii şi
a disperării spre a descoperi cartea pe care o poţi
scrie.”
(Susan Sontag)

„Când Sontag refuză să «interpreteze» boala, ea

are în vedere triumful, împreună cu metoda sa, nu
asupra bolii ca materie exilată în ştiinţă şi destin.
Ea are în vedere triumful asupra acelei părţi a
sufletului, gata să se piardă în experienţa naturii şi
să-şi afle acolo menirea sa.”

(Sohnya Sayres, Susan Sontag:

The Elegiac Modernist, 1990).

LEI 2700 ISBN 973-35-0402-5