G e o p o l I t I c a .

ro

DOSAR
DESPRE ROMANII DIN NORDUL BUCOVINEI

Material elaborat de Liga Studentilor Universitatea din Bucuresti Clubul Facultatii de Sociologie, Psihologie, Pedagogie
Acest material a fost redactat in urma unei documentari la fata locului (in Regiunea Cernauti) in iulie 1998. Documentarea a fost posibila si datorita sprijinului material al Institutului de Studii Sociocomportamentale si Geopolitice. Datele au fost coroborate cu cele culese in 1994 cu ocazia deplasarii in zona a echipelor Ligii Studentilor. La obtinerea lor am primit un ajutor substantial din partea Aliantei Crestin-Democrate a Romanilor din Ucraina. Tuturor celor care au contribuit direct si indirect la acest studiu li se cuvin multumirile si recunostinta noastra. Pe parcursul acestor capitole am tinut seama de situatia specifica a romanilor din Nordul Bucovinei (si Sudul Basarabiei), care din punctul nostru de vedere nu intra in categoria diaspora. Ei traiesc datorita vicisitudinilor istorice pe un teritoriu romanesc ocupat de fosta URSS dupa Al Doilea Razboi Mondial; de aceea, propunem sintagma de Teritoriu Ocupat pentru regiunile sus-amintite (sintagma ce va fi intalnita odata cu parcurgerea materialului), aceasta denumire neurmarind in nici un fel scopuri de punere in discutie a unor probleme teritoriale. Acest cadru, pe care-l dorim unul al dezbaterii adevarului despre problemele sociale, nu urmareste decat sa fie consecvent cu adevarul istoric, motiv pentru care folosim sintagma mentionata.

G e o p o l I t I c a .ro
ASPECTE ALE MEMORIEI COLECTIVE MONUMENTE DIN CERNAUTI

1) In acest loc se afla casa in care in 1929 1930 s-a aflat sediul Comitetului Central al Partidului Revolutionar Eliberarea si redactia gazetei Luptatorul 2) Ivan Frankov scriitor rus savant (n.n. cu grad stiintific doctorat) a studiat la Unuiversitatea din Cernauti in 1890 1891 3) In aceasta casa 1919-1931 a trait vestitul scriitor evreu Baikar Eliezer Steinberg 4) In aceasta casa intre 1952 1991 a trait scriitorul savant (vezi nota ant.) si activist obstesc Vasili Lesin (1914 1991) 5) In aceasta casa, din 1944 pana in 1983 a trait artistul poporului Ucrainei Sovietice V. K. Sokirko 6) In piata aceasta a avut loc Bukovinka Vecea (Adunarea Poporului din Bucovina) la 3 septembrie 1918 cand a fost declarata unirea Bucovinei ucrainene (nota bene!) cu Ucraina 7) In aceasta casa, din 1940 pana in 1941 a trait secretarul Partidului Comunist din Romania (ilegal) sectia Bucovina Terletki Karl Iliasovoci (1903 1969) Acestea sunt exemple de inscriptii de placi comemorative din Cernauti (foto nr. 1 - 6). Cu siguranta nu sunt toate; unele din ele au fost identificate pe stradute laturalnice unde cu greu s-ar putea crede ca s-au putut concentra atatea evenimente istorice majore (care sa merite o astfel de punere in evidenta). Mai degraba credem ca aceste mentionari (care pot fi calificate cu usurinta drept o manifestare a unei grave crize identitare a stapanilor de azi ai Nordului Bucovinei) trebuiesc puse in balanta cu lipsa unor monumente cu totul indreptatite ale romanilor de aici, populatie autohtona si mult anterioara colonizarii zonei cu populatie rusa si ucraineana. Este interesanta in acest context mentionarea printre exemplele anterioare a unui scriitor evreu (deci de o alta nationalitate decat cea ucraineana, apartinand unei minoritati), in conditiile in care personalitatile culturii romane sunt tratate in cu totul alt mod al Cernauti; se poate spune in aceste conditii ca autoritatile practica tratamente diferite minoritatilor nationale din Ucraina. Putem afirma de asemenea ca se incearca crearea (cititorii pot judeca singuri daca voluntar sau nu) imaginii unei Bucovine sovietice (mai nou, ucrainene), ignorandu-se in totalitate adevarul istoric despre aceasta zona. Continuand aceasta idee, trebuie mentionata maniera absolut inacceptabila in care este atacata la Cernauti memoria unei personalitati de prim rang a culturii romane, pe care nu este nevoie so definim: Mihai Eminescu. Macar faptul ca a urmat cursurile gimnaziului din Cernauti si ca aici a scris primele poezii l-ar indreptati la amplasarea unui monument in centrul orasului (in

G e o p o l I t I c a .ro

fata catedralei a existat, de altfel, un monument al poetului). Situatia este, insa, alta: exista un bust al lui Eminescu, care, printr-un concurs de imprejurari, a ajuns in curtea unei case (foto nr. 11). Si aceasta casa are istoria ei: in ea a locuit in secolul trecut Aron Pumnul, dascalul poetului, care cu siguranta isi are locul sau in cartea de aur a invatamantului romanesc; casa respectiva nu este insa, cum s-ar cuveni, o casa memoriala, in ea locuind niste familii de pensionari. In afara de acest lucru trebuie subliniat ca proiectul de amplasare a unui bust al lui Eminescu in Cernauti a ajuns intr-o situatie delicata: autoritatile au refuzat cererea asociatiilor romanilor din Nordul Bucovinei de a-l plasa pe locul sau de drept (asa cum am aratat, in fata catedralei), oferind in schimb un alt amplasament, nefericit, care suscita discutii in legatura cu acceptarea sa de catre o parte dintre liderii romanilor: un parculet inconjurat de chioscuri (adevarate carciumi), situat langa o cladire care adaposteste un cinematograf (vezi foto nr. 12 14), dar care a fost initial sinagoga. Gandindu-ne la disputele pe care le-au generat in tara anumite scrieri ale lui Eminescu, ne indoim ca locul descris este o alegere potrivita. Este de asteptat ca autoritatile sa returneze comunitatii evreiesti bunurile confiscate de statul sovietic inainte sa faca acelasi lucru cu bunurile comunitatii romanesti (a se vedea foto nr. 15: Casa Culturala a Comunitatii Evreiesti, recuperata de catre aceasta; foto nr. 16: Palatul Cultural al Romanilor, nereturnat catre proprietarii de drept, in care isi au in schimb sediul organizatii paramilitare cazacesti) si este lesne de imaginat situatia in care s-ar gasi monumentul amplasat aici. Nu in ultimul rand trebuie mentionat ca de multe ori tendinta autoritatilor de a se opune manifestarii libere a minoritatii romanesti din Ucraina depaseste limitele atinse de regimul sovietic; in tot acest vartej iscat la Cernauti de personalitatea sa, chipul lui Eminescu priveste ironic de pe moneda de o rubla emisiune monetara 1989, centenarul mortii poetului a unui colectionar care si-a scos achizitiile la vanzare, din lipsa de bani In Cernauti, ca de altfel in multe locuri din Ucraina (drumul catre Kirovograd, lipsit in mare parte de indicatoare, este jalonat aproape in fiecare sat cu monumente ale lui Lenin), se pastreaza emblemele armatei eliberatoare: un monument gigantic al ostasului eliberator in centrul orasului si un tanc ce are, probabil ca toti semenii sai de pe teritoriul fostei URSS, aceeasi monotona inscriptie: Acesta este primul tanc al armatei eliberatoare intrat in orasul etc. (foto nr. 9 - 10). Statul ucrainean, in criza de identitate, isi revendica partial actiunile Armatei Rosii. Acest fapt este vizibil mai ales la muzeul din Cernauti. Pe langa costume populare romanesti (despre care se spune ca sunt bucovinene; de altfel am aratat mai sus mentionarea pe o placa comemorativa a Adunarii Populare a Bucovinei, de unde putem deduce o incercare a definirii istorice distincte a acestui spatiu pe care Ucraina il stapaneste astazi), la loc de cinste stau afisele propagandei sovietice in legatura cu mitul armatei eliberatoare (foto nr. 17 24); probabil nu intamplator langa fotografiile activistilor comunisti morti sau disparuti in inchisori sta si un ordin al armatei romane (foto nr 25 26), ordin care instituie starea de urgenta in Cernautiul eliberat in 1941 (se stie ca armata a fost confruntata cu o serie de actiuni de sabotaj in spatele liniei frontului, care au cauzat aceste masuri).

G e o p o l I t I c a .ro
CIMITIRUL DIN CERNAUTI

Insemnatatea Cimitirului din Cernauti (foto nr. 27 - 34) ca reper al memoriei colective nu doar pentru romanii bucovineni, ci si pentru cei din celelalte zone ale tarii, este data de numele inscriptionate pe monumentele funerare care atesta nu doar caracterul romanesc al zonei, ci mai ales rolul Bucovinei in ansamblul spatiului cultural romanesc; cripta Hurmuzachestilor, mormantul lui Aron Pumnul, al lui Ilarion si Dimitrie Onciul sunt doar cateva dintre aceste embleme culturale. In legatura cu cimitirul trebuie avuta in vedere insa tragedia pe care acesta o traieste: mormintele sunt profanate, nu doar cele ale romanilor, ci si cele ale germanilor, polonezilor sau austriecilor (foto nr. 35 70 : cripte deschise, cruci distruse, lespezi funerare desprinse si aruncate etc.). Multe dintre mormintele distruse sunt de data recenta, vederea ramasitelor ar oripila orice persoana cu pretentii de educatie, totusi autoritatile nu reactioneaza in nici un fel. Zonele lasate in paragina de administratia cimitirului dau impresia unor cripte vechi, uitate, astfel incat, desi nu dateaza de foarte mult timp, ele sunt insemnate pentru a fi daramate. In aceasta privinta opinam ca numarul mare de cripte romanesti neingrijite arata nu atat putina preocupare a rudelor, a romanilor in general, pentru acestea, cat mai ales faptul ca dupa 1944 orasul Cernauti (ca, dealtfel, tot Teritoriul Ocupat) a fost supus unui proces dur de modificare artificiala a componentei etnice, romanii fiind deportati in marea lor majoritate si ramanand astazi intr-un procent de 10-15 %. La acestea se adauga un fapt probabil lipsit de precedent in istorie privind tratamentul aplicat unui teritoriu ocupat: exista cazuri de morminte profanate din care sunt scoase osemintele romanilor sau polonezilor ori germanilor aflati acolo, in locul lor fiind inmormantati etnici ucraineni; astfel, in cazul din fotografie (vezi foto nr. 47-49) administratia nu s-a mai sinchisit de aparente: pe cruce se vede numele romanului inmormantat, iar pe lespedea adaugata ulterior numele unui ucrainean ingropat in locul primului (de altfel in cimitir se intalnesc mai multe cazuri in care placa funerara este vizibil mult mai recenta decat mormantul). Comparativ cu cazurile descrise, la polul opus se gasesc mormintele fostilor activisti comunisti sau ale puternicilor zilei, situate in actuala parte centrala a cimitirului; aici aleile sunt ingrijite, nelipsind nici un frumos arnjament floral. Nu in ultimul rand trebuie mentionata aici lipsa de reactie a autoritatilor romane fata de aceste realitati: in 1994, in urma unei vizite la Cernauti, o delegatie a Ligii Studentilor a semnalat Guvernului Romaniei, printre multe alte probleme, si situatia cimitirului din Cernauti. Aceeasi sesizare a fost depusa la ambasadele Poloniei, Germaniei si Austriei, considerate de asemenea direct interesate de aceasta chestiune; in timp ce romanii din Cernauti se confrunta cu lipsa mijloacelor materiale pentru intretinerea cimiturului (ei suplinesc o parte din lipsuri, dar mormintele romanesti sunt, evident, foarte multe), statele mai sus-mentionate finanteaza deja programe de restaurare si intretinere a mormintelor celor fata de care se simt, in mod firesc, responsabili.

G e o p o l I t I c a .ro
MONUMENTE ROMANESTI

Spre deosebire de oras, in satele din Regiunea Cernauti unde mai locuiesc romani se face simtita mult mai bine intentia acestora de a marca prezenta lor si a stramosilor lor pe acest pamant. La raspantiile satelor se gasesc troite (cu incriptii romanesti, alaturi de numele donatorilor), la Ostrita a fost amplasat un monument al Stefan cel Mare (foto nr. 71), la Herta se gaseste un bust al lui Gheorghe Asachi (cu inscriptie bilingva romano-ucraineana; foto nr. 72). De asemenea, o piatra inscriptionata care probabil s-a aflat la baza fostului monument al lui Asachi se gaseste printr-o fericita coincidenta la temelia unei scoli din Herta. Tot la Herta se gaseste casa pictorului Artur Verona (atestata de o inscriptie si de blazonul familiei; foto nr. 73) care apartine acum administratiei raionale. In acelasi context mai pot fi mentionate tablourile din scoala de la Mihoreni, o adevarata istorie in culori a neamului romanesc, pornind de Decebal si Traian si incheind cu Tudor Vladimirescu si Al. I. Cuza (foto nr. 75 - 80); ultimele informatii arata ca, in campania de lichidare a invatamantului in limbile minoritatilor nationale, autoritatile ucrainene au dispus scoaterea acestor tablouri de pe peretii scolii. Langa Valea Cosminului, pe locul istoric al Codrilor Cosminului (zona in care autoritatile duc o iresponsabila sau rea-voita politica de defrisare) se pastreaza un stejar secular, alaturi cu o cruce in cinstea inaintasilor (foto nr. 81); acesta este loc de pelerinaj pentru romanii din Nordul Bucovinei, care se aduna aici in fiecare an, in a doua zi de Pasti. Pe un deal din apropiere s-a amplasat o cruce pe locul unde va fi ridicat un monument al lui Stefan cel Mare. Tot ca repere ale memoriei colective trebuie mentionate si portretul lui Stefan cel Mare de la scoala din Godinesti ori cel din casa unui roman din Boian. La Boian exista dealtfel intentia infiintarii unui muzeu al localitatii; multi romani pastreaza cu grija obiecte sau documente din perioada antebelica (emise de cancelaria de la Viena) sau interbelica (emise de autoritatile de la Bucuresti), care atesta continuitatea lor in acest sat (foto nr. 82 87). Se cuvin deasemeni mentionate cele doua monumente ale lui Ion Neculce din Boian, precum si monumentul victimelor stalinismului din aceeasi localitate (foto nr. 88 89). Amintim tot aici monumentul celor ucisi la Valea Alba de NKVD. SCOALA Scoala se confrunta cu probleme deosebit de grele. Este necesara supravietuirea claselor romanesti pentru asigurarea unui flux continuu al invatarii in limba romana la nivel preuniversitar , pentru usurarea patrunderii spre invatamantul superior in universitati romanesti si deschiderea Universitatii multiculturale din Cernauti. Scolile cu predare in limba romana intampina dificultati in asigurarea cadrelor didactice, a materialului diadactic, a localurilor de functionare. Parintii elevilor din aceste clase acuza faptul ca asupra lor si asupra profesorilor se fac presiuni pentru a-i determina pe ei si pe copii sa renunte la invatamantul in limba romana, prezentat ca nefolositor pentru un viitor cetatean al Ucrainei.

G e o p o l I t I c a .ro

De asemenea se resimte lipsa unui numar suficient de cadre didactice care sa predea in limba romana. Un exemplu in favoarea acestei afirmatii este dat de faptul ca studentii la filologie sectia cu limba romana au trecut la forma de invatamant fara frecventa si sunt invatatori in sate, dar fac fata cu greu problemelor de ordin material (a se vedea capitolul referitor la cadrul economic si social). In Nordul Bucovinei, in 20 de sate romanesti nu exista invatamant in limba romana (chiar in zone cu o majoritate romaneasca zdrobitoare). Alaturi de acestea sunt in pericol alte patru sate, in care scolile sunt pe cale de a fi desfiintate: Corovia, Molodia, Ceahor, Camenca, precum si orasul Storojinet. Probleme asemanatoare se intalnesc in sudul Basarabiei, aflat tot sub jurisdictia Ucrainei (spre exemplu la Chitai). Din ratiuni politice lesne de inteles, pe linie administrativa se manifesta o lipsa de interes din partea autoritatilor pentru scolile si clasele cu predare in limba romana, pentru asigurarea cadrelor didactice, a materialului didactic, a localurilor de functionare. Exemplu: scoala din Arsita (caz intalnit in 1994) la o clasa (cu doua exceptii, copii proveniti din familii mixte, una romano-poloneza, alta romano-ucraineana) toti copiii erau romani, dar predarea se facea numai in limba ucraineana; in pauze copiii vorbeau intre ei romaneste, iar dupa doua luni de scoala in limba ucraineana doar sub presiunea invatatoarei reuseau sa spuna Buna ziua. Protestele parintilor au ramas fara vreun rezultat; in lipsa unui invatator roman ei au trebuit sa accepte predarea in limba ucraineana. Un aspect important il reprezinta eficienta pregatirii elevilor in raport cu limba de predare. Dupa cum se stie, cercetarile din domeniul psihologiei au dovedit ca cel mai eficient studiu este cel realizat in limba materna. Impunerea unei limbi de predare alta decat cea materna duce la grave carente in acumularea informatiei de catre elevi (opinie sustinuta de membrii Catedrei de Filologie Romana si Clasica, precum si de prof. V. Bizovi din Boian, in discutiile purtate). Este bine sa subliniem aici ca aceste clase cu predare in limba romana (in scolile din Nordul Bucovinei, dar si in celelalte regiuni Sudul Basarabiei, Trancarpatia) au fost deschise (unele redeschise) pe fondul relaxarii politico-sociale din URSS incepand cu 1985, precum si odata cu afimarea romanismului la Chisinau si Cernauti, dupa 1989. O alta problema o reprezinta, in cadrul sistemului educational, orientarea profesionala a tinerilor romani din Nordul Bucovinei. Un aspect important este acela ca la selectionarea tinerilor care vin sa studieze in Romania rolul principal revine (cu totul anormal) partii trimitatoare, respectiv administratiei ucrainene; acest lucru este posibil datorita acordului defectuos, dezavantajos pentru ambele parti (mai ales pentru partea romana prin perspectiva numarului) incheiat in urma cu aproape trei ani la nivelul ministerelor de resort din cele doua state (Romania si Ucraina). Un al doilea aspect, deloc de neglijat, este acela ca autoritatile ucrainene intervin in mod arbitrar in directionarea absolventilor de liceu romani catre facultati care nu au nici o legatura cu administratia publica, industria, finantele, mass-media; spre exemplu, la selectia organizata in iulie 1998, administratia Regiunii Cernauti a anuntat cu de la sine putere ca Romania nu ofera burse pentru drept sau jurnalistica, oferind insa un numar de burse suspect de mare pentru silvicultura, zootehnie (a se vedea anexa nr. 1,cu extrasul din

G e o p o l I t I c a .ro

ziarul Concordia publicatie in limba romana a Radei supreme a Ucrainei), toate acestea in conditiile in care in Romania viitorii studenti pot opta pentru orice facultate dupa anul pregatitor sau isi pot schimba optiunea in cursul derularii studiilor universitare, in conformitate cu sistemul de credite transferabile adoptat de catre universitatile romanesti. Trebuie precizat ca autoritatile ucrainene solicita sa fie anuntate de orice modificare a optiunii studentilor sub motivul completarii unor fise de studii in vederea recunoasterii ulterioare a diplomei; in fapt, cei care-si modifica optiunea sunt supusi unui tratament de intimidare, spunandu-li-se ca vor avea greutati la terminarea studiilor cu recunoasterea diplomei. Aceleasi dificultati le intampina cei care in mod individual obtin o bursa din partea unor persoane sau fundatii din Romania. Despre Scoala romaneasca de la Boian: In Boian exista 3 scoli, toate romanesti: Scoala medie generala din Centru (de 11 clase, cu 600 de elevi), Gimnaziul (Hlinita, de 11 clase, 200 de elevi), Lehuceni (de 9 clase, cu 200 de elevi). Acestora li se adauga o scoala de 4 clase, cu 30 de elevi, in catunul Arboreni. Scoala romaneasca din Dimca: de 11 clase, cu 290 de elevi. Profesorii sunt in marea majoritate din sat, cativa sunt din orasul Hliboca (satul Dimca se gaseste in Raionul Hliboca). Toti sunt romani; este interesant de remarcat faptul ca toata lumea aprecia ca foarte bun un profesor de limba franceza, evreu de origine, care a plecat intre timp. Acest lucru este un argument in plus pentru a afirma ca nemultumirile romanilor din zona nu sunt legate de diferentierea pe criterii etnice; dimpotriva, aspectul descris este o dovada a tolerantei. O problema acuta o reprezinta actuala disputa legata de limba de studiu. Ministerul invatamantului public al Ucrainei a elaborat anul trecut un document Principiile conceptuale ale dezvoltarii invatamantului public pentru minoritatile nationale in Ucraina (anexa nr. 2) care ridica (la nivelul principiilor despre care se vorbeste) o serie de probleme. Dupa cum arata si luarile de pozitie ale deputatilor Ion Popescu (roman), S. Chiasco (rus) si M. Tovt (maghiar) (vezi anexele nr. 3 si 4), documentul prezinta serioase lacune, lasand ghicita usor intentia de asimilare treptata, care contravine atat normelor legislatiei in vigoare, cat si normelor legislative internationale (citat din scrisoarea semnata de deputatii mentionati, anexa nr. 3). Documentul a fost respins de Rada Suprema a Ucrainei (adunarea legislativa), dar a fost practic promovat sub forma de ordonanta a Ministerului Invatamantului Public al Ucrainei la data de 3 februarie 1998 (acest text, mai redus ca intindere, are in fapt aceeasi tinta: desfiintarea treptata a claselor cu predare in limba romana). In esenta, acest document prevede ca institutiile de invatamant general pentru minoritatile nationale pot avea scoala de gradul 1 in componenta claselor 1-4, iar in unele cazuri pot prelungi termenul de invatamant pana la 12 ani; s-ar restrange astfel invatamantul in alte limbi decat cea ucraineana la 4 ani. In afara de aceasta textul este plin de expresii bizare (amendate si in documentele deputatilor sus-mentionati) care nu fac decat sa creeze o stare de confuzie in legatura cu cadrul general al desfasurarii invatamantului in limbile minoritatilor nationale. O asemenea confuzie ar pune practic la discretia autoritatilor regionale (care au dovedit de atatea ori ca pot pune piedici oricand doresc) invatamantul in limba minoritatilor, care si asa se confrunta cu reaua vointa a functionarilor pregatiti de regimul comunist. Se vorbeste astfel despre studierea limbilor de stat, studierea fundamentala si folosirea limbii de stat, functionarea institutiilor de

G e o p o l I t I c a .ro

invatamant public pentru minoritatile nationale, de regula (s.n.), pe baza de polilingvism, studierea limbilor de stat materne(!), populatia policulturala, coeziunea societatii de drept. Sunt cateva prevederi care trebuie sa fie evidentiate in mod expres: - SCOPUL PRINCIPAL il constituie determinarea politicii de stat in domeniul invatamantului public si a directiilor prioritare de renastere si dezvoltare a invatamantului public pentru minoritatile nationale in procesul de constituire a statului, mentionandu-se caracterul tanar al statului ucrainean, pe cale de a constitui; - libertatea limbii include folosirea limbii minoritatii in viata particulara si sociala- nu se spune nimic de posibilitatea folosirii limbilor minoritatilor in administratie sau justitie; - In sistemul invatamantului public se prevede procesul planificat de constituire a statutului juridic de limba de stat pentru limba ucraineana in institutiile de invatamant si educative evidentiaza confuzia generata de expresiile amintite anterior (limbile de stat-materne etc.); - Studierea limbii materne urmareste formarea si dezvoltarea deprinderilor practice de comunicare cu purtatorii de alte limbi si culturi aceasta prevedere intareste impresia unor tendinte de cosmetizare a intentiilor de asimilare fortata amintite anterior, tendinte care in cazul de fata genereaza un enunt ilogic; - Pe parcursul studierii limbilor este importanta stabilirea unor treceri optimale de la grafia chirilica la grafia latina si invers este interesant de vazut ce efecte va produce in timp (daca acest act ramane nemodificat) aceasta formulare echivoca; - Obiectele de studiu la istorie (?!) trebuie sa favorizeze intelegerea mai profunda a apartenentei nationale si stabilirea rolului in constituirea si evolutia culturilor ucrainene, europene si mondiale in speranta ca nu se sunt considerate culturi ucrainene culturile nationale ale minoritatilor din Ucraina putem spune ca exprimarea anterioara sufera din mai multe puncte de vedere; - obiectul de studiu geografia include date despre componenta polietnica a teritoriilor daca un studiu este obiectiv si nu tine seama de politica guvernului acelui moment, atunci nu mai este nevoie de permisivitatea legii in aceasta privinta - In sistemul de invatamant pentru minoritatile nationale, determinante sunt studierea benevola a limbii nationale (materne), a culturii nationale, a traditiilor ca obiecte de studiu, lectii suplimentare (facultative, scoli duminicale, cursuri la alegere) aceasta prevedere este de natura sa scada treptat eficienta insusirii limbii si culturii minoritatilor pana la necunoasterea acestora, in conditiile unei programe de studiu foarte incarcate; aici este cazul sa amintim ca in urma acestui act normativ si a prevederilor aferente lui in aceasta vara inclusiv examenle la disciplinele limba si literatura romana (pentru studentii care vor urma cursurile Catedrei de filologie romana si clasica a Universitatii de stat din Cernauti) sau desfasurat in limba ucraineana!! In sfarsit, merita evidentiate separat doua prevederi ale preambulului documentului comentat: - Ucraina isi formeaza politica sa in domeniul invatamantului public sub aspectul asigurarii necesitatilor minoritatilor nationale reiesind din faptul ca pe teritoriul ei locuiesc compact reprezentanti ai diferitor nationalitati; reiesind din tendintele proceselor de emigrare si migrare; luand in consideratie revenirea pe teritoriul Ucrainei a populatiei deportate in diferite perioade istorice: tatari din Crimeea, germani, ucraineni etc. dupa cum se arata in documentul din anexa nr. 2, nu se pomeneste nimic de popoarele autohtone (mentionate in Constitutia Ucrainei la art. 11), printre deportati nefiind amintiti polonezii, ungurii, romanii, armenii, bulgarii si punandu-se astfel la indoiala caracterul autohton al acestor etnii

G e o p o l I t I c a .ro
-

Statul ucrainean satisface doar cerintele si necesitatile moderate si corecte ale minoritatilor nationale, fara a admite crearea, sub pretextul societatilor nationale pentru cultura si a institutiilor de invatamant, a gruparilor politice, a partidelor si miscarilor separatiste surprinde formularea ambigua cerinte moderate si corecte care lasa la latitudinea judecatorului (neprecizat) aprecierea moderatiei si corectitudinii; deasemeni surprinde prezumtia de vinovatie care planeaza asupra societatilor culturale si chiar a institutiilor de invatamant!

Desi materialul de fata se refera cu precadere la Nordul Bucovinei, se cuvine sa amintim aici efectul reglementarilor amintite in Sudul Basarabiei (Regiunea Odesa), unde acestea se conjuga cu alte atacuri la adresa invatamantului in limba romana: desi incepand cu 1993 actele normative ale Ministerului Invatamantului din Ucraina fac referire la scoli cu predare in limba romana (abandonandu-se astfel teza aberanta a moldovenismului), autoritatile Regiunii Odesa au dispus in aceasta vara trecerea celor 18 scoli romanesti din zona la limba de predare moldoveneasca, motivandu-se acest lucru prin cererea inaintata de o asociatie nationalculturala a moldovenilor din Ucraina. Este divizata astfel, mai intai prin intermediul scolii, minoritatea romaneasca din Ucraina (recunoscuta totusi ca atare la momentul semnarii tratatului politic dintre Romania si Ucraina), sugerandu-se ca ar exista doua minoritati una romaneasca in Regiunea Cernauti, alta moldoveneasca in Regiunea Odesa. In aceeasi ordine de idei, rezolutia adoptata la conferinta stiintifico-metodica Invatamantul in scolile cu limba romana de predare din Ucraina la 21 martie 1998 arata preocuparea profesorilor de limba romana in legatura cu pastrarea identitatii comunitatilor romanesti (a se vedea anexa nr. 5). Tot aici se cuvine sa amintim REZOLUTIA CONGRESULUI AL IV-LEA al Societatii pentru Cultura si Literatura Romana in Bucovina referitoare la situatia invatamantului romaneasc din Ucraina, adoptata la Radauti (29 30 august 1998; anexa nr. 6). Deasemeni in anexa prezentam si apelul adresat de Alianta Crestin-Democrata a Romanilor din Ucraina tuturor romanilor din Ucraina in legatura cu invatamantul in limba romana (anexa nr. 7). Pe baza apelului ACDR a strans cateva zeci de mii de semnaturi, semnaland totodata tentative de intimidare impotriva celor care si-au pus semnatura pe aceste liste din partea autoritatilor.

BISERICA Religia majoritara este cea crestin-ortodoxa. Parohiile romanesti din Nordul Bucovinei (in numar de aproximativ 120) se afla sub jurisdictia canonica a Patriarhiei de la Moscova, ca si parohiile ucrainene din aceasta zona. In perioada interbelica Cernautii erau centrul Mitropoliei romanesti a Bucovinei. La sfarsitul celui de-al doilea razboi mondial, in conditiile ocupatiei sovietice, sediul Mitropoliei a fost retras la Suceava pentru ca dupa 1948 (concomitent cu preluarea renumitei Facultati de

G e o p o l I t I c a .ro

10

Teologie a Universitatii din Cernauti de catre Facultatea de Teologie a Universitatii din Bucuresti) aceasta sa fie preluata de Mitropolia Moldovei, care devenea Mitropolia Moldovei si Bucovinei. Firesc ar fi ca Mitropolia Bucovinei, in cazul reafirmarii sale ca entitate de sine statatoare, sa-si aiba sediul la Cernauti (poate chiar in Palatul Mitropolitan, care adaposteste astazi Universitatea de Stat din Cernauti). In conditiile de fata este, probabil, de preferat aceasta situatie (a ramanerii sub ascultarea Patriarhiei Moscovei) in detrimentul unei separari a parohiilor romanesti, care ar duce la un plus de tensiuni evident nedorite cu populatia ucraineana, cu care romanii se inteleg bine, mai ales din punct de vedere al vietii religioase. Este demn de mentionat faptul ca in Catedrala din Cernauti (si nu numai) slujbele sunt tinute in ucraineana si romana, cele doua limbi alternand in timpul oficierii. In zona se afirma pretentiile expansioniste ale autoproclamatei Biserici Ortodoxe Autocefale Ucrainene (cu sediul la Kiev, nerecunoscuta de nici o Biserica Ortodoxa). Cu sprijinul autoritatilor de stat si al unor formatiuni paramilitare, Episcopia Cernautilor (cea canonica, aflata sub ascultarea Moscovei) a fost deposedata de unele lacasuri si este in continuare supusa la presiuni. De cele mai multe ori sunt puse in discutie lacasuri istorice romanesti. In Cernauti, dintre cele care au apartinut romanilor, au fost rapite Biserica Sf. Paraschiva (devenita sediul episcopiei create paralel de catre Biserica Autocefala de la Kiev autoproclamata), Biserica Caliceanca, Biserica Sf. Nicolae (monument istoric de secol XIV, arsa de unitatile paramilitare de cazaci si reconstruita ulterior de ucraineni, de care a fost astfel preluata vezi foto nr. 90 91). Din pacate in momentul de fata tendintele expansive ale Moscovei se fac simtite in alt perimetru: in Herta, distinct de celelalte parohii romanesti aflate sub jurisdictia statului ucrainean, bisericile au tinut calendarul pe stil nou chiar si in timpul URSS; in aceasta zona, la Banceni, s-a construit o manastire, partial din banii credinciosilor. Abia in momentul terminarii constructiei s-a anuntat faptul ca manastirea va tine calendarul pe stil vechi, intr-o zona unde nu exista credinciosi de acest fel (dupa cum reiese si din discutia cu Parintele Constantin din Mogosesti). In plus, arhitectura manastirii nu are nici o legatura cu stilul moldovenesc, fiind mult apropiata de arhitectura rusa. Mai mult decat atat, culorile folosite la exterior, pe turla, sunt cele ale steagului Rusiei (vezi foto nr. 92). Parohiile se confrunta cu o serie de greutati: lipsa preotilor cu pregatire teologica superioara, lipsa cartilor de cult, a literaturii religioase ortodoxe, a scrierilor misionare pentru tineri care sa ajute la contracararea prozelitismului religios practicat de numeroase secte. Spre exemplu, in satul Dimca din raionul Hliboca cca 35% din locuitori au devenit nazarineni sau (mai putini) baptisti. In contrast, la Mogosesti se poate semnala o combatere a fenomenului de prozelitism sectar, multumita eforturilor preotului din sat (dupa cum reiese din interviul cu Pr. Constantin din Mogosesti). De asemenea, interviul mentionat ofera o buna imagine a tipului de relatii pe care-l are Biserica cu autoritatile, relatii care sufera din plin (credem ca mai mult decat in Romania) de sechelele indoctrinarii ateiste practicate de regimul comunist; problemele intalnite sunt asemanatoare cu cele specifice parohiilor din Basarabia (R. Moldova).

G e o p o l I t I c a .ro
ASPECETE SOCIAL-ECONOMICE

11

Este bine sa subliniem de la inceput ca statul ucrainean nu a intreprins pana in prezent masuri reparatorii, acte cu caracter restitutiv pentru diversele proprietati nationalizate/confiscate de catre regimul sovietic. In aceasta situatie se afla Casa Nationala a Romanilor (doar o parte a parterului a fost atribuita drept sediu Societatii Culturale Mihai Eminescu, celelalte etaje fiind sedii pentru mai multe institutii publice) si Palatul National, aflat langa Palatul Cultural al Comunitatii Evreiesti care a fost returnat acestei comunitati, acesta fiind unul dintre aspectele care probeaza tratamentul discriminatoriu la care sunt supusi romanii din Teritoriul Ocupat. Dealtfel, majoritatea asociatiilor romanilor din Nordul Bucovinei se confrunta cu problema lipsei unui spatiu pentru sediu. In privinta fondului funciar statul a permis darea in folosinta gratuita a unor loturi de 50 de ari de familie. De aceasta masura a beneficiat si populatia nebastinasa si neromaneasca aflata in orase, care a primit pamant in suburbii, pe pamantul care a apartinut doar romanilor. Orice masura legala de transformare a folosintei in proprietate ii aduce pe etnicii ucraineni in situatia de proprietari si de jure ai terenurilor din suburbiile Cernautilor, fara ca aceste terenuri sa fi fost macar cumparate de la proprietarii lor de drept. Astfel colhozurile sunt pe cale de lichidare prin privatizare (darea in folosinta care se poate transforma ulterior in proprietate) de care beneficiaza din plin ucrainenii colonizati in zona Cernauti. De asemenea statul mai poate arenda teren catre particulari, dar procedurile dau autoritatilor puteri discretionare in selectarea beneficiarilor, care nu sunt niciodata romanii. In aceeasi ordine de idei, in satele din jurul orasului Cernauti se face simtita o tendinta de modificare artificiala a structurii etnice (asa cum s-a intamplat in timpul regimului sovietic cu orasul). Astfel, in Ceahor, Corovia si Rosia au fost colonizati etnici ucraineni (se pare ca din Galitia), sub pretextul ca sunt specialisti care vor lucra la intreprinderea avicola (!!) din Cernauti; ei au primit locuinta si pamant in satele respective, in conditiile in care aici, datorita cresterii numarului populatiei, pamantul a devenit insufucient pentru bastinasi. De asemenea, au fost colonizati langa Cernauti etnici ucraineni din zona Cernobil, iar la Mamaiesti, spre Hotin, a fost adus un sat intreg din Iakutia. In acelasi timp populatia din sate, romaneasca in proportie covarsitoare, este confruntata cu problema somajului. Cei ramasi fara lucru pleaca la munci sezoniere, de regula in Rusia, dar si in alte tari. Se pare (nu am reusit sa consultam o statistica oficiala) ca Regiunea Cernauti are cel mai bun spor natural din toata Ucraina; aceasta situatie demografica laolalta cu saracirea progresiva a populatiei ii determina pe romani sa migreze si spre estul Ucrainei, unde primesc mult mai usor pamant. Spre exemplu, din satul Dimca (raion Hliboca/Adancata) sat cu 1721 de locuitori, din care 5 ucraineni, 3 rusi si 1 din Azerbaidjan cca 200 de persoane sunt plecate permanent la lucru in Rusia (preponderent), Italia, Polonia, dar si in estul Ucrainei (la Nicolaev, Zaporoje, Lugansk); unii dintre ei nu se mai intorc (de semnalat ca tot in estul Ucrainei, in zona orasului

G e o p o l I t I c a .ro

12

Kirovograd, se intalnesc si basarabeni care, venind in aceste zone, primesc pamant inclusiv in satele romanesti colonizate la inceputul secolului trecut si mentionate de Anton Ratiu in lucrarea Romanii de la est de Bug, Ed. F.C.R. 1993). Criza economica se manifesta, ca si in Rusia, si prin neplata salariilor; sunt de acum cunoscute situatiile in care, in contul muncii pe un an sau mai mult, lucratorii primesc (daca vor) vodca sau, in cel mai bun caz, materiale de constructie. In acelasi context social-economic trebuie mentionata suspiciunea populatiei romanesti fata de intentiile autoritatilor; astfel, exista impresia ca romanii sunt dirijati catre profesii care nu au legatura cu administratia de stat, cu domeniul financiar sau cu justitia (a se vedea capitolul dedicat scolii romanesti). ASPECTE CULTURAL-CIVICE ORGANIZATII In Regiunea Cernauti s-a afirmat, din momentul dezmembrarii statului sovietic, Societatea pentru Cultura Romaneasca in Bucovina Mihai Eminescu. Actiunile sale de redesteptare nationala au avut in primii ani coerenta si o larga sustinere, asa cum era de asteptat dupa atatia ani de deznationalizare fortata. Acest potential s-a divizat apoi, in special din cauza neintelegerilor intre lideri, ajungandu-se astazi la un numar mai mare de asociatii, situatie teoretic benefica, dar practic prezentand carente in privinta coerentei actiunilor si mai ales a mobilizarii tinerilor (de mentionat ca insasi problema ridicarii unui bust al lui Mihai Eminescu in Cernauti vezi capitolul referitor la monumente a iscat controverse intre liderii asociatiilor romanesti). Astfel au fost infiintate: - Aron Pumnul asociatie stiintifico-pedagogica - Mitropolitul Silvestru scopul declarat este de activa pe taram religios - Doamnele romane o incercare de a crea o organizatie de caritate dupa modelul celei din perioada interbelica, fara a avea insa inregistrare legala - Cercul literar Arboroasa fara statut legal - Golgota scopul declarat este acela de a se ocupa de victimele represiunii staliniste; orientarea sa spre Memorialul ucrainenan (care se ocupa de reabilitarea celor care au sustinut ideea statului ucrainean in perioada interbelica) ca sectie a caruia s-a inregistrat in 1992 a starnit insa controverse, romanii care au luptat in Armata Regala pentru Romania Mare neputandu-se incadra intr-o asemenea orientare - Alianta Crestin Democrata a Romanilor din Ucraina a preluat o buna din parte din activitatile culturale ale romanilor; are filiale in Transcarpatia si in Sudul Basarabiei; s-a ocupat in mod constant si cu succes de aducerea la studii in tara a tinerilor romani din zonele amintite si de diverse programe cultural-distractive (tabere de vacanta, excursii, pelerinaje in locuri de rezonanta istorica din tara) pentru tineri impreuna cu organizatii si autoritati din tara; dezvolta un program de organizare a unor biblioteci satesti in limba romana, pe langa scoli si biserici - Tricolorul se ocupa in special de ridicarea de monumente in memoria ostasilor romani din cele doua razboaie mondiale si a victimelor regimului comunist

G e o p o l I t I c a .ro
Stejarul Isidor Bodea Fii Hertei

13

PUBLICATII Revista culturala Glasul Bucovinei (revista trimestriala de istorie si cultura) este tiparita la Bucuresti de Fundatia Culturala Romana. In privinta celor care apar sub forma de ziar (cotidian sau periodic) trebuie facuta o distinctie intre publicatiile romanesti si cele de limba romana. Publicatia Arcasul condusa de poetul Vasile Tarateanu este o publicatie independenta romaneasca, primita cu incredere de romanii din zona. Dl. Tarateanu a renuntat, in urma numeroaselor piedici puse de administratia regionala, la coordonarea publicatie anterior consacrate Plai Romanesc. Aceasta a inregistrat brusc o scadere de tiraj si, dupa opinia unora, de combativitate pentru cauza romaneasca, iar acum apare mai rar, sub egida societatii Mihai Eminescu. Mai consemnam publicatia pentru copii Fagurel, condusa de dl. Simion Gociu. Tot in limba romana, dar sub tutela administratiei, apar Zorile Bucovinei si Gazeta de Herta (sub egida administratiei regionale), precum si Concordia (director: dl. Simion Gociu), aceasta din urma fiind publicatia in limba romana a Radei Supreme a Ucrainei. In completare, subliniem (in domeniul mass-media) ca exista emisiuni in limba romana (tv si radio) suspectate de a oferi informatii partiale, cenzurate si de a practica uneori dezinformarea. Trebuie spus ca postul TVR1 este receptionat in conditii slabe si asta doar in cateva sate de langa granita; la fel Radio Romania Actualitati este receptionat slab. BIBLIOTECI Bibliotecile constituie un aspect aparte in ansamblul vietii culturale. Din pacate, bibliotecile satesti sunt dominate de cartile in limba rusa si, mai nou, se face simtita prezenta publicatiilor ucrainene. Fondul de carte romaneasca lipseste aproape complet. Astfel, in 1994, singurele carti in romaneste de la biblioteca din satul Godinesti erau cele donate de o secta religioasa din Romania. De asemenea, la Herta, la o biblioteca cu 2500 de cititori (intr-o zona cu populatie romaneasca in proportie de peste 95%), doar 2% din cele cca 45.000 de volume sunt in romaneste, multe din ele depasite. In schimb au inceput sa se constituie fonduri de carte romaneasca pe langa scoli si biserici, cu ajutorul organizatiilor din tara. Nu putem totusi vorbi de o retea de biblioteci in aceasta privinta, eforturile fiind abia la inceput.

G e o p o l I t I c a .ro
RELATIILE CU ADMINISTRATIA

14

Prima problema care trebuie semnalata in legatura cu relatia cu autoritatile este aceea a lipsei functionarilor romani din institutiile centrale, regionale si locale (a se vedea capitolul referitor la invatamant in legatura cu profesiile spre care sunt indrumati romanii). De regula romanii ajunsi intr-o functie publica nu pot (sau, mai grav, nu vor) sa rezolve problemele care tin de specificul comunitatilor romanesti. Alaturi de politica oficiala a statului ucrainean se face simtita una care ar putea fi denumita regionala; administratia tolereaza cu usurinta manifestarile cercurilor extremiste ucrainene (gruparile RUH, dar si cele catalogate drept organizatii paramilitare OUN, TRIZUB) dintre care putem exemplifica cu incendierea vechii biserici romanesti de lemn Sf. Nicolae (vezi capitolul despre biserica), precum si arderea tricolorului romanesc in timpul unei manifestatii publice, ambele petrecute in urma cu cativa ani. Primarii din sate sunt blocati in activitatile lor de autoritatile raionale si regionale, de centralizarea excesiva si lipsa fondurilor; ca si in problema scolilor romanesti, primarilor li se spune ca nu sunt fonduri sau ca autoritatile de la Kiev nu permit (in paranteza fie spus, directorilor scolilor romanesti care se confrunta cu probleme materiale li se spune ca acestea trebuie sa fie inchise din lipsa de resurse; resursele se gasesc in momentul in care ele sunt redeschise ca scoli cu predare in limba ucraineana). Acelasi pretext al atotputerniciei administatiei centrale este uzitat de catre administratia regionala. La nivel central singurul mod de manifestare ar fi cel parlamentar. Legea electorala insa nu permite reprezentarea din oficiu a minoritatilor in parlament (precum cea romana), iar deputatii independenti au acelasi tratament ca si partidele politice; intrucat, tot datorita legii, romanii nusi pot constitui un partid propriu care sa le apere interesele (legea prevede necesitatea existentei filialelor in 17 regiuni ale Ucrainei, ceea ce pentru romani este imposibil; prin aceasta nu facem o pledoarie pentru ideea partidelor politice pe criterii etnice, idee ce a starnit multe controverse, ci aratam doar ca practic nu exista mijloace de reprezentare justa a minoritatilor din Ucraina, in Romania existand masura compensatorie a reprezentarii ex oficio a minoritatilor), candidatii independenti ai minoritatilor patrund greu in forul legislativ suprem. Ca si in legislatura trecuta, romanii sunt reprezentati de prof. dr. Ion Popescu (sustinut oficial de ACDR). Mai exista un deputat roman, intrat in Parlament pe listele partidului comunist. Putem spune ca in teritoriu singura putere veritabila este cea executiva, reprezentantul presedintelui Ucrainei detinand puteri aproape discretionare in regiune (expresia aceasta desemneaza o stare de fapt, nu una de drept; de fapt, dupa cum se poate vedea in proiectul cu privire la invatamantul in limbile minoritatilor capitolul despre scoala - legile din Ucraina, ca si unele dintre legile romanesti, prezinta un grad mare de confuzie, poate specific tranzitiei, confuzie care ofera aceasta pozitie puterii executive). Un alt aspect privitor la relatiile cu autoritatile il reprezinta denaturarea datelor statistice cu privire la apartenenta etnica; la Boian, spre exemplu, exista documente de identitate ale membrilor aceleiasi familii din trei generatii diferite: barbatul din prima generatie are un

G e o p o l I t I c a .ro

15

document romanesc (dinainte de razboi), al doilea (fiul sau) are un document emis de autoritatile sovietice in care este trecut moldovean, iar al treilea (nepotul) are mentiunea ucrainenan in pasaportul emis de autoritatile constituite dupa 91. Este evident ca in momentul unui nou recensamant autoritatile pot spune ca in zona nu traiesc romani, eventual ucraineni vorbitori de limba romana, aberatia inventata de regimul sovietic. Concluzia ce poate fi desprinsa este aceea ca in Nordul Bucovinei comunitatea romaneasca este victima unor agresiuni pe mai multe planuri, venite cel putin in aparenta din mai multe directii; efectele acestora pot fi continuarea procesului de asimilare de catre majoritate, continuarea procesului de modificare artificiala a structurii etnice, disparitia culturii romanesti in aceasta zona si, pe termen mai lung, pierderea identitatii romanesti de catre populatia la care ne-am referit. *** Aceste date sunt, evident, insuficiente in raport cu natura, complexitatea si mai ales numarul problemelor legate de romanii care traiesc in diverse regiuni ale statului ucrainean. Ele trebuiesc completate in special cu monografii (dupa modelul interbelic al Scolii sociologice de la Bucuresti), deoarece materialele de acest tip au ca scop conturarea unui tablou cat mai fidel al situatiei, tablou care sa permita identificarea solutiilor acestor probleme.