carte

de pictură
Dionisie din Furna

carte
de pictură
în româneşte de
SMARANDA BRATU STATI şi ŞERBAN STATI

Cuvînt înainte de
VASILE DRĂGUŢ

Studiu introductiv şi anfologie de ilustraţii de

VICTOR IERONIM STOICH1TA

EDITURA MERIDIANE
BUCUREŞTI, 1979
 Consultant tehnic, glosar şi note:
IOANA LAZAROVICI,
restaurator de pictură veche

D IO N ISlO U T O tJ E K FO U RN A
E rm lnla tis zograflkls tehnls
ediţiile
K o n s ta n tin id is , A te n a 1805
şi
P a p a d o p o u lo s -K e ra m e u s , P e te r s b u r g 1900
Toate drepturile
slnt rezervate E diturii Meridiane
 P e c o p e rtă :
P R IS T A V U L M A R C U (Î),
Judecata de apoi, d e ta liu ,
fre s c ă , V o ro n eţ, b is e ric a S f. G h eo rg h e, 1547.
CUVÎNT ÎNAINTE
^ *

Este un adevăr prea bine cunoscut acela că în

ierarhia principalelor valori artistice create de
popoarele lumii în lunga şi atît de zbuciumata lor
trecere prin vremuri, la loc de cinste se aşează şi
picturile murale exterioare care îmbracă în veş-
mîntul lor multicolor ilustrele ctitorii medievale
ale Moldovei. La Probota, Humor, Moldoviţa,
Arbore, Voroneţ, Suceviţa, sub ochii uimiţi ai
vizitatorului îşi rotesc frumuseţile nepereche acele
picturi în care s-au adunat, ca într-o densă cro­
nică, gîndurile şi sentimentele cele mai înalte ale
unui întreg popor care se rostea pe sine într-un
nestăvilit elan spre afirmare şi libertate.
Căci, să nu se uite, în evyj mediu, mai mult
chiar decît în alte epoci, dincolo de a avea un
simplu caracter decorativ şi de reprezentare, pic­
tura murală alcătuia o carte vie în ale cărei ima­
gini, sub aparenţa temelor religioase, se implicau
cu vehemenţă atitudini de viaţă, denunţarea vicii­
lor şi a păcatelor de tot soiul constituind pretextul
iconografic pentru ilustrarea încleştărilor sociale.
Deasameni, nu o dată, imaginile religioase au fost
adaptate împrejurărilor politice, mijlocind expri­
marea unor programe de imperioasă necesitate.
Aşa se face că luptele antiotomane ale Moldovei
lui Ştefan cel Mare şi Petru Rareş au găsit un
vibrant ecou în picturile murale ale ctitoriilor
domneşti, a căror iconografie a fost nuanţată cu
ingeniozitate în vederea cuprinderii unor încuia-
jatoare chemări la luptă. Marele bizantinolog
Andre Grabar ^ observat cu pertinenţă că reprer
zentarea „Cavalcadei sfinţilor militari" de la
Pătrăuţi avea un rost mobilizator, exaltînd încre­
derea în biruinţă a oştirilor lui Ştefan cel Mare,
a tuturor locuitorilor din Moldova timpului.1 Ideea
rezistenţei antiotomane, a luptei pentru libertate,
se regăseşte frecvent în ansamblurile de pictură
murală exterioară, fie că este vorba despre origi­
nala interpretare a „Asediului Constantinopolului"
de la Humor şi Moldoviţa2, fie că este vorba
despre reprezentarea duşmanilor Moldovei în
rîndul condamnaţilor Judecaţii de apoi3. Un exem­
plu întîrziat dar foarte sugestiv în acest sens este
i’ustrarea bătăliei de la Podul Milvius dintre
împăratul Constantin şi rivalul său Maxenţiu.
Simbol de luptă, de biruinţă împotriva necredin­
cioşilor, cu care erau asimilaţi toţi duşmanii ţării,
această Scenă se întîlneşte în biserica mare a mă­
năstirii Hurez, principala ctitorie a lui Constantin
HrAncovcanu, voievod destoinic care a plătit cu
viaţa na fi a fiilor săi cutezanţa de a fi năzuit la
libortaiea Ţării Romaneşti.
Marile mişcări sociale din secolele X VIII şi
XI X, răscoala iobagilor transilvăneni condusă de
Morîa, Cloşca şi Crişan, ca şi răscoala condusă de
Ttidor Vladimiresni, au fost prefaţate de nume­
roase manifestări locale între care se cer a fi con­
siderate cu toată atenţia modificările operate de
către meşterii populari în iconografia picturilor
murale bisericeşti în scopul denunţării nedreptă­
ţilor de tot felul. Ştiind că în secolul al XVIII-lea
pictura murală, care fusese pînă atunci un apanaj
al ctitoriilor domneşti şi boiereşti, a devenit un
meşteşug de largă circulaţie în mediile provinciale,
apariţia centrelor de zugravi ţărani fiind o carac­
teristică a epocii,4 nu ne va surprinde valul de
inovaţii iconografice şi mai ales dorinţa de a da
în vileag păcatele şi strîmbătăţile, de a-i aduce în
faţa tronului de judecată pe „cel care face legea
strîmbă", pe „stăpînul neomenos", pe „mîncătorul
de pămînt", pe „judecătorul fără dreptate", pe
„cel care apasă pe săraci" şi aşa mai departe. Nu- 6
meroasele „judecăţi" pictate în bisericile secolului
al XVIII-lea, pretutindeni în ţari, vădesc din
partea zugravilor o bună cunoaştere a subtilităţilor
iconografice5 şi, în acelaşi timp, o continuă accen­
tuare a nemulţumirilor sociale. Cel care doreşte să
cunoască mai amănunţit starea de spirit a celor
oprimaţi este obligat să recurgă, în lipsa altor do­
cumente, la analiza picturilor murale, opere în
cartf, dincolo de aparenţa scenelor religioase, sînt
exprimate răspicat sentimentele de revoltă faţă
de nedreapta rînduială a societăţii.
La Pietroşiţa (jud. Dîmboviţa), la Bălăneşti,
Tîrgu Hurez (jud. Vîlcea), la Preajba, Brădeştii
Bătrîni, Murgaş (jud. Dolj), la Gura Sada (jud.
Hunedoara), la Almaş Sălişte (jud. Arad), la
Budeşti Susani (jiid. Maramureş) şi în atîtea alte
monumente, elementele de critică socială intervin
cu muită abilitate în ansamblurile de pictură mu­
rală, uneori determinînd substanţiale modificări ale
schemelor iconografice tradiţionale. Astfel, la Fo-
feldea (jud. Sibiu)T costumele personajelor din
scenele ciclului cristologic sînt „modernizate", asu­
pritorii lui Hristos fiind îmbrăcaţi ca nişte grofi
sau ca nişte paşale, iar ostaşii care îl escortează au
înfăţişarea de husari sau de ieniceri.
Toate aceste elemente de ordin iconografic re­
clamă, pentru a fi înţelese, o bună cunoaştere a
limbajului picturilor de tradiţie medievală, limbaj
destul de criptic pentru omul zilelor noastre toc­
mai datorită convenţiilor specifice care prezidau
organizarea imaginilor religioase. în epoca noas­
tră, odată cu redescoperirea valoroaselor creaţii
artistice ale meşterilor români din evul mediu, cu­
noaşterea „codului" utilizat de zugravi la alcă­
tuirea marilor ansambluri murale sau la elabora­
rea imaginilor mobile, din categoria icoanelor, a
devenit o necesitate, resimţită nu numai de spe­
cialişti ci şi de numeroşii vizitatori ai monumen­
telor şi muzeelor.
Iată de ce în ultimii ani s-a înregistrat o accele­
rată înmulţire a studiilor şi monografiilor con­
sacrate artei vechi româneşti, de ce problemele de
limbaj specific solicită introducerea în circulaţie a
 unor instrumente de lucru şi de informare cît mai
circumstanţiate. Un asemenea instrument de lucru
este pus acum la dispoziţia iubitorilor de artă
ca urmare a unei fericite iniţiative: aceea de a
publica Cartea de pictură (sau Erminia) lui Dio-
nisie din Furna.
Dar mai întîi, ce este o erminie? Se ştie că în
cadrul imperiului bizantin a fost elaborată doc­
trina religioasă a creştinismului ortodox, doctrină
care, în cursul evului mediu, a fost adoptată şi în
ţările române. Potrivit gîndirii teologale bizan­
tine, imaginile artistice trebuiau realizate cu stricta
respectare a unor reguli stabile, pentru a ilustra
cu neabătută fidelitate dogmele de credinţă. Nici
imaginile izolate, nici ansamblurile murale nu
aveau un caracter întîmplătorl Dimpotrivă, ele
erau ţinute să urmeze neabătut modelele acceptate
de către autorităţile de cult, modele care în dese
cazuri erau considerate a fi de origină divină,
„nefăcute de mînă de om“.6 Ansamblurile de pic­
tură erau elaborate în nemijlocită legătură cu arhi­
tectura lăcaşelor de cult — la rîndul lor concepute
conform unor anumite reguli — şi trebuiau să
exprime cu claritate ordinea ideală a bisericii, cu
întregul său sistem ierarhic. Pentru a fi posibilă
realizarea unui asemenea program iconografic, cu
respectarea riguroasă atît a compoziţiei de ansam­
blu cît şi a indicaţiilor de detaliu, care mergeu
pînă la precizarea fizionomiei şi costumului fie­
cărui personaj în parte, a fost necesară alcătuirea
unor caiete de modele, utilizate atît de zugravi,
cît şi de reprezentanţii clerului. Un asemenea caiet
de modele se numeşte erminie.
Avînd o largă circulaţie, datorită zugravilor
care n-ar fi putut lucra fără aceste călăuze, ermi-
niile au asigurat o evidentă unitate şi stabilitate
iconografică ansamblurilor de pictură murală din
întregul orient ortodox. Dar, fapt deosebit de
important, niciodată zugravii nu au respectat ad
litteram modelele şi recomandările erminiilor. Sub
semnul tradiţiilor locale, deseori la cererea expresă
a ctitorilor, dar şi în funcţie de sensibilitatea şi în­
ţelegerea proprie, zugravii au intervenit neîncetat 8
 asupra modelelor date, operînd modificări mai
mari sau mai mici care, în funcţie de calitatea ar­
tistică a realizării şi de autoritatea ctitoriei, puteau
să facă şcoală intrînd ele însele în fondul tradi­
ţional. Observarea şi analiza modificărilor aduse
modelelor impuse de erminii este deosebit de im­
portantă pentru că, aşa cum s-a arătat mai sus,
permite intuirea mutaţiilor petrecute în mentali­
tatea societăţii, indică anume aspiraţii de ordin
politic şi social, aspiraţii care uneori pot fi doar
ale donatorului dar, în foarte multe cazuri, pot să
aparţină unei largi categorii sociale şi chiar unui
întreg popor.
Confruntînd picturile murale medievale din ţara
noastră cu modelele erminiilor este lesne descifra­
bilă originalitatea interpretărilor, îndrăzneala in­
tervenţiilor fiind deseori surprinzătoare. Cu pre­
cădere în epocile de generoasă înflorire artistică,
în timpul unor voievozi ca Ştefan cel Mare,
Neagoe Basarab, Petru Rareş, Matei Basarab şi
Constantin Brâncoveanu, schemele iconografice
impuse de dogme au fost supuse unor remarcabile
reaşezări, importante şi semnificative fiind tot­
odată permanenta tendinţă realistă şi nota uma­
nistă care caracterizează picturile româneşti din
epocile respective. In opoziţie cu rigiditatea şi as­
cetismul7 programatic al picturilor bizantine, pic­
turile medievale româneşti mărturisesc o constantă
deschidere către viaţă: expresiile personajelor sînt
mai fireşti, mai calde (deseori fiind evidentă ne­
mijlocita inspiraţie din realitatea înconjurătoare),
armoniile cromatice sînt tandre, melodice, fără
stridenţele căutate, fără asprimile proprii atîtor
ansambluri realizate în spaţiul artistic al imperiu­
lui de pe Bosfor.
Dintre numeroasele erminii care au circulat în
lumea Orientului ortodox, cea mai cuprinzătoare
care s-a păstrat este aceea întocmită de călugărul
Dionisie din Furna, lîngă Agrapha (de unde şi nu­
mele de Furnagraphiotul), de la Atnos. Datînd cu
probabilitate din secolul al XVIII-lea, această
erminie a avut drept sursă de inspiraţie exemplare
9 mai vechi, pe care sîrguinciosul călugăr le-a cerce-
tat şi transmis cu ajutorul discipolului său, zugra­
vul Chirii din insula Chios. Dionisie nu s-a mulţu­
mit doar cu redactarea unui caiet de recomandări
iconografice, el a alcătuit şi un mic tratat de pic­
tură- în care a adunat reţete şi sfaturi spre folo­
sinţa zugravilor. Chiar dacă expunerea reţetelor
sale nu are întotdeauna claritatea dorită, partea
tehnologică a erminiei lui Dionisie din Furna este
deosebit de importantă, întrucît permite cunoaşte­
rea sistemului de lucru şi a mijloacelor de care
dispuneau pictorii Orientului ortodox.
Primul care a înţeles utilitatea erminiilor pentru
studiul artei vechi româneşti a fost‘bizantinologul
Vasile Grecu care a consacrat mai mulţi ani de
cercetare acestei probleme8. Tot el a publicat o
versiune românească a erminiei în cadrul unei luc­
rări dedicate exclusiv specialiştilor, devenită între
timp o raritate bibliografică.9 în aceste condiţii
pregătirea unei ediţii complete a valorosului în­
dreptar iconografic care, în secolele evului mediu,
a călăuzit nenumăraţi zugravi din ţara noastră, ca
dealtfel din întregul spaţiu bizantino-balcanic, a
devenit o necesitate presantă.
Prin publicarea Cărţii de pictură întocmite de
călugărul Dionisie din Furna se netezeşte calea
unor viitoare studii comparative şi se asigură atît
specialistului, cît şi iubitorului de artă în general
un mijloc eficient pentru a pătrunde originalita­
tea şi autenticitatea picturii medievale româ­
neşti. în acelaşi timp, într-o epocă în care preocu­
parea pentru conservarea şi restaurarea picturilor
murale din trecut comportă numeroase măsuri de
urgenţă, cunoaşterea materialelor şi metodelor uti­
lizate de zugravi se impune cu necesitate.
Nu putem fi decît recunoscători răbdătoarei
munci depuse de traducătorii Smaranda Bratu
Stati şi Şerban Stati care au izbutit să transpună
dificilul text într-o formă literară pe cît de acce­
sibilă pe atît de agreabilă, nu lipsită de un anume
parfum arhaizant. Deasemenea trebuie să mulţu­
mim istoricului de artă Ioana Lazarovici, consul­
tant tehnic al lucrării, care a redactat şi notele de
specialitate menite să clarifice zonele obscure sau 10
să precizeze termenii utilizaţi. în acest sens, înde­
lunga sa experienţă de restaurator constituie o
garanţie de calitate.
Toate acestea sînt temeinice argumente pentru
publicarea Cărţii de pictură a lui Dionisie din
Furna, apariţia unei asemenea lucrări avînd din­
tru început sensul unui act de cultură de lungă
perspectivă.
VASILE DRĂGUŢ

NOTE
1) Andre Grabar, Les croisades de l’Europe Orien­
tale dans l’art, in Melanges Charles Diehl, II,
Paris, 1930, p. 19—27.
2) Din bibliografia, destul de bogată, a acestei pro­
bleme, cităm: Vasile Grecu, Eine Belagerung Kon-
stantinopels in rumănischer Kirchenmalerei, în
Byzantion, I, 1924, p. 273—289; Sorin Ulea, Origi­
nea şi semnificaţia ideologică a picturii exterioare
moldoveneşti, I, în Studii şi cercetări de istoria
artei, 1963, nr. 1, p. 57—93; Vasile Drăguţ, Pictura
veche, în Pictura*românească in imagini, Bucu­
reşti, 1970, p. 53—73.
3) S. Ulea, op. cit., p. 60—65.
4) Sînt de amintit centrele de pictură populară de
la Răşinari, Sălişte, Fărău, Nicula, Tîrgu Jiu etc.
5) De menţionat faptul că în secolul al XVIII-lea,
pe lingă erminiile tradiţionale au fost întocmite
noi caiete de modele autohtone, unul dintre cele
mai valoroase fiind acela datorat lui Radu Zu-
gravu şi altor meşteri (Teodora Voinescu, Un caiet
de modele de pictură medievală românească, în
Pagini de veche artă românească, III, Bucureşti,
1974, p. 147—276). Biblioteca Academiei R.S. Ro­
mânia păstrează mai multe exemplare de erminii
româneşti (mss. nr. 1283, nr. 1795, 1807, 2115, 5769),
toate datînd de la sfîrşitul secolului al XVIII-lea
şi prima jumătate a secolului următor.
(i) In categoria acestor imagini sînt de amintit: chipul
de pe năframă (Mandylion), chipul de pe cărămidă
(Keramion).
7) Viktor Lazarev, Storia della pittura bizantina, To-
rino, 1967, p. 20—21, 27.
8) Vasile Grecu, Cărţi de pictură bisericească bizan­
tină, Bucureşti, 1932; idem, Erminii de pictură bi­
zantină, în Candela, nr. 50—52, 1939—1941, p.
489—515.
9) Vasile Grecu, Versiunile româneşti ale erminiilor
de pictură bizantină, în Codrul Cosminului, I,
Cernăuţi, 1936, p. 107—174.
STUDIU INTRODUCTIV

Cartea de pictură a lui Dionisie din Furna

încercare de definire structurală

a) TEXTUL

Nici o cultură, în afara celei născute în Bizanţ,

nu ne-a lăsat vreo carte asemănătoare erminiilor
de pictură. Şi nici o altă civilizaţie nu şi-a pus
atît de acut problema artei, încît aceasta să de­
vină sămînţă a raţiunii politice şi prilej al divi­
ziunilor istorice.
Cartea călugărului Dionisie1 aparţine apusului
culturii de tradiţie bizantină. Este o lucrare des­
pre pictură: despre tehnica icoanei şi a frescei
şi mai ales — despre iconografie. Cartea de pic­
tură sau Erminia de la Athos ni se înfăţişează azi

1 Dionisie s-a născut în jurul anului 1670 la Furna

(Agrapha, Etolia) în Grecia Centrală. Anul morţii este
necunoscut, dar ştim că în 1744 trăia încă. Din bio­
grafia scrisă de Theofan din Agrapha şi publicată
do K. Th. Dimaras aflăm că Dionisie a _venit la
Athos cînd avea 16 ani, unde a devenit călugăr şi
a deprins meşteşugul picturii. A lucrat la Athos pînă
în 1734. Operele păstrate de la el sînt puţine la
număr: cea mai importantă este decoraţia capelei
Sf. Ioan Botezătorul, a propriei sale chilii de la
Karyes (cunoscută sub numele de „Chilia lui Mele-
tios“), decoraţie săvîrşită în 1711 şi restaurată tot de
el în 1731. A fost şi pictor de icoane după cum ne-o
dovedeşte icoana Sf. Ioan Botezătorul din aceeaşi 12
 într-o dublă ipostază: cea de manual, de ghid, de
îndreptar şi cea de exegeză, de interpretare, sau —
cu un termen atît de frecvent azi în textele cri­
tice, dar strîns înrudit cu lucrarea lui Dionisie —
de hermeneutică. Cartea de pictură de la Athos
apare în momentul cel mai adecvat esenţei ei in­
terpretative: la sfîrşitul culturii bizantine, sau mai
precis, în epoca de declin a celei „post-bizantine“.
Ca lucrare de îndrumare, ea este la un pas de ana­
cronism: alcătuită pe la mijlocul secolului al
XV Ill-lea, deci pe temeiul a mai multor veacuri
de experienţă artistică ea nu va reuşi să dea rezul­
tate importante mai mult de cîteva decenii —
cele din urmă ale culturii figurative în sînul căreia
s-a născut.
Incercînd să comprimăm sensurile majore ale
Erminiei: cel exegetic (deschis către trecut) şi cel
îndrumător (deschis, în intenţie, către viitor) rea­
lizăm fără greutate caracterul ei conservator. Er-
minia de la Athos ^este într-adevăr, o carte con­
servatoare, în sensul cel mai nuanţat cu putinţă.
Este un depozit cultural impresionant, iar marele
său interes istoric şi estetic, azi, îşi găseşte tocmai
aici justificarea.
Intenţia lui Dionisie este clar mărturisită: . . .
eu prin această lucrare a mea, pun dinaintea zu­
gravilor hărăziţi de fire temeiurile unui meşteşug
fără asemănare, arătînd cum trebuie aşezate şi
folosite culorile, cum se aleg faptele de înfăţişat,
în ce fel şi în ce loc anume din locaşurile sfinte
trebuie ele înfăţişate, povăţuind o bună împăr-

capelă'. Tot el este autorul a patru icoane din bise­

rica Izvorul Tămăduirii din Furna (azi în biserica
Schimbării la Faţă).
Conform datelor furnizate de biografia lui Theofan,
Dionisie şi-a alcătuit Cartea de pictură (Erminia)
între anii 1729 şi 1733. Ipoteza (susţinută de Sergio
Bettini) potrivit căreia Dionisie ar fi fost la Vene­
ţia în 1745, unde ar fi publicat o scriere dedicată
martirului Serafin, are la bază probabil o confuzie
de nume. Oricum, el nu ar fi putut asimila, la acea
vîrstă, influenţa veneţiană presupusă în această
13 ipoteză.
ţire a zidurilor bisericii pentru ca împodobirea şi
zugrăveala să aibă rînduială şi măreţie.
Sîntem în jurul lui 1730, şi — pînă în acest
moment — arta bizantină a cunoscut monumente
renumite a căror „zugrăveală“ avea şi „rînduială“
şi „măreţie*, fără ca o scriere asemănătoare celei
lui Dionisie să-şi fi impus autoritatea. Aceasta în­
seamnă că epoca în care este compusă Erminia de
la Athos „cerea" un astfel 'de manual, fără de
care aspectul edificiilor de cult ar fi fost „în peri­
col". în versiunile româneşti ale Erminiei aflăm
şi confirmarea acestei supoziţii. Reluînd justifi­
carea lui Dionisie, una dintre erminii enumără
astfel criteriile necesităţii ei: Podoaba, frumuse­
ţea cea bisericească, buna şi frumoasa rînduială a
zugrăviei icoanelor la hotărîtul locul lor, pe mu­
şama, pe seînduri, pe zid, pe părete şi pe alte ma­
terii, vârsta obrazului şi sfatul tuturor sfinţilor,
câţi-s în legea cea veche şi câţi-s în legea cea nouă;
erminiile şi legiuirea şi pravoslavnica orînduire a
zugrăvirii bisericii răsăritului, spre a nu se corci
pravoslavnica predanie a zugrăvirii sfinţilor prin
orice chip cu vreo urîtă şi neprimenită corcire
papistăşească şi ereticească, spre veacinica osândire
a acelora ce vor îndrăzni a o face aceasta1. Iar
una din erminiile ceva mai recente cuprinde chiar
un capitol intitulat: Pentru îndreptarea zografilor
la vreo câteva greşeli care (se) fac cu nebăgare de
s£mă căci nu trebuieşte să ne luăm după proba
ereticilor, ci să păzim şi portul locului neschimbat12.
Mobilul prim al erminiei pare astfel a fi păstra­
rea tradiţiei iconografice, ameninţate în puritatea
ei doctrinală de influenţele occidentale („papistă-
ş e ş tiT r a d iţ ia iconografică garantează însă şi
1 Vasile Grecu, Cărţi de pictură bisericească bizan­
tină. Introducere şi ediţie critică a versiunilor româ­
neşti, atit după redacţiunea lui Dionisie din Fuma
tradusă la 1805 de Arhimandritul Macarie, cit şi după
alte redacţiuni mai vechi traduceri anonime, Cernăuţi,
1936, p. 44.
2 Ghenadie al Râmnicului, Iconografia, arta de a
zugrăvi templele şi icoanele bisericeşti. Manuscris cu
o precuvîntare, descris şi adnotat d e ..., Bucureşti,
1891. 14
 puritatea formei ansamblului imagistic („rînduială
şi măreţie"), sau, cum scrie în versiunea sa Maca-
rie, cu limbajul său fanariot, dar extrem de plas­
tic, înzestrarea sa cu ritmos şi cu tacsis. La aceasta
mai trebuie adăugată păstrarea tehnicii picturii
„pravoslavnice“ (zugrăvirea icoanelor la hotărîtul
locul lor, pe muşama1, pe scînduri, pe zid, pe pă­
rete şi pe alte materii11), care urmată cu fidelitate
conduce la rezultate formale integrabile în marea
tradiţie bizantină. Problema formei apare astfel
pusă indirect în erminii: acestea nu sînt cărţi de
teoria artei bizantine ori post-bizantine, sau, cu
at'it mai puţin, de estetică, ci manuale practice.
Forma apare ca o rezultantă plasată la intersecţia
împlinirii tehnicii cu împlinirea programului ico­
nografic. *
Grija cu totul specială pe care secolul al X V lll-
lea o acordă caracterului determinat al imaginii,
nu poate fi înţeleasă decit făcînd un apel la însăşi
mentalitatea străveche ce-i stă la bază.

b] SUBTEXTUL

In arta bizantină imaginea e considerată sfîntă.

Văzut în perspectiva timpului, caracterul sacru al
imaginii necesită lămuriri obligatorii. La Dionisie
există trimiteri directe la fundamentele doctrinale
ale acestei concepţii, care a generat însuşi fenome­
nul esenţial al picturii orientului creştin — „ico­
nografia":2 . . . nu-ţi înfăptui lucrarea neîngrijit şi
la nimereală; ci numai cu Irioa lui Dumnezeu şi
cucernicie, cum se cuvine unei luorări sfinte. Deoa­
rece atunci vei păcătui prin necuviinţă şi vei fi
osîndit pentru batjocorirea icoanelor, căci aşa pre­
cum cinstirea icoanei trece asupra sfîntului dintr-
însa, după spusa lui Vasile cel Mare, tot astfel şi
necinstirea.12

1 „Muşamaua14la oare se referă textul este, evident,

pînza preparată în vederea pictării.
2 Din multiplele accepţiuni ale termenului de „ico-
nografie11, folosim aici, ca şi mai departe, pe aceea
privitoare la ordinea precisă imprimată reprezentării
15 figurate.
 Formarea iconografiei bizantine, pe care Dionisie
se simte chemat sa o sistematizeze în lucrarea sa
este, în parte, determinata de triumful concepţiei
ilustrate de cuvintele lui Vasile cel Mare1. Aceasta
ni se înfăţişează a fi acceptată încă din secolul a
Vl-lea, cînd, alături de conceptul de „înfrumuse­
ţare“ (kosmesis) prin care se justifică decoraţia lă­
caşului de cult, concept încă de descendenţă ele­
nistică12 apare, — cel puţin după cum ne-au trans­
mis documentele scrise — prima dovadă a unei
preţuiri speciale acordate imaginii, diferită de cea
estetică cu care ne obişnuise antichitatea: apare
prosternarea în faţa icoanelor3. Epoca la care se
generalizează această nouă atitudine este grăitoare,
prin sine însăşi; ea ne demonstrează că nu creşti­
nismul primiţii5* aşa' cum se reflectă în evanghe­
lii, a prilejuit elaborarea teoriei sacralităţii ima­
ginii (după cum se ştie, pînă în secolului Vl-lea
a avut loc o evoluţie lentă de la aniconism la
simbolism şi, în fine la figurativitate), această sa­
cralizare fiind determinată de o anumită atitu­
dine faţă de creştinismul evanghelic, în speţă de
cea existentă în Imperiul Roman, după edictul lui
Constantin, adică după ce creştinismul devenise
religie de stat. Secolul al Vl-lea, prima „epocă

1 Cuvintele fac parte din Cele treizeci de capitole

despre Sfîntul Duh către Amfilohie, capitolul al
X V lll-lea. Ele sînt citate în mai toate discuţiile în
jurul imaginilor, în forma lor iniţială: „cinstirea do­
vedită icoanei se transmite prototipului". Dionisie se
inspiră din actele celui de al VH-lea Conciliu ecu­
menic, adăugind . . . şi astfel şi necinstirea. Este însă
foarte probabil ca această completare să fi fost în
vremea sa deja parte a tradiţiei, de vreme ce o
întîlnim aproape identică, în actele Conciliului celor
o sută de capitole (Stoglav), din 1551 (Cf. G. Ostro-
gorsky, Les Decisions du Stoglav concernant la pein-
ture d’images et les principes de l’iconographie by-
zantine, în L’A rt Byzantin chez les slaves. Les Bal-
kans. Premier recueil dedie ă la memoire de Theo-
dore Uspcnskij, II, Paris, 1930, p. 393—411.
2 Cf. G. Mathew, Byzantine aesthetics, Londra,
1963, p. 86.
3 Cf. T. Kitzinger, The Culte of • Images in the
Age before Iconoclasm, în „Dumbarton Oaks Pa-
pers", 8 (1954), p. •83—150. 16
de aur* a Imperiului Bizantin, prilejuieşte şi ofi­
cializarea cultului icoanelor11. Discursul iconogra­
fic al lui Dionisie nu are legătură directă cu ceea
ce în mod obişnuit se numeşte „iconografie paleo­
creştină”, dar are o indiscutabilă origine — com-
primînd cu dezinvoltură secolele, după modelul
temporal al Bizanţului — în temeiurile teoretice
ale imaginii, aşa cum încep ele să se contureze în
veacul al Vl-lea, şi cum se vor concretiza în for­
marea iconografiei bizantine după triumful asu­
pra iconoclaştilor.
Prosternarea în faţa imaginilor nu este o atitu­
dine estetică. Ea are o dublă origine: derivă, pe
de o parte, din ceremonialul de curte al decaden­
ţei romane şi apoi al Bizanţului12: prosternarea în
faţa împăratulu; iar pe de altă parte, din cultul
relicvelor3 de sfinţi şi mai ales de martiri.’Această
nouă atitudine în faţa imaginii este determinată
de valenţele ei reprezentative. „Imaginea zeului
este un mijloc de. a-l determina concret, de a-i
garanta prezenţa; e'senţa imaginii divine nu este
altceva decît deplinătatea puterii conferită imagi-

1 „Nu a existat un real şi sistematic efort de a

stabili o teorie creştină a imaginilor înainte de seco­
lul al VI-lea“ (E. Kitzinger, op. cit., p. 135). „Imagi­
nile şi mai ales cultul lor nu s-au răspîndit cu ade­
vărat decît către secolul al VI-lea“ (A. Grabar, L’ico-
noclasme byzantin. Dossier archeologique, Paris, 1957,
p. 78.
2 Cf. A. Grabar, L’empereur dans l’art byzantin,
Paris, 1936, passim., şi L’iconoclasme ..., cit., p. 33
şi urm. „Forma exterioară a cultului imaginilor creş­
tine — scrie Garbar (op. cit., p. 82 şi urm.) —, acla­
maţii, închinări ce merg pînă la proskynesis, vene­
raţie prin ardere de tămîie şi aprindere de luminări,
a fost transmisă creştinilor de obiceiurile religiilor
păgîne şi mai ales de formele de venerare ale portre­
tului împăratului la putere". Pentru permanenţa in­
terdependenţei între „cultul împăratului" şi „cultul
icoanelor", vezi studiul lui Ivan Dujîev, La crise
ideologique de 1203—1204 et ses repercussions sur la
civilisation byzantine, în „Cahiers de travaux ct con-
ferences, I, Christianisme byzantin et archăologie chre-
tienne“„ 1976.
3 Cf. A. Grabar, Martyrium, II, Paris, 1946, p. 343
şi urm.
mi"1. Stînd astfel lucrurile pericolul idolatriei,
atît de obsedant prezent în Vechiul Testament,
pare a-şi găsi acum şansele de împlinire. începînd
cu instituţionalizarea creştinismului, şi trecînd
dincolo de criza iconoclastiei, problema idolului
este pusă cu acuitate în gîndirea şi arta creştină,
încă din secolul al IV-lea sinodul local din El-
vira (305—312) interzisese imaginile în biserică12.
în aceeaşi perioadă sfinţii părinţi capadocieni
(Grigorie din Nysa, Grigorie cel M are. ..) justi­
fică artele vizuale prin rolul lor pedagogic3, iar
Vasile cel Mare, prin apelul la „prototip". Spre
sfîrşitul secolului al V-lea, sub influenţa lui Pseu-
do-Dionisie Areopagitul se dezvoltă concepţia
despre imagine ca punte de comunicaţie cu sfera
divină4. Valoarea imaginii nu este localizată în
atributele ei estetice, ci în rolul ei de „trimitere“
către cel reprezentat. Ruptura de concepţie cla­
sică despre artă este totală: pentru greci imaginea
era demnă de a fi socotită o reprezentare a zeu­
lui prin faptul că era frumoasă; pentru creştini
icoana Fecioarei sau a lui Hristos, prin însuşi
faptul că (ipotetic) îi reprezenta, nu mai cerea
nici o altă calitate5. Mai tîrziu această ■concepţie
va determina cu necesitate formarea tipurilor ico­
nografice. Personajul reprezentat nu se recunoaşte
prin calităţi expresive ori formale, ci prin tipolo­
gie şi atribute iconografice ce se cer imediat iden-

1 G. Van der Leeuw, Phănomenologie der Religion,

Tubingen, 1956, § 65.
2 „... picturas in ecclesia essere non debere de
quod colitur et adoratur in parietibus depingetur".
3 Intre doctorii bisericii se numără însă şi adver­
sari ai imaginilor: Clement din Alexandria, Epifanie
din Cipru, Eusebiu din Cesareea (cf. G.B. Ladner,
The Concept of the Image in the Greek Fathers and
the Byzantine Iconoclastic Controversy, în „Dumbar-
ton Oaks Papcrs", 7, (1953), p. 3—34.
4 Cf. Kitzinger, op. cit., p. 137.
5 Cf. C. Brandi, Perche si formo un’iconografia bi­
zantina, în Segno e immagine, Milano, 1960, pp.
63—75. 18
 tificateL Imperativul prim al imaginii devine cel
de semnificare12.
Primele secole ale creştinismului şovăie în faţa
reprezentării sacre din respect faţă de severele in­
dicaţii din Vechiul Testament. Reprezentările sim­
bolice domină, iar alături de ele îşi fac apariţia
icoanele acheiropoietai3, nefăcute, după legendă,
de mina omului. Acestea sînt singurele exemple
în care apare problema mimesis-ului, dar pusă
într-un asemenea chip încît importanţa asemănă­
rii face acum loc miraculosului săvîrşirii copiei, şi
deci puterii respectivei imagini. în fine, secolul
al Vll-lea va prilejui prima justificare oficială a
imaginii săvîrşite de mîna omului: Conciliul Qui-
nisext (in Trullo) din 692, prin regula 82, ordonă
înlocuirea reprezentării simbolice a lui Hristos
(Mielul), prin adevărata sa imagine: „Decidem ca
de acum înainte această împlinire să fie respec­
tată de toţi pictorii şi să fie deci înfăţişat pe icoane
în locul mielului Cel caire a ridicat păcatul Înmii,
Hristos, Domnul n<5stru, după chipul Său ome­
nesc. Prin aceasta noi vom înţelege înălţimea umi­
linţei Cuvîntului şi vom fi determinaţi să ne re­
amintim locuirea Sa în carne, moartea Sa mîn-
tuitoare, şi prin aceasta eliberarea care a adus-o
Lumii4.
De acum înainte problema se pune în termeni
clari, iar aceşti termeni sînt: Cuvîntul (Logos-w/)
şi Imaginea. întreaga fenomenologie a artei bi­
zantine pare a fi conţinută aici, iar evenimentele

1 Nimic nu este mai elocvent poate, în această or­

dine de idei, decît faptul că odată cu reapariţia idea­
lului clasic — în Renaştere — ia amploare celebra
dispută în jurul temei „Dacă Iisus Hristos a fost
frumos ori nu“.
2 Al V ll-lea Conciliu ecumenic va defini astfel
acest imperativ: Icoana poartă numele prototipului,
nu conţine natura sa (apud Paul Evdokimov, L’art
de l’icone. Theologie de la beaute, Bruges, 1970, p. 169),
ceea ce în limbaj modern se poate traduce: Icoana
semnifică prototipul, nu-l reprezintă.
3 vezi nota la text.
4 Apud L. Ouspensky, Essai sur la theorie de
19 l’icone dans Veglise orthodoxe, Paris 1960, p. 113.
 care-i punctează istoria — de la revoltă icono­
clastă şi apoi codificarea iconografiei, la fenome­
nul tardiv al apariţiei erminiilor — sînt conse­
cinţele fireşti ale acestei dihotomii. Cea de a 82-a
regulă a Conciliului Quinisext hotărăşte pentru
prima dată în mod oficial că imaginea picturală
poate (şi trebuie) să evoce chipul Logos-ului în­
trupat. Tendinţa adversă cultului icoanelor nu va
întîrzia să-şi sistematizeze teoretic ostilitatea.
Chiar dacă ştim astăzi prea puţin despre demon­
straţiile iconoclaştilor1 putem deduce, din mate­
rialul rămas, tezele lor cele mai importante. Mo­
mentul crizei iconoclaste merită o zăbovire ceva
mai largă tocmai prin faptul că acum se cristali­
zează, în împrejurări pline de tensiune, gîndirea
bizantină asupra artei, gîndire care dăinuie pînă
la Dionisie din Fuma.
Amănuntele pe care le aflăm din tratatul lui
Constantin al V-lea Copronymos, cu un larg ecou
în cadrul Conciliului iconoclast din 754, ni se
arată a fi centrate pe o distincţie de nuanţă filo­
logică, pe baza termenilor gr&pheîn (a delinea, a
reprezenta) şi perigraphein (a delimita, a circum­
scrie). Dumnezeu fiind aperigraptos (nelimitat, de
necircumscris) nu putea fi reprezentat — era
agraptos12. O adevărată icoană trebuie să fie co-
substanţială cu cel reprezentat. Plecînd de la
aceste principii, iconoclaştii vor ajunge la conclu­
zia inevitabilă că singura adevărată „icoană” a
lui Hristos este împărtăşania, căci „pîinea şi vinul
sînt carnea şi sîngele Domnului". Pe drept cuvînt
s-a observat că termenii în care se poartă acum
discuţia sînt înţeleşi cu totul altfel de fiecare din­
tre cele două „partide”: pentru apărătorii icoane­
lor, împărtăşania nu se poate suprapune noţiunii
de icoană, tocmai pentru că este identică proto-

1 Argumentările lor s-aii pierdut, fiind arse după

„triumful ortodoxiei" din 843.
2 Cf.’ Milton V. Anastos, The Argument for Icono­
clasm as presented hy the Iconoc.lastic Council of
754, în Late, classical and medieval Studies, in Ilonour
of M. Friends Jr. Princeton, 1955, p. 177—188. 20
 tipului1. Noţiunea „ortodoxă" a icoanei va fi ex­
pusă în conciliul din 787. Imaginea nu este nici
cosubstanţialâ (omousion) nici identică (tauto) —
cu prototipul, căci, însăşi noţiunea de imagine
(eikon) conţine o diferenţă esenţială între imagine
şi prototip: „altceva este icoana şi altceva este
originalul şi, în general, se observă o deosebire
între ele, pentru ci aceasta nu este cealaltă şi
cealaltă nu este aceastaK2. Fidelă însă demonstra­
ţiei sale, partida iconoclastă va arunca anatema
asupra imginilor, care — se spune acum — sînt o
„invenţie deşartă" şi o „dezvăluire a puterii dia­
voleşti“123.
Expunerea cea mai detaliată a concepţiei „orto­
doxe“ asupra imaginilor îi aparţine lui loan Da­
maschinul. Teza sa principală, şi care va reveni
apoi în mai toate pledoariile anti-iconoclaste, este
cea conform căreia reprezentarea divinităţii este
posibilă şi justificată în virtutea întrupării Logos-
ului. Vizibilitatea Bumnezeului-Fiu creştin face
posibilă imaginea, fără să se contravină interdic­
ţiei dictate de Vechiul Testament4 care viza epoca
anterioară întrupării şi deci epoca în care orice
imagine era pîndită de pericolul de a deveni idol:
Odinioară Dumnezeu cel necorporal şi fără de
formă nu se zugrăvea de loc. Acum însă, prin
faptul că Dumnezeu s-a arătat în trup, a locuit
printre oameni, se fac icoane chipului văzut al
lui Dumnezeu5. Negreşit să nu faci icoane lui
Dumnezeu, care este nevăzut. Desigur însă că

1 Cf G. Ostrogorsky, Osnovî spora sviatih ikonah,

în „Seminarium Kondakovianum1*, II, Praga, 1920,
p. 48.
2 loan Damaschinul, Cultul sfintelor icoane (cele
trei tratate contra iconoclaştilor) trad. rom. D. Fe-
cioru, Bucureşti, 1937, p. 113.
3 Cf. Milton V. Anastos, The Ethical Theory of
Images formulated by the Iconoclasts in 754 and 815,
în „Dumbarton Oaks Papers“, 8, (1954), p. 150—160.
4 Să nu-ţi faci chip cioplit şi nici un fel de ase­
mănare a nici unui lucru, din cîte sînt în cer, sus,
şi din cîte sînt pe pămînt, jos, şi din cîte sînt în
apele de sub pămînt! (Ieşirea 20,4)
21 5 loan Damaschinul, ibidem., p. 17.
atunci cînd vezi că cel fără corp s-a făcut pen­
tru tine om, atunci vei face icoana chipului lui
omenesc. Cînd cel nevăzut s-a făcut văzut în
tnup, atunci vei înfăţişa în icoană asemănarea
ceiui ce s-a făcut văzut. Cînd cel fără de corp,
tara de greutate şi cantate, fără de mărime Om
pricina superiorităţii lirn lui, cei care există în
cmpui lui Dumnezeu a luat chip de rob, prin
aceasta apropiere de entitate şi calitate şi-a. îm-
oracat cmpui corpului, atunci zugraveşte-1 în
icoane şi aşează spre contemplare pe acela care a
primit sa iie văzut1.
Astfel iconoclaştii erau învinuiţi, mai mult sau
mai puţin direct, de monofisism: respingând
icoanele, ei respingeau implicit şi natura umana
a lui ttristos, acceptind-o aoar pe cea divină.
ieona icoanei, aşa cum reiese din scrierile or­
todoxe se va reîntoarce asupra intregu interpre­
tări a Scripturii. Cuvintele raceru [(1,27) Şi a
îacut Dumnezeu pe om aupa cmpui şi asemanarea
saj vor fi interpretate m acest sens. Cel dinţii
care a făcut icoana — spune loan uamascbmut —
a tost însuşi Dumnezeu şi tot el a aratat icoana*.
nnstos însuşi1i * este prima icoană naturala şi cu
totul asemenea nevăzutului Dumnezeu, este biul
iatalui, care arata în ei pe lătăl456.
Demonstraţia se contaminează astfel in mod
aproape firesc cu învăţătura neo-platonica, actua­
lizată in ambianţa creştină de tseuuo-Uiomsie
Areopagitul. Cele văzute sint cu adevarat icoane
vizibile ale celor nevăzute spune a c e s ta ia r loan
Damascbinul preia: Lucrurile văzute sint icoane
ale celor nevăzute şi lipsite de figuri0. Orice
icoană scoate la iveală şi arată ceea ce este as­
cuns ( ...) ; a fost născocită icoana pentru condu-

1 loan Damaschinul, ibidem., p. 7—8.

2 ibidem , p. 89.
•• „.. .Cei care m-a văzut pe mine a văzut pe
Tatăc‘ şi .. Hristos care este chipul lui Dumnezeu“
(II Corinteni 4.4.).
4 Ibidem, p. 114.
5 Migne, Patrologia Graeca, III, col., 1117 A.
6 loan Damaschinul, ibidem, p. 13. 22
cerea conştiinţei şi pentru arătarea şi punerea la
iveală a celor ascunse1. ( . . . Icoana corpului
arată o vedenie necorporală şi spirituală12 (...) ;
putem să ne facem icoanele tuturor formelor pe
care le-am văzut3.
Astfel se ajunge la teoretizarea imaginii ca ex­
presie vizibilă a invizibilului. Raportul vizibil-in-
vizibil îşi primeşte justificarea în virtutea primei
dogme creştine, cea a întrupării, invizibil-vizibil,
urmînd raportul Dumnezeu-trup, şi concretizîn-
du-se în acela de Cuvînt-imagine. Aşa cum Dum­
nezeu cel invizibil s-a făcut vizibil în trup, tot
aşa Cuvîntul se poate transpune în imagine4. Se
înţelege astfel şi substratul ideatic real ale ereziei
iconoclaste. Aceasta îşi centrează forţa distrugă­
toare asupra imaginilor, dar ţinta ei adevărată
este logos-ul grec, sau mai bine zis ceea ce supra-
vieţuise încă din acesta în concretizarea sa ima­
gistică5. ..
în deceniile de dominaţie iconoclastă se renunţă
nu la imagine (asistăm acum la amplificarea
repertoriului figurativ profan), ci la imaginea
sacră. Pentru adoratorii imaginilor însă, existenţa
Noului Testament reprezintă în sine justificarea
icoanelor. Răspunsul lui Tbeodor din Stoudion la
afirmaţiile iconoclaste, conform cărora Noul Tes­
tament nu ar justifica în nici un chip icoanele,
este deosebit de semnificativ: Hristos nu a -porun­
cit niciodată să se scrie (despre el) fie şi cea mai
scurtă vorbă. Şi cu toate acesteia imaginea sa a
fost redată de Apostoli şi păstrată pînă în pre-

1 Ibidem, p. 113.
2 Ibidem, p. 117.
3 Ibidem, p. 118.
4 Icoana ajunge să fie astfel considerată, în ambi­
anţa iconodulă, ca o mărturie a întrupării lui Hristos,
sau chiar ca o reîntrupare a lui Dumnezeu (cf. E.
Kitzinger, op. cit., p. 143—144).
5 Faptul este dovedit istoric: împăraţii iconoclaşti
sînt sprijiniţi de (sau provin din) armatele temelor
orientale ale Asiei Mici, unde elenizarea fusese mai
superficială (Cf. A. Grabar, L’Iconoclasme..., p. 96),
în timp ce împăraţii (şi împărătesele) iconodulilor sînt
formaţi de obicei în atmosfera tradiţiei ateniene.
zent. Ori ceea ce este reprezentat cu evlavie pe
pergament, se reprezintă pe icoană cu diferite cu­
lori sau cu un alt material1.
Icoana apare astfel în mod explicit ca un echi­
valent plastic al textului scris. Aşa cum conţinu­
tul Scripturii este o imagine, imaginea pictată este
un cuvînt12. Al V 11-lea Conciliu ecumenic va stă­
tută această concepţie făcînd apel la scrierile lui
Vasile cel Mare: Ceea ce cuvîntul comunică prin
auz, pictura înfăţişează în tăcere, prin reprezen­
tare3. Prin aceasta esenţa imaginii este cumulată
cu esenţa cuvîntului: de-numirea, semnificarea,
evocarea. Icoana nu este definită în esenţa ei plas­
tică şi expresivă, ci în cea comunicativă4. Rede­
vin actuale părerile exprimate în secolul al IV-lea
de către sfinţii părinţi cu privire la rolul peda­
gogic al imaginilor, iar pe planul reprezentării
figurative concrete sistemul imagistic va fi struc­
turat pe baza unui cîmp de semnificaţii care să-i
confere valoare de paralelă a textului scris:
Icoanele sînt cărţi — spune loan Damaschinul —
pentru cei neştiutori de carte şi sînt crainici care
vorbesc neîncetat ( ...) N u am prea multe cărţi,
şi nici nu am timp liber spre a le citi; intru însă
în biserică (...), podoaba picturii mă atrage să
mă uit şi îmi desfată vederea ca o livadă .. .5.
Noi expunem în toate locurile chipul lui sub

1 Apud L. Ouspensky, op. cit., p. 154.

2 Exegeza contemporană a punctat cu nuanţări
diferite această concepţie:. . . „icoana nu reprezintă o
artă care ilustrează Scriptura; ea este un limbaj care
îi corespunde, care îi este echivalent şi care cores­
punde nu literii scripturii, nici cărţii înseşi, ca obiect,
ci predicaţiei evanghelice, adică conţinutului scrip­
turii, sensului ei, asemeni textelor liturgice (Ouspen­
sky, op. cit., p. 164).
3 Icoana este astfel considerată „numele desenat11,
iar numele ca „Icoană orală“ (cf. P. Evdokimov, op.
cit., p. 172 şi 179).
4 Este curios, dar semnificativ faptul că valoarea
picturală a imaginilor este o temă abordată doar de
iconoclaşti; „Icoanele rămîn obiecte nesfinţite, obiecte
obişnuite, neavînd nici o valoare în afară de cea con­
ferită lor de pictor*1 (din Conciliul iconoclast din, 754).
5 loan Damaschinul, op. cit., p. 45.
 formă de icoană şi prin el sfinţim cel dintîi simţ
— căci primul dintre simţuri este vederea, după
cum prin cuvinte sfinţim auzul. Icoana este un
obiect care prilejuieşte aducerea aminte [s.n.J.
Ceea ce este cartea pentru ştiutorii de carte aceea
este icoana pentru neştiutorii de carte, şi ceea ce
este cuvîntul pentru auz, aceea este icoania pen­
tru văz, căci cu ajutorul minţii ne unim cu icoana
Lsn-P- ,
Aceste ultime cuvinte dovedesc deja consolida­
rea teoriei bizantine a receptării artistice, ca re­
ceptare în primul rînd mentală, intelectivă. Ca
atare, sistemul imagistic bizantin nu se va elabora
pe baze mimetico-sensitive ci în temeiul unui mo­
del comunicativ-discursiv: Odată cu victoria con­
cepţiei „ortodoxe“ despre imagini procesul de
constituire a iconografiei bizantine se generali­
zează rapid. Ansamblul figurativ era deja con­
ceput, încă din epoca paleocreştină, ca un text şi
presupunea o lectură, de la stînga la dreapta. Dar
ordonanţa primelor secole creştine nu se concre­
tizase într-un sistem codificat, capabil ca prin
autoconţinere să substituie ordinea naturală a lu­
crurilor. Incepînd cu secolul al IX-lea se consoli­
dează în toată complexitatea lui noul sistem al
picturii eclesiastice12.
Încă din actele celui de al Vll-lea Conciliu
Ecumenic de la Niceea (787) se pune baza insti-
tuţionalizării programelor iconografice: Nu pic­
torii sînt cei care inventă imaginile, ci biserica
universală, care le-a instituit în mod deliberat şi
le-a transmis.. . Sînt ei, părinţii spirituali cei
care le-au conceput şi le-au transmis, nu pictorul;
pictorului, îi aparţine doar arta (e tehne monon);
ordonarea vizibilă (e de diataxis) este opera sfin­
ţilor părinţi3.
Prin această prescripţie se instaurează pentru
secole de-a rîndul sistemul de codificare ai ima­
ginaţiei artistice: iconografia. „In cristalizarea

1 Ibidem, p. 19—20.
2 Cf. V. Lazarev, Storia della pittura bizantina, To-
rino, 1967, p. 126.
25 3 Apud G. Ostrogorsky, Les decisions .... p. 408.
 acestui sistem — scrie Lazarev — au avut, fără
îndoială un rol important conceptul de putere ne­
limitată a împăratului, complicatul ceremonial de
curte, cu ierarhia lui minuţios elaborată fi filo­
zofia lui Pseudo-Dionisie, extrem de populară în
cele mai înalte cercuri eclesiastice, cu a sa teorie
a înălţării treptate de la inferior la superior. Dar
apariţia acestui sistem nu se poate determina doar
prin aceste cauze: el este indisolubil legat de evo­
luţia arhitecturii bizantine, în care tipul de bise­
rică în cruce greacă înscrisă, cu cupolă centrală,
a dobîndit predominanţa absolută“1. Se reafirmă
fi se complică conţinutul simbolic al edificiului
religios. Biserica reproduce imaginea universului
sacralizat12, masa altarului este, printre altele,
muntele sfînt al Sionului, locul de sacrificiu al lui
Hristos fi tronul lui Dumnezeu; ciboriul simboli­
zează Golgota; naosul, cerul vizibil; altarul este
împărăţia spiritului; nartexul, pămîntul, etc.3. Ea
este concepută ca o mare fi întreită icoană4. In
acest spaţiu sacru imaginile se adaptează rostului
ritualului eclesiastic, ele se integrează în ansam­
blul mistagogiei ortodoxe, contribuie la împlini­
rea liturghiei5*. Se va impune astfel o taxinomie
iconografică precisă, de la care orice abatere pe-

1 V. Lazarev, op. cit., p. 128.

2 Cf. P. Evdokimov, op. cit., p. 119—137.
3 Cf. V. Lazarev, op. cit., p. 22. P. Evdokimov, op.
cit., p. 130—131 şi G. Millet, Recherches sur l’Iconogra-
phie de l’Evangile, aux XlVe, XVe et XVle siecles
d’apres Ies monuments de Mistră, de la Macedonie
et du Mont-Athos, ed. II, Paris, 1960, p. 26.
4 Cf. G. Mathew, op. cit., p. 106—107.
5 „Din timpurile cele mai îndepărtate ima’|in ile
s-au modelat conform liturghiei. Doctrinele apărăto­
rilor lor nu puteau decît să confirme comunicarea
intimă între rit şi iconografie. Intr-adevăr, deoarece
imaginea traduce acelaşi cuvînt ca şi textul Evan­
gheliei, deoarece ea joacă acelaşi rol în biserică, ea
trebuie să se adapteze, precum textul însuşi, nevoilor
cultului (...). In imagini se vor transpune deci pen­
tru o mai mare edificare a credincioşilor, imaginile
evocate în mintea lor de către predicile rituale. Ele
vor fi alese şi rînduite asemeni acestor predici11 (G.
Millet, op. cit., p. 17). Iar Nicolae Cabasilas considera 26
riclitează întreg ansamblul vizual. N u exista poate
fenomen mai semnificativ în acest context decît
apariţia, în secolul al IX-lea sau al X-lea a pri­
mei codificări iconografice cunoscute, cea a lui
Elpios Romanos. Această scriere ni se înfăţişează
ca un fel de incunabul al erminiilor de mai tîr-
ziu: cuprinde scurte descrieri ale figurii lui Adam,
a profeţilor, a lui Isus şi a apostolilor Petru şi
Pavel, a cîtorva părinţi ai bisericii1 şi avea ca
scop păstrarea fidelităţii imaginii faţă de proto­
tip şi menţinerea coerenţei de lectură a tipurilor
iconografice. Şi tot atît de semnificativ este fap­
tul că din aceeaşi perioadă ni s-a păstrat dovada
strînsei analogii care guvernează întreaga civili­
zaţie bizantină, analogia dintre ierarhia „ce­
rească" şi cea „pământească": lucrarea lui Con­
stantin al VH-lea Porfir ogenetul De cerimoniis
stabileşte codul instituţiei imperiale, destinat să
dureze în forma sa imuabilă pînă la „a doua ve­
nire a lui Hristos" fi „sfîrşitul timpului"2, un fel
de corespondent, cu alte cuvinte, al codificării ico­
nografice care ordona lumea imaginilor3.

că „... întreaga slujbă este ca o icoană care ar înfă­

ţişa un singur trup al lucrării Mîntuitorului în Lume,
iacînd să se perinde pe dinaintea privirilor noastre
toate întîmpălrile eit de la început, pînă la sfîrşit,
după rînduiala şi urmarea lor firească11 (Nicolae Ca-
basila, Tălmăcirea dumnezeieştei liturghii, trad. rom.
Ene Branişte, Bucureşti, 1946. A se vedea şi I.D. Şte-
fănescu, L’I Ilustrat ion des liturgies dans l’art de By-
zance et de l'Orient, Bruxelles, 1935.
1 Cf. M. Chatzidakis, Ek ton Elpiou tou Romaiou,
în Studies in Byzantine art and archaeology (Vario-
rum reprints), Londra, 1972, p. 393—414.
2 Cf. Dujdev, op. cit., p. 25.
3 In această ordine de idei mai trebuie notată, ca
o dovadă a istoriei comune a celor două taxinomii,
zdruncinarea rigidităţii lor în mod simultan. Odată
cu punerea în discuţie a caracterului divin al împă­
ratului (după „criza? din 1203—1204) se tulbură nu
numai codul de ceremonial curtean dar şi hiper-sta-
sis-ul picturii bizantine (pentru o analiză mai amă­
nunţită a acestor corespondenţe, vezi I. Dujcev, op.
cit., p. 44—47.)
c) CONTEXTUL

Erminia lui Dionisie descinde din tiparele acestei

mentalităţi, care-şi găseşte în „republica“ athonită
una din ultimele supravieţuiri. Iar digresiunea la
care am fost constrînşi în paginile anterioare este
determinată de acest fapt. Dionisie se simte încă
obligat să justifice existenţa imaginilor, adică a
artei, cu un apel, la formarea teoriei bizantine a
icoanei: Am învăţat să zugrăvim icoane nu numai
de la sfinţii părinţi, ci şi de la sfinţii apostoli şi,
cred eu, chiar de la însuşi Hristos, Dumnezeul
nostru. . . în vorbe puţine grăind, oricine priveşte
un sfînt zugrăvit pe o icoană, îndată îşi amin­
teşte de faptele lui, îl slăveşte şi i se închină . . .
Drept este aşadar să zugrăvim sfintele icoane şi
să ne închinăm lor. Anatemă hulitorilor şi învi-
nuitorilor (VI, 13).
Observaţia conform căreia iconografia bi­
zantină se constituie pe temeiul unei structuri
lingvistice nu mai este azi o noutate. „Iconogra­
fia este o limbă — scria la începutul secolului
G. Millet — şi ea va furniza istoricului luminile
pe care el le caută în ştiinţa limbilor’11. Ea este,
într-adevăr, un sistem de convenţii articulat în
„semne” purtătoare de semnificaţii precise şi ia
naştere într-o „cultură de tip semantic”, constru­
ită — aşa cum ne-am străduit să scoatem în lu­
mină în paginile anterioare — „atît pe semanti-
zarea (sau simbolizarea) întregii realităţi din .ju­
rul omului, cît şi pe cea a părţilor ei alcătuitoare”12.
Iconografia bizantină este un sistem de desfăşu­
rare în spaţiu a unei structuri conceptuale, ideo­
logice, comunicative3. In vederea menţinerii ca-

1 G. Millet, op. cit., p. 8—9.

2 I. Lotman, Studii de tipologie a culturii, trad.
rom. R. Nicolau, Bucureşti, 1974, p. 29. Şi Lotman
continuă: „Ideea că la început a fost cuvîntul nu este
cîtuşi de puţin întîmplătoare în cazul acestui tip de
modelare a realităţii. Lumea este concepută drept
cuvînt, iar actul creaţiei, drept creare a unui semn",
(p. 29 şi urm.).
3 Iată, cu titlul de exemplu, justificarea iconogra­
fiei, aşa cum o face Episcopul Ghenadie în introdu- 28
 racterului ei de limbă, convenţiile care-i stau la
bază trebuie să fie la fel de solide ca cele ale lim­
bajului verbal. Iconografia tinde în mod firesc
spre sincronie, căci, în acest caz istoria figurează
ca o alterare a sistemului1. Cu toate' acestea, ico­
nografia evoluează, ca orice limbă: evoluează în
ciuda articulaţiei sincronice care-i stă la bază?-. In
intenţii, ea este mai mult decît o limbă, este o
limbă sacră3 şi deci cu atît mai mult menită imu­
abilităţii tipice concepţiei bizantine despre lume*.
Arta bizantină are totuşi o istorie, cu toate că
desfăşurarea în timp pune în faţă probleme se­
rioase: cazuri extrem de semnificative ale acestei
„istorii involuntare“ sînt — azi — oscilaţiile de
cerea sa la erminia lui Gheorghe Zugravu: Ideile
sântei noastre religiuni, predicate de către Mântui­
torul şi Apostoli, şi introduse în minţile oamenilor,
nu puteau să rămină aici multă vrem e în forma nu­
mai de concepţiuni mintale, şi ele aveau trebuinţă
de un corp, trebuiau să fie înfăţişate prin nişte re-
prezentaţiuni, împrunîutate din domeniul artelor (Ghe-
nacTr' al Râmnicului, op. cit., p. 5).
1 F. de Saussure, Cours de linguistique generale,
III. § 1.
2 Instructive în acest sens sînt consideraţiile lui
Jacqueline Lafontaine-Dosogne. L’evolution du pro-
gramme decoratif des eglises, în XVe Congres Inter­
national d’Etudes Byzantines. Rapports et corapports,
III, A rt et Archeologie. Byzance de 1071—1261, Atena,
1976, p. 131—156.
3 Nu există poate fapt mai semnificativ pentru lo­
calizarea ei în ansamblul culturii bizantine, decît
împrejurarea că odată cu codificarea iconografiei
greaca liturgică se separă complet de cea uzuală, iar
pentru noi, astăzi, imaginea — deşi perfect coerentă în
articulaţia ei — este greu accesibilă. Este adică o
„limbă moartă“ care se cere învăţată, asemeni „limbii
verbale".
4 Reluînd mult discutata problemă a imuabilităţii
bizantine, I. Dujdev scria recent: „Bizantinilor le era
cu totul străină şi necunoscută ideea de evoluţie, în
ordinea deja stabilită a lucrurilor, adică de schimba­
rea progresivă sau regresivă. Totul pe lume, şi mai
ales ceea ce se leagă de divinitate şi de credinţă, a
fost fixat şi stabilit, după aceste concepţii şi rămîne
imuabil pentru totdeauna. . . Se atinge astfel o
problemă fundamentală a Teodiceii: ceea ce este
etern e imuabil; Dumnezeu şi tot ceea ce este
29 divin este incompatibil cu instabilitatea şi nu este
datare, care uneori cuprind cîteva secole1. Sincro­
nia iconografiei bizantine suportă însă „amestecul
timpului1, astfel încît putem asista la absorbţia
din „istoria reală" în spaţiul sacru al imaginii;
un exemplu' consacrat: programele picturii exte­
rioare moldoveneşti*12. în linie de principiu însă,
ideea de traditio (încredinţată încă din vremea
Conciliului din Niceea, părinţilor) domină pînă
în vremurile culturii postbizantine. Stoglav-ul din
1551, de pildă, punctează cu claritate acest fapt:
Pireoţii vor veghea, fiecare în dioceza lui, cu grija
şi atenţia neobosită, oa bunii pictori de icoane şi
elevii lor să reproducă vechile modele şi să se
abţină de la orice fantezie .. .3
Apare tot mai clar cum iconografia se impune
ca un sistem de codificare a imaginaţiei. Ea are
toate caracteristicile codului, adică a sistemului
de semnificare4.
Cartea lui Dionisie din Fuma este o traducere
verbală a sistemului de semnificare imagistic. Ea
oferă- suportul, scheletul taxinomiei iconografice,
traductibile verbal, deoarece structurarea ei se face
pornind de la cuvînt. Este — cum se spune în

supus schimbării. Această proprietate esenţială a Di­

vinităţii — desemnată prin termenul de statis — se
opune astasiei (instabilitate, inconsanţă) care constituie
o caracteristică a materiei, a lumii materiale, în ge­
neral a omului, şi în fine a răului (op cit., p. 18).
1 Exemple tipice sînt frescele de la Castelseprio,
sau, mai aproape de epoca care ne interesează, icoa­
nele lui Andrea Rittos, considerat cînd activ în se­
colul al XlII-lea, cînd la sfîrşitul celui de al XVI-lea,
cînd, în fine, după ipoteze mai recente — în a doua
jumătate a secolului XV-lea.
2 Cf. S. Ulea, Originea şi semnificaţia ideologică a
picturii exterioare moldoveneşti, I, în „Studii şi cer­
cetări de istoria artei“, 1/1963, p. 57—93.
3 Cf. G. Ostrogorsky, Les decisions ..., p. 394. Este
elocventă şi terminologia rusă care mai tîrziu va
distinge între jivopis (pictură) şi ikonopis (pictură de
icoane, religioasă, după model iconografic), ca de alt­
fel şi terminologia neo-greacă în care pictorul de
tradiţie bizantină este desemnat cu denumirea de
hagiograf.
4 Cf. Umberto Eco, Trattato di semiotica generale,
Milano, 1975, p. 19. 30
prefaţa versiunii lui Macarie, o carte despre ta-
xis, (ordine) dar, — în acelaşi timp — şi una
despre ritmos, căci spaţializarea sistemului incide
asupra structurii formale a ansamblului monu­
mental. Ea nu trebuie consultată doar ca un „dic­
ţionar”, deoarece nu vizează numai lexicul pictu­
rii bizantine, ci îi vizează şi sintaxa. Ca ansamblu
de reguli combinatorii convenţionale, ea are ca­
racterul unei gramatici1 care coordonează în ace­
laşi timp şi lexicul şi sintaxa. Astfel înţelegem
subtitlul dat versiunii româneşti a lui Macarie:
Gartea numită Gramatică ori Ustav sau Erminie
adică închipuire şi tâlcuire ori alcătuire a tot
meşteşugului zugrăviei12. Ea are caracterul unui
manual3, a unui manual practic care vizează „în­
chipuirea” şi „alcătuirea”, dar şi a unuia care vi­
zează „tîlcuirea”. Este, după cum am spus. un
maniual-îndreptar şi un manual-exegeză4.

Erminia lui Dionisie din Fuma este cea mai

completă care a ajuns pînă la noi. Ea a fost scrisă
în secolul al XVIII-lea şi, mai precis, între 1729
şi 1733, pe baza unor .redacţiuni mai vechi, şi
deci nu este, aşa cum s-a crezut mult timp, un
cod al picturii bizantine, ci un ghid al artiştilor

1 Ibidem, p. 130.
2 V. Grecu, Cărţi de pictură ..., cit. p. 42.
3 In această ordine de idei, apar ca importante
distincţiile lui Lotman între cultura „gramaticali-
zată“, bazată pe manual, şi cultura „textualizată" ba­
zată pe Carte. Manualul prevede reguli pentru con­
stituirea unui număr indefinit de obiecte, pe cînd
Cartea este un text care produce doar modele de imi­
tat şi poate fi eventual retradusă în manual. Apare
astfel clar că prima epocă creştină are caracterul
unei culturi-Carte, iar epoca bizantină şi cea post-bi-
zantină este o epocă de tip Manual. Erminia de la
Athos poate fi considerată Cartea convertită în
Manual.
4 Singura lucrare care suportă o oarecare compa­
raţie cu crminiile este Iconologia lui Ccsare Ripa,
apărută la sfîrşitul manierismului, a unei perioade
deci care punea şi ea în modul cel mai acut raportul
reprezentare-semnificare. Rezolvarea diferită a aces­
tui raport faţă de Bizanţ, se traduce prin faptul că
Iconologia, lui Ripa are un accentuat caracter de lexic,
post-bizantin'Ţ. Sursele ei pot fi detectate însă de­
parte, în plină cultură bizantină: lucrarea lui
Flpios Romanos sau Vieţile de sfinţi ţi Sinaxa-
riile se află la originile sale. Cel mai vechi ma­
nuscris al unei erminii, cunoscut pînă acum pare
a fi cel publicat de către Papadopoulos-Kera-
meus, în anexa a ll-a a ediţiei sale ţi datează din
1&7412. încă înainte de descoperirea lor de către
Occident erminiile de la Athos au circulat în Bal­
cani ţi Ţările române3. Cel mai vechi exemplu
românesc4 datează de la mijlocul secolului al
X V lll-lea ţi este deci aproape contemporan cu
Erminia lui Dionisie. Iar unul dintre cele mai re­
cente este cel din 1841, compilat de Gheorghe
Zugravul ţi publicat apoi de Ghenadie al Rîm-
nicului5. O menţiune specială merită manuscrisul
din 1835 care se pare că ar fi aparţinut un timp
lui Gh. Tattarescu de a cărui mînă sînt ţi cîteva
schiţe în tuţ pe marginea manuscrisului6. Dintre

1 Manuscrisul original al lui Dionisie nu s-a păs­

trat. Prima traducere occidentală este cea făcută de
P. Durând şi comentată dş A. Didron (Mantiei d ’Ico-
nographie chrâtienne grecque et latine . . . tradult du
manuscrit byzantin, „Le guide de la peinture", Paris,
1845). Prima ediţie greacă (Atena, 1853) se bazează
pe textul interpolat de falsificatorul Simonides, care
încercase să împingă vechimea Erminiei pînă spre
1458 şi chiar spre 518. O nouă ediţie greacă, cea mai
completă pînă acum şi care a fost urmărită şi în
versiunea de faţă, apare în 1900 la Petersburg sub
îngrijirea lui Papadopoulos-Kerameus (Dionisiou toii
ek Foumă „Erminia tis zograţikis tehnis").
2 H. Brockhaus, Die Kunst in den Athos-Kldstern,
IT, Leipzig, 1924, p. 160, notează un manuscris din
1630, văzut de el la Karyâs la sfîrşitul secolului trecut.
3 Rusia a cunoscut scrieri asemănătoare erminiilor:
podlinniki. Cel mai vechi, pare a fi Stroganov-pod-
linnik, din sec. XVI.
4 Cf. Grecu, Versiunile româneşti ale erminiilor de
pictură bizantină extras din Codrul Cosminului, Cer­
năuţi, 1924, p. 45.
5 Manuscrisul original nu s-a păstrat.
6 Cf. V. Grecu, Versiunile . . . cit., p. 45. Cu titlul
de curiozitate notăm că în una din redacţiunile ano­
nime româneşti (Ms. 339. Biblioteca Academiei R.S.
România) autorul pretinde că şi-ar fi alcătuit cartea
după manualele mai vechi ale lui Panselinos şl Teo-
 cele opt erminii cunoscute în manuscrise româ­
neşti, cel mai interesant este însă fără îndoială cel
al lui Macarie, din 1805, care traduce într-un
limbaj grecizat un manuscris necunoscut al Ermi-
niei lui D io n is ie O ediţie critică a erminiilor nu
s-a făcut încă2 realizarea ei punînd probleme
deosebit de grele. Erminia nu este opera (cu va­
riante) a unui autor, chiar dacă personalitatea lui
Dionisie este esenţială în abordarea problemei Er-

ian (adică Manuil Panselinos şi Teofan Bathas-Cre-

tanul), ceea ce l-a dus pe V. Greeu la presupunerea
că la Athos şi în Balcani ar fi circulat erminii sub
numele acestor doi pictori, cei mai de seamă ai tra­
diţiei athonite (cf. V. Greeu, Cărţi de pictură bise­
ricească, în „Candela11, anul XLIII (1932), p. 117—118).
1 Vasile Greeu (Versiunile .... p. 65 şi Manualul
de pictură al lui Dionisie din Furna în româneşte, în
„Codrul Cosminului“, VII (1931), p. 18), consideră că
redacţiunile româneşti au la bază un manuscris mai
aproape de originalul pierdut al lui Dionisie decît cel
editat de Papadopoulos-Kerameus. Macarie, traducă­
torul acestei versiuni a fost „arhimandrit al sfintei
mitropolii11 la Căldăruşani, unde se pare că ar fi şi
lucrat la versiunea românească. După moartea lui
Macarie manuscrisul a intrat în posesia „Domnului
Pitarul Nicolae Theodorescu Zugravu, pentru ca apoi
să intre în posesia lui Eftimie Georgescu, „pictor şi
fotograf'1, şi, în fine în cea a lui Tzigara-Samurcaş,
pentru a fi publicat de Vasile Greeu, în Cărţi de
pictură bisericească bizantină, Cernăuţi, 1936, p. 43—
313. O ipoteză nejustificată dar care trebuie menţio­
nată este cea a lui Endre von Ivanka (Die rumă-
nische Holzkirchen in Siebenbiirgen und das Maler-
buch vom Berge Athos, în „Acta Historica", IV-So-
cietas Academica Daco-Romana, Miinchen, 1965, p.
69—78) sprijinit de Gr. Nandriş (Christian Humanism
in the Neo-Byzantine Mural Painting of Eastern
Europa, Wiesbaden 1970, p. 123), conform căreia
sursele iconografice ale erminiilor se află în zona
carpatiqă.
2 A fost însă proiectată de către Vasile Greeu şi
Sergio Bettini (vezi V. Greeu, O ediţie critică a Cărţii
de pictură bisericească bizantină, în „Codrul Cosmi-
nului", IX, 1935, p. 103—128, S. Bettini, II manuale
del Monte Athos nell’ambito della trattatistica sull’arte
postbizantina, introducere la Dionisio da Furnă, Erme-
neutica della Pittura, Neapole, 1971, p. LI şi Per
un’edizione critica del Manuale del Monte Athos di
Dionisio da Fuma, în „Atti del Reale Instituto Veneto
33 di Scienze, lettere ed arti“, C, II, 1941, p. 179—196.
miniilor. Ea este o operă, în cele din urmă, ano­
nimă, cu un pronunţat caracter de scriere popu­
lară1 şi de instrument de lucru. Pînă la realiza­
rea acestei mult dorite ediţii, care ar putea fi pre­
cedat de un corpus al versiunilor româneşti, edi­
ţia de ţaţă vine în sprijinul celor interesaţi de
problemele artei bizantine, post-bizantine şi artei
vechi româneşti.
Cu toate că Erminia lui Dionisie este concepută
în plin secol al X V lll-lea, la Athos, ea acoperă
o arie de un interes mult mai mare. Ea reflectă
majoritatea problemelor care au frământat pic­
tura de tradiţie bizantină după căderea Constan-
tinopolului şi care au determinat „evoluţia“ atît
de specifică a artei bizantine12. După părerea lui
G. Millet sistemul manualului era deja aplicat în
secolul al XlV-lea3, şi într-adevăr, urmărind pre­
scripţiile lui Dionisie se poate realiza faptul că
acestea sînt în strînsă legătură cu principiile artei
din vremea Paleologilor. Numai că acest fapt
pare a fi o intenţie bine urmărită de autor: aceea
de a lega firul picturii athonite din secolul al
X V lll-lea cu cel al „şcolii macedonene“ din vre­
mea Paleologilor. Faptul era în mare posibil, de­
oarece, după căderea Constantinopolului, Athosul

1 Caracterul de „carte populară" al erminiei a fost

adesea scos în evidenţă. Vezi V. Grecu, O ediţie cri­
tică ..., cit., p. 125 şi N. Cartojan, Cărţile populare
în literatura românească, ed. a doua, Bucureşti, 1974,
voi. II, p. 41—44. Cu toate acestea alcătuitorii au
adesea un acut sentiment al creaţiei şi deci al pro­
prietăţii: astfel zugravul Iordachi sin Mihai afurisea
pe cel care şi-ar fi însuşit erminia de el compilată
„să-i iasă sufletul furiş den oase“ (cf. V. Grecu, Ver­
siunile ..., 43).
2 Pentru specificul acestei evoluţii şi pentru rapor­
tul nuanţat între tradiţie şi inovaţie, vezi Maria Ana
Musicescu, Autour des notions de tradition, d’innova-
tion et de Renaissance dans la peinture du Sud-Est
Europeen aux XV e—XI Xe siecles, în „Revue des
etudes Sud-Est Europeennes", XIV (1976) 1, p. 67—77.
3 G. Millet, op. cit., p. 38. 34
 este una dintre regiunile care încearcă să perpe­
tueze tradiţia bizantină1.
Specificul Erminiei lui Dionisie va fi însă greu
de înţeles fără a i se cunoaşte substratul de ten­
siuni şi tendinţe care au reprezentat adevăratul
impuls al picturii post-bizantine, în ciuda con­
servatorismului ei de principiu. Pentru aceasta
este nevoie de o cît de sumară incursiune în înce­
puturile picturii post-bizantine, şi poate, mai de­
parte, în pictura „Renaşterii Paleologilor", căci
acum, concomitent cu înnoirea stilistică care viza
o formulare mai plastică a imaginii, cu sondări
spaţiale mai complexe, se pot deja distinge dbuă
tendinţe opuse care vor dăinui apoi în sînul pic­
turii de origine bizantină. Faimoasa problemă a
şcolilor (în speţă „cretană“ şi „macedoneană“)
lansată de G. Millet12 este mult prea complicată
pentru a putea fi dezbătută aici3. Cele două
şcoli se conturează probabil, amîndouă, în atmos­
feră aulică (Constantinopol, Salonic, Mistră).
„Şcolii macedonene“* i s-au detectat rădăcini în
epoca anterioară, cea a Comnenilor. Ea are o pro-

1 Vezi în această ordine de idei consideraţiile lui

M. Chatzidakis, Recherches sur le peintre Theophane
le Cretois, în „Dumbarton Oaks Papers“, 23—24 (1969—
1970), p. 311—352: . caracterul conservator leagă
această pictură post-bizantină de pictura propriu-zis
bizantină, atît de strîns incit prima poate fi consi-'
derată o urmare a unei evoluţii neîntrerupte a celei
de a doua" (p. 311).
2 G. Millet, ibidem, passim.
3 Pentru punerea la punct a acestei probleme vezi
V. Lazarev, K voprosu o greceskoi mânere, italo-gre-
ceskoi i italo-kritiskoi skolah jivopisi, în „Ejegodnik
Instituta Istorii Iskusstv", 1952, p. 173—182; A. Xyn-
gopoulos, Skhediasma Istorias tes threskeutikes Zo-
graphikes metă ten Alosin (Schiţă a unei istorii a
picturii religioase după căderea Constantinopolului),
Atena, 1957, p. 1—32; M. Chatzidakis, Contribution a
l’etude de la peinture postbyzantine, extras din
„L’Hellenisme Contemporain", mai, 1953; V. Lazarev,
Storia, cit. p. 356 şi urm. şi M. Chatzidakis, Classi-
cisme et tendances populaires au XIV-e siecle. Les
recherches sur Vevolution du style, în XIV-e Congres
International des Etudes Byzantines, Bucureşti, 1971,
35 Rapports, I, p. 97—134.
nunţată tendinţa „expresionista1, se foloseşte de
planuri largi şi culori deschise, potrivite marilor
suprafeţe murale. Acestei şcoli îi aparţine semi-
legendarul Manuil Panselinos, „Rafael al Mun­
telui Athos“'1 atît de admirat de către Dionisie
care, în mod vădit, încearcă să reactualizeze cu
ajutorul său principiile „şcolii macedonene".
Aşa numita „şcoală cretană“ nu se naşte în Creta*2,
după cum ar sugera numele; G. Millet vede
primul monument „cretan“ în decoraţia de
la Peribleptos (Mistră), la sfîrşitul secolului al
XfV-lea. Este o pictură care urmează tradiţia me­
tropolitană, clasicizantă, bazată pe o formulare
elegantă şi sobră, cu aspecte idealizate şi pitoreşti3*
în secolul al XlV-lea „şcoala cretană“ nu este
— s-a spus — decît „un pseudonim al şcolii con-

T Recent (P. Mijkovic-Pepek, Deloto na zogTafite

Mihailo i Eutihij, Skopje, 1967, p. 203—217) persona­
litatea lui Manuil Panselinos a fost din nou pusă sub
semnul întrebării, prin atribuirea frescelor din bise­
rica Fecioarei de la Protaton (Karyes, Athos) picto­
rilor Mihail şi Eutihie. Pare însă că frescele de la
Protaton au caracterul de prototip faţă de operele
artiştilor numiţi, din Serbia (cf. Maria G. Sotiriou,
E Makedonike skole kai e legomene skole Milutin,
extras din „Deltiou tes khristianikes arhaiologhikes
etaireias11, Atena, 1969, p. 10 şi urm.) şi deci paterni­
tatea lui Panselinos persistă. Trebuie amintită şi ro­
mantica ipoteză a Episcopului Ghenadie (op. cit.,
passim) conform căreia Manuil Panselinos ar trebui
indentificat cu Meşterul Manole.
2 Pentru „caracterul încă nedeterminant“ al pictu­
rii din Creta în secolele XIII—XIV, vezi M. Cha-
tzidakis, Rapports entre la peinture de la Macedonie
et de la Crete au X lV -e siecle, în Studies, cit., p.
136—48.
3 A. Xyngopoulos, op. cit., p. 32 şi urm. localizează
rădăcinile „şcolii cretane“ în „pictura murală de tra­
diţie arhaică11, un fel de curent subteran al artei
bizantine al cărui prim monument cunoscut ar fi
frescele de la Boiana (Bulgaria) de la mijlocul seco­
lului al XlII-lea. Acest „fenomen curios11 pătrunde
în secolul al XlV-lea ca o reacţie împotriva inovaţii­
lor „naturaliste" ale picturii macedonene, inspirîn-
du-se şi din „icoanele de adorare11, conservatoare prin
definiţie.
 stantinopolitane'<1. Un fapt mai demn de luat
în consideraţie este că pe la mijlocul secolului al
XlV-lea, tradiţia „şcolii macedonene“ se arată a
fi parţial epuizată, (chiar dacă ea va mai rodi pînă
în secolul al XVI-lea) şi tinde să fie înlocuită de
cea „cretană“12. După căderea Constantinopolului
acest curent îşi va găsi un teren propice de dez­
voltare în Creta, meritîndu-şi abia de acum îna­
inte, cu adevărat, numele3 iar de aici va iradia în
secolul al XVI-lea la Athos unde se va instaura ca
limbajul autorizat al tradiţiei bizantine4. Pînă în
secolul al XVI-lea iconografia „cretană“ nu se
deosebeşte de cea „macedoneană". Theofan Cre-
tanul (circa 1485—1559), cel mai important pic­
tor care a lucrat la Athos, după Panselinos, ur­
mează la început programele instaurate deja în
vremea Paleologilor, aşa cum apar ele şi la Pro-
taton5, dar apoi datorită dimensiunilor edificiilor
de decorat, se vede constrîns să elaboreze pro-

1 Expresia este a lu i M. Chatzidakis, Classicisme,

cit. XV; vezi şi A. Xyngopoulos, op. cit., p. 10.
2 Cf. P. Muratoff, La pittura bizantina, Roma, f. d.,
p. 157.
3 Şcoala cretană de icoane va fi contaminată de
arta italiană, datorită, în primul rînd, dependenţei
Cretei de Veneţia. Ultimele cercetări au dovedit însă
existenţa unui fenomen foarte semnificativ: „mado-
nerii** cretani erau capabili să picteze (conform ce­
rinţelor clientelei) fie în maniera „greacă**, fie în
cea „italiană**. Ar exista, în urma acestui fapt, icoane
italo-cretane, dar nu şi o şcoală italo-cretană (Cf.
M. Chatzidakis, Les debuts de l’ecole cretoise et la
question de l’ecole dite italogreque, extras din volu­
mul „Mnemosynon Sophias Antoniade**, Veneţia, 1974,
pp. 169—211.
4 Chatzidakis, Contribution . . . p. 8 notează: „mul­
ţumită înaltei calităţi artistice a acestei tradiţii, pic­
tura cretană de la Athos din secolul al XVI-lea de­
vine noul limbaj pictural, nu numai al grecităţii ci
al întregii lumi ortodoxe. Din această pictură a seco­
lului al XVI-lea se vor naşte în secolele următoare
şcolile picturale cele mai importante**.
5 După o legendă care circula la Athos, Theofan
ar fi fost elevul lui Panselinos. După părerea lui
Xyngopoulos, op. cit., p. 183, legenda, cu totul incre­
dibilă dată fiind distanţa de peste două secole între
cei doi pictori, s-ar datora dependenţei iconografice
37 a lui Theofan de Panselinos.
grame iconografice adecvate, amplificînd expe­
rienţa sa de iconar şi asimilînd principiile picturii
cretane de tipul celei de la Peribleptos din Mistral
şi chiar influenţe italiene. Sistemul iconografic
statutat de Theofan va fi de acum înainte cel
urmat la Athos. Prin anumite caracteristici speci­
fice ale acestei tendinţe se poate acum vorbi des­
pre o adevărată şcoală cretano-athonită12. Acesta
asimilează prin intermediul Veneţiei şi al gravuri­
lor influenţele occidentale (mai ales italiene, dar
şi germane), uneori cu şi mai mare evidenţă decît
în pictura lui Theofan. Cazul cel mai cunoscut
este cel al lui Frangos Catelanos3 care în decora­
ţiile sale pare a-l ignora pe Theofan în favoarea
occidentalilor.

d) TEXT-CONTEXT-SUBTEXT

F.rminia lui Dionisie este o încercare de restauraţie

a principiilor „ortodoxe“ ale picturii post-bizan-
tine, într-o epocă de regres artistic4. Şi parţial
reuşeşte, secolul al XVIII-lea oferind ultima tre-

1 Cf. M. Chatzidakis, Recherches . . . p. 329.

2 Cf. M. Chatzidakis, Contribution,..., p. 20—21.
3 Frangos Catelanos trecea şi drept autor al unei
Erminii. El este autorul frescelor din biserica mînăs-
tirii Stavronikita (1546) şi a celor din biserica mînăs-
tirii Varlaam (Meteora, 1548).
4 Este demn de relevat faptul că, alături de Ermi-
nia lui Dionisie secolul al XVIII-lea ne-a păstrat şi
mărturia tendinţei „anti-bizantine“ în cultura neo­
greacă. Este vorba despre opera şi scrierile lui Pana-
iotis Doxarâ (1662—1729), reprezentant al curentului
italienizant care domină deja insulele ioniene. In 1699
Panaiotis se află la Veneţia, unde studiază pictura,
probabil cu un descendent al lui Veronese. întors în
1709 în Grecia el va fi promotorul unei picturi de in­
spiraţie occidentală. Traduce în greacă populară Tra­
tatul lui Leonardo da Vinci (1720) şi scrie un tratat
intitulat Despre Pictură (Peri Zographias), în 1729.
Această scriere este reacţia occidentalizantă la feno­
menul erminiilor: ca modele demne de urmat sînt
indicaţi Tiţian, Tintoretto, Veronese. S-a presupus
chiar faptul că Panaiotis şi Dionisie şi-ar fi alcătuit
operele în polemică directă (Cf. S. Bettini, II Ma­
nuale, cit., p. 13—23.). 38
 sărire a artei de tradiţie bizantină1. însemnătatea
sa are două aspecte distincte, care se leagă însă,
ambele, de problema „şcolilor". Pe plan stilistic
Dionisie se prezintă ca urmaşul tradiţiei paleologe
a „şcolii macedonene": . . . puţinul meu meşteşug,
cu multă caznă şi osîrdie l-am deprins încă din
copilărie, urmînd pe cît îmi stătea în puteri pe
Manuil Panselinos din Salonic, strălucit îij faimă,
asemeni lunii, pentru icoanele ce a zugrăvit şi
pentru minunatele locaşuri sfinte de la Muntele
Athos. Această tradiţie este cea reprezentată de
concretizarea figurativă a învăţăturii Erminiei:
Vorbesc aşadar, de meşteşugul acestuia, pe care,
(cum am zis) l-am învăţat cu mare trudă "încă din
copilărie, şi pe care cu toată priceperea voit-am
să-l răspîndesc spre folosul vostru, tovarăşii mei
de meşteşug, înfăţişîndu-1 în această carte a mea
şi cuprinzînd într-însa toate rînduielile lui, însu­
şirile chipurilor şi culorilor trupurilor, cu toată
amănunţimea şi împreună cu acestea canoanele firii

1 Pentru urmaşii direcţi ai lui Dionisie vezi A. Xyn-

goupoulos, Mosaîques et fresques de l’Athos, în Le
millenaire du Mont Athos, 963—1963, Etudes et Me-
langes, II, Veneţia—Chevtogne, 1964, p. 247—274 (mai
ales p. 262 şi urm.). Erminia se va folosi şi mai de­
parte, fără însă a putea da vigoare şi originaltate
artei de inspiraţie bizantină. In ţările române desti­
nul ei este strîns legat de ultimele supravieţuiri ale
picturii tradiţionale şi începuturile picturii moderne
româneşti. Pentru această perioadă şi rolul Erminiei,
vezi, N. Stoicescu, Cum se zugrăveau bisericile în se­
colul al XVIII-lea şi în prima jumătate a secolului
al XlX -lea, în „Mitropolia Olteniei14, XIX, 5—6 (1967),
p. 408—429. Autorul, studiind contractele păstrate din
această epocă, ajunge la concluzia că ...... în general,
zugrăvirea bisericilor se făcea după .orînduirea’ cu­
prinsă în Erminii14. (p. 413). Pentru fenomenul apa­
riţiei picturii moderne în România şi importanţa Er-
miniilor, vezi: B. Brezianu, Rudimente de învăţămint
artistic la „zugravii de subţire" din Moldova şi Ţa­
ra Românească, în „Studii şi Cercetări de Istoria Ar-
tei“, IX, 1 (1962, p. 79—105. Legate de problemele
puse acum de Erminii, sînt caietele de modele ale
meşterilor zugravi pentru care vezi: Teodora Voi-
nescu, Un caiet de modele de pictură medievală ro­
mânească, în Pagini de veche artă românească, III,
39 Bucureşti, 1974, p. 149—276.
şi Ia ce slujesc ele. Dionisie îndeamnă pe tinerii
discipoli la studierea atentă a operei lui Panse-
linos1: .. . caută să afli cîteva din zugrăvelile nea­
semuitului Manuil Panselinos pentru a-ţi face uce­
nicia asupra lor, desenînd aşa cum te vom povăţui
mai departe, pentru a dibui măsurile şi trăsăturile
chipurilor ce le-a zugrăvit . . .
Apare la o lectură atentă a acestui fragment,
locui pe care-l ocupă figura lui Panselinos în con­
cepţia despre artă a lui Dionisie. Panselinos este
demn de admirat şi trebuie urmat din raţiuni pur
stilistice. Stilul său este aplecat asupra aspectelor
concrete, legate de’ redarea „realistă“ a imaginilor
(„însuşirile chipurilor", „culorile trupurilor", „ca­
noanele firii" . .. ) Este legitim să deducem de aici
că îndemnul lui Dionisie vine în opoziţie cu influ­
enţa italiană asupra picturii athonite de după
Theofan Cretanul. El vrea să recupereze un sen­
timent al „naturalului" şi regulile unei picturi
realiste", nu din influenţe străine ci din însăşi
marea tradiţie bizantină. Pentru aceasta se în­
dreaptă către epoca cea mai înnoitoare sub aspec­
tul „reprezentării", cea a Paleologilor.
Această valoare stilistică a învăţăturii lui Pan­
selinos iese şi mai clar în evidenţă urmărind mai
departe „prefaţa" lui Dionisie: „ ... iar de folos
mi-a fost — scrie el — şi lucrarea zugravilor cre-
tani, unde am aflat felurite lămuriri privitoare la
verniuri, cleiuri, la ipsos şi la aur, precum şi la
chipul cel mai desăvîrşit de a zugrăvi pe zid". Asta
înseamnă că experienţa picturii cretanilor a fost
preluată în datele ei tehnice („verniuri", „cleiuri",
etc.), în schimb aceea, mai veche, „macedoneană",
sub aspectele ei formale12. Observaţia se întăreşte
1 Este foarte probabil ca, aşa cum s-a presupus
(A. Xyngopoulos, Mosa'iques, cit., p. 261) ca sub nu­
mele lui Panselinos, tradiţia athonită şi, implicit,
Dionisie, să cuprindă toate operele „paleologe“ de la
Athos.
2 Este însă tot atît de adevărat că Dionisie, conform
terminologiei medievale, înglqbează stilul şi tehnica
sub aceeaşi denumire, cea de meşteşug (tehne). Dar
care este „meşteşugul14 lui Panselinos şi care al „cre­
tinilor", se înţelege foarte bine din opţiunile autorului. 40
 la o parcurgere a primei părţi a Erminiei. Panse-
linos este citat (la paragrafele 16, 17, 18, 19, 21)
în legătură cu „desenul sprîncenelor“, „culoarea
cărnii“ ţi în legătură cu celebrul proplasm1, în
schimb, restul prescripţiilor tehnice se subînţe­
lege că ar fi cretane, cu excepţia unui paragraf
(49) unde se descrie „zugrăveala muscălească"\
Cea mai mare parte a Erminiei lui Dionisie este
dedicată iconografiei. Dionisie* pare a fi conştient
de faptul că iconografia şi tehnica pot forma
obiectul unei tratări analitice: ele se pot învăţa,
se pot transpune în cuvinte, se pot împărtăşi. Sti­
lul scapă în schimb determinărilor verbale (şi la
Dionisie lipseşte însuşi conceptul conştient de
„stil"). în măsura în care el nu rezultă direct din
obedienţa faţă de tehnică şi iconografie, stilul im­
pune tăcerea şi contactul direct cu fenomenul ar­
tistic. Stilul nu poate forma substanţa unei ermi-
nii; se poate însuşi, conform mentalităţii medie­
vale prin exercitarea directă asupra modelelor pre­
ţioase. Dionisie rezolvă astfel aproape întreaga
problemă a stilului prin îndemnul copierii directe
a operelor lui Panselinos. Din Erminie lipseşte cu
desăvîrşire orice aluzie la natură şi la studiul ei.
Iar faptul, într-o scriere adresată „hagiografilor",
nu este întîmplător. Există însă un pasa} foarte
semnificativ şi anume cel în care Dionisie povăţu-
ieşte: Cine voieşte să deprindă meşteşugul zugră­
virii, să-l înveţe mai întîi cu ochii şi să-l încerce
o vreme de unul singur, desenînd, chiar fără cu­
noaşterea canoanelor, pînă ce va ajunge priceput.
Acest apel la spontaneitate şi libertate imagina­
tivă, într-o scriere de artă post-bizantină, poate12

1 „Proplasmul" lui Panselinos este un procedeu

tehnic (v. Glosarul) foarte apropiat jle cel tratat de
reţetariile occidentale medievale. Apare şi în Sche-
dula lui Teofil („ogra et viridi"), şi la Cennini, sub
numele de verdaccio sau bazzeo (vezi, S. Bettini, II
Manuale, cit., p. 45—49).
2 Adică moscovită (rusească). Paragraful următor
(I, 50) poartă titlul „Cum să faci zugrăveala după cre-
lani“, tocmai spre a-1 deosebi de col precedent. în
restul capitolului, apelul la „cretani“ apare ca in-
41 util.
părea extrem de bizar. Descoperiri recente, făcute
cu ocazia restaurării unor monumente de la Me-
teora, au arătat însă că pictorii de tradiţie bizan­
tină erau într-adevăr posesorii unei maniere ra­
pide, spontane şi directe1. Această manieră, nefiind
folosită la operele definitive ne-a rămas mult timp
necunoscută, dar intra probabil, iar Dionisie o
ştia prea bine, în uzanţa întregii zone culturale.
Acest amănunt este deosebit de semnificativ, de­
oarece ne arată rolul adevărat pe care îl avea „ico­
nografia” în pictura epocii; aceasta se impunea ca
o disciplinare a imaginaţiei artistului şi determina
un exerciţiu aproape ascetic de supunere faţă de
tradiţie.
Tehnica descrisă de Dionisie are şi ea un carac­
ter special. A fost adesea recunoscută prolixitatea
reţetelor cuprinse în Erminie, imposibilitatea de
reconstituire exactă a acestora12. Citită azi, partea
tehnică este adesea greu inteligibilă, datorită ter­
menilor rămaşi necunoscuţi — aproape un limbaj
secret, am putea spune3: amboli, glycasm, plakunti,
tzimarismata, etc. Lucrul nu este nici el întîmplă-
tor: ca pentru întreaga lume medievală, şi pentru
artiştii post-bizantini tehnica era un secret care
avea nevoie de o iniţiere. însuşirea tehnicii are la
Dionisie caracterul unui ritual iniţiatic, de „pregă­
tire a materiei pentru spirit”. Faptul atît de bizar
azi, în faţa cititorului modern, al însoţirii exerci-

1 Cf. M. Chat/.idakis, Rccherchcs, cit., p. 334.

2 Cf. E. Berger, Beii rage zur Entwieklungsge-
schichte der MaHechnik, voi. ITT, Munchen, 1897, p.
65—92 şi A. Didron, op. cit., p. 34 şi urm.
3 Astfel stînd lucrurile, pare mai puţin ciudată
inserţia în Erminia lui Gheorghe Zugravu a unei
reţete pentru cerneala simpatică („Un sicret de a
scrie pe hîrtie, şi hîrtia să rămînă albă cum a fost“).
Dar cînd în aceeaşi Erminie întîlnim, alături de pre­
scripţii iconografice sau tehnice, paragrafe ca: „Pen­
tru păsări sălbatice, cum poţi să le prinzi cu mîna“ sau
„Pentru peşte, cum să-l muţi de la un eleşteu la al­
tul" (cf. Ghenadie al Râmnicului, op. cit. p. 241—247),
atunci ne aflăm în faţa unei „mici enciclopedii" prac­
tice, care grăieşte însă foarte mult despre mediul în
care era folosită Erminia.
 ţiului tehnic de rugăciuni este pe deplin explica­
bil în contextul mentalităţii care i-a dat naştere.
în ceea ce priveşte teoria proporţiilor prescrise
de Erminie (partea I, § 51), este destul de dificil
de a detecta adevărata ei semnificaţie pentru epoca
în care scria Dionisie. După cum s-a demonstrat
cu prisosinţă de argumente1 canonul de nouă ca­
pete, ilustrat aici, este foarte vechi, fiind în uz din
secolul al XlI-lea. Sistemul modular permite şi
împărţirea proporţională a capului, luîndu-se ca
unitate „nasul“, şi determinînd astfel alungirea ac­
centuată a acestuia1 2. Acest procedeu permitea şi
reprezentarea în plan a figurii din trei sferturi
(„.. .cînd însă capul se arată dintr-o parte, de la
ochi şi pînă la ureche ai o măsură cît de două ori
ochiul; cînd, însă, se arată din faţă, numai cu un
ochi trebuie să fie . . Panofsky a demonstrat
cum baza acestui canon se află în cosmologia
orientală, dar fundamentul speculativ ce i-a dat
naştere este foarte improbabil să fi supravieţuit
pînă în vremea lui Dionisie.
Partea cea mai importantă a Erminiei, cea de­
dicată problemelor iconografice, urmează o struc­
tură clară. Sînt analizate scenele din Vechiul
Testament, apoi cele din Noul Testament
{Praznicele, Minunile şi Patimile). Pildele
ocupă capitolul următor, fiind integrate în
partea „simbolică", alături de scenele liturgice, a
subiectelor ce urmează Psalmii şi a Apocalipsei.
Urmează partea „Hagiografică", ce cuprinde sce­
nele din viaţa Măriei, iconografia Sinoadelor ecu­
menice, tipologia apostolilor şi a martirilor, „minu­
nile" sfinţilor mai însemnaţi. Ultima parte este de­
dicată unor scene variate şi descrierilor progra­
melor celor mai importante. în total partea tipolo­
gică a Erminiei cuprinde aproximativ 800 de des­
crieri de scene şi 600 de înfăţişări de sfinţi şi martiri.
1 Cf. E. Panofsky, La storia della teoria delle pro-
porzioni del corpo umana come riflesso della storia
degli stili, în Jl significato nelle arti visive, Torino,
1962, p. 59—105.
2 Sistemul mai era încă în uz la Athos în secolul
al XlX-lea, dgpă cum reiese din comentariul lui Di-
43 dron, op. cit., p. 53.
 Din această simplă enumerare ne dăm seama de
amploarea cîmpului investigat de Dionisie. S-a
observat în mai multe rînduri, că autorul Ermi-
niei descrie, interpretează şi ordonează, scenele vă­
zute de el în monumentele aparţinînd secolelor ante­
rioare. El s-a ajutat fără îndoială de scrieri pre­
cedente, chiar dacă acestea nu aveau caracterul
atît. de organizat al Erminiei sale. Sinaxariile, Vie­
ţile de sfinţi, textele liturgice sau compilaţiile de
felul celei a lui Elpios Romanos, au stat la baza
alcătuirii textului. Acesta are un caracter enciclo­
pedic şi demonstrează trecerea de la textul biblic
la taxinomia complexă a iconografiei bizantine.
Scenele biblice însele sînt completate în mod firesc
cu cele luate din apocrife. în ceea ce priveşte „Pa­
timile“ şi „Minunile", Dionisie urmează pentru
mai multă claritate, Evanghelia după Matei dar
coordonînd-o adesea cu celălalte evanghelii, după
o ordine probabilă a evenimentelor. Alte pasaje,
ca de pildă cele dedicate „chipului lui Hristos" şi
al Maicii Domnului (VI § 14—15), preiau des­
crieri din cărţi populare1 lucru evident în măie­
stria literară a descrierii: Prea sfînta născătoare de
Dumnezeu fost-a de înălţime potrivită (...), cu
pielea ca grîul, cu părul bălai şi ochii deschişi la
culoare şi frumoşi, cu sprîncene prelungi, nas po­
trivit, mîna prelungă iar degetele aşişderea: purtă­
rile le avea alese şi vioaie. Dar tot atît de evi­
dent este faptul că textul popular urma o tipologie
deja consacrată de pictura religioasă. Portrete de
acest gen, unele de o plastică remarcabilă, se întîl-
nesc şi în versiunile româneşti ale Erminiilor. Iată,
de pildă, cum arată Ioan Gură de Aur după ermi-
nia lui Gheorghe Zugravu: . . . era scund foarte şi
subţirel, mare la cap, cu nasul plecat şi nările
late, galben cam albineţ; melcii ochilor găvăniţi şi
ochii băşicaţi, mare la frunte şi golaş cu multe
zbîrcituri, şi cu urechile mari; barba mică şi rară,
părul plăvăţ şi cărunt şi fălcile trase lămurii"12.

1 Cf. N. Cartojan, op. cit., p. 118—120.

2 Ghenadie al Râmnicului, op. cit., p. 49. 44
 Toată tratarea descriptiva a Erminiei se con­
centrează în cele cîteva capitole dedicate principa­
lelor programe iconografice (V I—7—11)• Acestea
înglobează astfel întreaga exegeză expusă de Dio-
nisie şi comprimă în ordinea impusă imaginilor
sursele biblice cu cele apocrife, temele liturgice
ortodoxe şi altele de inspiraţie occidentală. Este
rezultatul final, cel mai de seamă al Erminiei lui
Dionisie. Este încercarea de a stabili cu precizie
scriitura iconografică în desfăşurarea ei spaţială,
aptă acum să confirme caracterul sistematic, reve­
lator, îndrumător al artei. De aici reiese, încă o dată,
caracterul de manual al Erminiei. Ordinea descrisă
în acest îndreptar este cea impusă actului pictural,
care urmează doar parţial lectura programului
iconografic. Ea nu este un canon imuabil, ci un
model ideal, un fel de abstractă partitură, aptă de
a fi interpretată îrt moduri diferite. N u vom în-
tîlni, într-adevăr, niciodată un decor de biserică,
identic pînă la amănunt cu cel descris de Dionisie.
De aici decurge, de altfel şi dificultatea ilustrării
adecvate a unei ediţii a lucrării sale.
Prin toate aceste particularităţi Erminia ni se
înfăţişează ca un document deosebit de preţios
pentru o abordare în termeni de analiză structu­
rală a picturii de tradiţie bizantină. Ea oferă tex-
tualizarea taxinomiei iconografice. Dincolo de ca­
racterul ei anacronic şi dogmatic, Cartea de pic­
tură a lui Dionisie din Furna ne apare astăzi ca o
mărturie, de extremă importanţă a colosalei me­
morii a sistemului imagistic bizantin.*.

VICTOR IERONIM STOICHIŢA

* Autorul acestor pagini ţine să mulţumească şi

pe această cale pentru preţiosul ajutor dat de Maria
4S Ana Musicescu şi Carmen Laura Dumitrescu.
 Aducem şi pe această cale vii mulţumiri profeso­
rului dr. doc. arh. Grigore Ionescu pentru amabili­
tatea de a fi parcurs întreaga traducere şi îndeosebi
pentru preţioasele sugestii referitoare la echivalarea
termenilor de arhitectură.
TRADUCĂTORII
 ÎNCHINARE

Născătoarei de Dumnezeu, Pururea Fecioară Maria.

Mărie, născătoare de Dumnezeu, strălucitoare ca
soarele şi plină de har, aşa voit-a meşterul într-ale
vorbei şi cel mai învăţat în arta lecuirii, Luca,
dascăl prea priceput în orice învăţătură şi în ori­
care meşteşug, propovăduitor şi scriitor măreţ şi
sfînt al evangheliei, voit-a el a arăta limpede tu­
turor prea sfînta dragoste ce ţi-o purta ţie, aleasă
de Dumnezeu şi pururea plină de slavă; ci, soco­
tind a nu fi de ajuns să închine preamăririi tale,
asemeni darului de roade timpurii, numai bogatele
haruri ale minţii sale, cugetă să încrusteze şi să zu­
grăvească în icoane, prin felurite culori şi pietri­
cele aurite1, cu tot meşteşugul său şi cu folosul
cunoaşterii vii a faptelor, înfăţişarea ta încunu­
nată de neasemuită gingăşie şi vrednică de închi­
nare; aşijderea eu, dornic a-i fi învăţăcel smerit,
am deprins arta zugrăvirii chipurilor sfinte, cre-
zînd că vrerea şi rîvna vor împlini dorinţa mea şi
cereasca ta slavă. Dar am greşit mult în această
închipuire, căci n-am avut har nici îndestul, nici
potrivit ţintei ori vrerii mele.
Din această pricină, spre a nu mă abate întru-
totul de la acest ţel vrednic de cinstire şi spre a
nu irosi agoniseala trudei îndurate pentru această
lucrare, socotit-am cuvenit să-ţi închin ţie atît des-

47 1 adică, în te h n ic a m o za ic u lu i.
crierea, cît şi ştiinţa acestui meşteşug şi pe amîn-
două, cu nesfîrşită migală şi multă pricepere, pe
cît am fost în stare, le-am strîns şi arătat aici, iar
ştiinţa rî-am lipsit-o de nimic din cele trebuitoare
(căci, precum bine ştiu, ţie şi însuşi Domnului
Dumnezeului nostru, făcătorul tuturor lucrurilor,
vă e drag şi bine primit orice omul poate făptui),
căci eu, prin această lucrare a mea, pun dinaintea
zugravilor hărăziţi de fire temeliile unui meşteşug
fără asemănare, arătînd cum trebuie aşezate şi fo­
losite culorile, cum se aleg faptele de înfăţişat, în
ce fel şi în ce loc anume din lăcaşurile sfinte tre­
buie ele înfăţişate, povăţuind o bună împărţire a
zidurilor bisericii, pentru ca împodobirea şi zugră­
veala să aibă rînduială şi măreţie; dar zic cu deo­
sebire pentru chipul tău slăvit şi plin de har,
chip ce se oglindeşte în cugetul credincioşilor ce
vor urma în veacul veacurilor; prin lucrarea chi­
pului tău, ei îşi vor îndepărta sufletul de la
lucrurile josnice ale lumii acesteia şi vremelnic se
vor ridica pînă la tiparul nepieritor al frumuseţii
şi vor dobîndi nădejde închipuindu-şi a fi fru­
moase lucrurile veşnice, pe care facă cerul să le
privesc şi eu prin sfînta ta mijlocire.
 TUTUROR ÎNVĂŢĂCEILOR ZUGRAVI
Şl ACELORA CARE,
DORITORI DE A AFLA ÎNVĂŢĂTURA,
VOR CITI ACEASTĂ CARTE,
ÎN NUMELE DOMNULUI ÎNCHINĂCIUNE.

Auzind eu, o învăţăcei ai harnicilor zugravi do­

ritori de a afla învăţătură, că după sfînta Evan­
ghelie Dumnezeu l-a osîndit pe cel ce-şi ascun­
sese talantul1 zicîndu-i: „Slugă vicleană şi leneşă,
se cuvenea deci ca tu să pui banii mei la zarafi,
şi eu, venind, aş fi luat ce este al meu, cu do-
bîndă", şi temîndu-mă a nu fi şi eu osîndit drept
viclean, nuam simţit îndemnat să înmulţesc acest
neînsemnat talant pe care mi l-a hărăzit Domnul,
adică puţinul meu meşteşug, ce cu multă caznă şi
osîrdie l-am deprins încă din copilărie, urmînd
pe cît îmi stătea în puteri pe Manuil Panselinos
din Tesalonic, strălucit în faimă, asemeni lunii,
pentru icoanele ce a zugrăvit şi pentru minunatele
lăcaşuri sfinte de la muntele Atnos; acesta, sclipi­
tor odinioară în arta zugrăvirii preoum în cer
luna de aur, a întrecut şi a întunecat de tot prin
uiimitoru-i meşteşug pe toţi zugravii, vechi şi noi,
aşa cum limpede arată „chipurile de el zugrăvite
pe pereţi şi-n icoane; şi aceasta afla-va orişicine
va lua în seamă meşteşugul zugrăvirii, dacă va
căuta la lucrările sale şi le va cîntări înţelepţeşte.
Vorbesc, aşadar, de meşteşugul acestuia, pe care
(cum am zis) l-am învăţat cu mare trudă din co­
pilărie, şi pe care cu toată priceperea mea voit-am
să-l răspîndesc spre folosul vostru, tovarăşii mei

1 talant: monedă, aici cu sensul de talent, ha

49 (Pilda Talanţilor — Matei 25, 26—27).
de meşteşug, înfăţişîndu-1 în astă oarte a mea şi
cuprinzînd într-însa toate rînduielile lui, însuşi­
rile chipurilor şi culorile trupurilor, cu toată amă­
nunţimea şi, împreună cu acestea, canoanele firii
şi la ce slujesc ele; iar de folos mi-a fost şi lucra­
rea zugravilor cretani, unde am aflat felurite lă­
muriri privitoare la vernichiuri*, cleiuri, la ghips
şi la aur, precum şi la chipul cel mai desăvîrşit
de a zugrăvi pe zid; şi deopotrivă, am aşezat în
scrierea mea floarea cea mai aleasă din Vechiul şi
Noul Testament, zăbovind asupra felului în care
trebuie întruchipate faptele şi minunile din aces­
tea, precum şi pildele Domnului; am înşiruit în­
scrierile potrivite proorocilor, numele şi chipurile
evangheliştilor, apostolilor şi ale tuturor sfinţilor
de seamă de peste tot anul, iar în parte şi păti­
mirile lor şi minunile ce le-au făptuit, precum şi
viaţa monahului prea cucernic şi a acestei lumi
de deşertăciune, am desluşit cum trebuie zugră­
vite felurite biserici şi am adăugat alte ştiri tre­
buitoare acestei învăţături, ştiri una cîte una înfă­
ţişate la sfîrşit, cu multă greutate culese de mine
dimpreună cu Chirii din Chios1, învăţăcelul meu,
mare cunoscător al învăţăturii sfinte, şi pe care eu
însumi le-am îndreptat cu osebită grijă. Rugaţi-vă
deci Domnului pentru noi, ca să ne izbăvească de
cumplita osîndă a slugii celei viclene, Amin. Cel
mai nevrednic dintre zugravi, ieromonahul Dio-
nisie din Furna.

* Termenii tehnici urmaţi de un asterisc * sînt

lămuriţi şi comentaţi în Glosarul de la pag. 263.
1 Chirii din Chios este presupus a fi autorul pic­
turii bisericii Sf; Ghalas din Chios (1743) (Victor Te-
ronim Stoichiţă) 50
RINDUIELI DINŢI!
PENTRU CEL CE VA VOI
SĂ DEPRINDĂ
MEŞTEŞUGUL ZUGRĂVIRII

Cine voieşte să deprindă meşteşugul zugrăvirii, mai

întîi să-l înveţe şi să-l încerce o vreme de unul sin­
gur desenînd, chiar fără cunoaşterea canoanelor,
pînă ce va ajunge priceput. Apoi facă închinare
către Domnul nostru Iisus Hristos şi o rugăciune
dinaintea icoanei Maicei Domnului Hodighitria1.
Iar preotul să binecuvînteze după „împărate ce-
resd“ şi cele ce-i urmează, cum ar fi „Pe tine te
mărim .. .“12, „Mute fie buzele păgînilor . . .“3 şi
troparul Schimbării la Faţă şi închinîndu-se să ros­
tească tare: „Domnului să ne rugăm“. Şi, în con­
tinuare: „Doamne, luminează şi învaţă sufletul,
inima şi cugetul robului tău (numele ce-1 poartă)
şi fă ca mîinile sale să zugrăvească fără prihană şi
fără de greş chipul tău şi al Preacuratei maicii tale
şi al tuturor sfinţilor tăi, ( ...) ; şi izbăveşte-1 de

1 Hodighitria, Indrumătoarea sau Povăţuitoarea, de­

numire dată unui tip iconografic al Maicii Domnului
cu Pruncul, înfăţişată frontal, susţinîndu-1 pe braţul
stîng pe Isus (reprezentat cu nimbul cruciger, ţinînd
un rotulus înfăşurat şi binecuvîntînd). Fecioara arată
(îndrumă) spre Iisus cu mîna dreaptă. După tradiţie
prima icoană de acest fel, atribuită evanghelistului
Luca, ar fi fost păstrată în mînăstirea Hodegon din
Constantinopole.
2 „Pe tine te mărim“ este o rugăciune de încheiere
a Acatistului Născătoarei de Dumnezeu.
3 „Mută fie gura păgînilor care nu se închină cin­
stitei icoanei tale, celei zugrăvite de Sfîntul Apostol
Luca, ceea ce se cheamă Povăţuitoarea", este un tro­
par la sfîrşitul Acatistului.
 cel rău ca să urmeze în toate poruncile tale, prin
mijlocirea Preacuratei Maicii tale, a sfîntului apos­
tol şi evanghelist Luca şi a tuturor sfinţilor".
Apoi, după rugăciune, învăţăcelul să deprindă în
amănunţime şi însuşirile chipurilor, astfel încît de
atunci să înceapă a desenia numai după multe şi
trudnice socoteli; apoi, la vremea cuvenită şi cu
ajutorul lui Dumnezeu, va ajunge meşter desăvîr-
şit, cum am băgat de seamă la învăţăceii mei; dar
eu scris-am acestea cu mare rîvnă pentru ca, spre
slava lui Dumnezeu, să înfăptuiască cele scrise de
mine şi tovarăşii mei de meşteşug, fraţii mei întru
Hristos, adică toţi cei care vor îndrăgi această
carte; ci ei să se roage pentru mine. Iar dacă se va
aflia un pizmaş sau un netrebnic ca să mă mustre
în vreun fel pentru ţelul meu, slobod de orişice
pizmă, să afle că nimănui nu dăunează decît sieşi,
căci zicala spune: „Rea este pizma, dar e şi bună,
căci îl istoveşte pe cel ce i se încrede". Or eu, ştie
Dumnezeu, n-am altă dorinţă decît a-i fi de folos
prea cinstitului învăţăcel întru această ştiinţă ce
doreşte să-şi agonisească scrierea mea; spre el, cu
iubire, întoarce-voi cuvintele mele.
Află deci, vrednice învăţăcel, că de vei voi să
purcezi la desluşirea acestei ştiinţe, trebui-va să-ţi
găseşti un dascăl învăţat; îndată vei pricepe de e
în stare să te înveţe precum am arătat înainte; dar
de te vei pricopsi cu vreun neştiutor şi nedibaci,
fă asemeni nouă şi caută să afli cîteva din zugră­
velile neasemuitului Manuil Panselinos pentru a-ţi
face lungă ucenicie asupra lor, desenînd aşa cum
te vom povăţui noi mai departe, pentru a dibui
măsurile şi însuşirile chipurilor ce le-a zugrăvit.
Mergi apoi în bisericile de dînsul împodobite ou
icoane spre a scoate tipare*, cum aici îţi vom arăta;
dar nu-ţi făptui lucrarea neîngrijit şi la nimereală;
ci numai cu frica lui Dumnezeu şi cucernicie, cum
se cuvine unei lucrări sfinte. Fii cu băgare de
seamă, aşadar, după ce ai scos tiparul de pe zid
ori de pe icoană şi spală-le bine pe acestea cu un
burete curat, pentru a le curăţi de tot negrul, căci
de nu le speli îndată, negreala le pătrunde şi mai
tîrziu nu se mai lasă înlăturată; iar atunci vei pă-
 cătui prin necuviinţă şi vei fi osîndit pentru bat­
jocorirea icoanelor, căci aşa precum cinstirea icoanei
trece asupra sfîntului dintr-însa, după spusa lui
Vasile cel Mare1, tot astfel şi necinstirea. Această
măruntă povaţă, iubite cititorule, ţi-o fac din dra­
gostea pentru Domnul Dumnezeu şi pentru prie­
tenia ce-o port semenilor mei, temîndu-mă eu de
osîndă; căci eu însumi am aflat în multe rînduri
zugravi ce după scoaterea tiparului, îndemnaţi nu
ştiu dacă de necunoaştere ori de necuviinţă, ori de
nepăsare faţă de osîndă, nu au spălat deîndată
icoanele, ci le-au lăsat aşa înegrite iar eu m-aim
căznit în toate chipurile să le spăl şi să le scot la
lumină, dar nu am mai izbutit nimic. Dacă icoana
după care vrei să scoţi tipar se întîmplă a fi veche
de nu se mai văd urmele pensulei* ori. dacă ghip­
sul* e sfărîmicios şi tu ai teamă de a o uda, ca să
nu se strice, fă astfel: mai întîi soal-o după rîn-
duială, pe urmă drege-i stricăciunile şi dă-i vemi-
chiul, apoi scoate tiparul şi iarăşi spal-o, cum am
mgj, spus.
Iată aşadar învăţătura ce, cu voia lui Dumne­
zeu, îţi pot da cinstit şi fără pizmă; iar tu ia seama
bine să nu te arăţi leneş, ci uceniceşte cu toată osîr-
dia şi rîvna pînă ce vei ajunge desăvîrşit în acest
meşteşug, pentru că este meşteşug sfînt ce însuşi
Domnul l-a dăruit oamenilor. Iar întru aceasta
stau chezăşie multe fapte, dar dintre toate mai
mult minunata icoană, nezugrăvită de mîna ome­
nească, în care însuşi Dumnezeu întrupat, Iisus
Hristos, şi-a întipărit sfîntul chip şi, astfel, a tri­
mis lui Abgar, stăpînitorul Edessei, dumnezeiescul
lui tipar în sfînta năframă12. Şi bine se ştie că acest

1 Vasile cel Mare (329—379) părinte al bisericii or­

todoxe, episcop al Cesareei şi autor al Scrisorilor des­
pre Sfîntul Duh. (V. I. St.).
2 Legenda privind pe Abgar îşi are originea în epi­
sodul istoric al creştinării Siriei de către Abgar al
IX-lea (176—213). Mai tîrziu, episodul a fost plasat
în vremurile evanghelice şi astfel apare evocat în
Istoria Eclesiastică a lui Eusebiu din Cesareea. Moti­
vul imaginii lui Hristos, întipărit pe năframă (Man-
dylion), n u 'face parte din nucleul primitiv al legen-
53 dei şi apare abia în secolul al V-lea, iar în secolul
meşteşug a fost primit şi lăudat şi de preanevino-
vata lui Maică, deoarece ea a mulţumit sfîntului
apostol şi evanghelist Luca tocmai pentru meşteşu­
gul lui întru zugrăvire şi, binecuvîntîndu-1, i-a zis:
„Pogoară-se asupra ta, prin ruga ce-o înalţ, milă
celui de mine zămislit"; iar nenumăratele minuni
ce le-au făptuit şi le făptuiesc icoanele sfinte ale
Domnului, ale Maicii Preacurate şi ale altor sfinţi
adeveresc că arta zugrăvirii este plăcută Domnu­
lui. Pentru aceasta toţi cei ce o urmează cu grijă
şi cuvioşenie primesc iertarea şi binecuvîntarea
Domnului; cei caire, însă, o urmează fără grijă şi
fără cuvioşenie, din iubire pentru aur, cîştigat în
necinste, să bage bine de seamă şi să se răzgîndească
înainte de vremea prea tîrzie, amintindu-şi şi spăi-
mîntîndu-se de chinul lui Iuda în focul Gheenei,
fiindcă, asemenea lor, a fost cărpănos...

următor, cînd se răspîndeşte credinţa în „icoanele ne­

făcute de mînă omenească" (aheiropoietai) dobîndeşte
o mare popularitate şi va fi adesea folosit ca argu­
ment al „ortodocşilor" în disputele în jurul icoanelor,
în secolul al VIII-lea icoana cerută de Abgar şi tri­
misă conform legendei de către Iisus, pe o năfra­
mă, îşi face apariţia la Edessa, de unde este adu­
să cu mare pompă la Constantinopol. (V. I. St.). 54
 CARTEA INTll

îndreptar pentru meşteşug

I. In ce fel se cuvine sa scoţi tiparele*. Cînd vo-

ieşti să scoţi un tipar, fă în ăst chip: cînd icoana
ce vrei s-o urmezi e zugrăvită pe cîteşi două feţele,
atunci unge hîrtie cu^bezir1* nefiert şi las-o la um­
bră o zi, ca să se pătrundă; apoi freac-o bine cu
tărîţă pentru a-i lua jos tot uleiul, într-aşa fel în-
cît vopselele ce-ţi sînt de folosinţă să se lipească
bine, iar icoana să nu se'mînjească de ulei; apoi,
lipind deasupră-i, la cele patru capete, hîrtia gata
unsă, pregăteşte culoare neagră cu puţin ou, pe
urmă mergi cu migală pe toate liniile înţepate mă-"
runt şi tot astfel fă umbrele. Fă-ţi apoi nişte ce-
ruză şi ceruzuieşte-o şi, cu altă ceruză miai apoasă,
fă părţile luminate şi astfel vei avea un nou chip
al chipului dintîi, căci hîrtia e străvezie iar toate
liniile de dedesubt se strevăd; dar fii cu băgare de
seamă să nu le vatămi şi umblă uşor cu pensula.
Dacă însă se nimereşte ca dosul icoanei să nu fie
zugrăvit, pune-i deasupra o hîrtie neunsă; şi aşe-
zînd-o dinaintea fereştii ori dinaintea vreunui geam
ori pe o ramă, vedea-vei limpede toate liniile; apoi,
cu mîna sprijinită, umblă pe urma acelor linii cu
mare grijă, iar părţile luminate fă-le cu o culoare
roşie; făcînd astfel, cînd vei scoate hîrtia, avea-vei
un chip asemenea întru totul celui dintîi. Dacă chi-
55 i Termen arhaizant pentru ulei*
pul dinţii este şi el tot din hîrtie unsă, fă altfel:
pune într-un căuş de scoică niscai vopsea neagră
cu zeamă* de usturoi, din cea de-o foloseşti pentru
aureli, şi amestecă-le bine, apoi cu acestea unge
toate liniile chipului sfîntulm ce vrei să-l scoţi,
fie că se află pe hîrtie unsă, fie pe lemn ori pe zid
ori altunde. Apoi amestecă cu zeamă* de usturoi
şi culoare roşie şi întinde-o pe părţile ceruzuite ale
feţei şi veşmîntului. De socoteşti nimerit, mai pre­
găteşte o a treia şi o a patra culoare şi întinde-le pe
părţile luminoase (doar aibi grijă ca fiecare să fie
osebită de cealaltă), apoi udă o foaie de hîrtie ase­
menea în mărimea chipului dintîi şi pune-o între
alte hîrtii să se zvînte, dar fără a se usca de tot;
iar după aceea întinde-o deasupra chipului ce vrei
să-I scoţi şi apas-o în tot locul cu mîna; dar fii cu
băgare de seamă să nu se clintească. Ci iridicînd
ou mare grijă un colţ, caută de s-a întipărit, iar de
nu s-a întipărit apasă hîrtia din nou şi cu mai
multă rîvnă, iar apoi, cînd o vei ridica, afla-vei
un chip întru totul asemeni celui dintîi. Ci mai
află un lucru: cînd chipul dintîi se iafla în zugră­
veala unui zid foarte vechi ori a unui lemn de de­
mult, de trebuinţă este să ai mai multă zeamă de
usturoi; iar dacă, dimpotrivă, se află într-o zugiă-
veală nouă ori pe o icoană nouă ori pe hîrtie unsă,
atunci de trebuinţă este mai puţină zeamă de ustu­
roi şi mai multă culoare. Tu încearcă mai întîi
într-un colţ cu puţină hîrtie şi culoare, iar de se
întipăreşte frumos, atunci vopseşte şi ce a mai ră­
mas; oricum nu te încinge la treabă fără a 'încerca
dintîi, căci altminteri truda ta se poate dovedi za­
darnică.
2. Cum pregăteşti cărbunii de desen. — Află o
ramură groasă neputregăită de alun ori de mirt şi
tai-o bucăţi cu ferăstrăul, apoi despică bucăţile cu
toporul în fărîme mai mărunte, dar pe acestea cio-
pleşte-le cu cuţitul pînă se vor asemăna cu nişte con- ,
deie; aşează-le apoi într-o oală cît să o umple, aş­
terne pcite ele un ştergar şi întinde-i bine deasupra
cu lut. Cînd vei fi aprins cuptorul şi-l vei afla
călduţ, vîră oala înăuntru; în oală bucăţile acelea
de lemn se vor aprinde şi vor da flacără. De în-
 dată ce piere flacăra, scoate cu grăbire oala afară
şi acoper-o cu cenuşă şi cu pămînt uscat; şi aibi
grijă să nu care cumva să scoţi bucăţile înainte oa
oala să fie rece, căci de vei face în chipul acesta,
ele se vor fărîma înăuntru, iar tu îţi vei fi irosit
truda fără folos. De ai mare grabă, fă altminteri:
înfăşoară vreo cîteva într-o hîrtie ori într-o cîrpă
şi îngroapă-le în spuză, iar ele vor arde şi vor da
fum. Tu pîndeşte fumul şi cum»va conteni, îndată
scoate-le afară, însă toate la un loc, cu lopata;
apoi îngroapă-le în cenuşă rece ori în humă pînă
ce se vor stinge şi se vor întări; iată cum se fac
cărbunii cei folosiţi de zugravi la desen.
3. Despre pregătirea pensulelor. — Cînd voieşti
a face pensule pentru zugrăvirea de chipuri trebuie
să afli cozi de veveriţă şi să le foloseşti nu dinspre
vîrf ci de pe lături; ia aminte ca firele să fie drepte
şi asemenea încît să nu se strîmbe, iar pensulele
să fie potrivite pentru trasul liniilor şi zugrăvitul
cărnii trupului*, taie-le cu o forfecuţă şi aşează-le
de-a rîndul pe o masa la o parte. Apoi împreună-le
cu grijă şi moaie-le în apă; pe urmă, vezi de stri-
veşte-le vîrfurile cu unghia de la mîna sţîngă, iar
cu dreapta trage de partea cealaltă şi scoate-le în­
cetul cu încetul, fă-le deopotrivă de mari şi leagă-le
dibaci cu un fir de mătase ceruit şi caută să nu
laşi mănunchiul prea lung. Pana în care vrei să-l
pui e bine s-o moi mai înainte în apă, oa să se ume­
zească, iar firele potriveşte-le să nu iasă prea tare
în afară, altminteri nu este izbutită; adună apoi
vîrfurile cozilor şi fă din ele pensule din cele bune
de întins proplasma*.
. 4. Despre pregătirea cleiului. — Cînd voieşti a
pregăti cleiul, iată ce ai a face: adună niscai piei
din cele argăsite în var şi pune-le în apă călduţă
ca să se pătrundă cum se cuvine, apoi spălîndu-le
de carne şi de orice necurăţenie vor avea, pune-le
să fiarbă într-un ceaun de aramă cu apă curată.
Aşteaptă cu grijă clipa în care încep a clocoti şi
a se închega, atunci strecoară fiertura printr-o sită
din păr de cal ori printr-un ştergar, pînă ce pieile
încep să se înmoaie, apoi cu apă proaspătă limpe-
57 zeşte-le în două-trei rînduri şi strecoară-le ca să
 se topească de tot. Iar de nu vei afla piei argăsite,
ia-le aşa cum se află pe vite, însă cată-le pe cele
de la picioare şi urechi; ori de la alte părţi care la
nimic altceva nu folosesc şi le poţi cumpăra la preţ
mic; iar de sînt groase nu-i supărare; bune sînt şi
acelea de bivol ori de oaie. Iar tu lucrează-le ast­
fel: află nişte var nestins, pune-1 într-o găleată,
toarnă deasupra apă şi amestecă-1 pînă se preface
în zeamă, apoi bagă înăuntru pieile şi lasă-le o
săptiăimînă, adică pînă ce ies singure deasupra, apoi
scoate-le, spală-le, curăţă-le de toată necurăţenia,
pune-le la usoat şi, cînd îţi este de folos, pregăteşti
cleiul cum te-am învăţat mai înainte. Dacă ai grabă
şi nu afli var, pune pieile proaspăt jupuite la mu­
iat în apă, apoi fierbe-le puţin şi, scoţîndu-le din
apă, curăţă-le cum se cuvine de grăsime şi de carne;
apoi mărunţeşte-le cu satîrul ca să fiarbă degrabă,
dar nu le despărţi de tot, ci lasă-le să se ţină una
de alta, doar cît să nu se încîlcească cînd va fi să
le strecori; iată aşa se fierb pieile şi se alcătuieşte
cleiul. Iar de vrei să-l usuci, nu ai decît a-1 jm ne
să fiarbă la foc mic pînă ce se întăreşte; însă pă-
zeşte-1 necontenit, căci de îndată se umflă şi dă pe
dinafară. De aceea cată să stai lîngă el şi cînd vei
vedea că s-a umflat, înlătură-1 de pe foc şi, avînd
tu pregătit un cazan cu apă rece, de vei băga într-
însul fundul ceaunului de aramă, îndată se va do­
moli; apoi pune vasul iarăşi pe foc şi făcînd astfel
în mai multe rînduri, vei vedea cleiul închegîn-
du-se. Apoi lasă-1 să se răcească şi pe urmă taie-1
ou aţa în bucăţi mărunte şi aşterne bucăţile pe o
masă; lasă-le acolo două-trei zile şi mai rînduie-
şte-le, pînă prind a se întări. Apoi înşiră-le pe o
sfoară şi atîrnă-le la aer ca să se usuce şi aşa păs-
trează-le; iar cînd îţi face trebuinţă, poţi ghipsui.
însă străduieşte-te să faci cleiul cît e frig, căci pe
căldură nu izbuteşte, ci se strică.
5. Cum trebuie să arzi şi să stingi ghipsul*. Cînd
voieşti să arzi şi să stingi ghipsul fă precum spun:
mai întîi alege-1 cu îngrijire, fărîmă-1 în bucăţi
mărunte cu ciocanul şi caută să le apuci pe cele
albe şi strălucitoare; vezi apoi de aprinde cuptorul,
iar cînd acesta va fi roşu, atunci scoate-i cărbunii 58
şi curaţa-1 bine cu o creanga, dar caută bine să nu
zăboveşti, căci altminteri se răceşte; apoi bagă re­
pede ghipsul în cuptor şi lipeşte-1 pe acesta cu
humă jilavă ce o vei avea pregătită dinainte, şi
cuprinde-l de jur împrejur.
Ci aibi grijă ca şi cuptorul să fie întreg, fără nici
o crăpătură, pentru ca huma să se usuce pe de-a-
ntregul, căci altminteri căldura iese afară, iar tu
de aceea bagă de seamă şi astupă-1 cu grijă. Apoi,
după trei zile, scoate ghipsul1 afară, iar de-1 afli
bine pătruns, atunci este bun; dacă însă nu e foarte
ars, tot nu-i rău, doar că vei îndura trudă la pisat.
După ce l-ai scos din cuptor, pisează-1 pe o les­
pede de marmură şi trece-i printr-un ciur dles, apoi
pisează iar tot ce ai strecurat şi iarăşi alege-l cu
ciurul pînă ce se face mărunt de tot. Apoi răstoar-
nă-1 în chipul acesta: dezmorţeşte apă într-o căl­
dare de aramă, ţine pe aproape apă călduţă şi apă
rece, ca să nu-ţi lipsească, şi nu uita că apa în care
vroieşti să răstomi v^sul nu va să fie nici rece nici
caldă, ci dezmorţită. Şi vîră-ţi tu mîinile şi ames­
tecă apa jur împrejurul căldării, astfel ca ghipsul
să nu se lipească. în vremea asta altcineva trebuie
să-ţi toarne cu încetul ghips iar tu caută să-l ames­
teci cît poţi, ca să nu rămînă de loc bucăţi (nici
mari nici mici), căci altminteri se întăresc ca pia­
tra şi nu se mai pot sfărîma. Vezi apoi să nu pui
mult ghips într-o căldare mică, căci aceasta nu cu­
prinde apă multă, lucru pentru care ghipsul se face
piatră şi se lipeşte de căldare de nu-1 mai poţi
scoate şi găureşte căldarea. într-un vas ce cuprinde
cincizeci de ocale de apă, e nimerit să torni două­
zeci de ocale de ghips ori mai puţin, doar de prea
mult să te temi. Ai grijă aşadar să pui întotdea­
una ghips puţin într-un vas mare, aşa încît să în­
capă apă multă, căci numai astfel izbuteşte ghipsul,
apoi lasă-1 înlăuntru vreo două zile, iar ghipsul
aşezîndu-se încetul cu încetul, varsă şi tu apa cu
încetul, pînă ce ghipsul se pune pe fund; atunci

1 Ghipsul* s-a transformat în ipsos după arde­

rea în cuptor, însă, după amestecarea ipsosului eu
apă acesta îşi recapătă apa de cristalizare pierdută
la calcinare şi, cînd se usucă, redevine ghips.
poţi să-l laşi puţin la uscat; după aceea, scoţîn-
du-1 tu din vas, întinde-1 pe o masă la uscat; cînd
se va fi uscat bine, aprinde iarăşi cuptorul şi bagă-1
din nou înăuntru să se mai coacă odată, apoi ma-
cină-1 iarăşi şi împrăştie fărîmele pe o masă să se
usuce; dacă ai grabă, mai pune-1 o dată în cupto­
rul cald saii în<tinde-l la soare la uscat, căci nu se
strică, ci izbuteşte foarte bine. Apoi macină-1 şi
păstrează-1 astfel pentru a-1 amesteca cu cleiul,
încît să poţi ghipsui oricînd vei avea trebuinţă.
6. Cum trebuie să ghipsuieşti* icoanele. — Cînd
ai de ghipsuit icoane, dacă sînt cu adevărat mari
şi multe, fierbe mai întîi niscai piei şi pregăteşte
clei nou după cum te-am învăţat; căci cleiul cel
vechi se strică dacă stă să aştepte prea mult ghip-
suirea; dacă însă ai grabă, iar icoanele sînt puţine,
fă astfel: sfarmă nişte clei uscat în fărîme mă­
runte şi lasă-1 de seara pînă dimineaţa într-o oală
ori ceaun cu rapă să se umezească, dar ţine oala la
loc răcoros pentru ca să nu se strice cleiul; apoi
pune-1 la fiert şi amestecă-1 cu un băţ pînă ce se
topeşte; ia apoi îndestul clei astfel pregătit, cît îţi
trebuieşte pentru toate icoanele şi după ce-1 vei
subţia cu apă, trece-1 odată uşor peste icoane; fii
însă cu băgare de seamă să nu lucească pe icoană;
asemenea, nu trebuie să se facă băşici de0aer, ci
grijeşte să se soarbă cu totul înlăuntru. Dacă ai
soare, arată-le la soare de cum dai cleiul, pentru
ca să se pătrundă; ci pe urmă să nu le mai arăţi,
căci se umflă ghipsul. De îndată ce icoanele se vor
fi uscat, amestecă ghips* împreună cu clei din cel
bun, atît cît să-ţi ajungă să ungi icoanele de cinci
sau şase ori şi mai întîi încearcă deoparte pe o
scîndură; dacă amestecul este prea ţeapăn1, mai
pune-i ghips şi apă caldă ca să se înmoaie; dacă
e prea moale1 2, mai pune-i clei pînă ce fi-va nime­
rit, apoi unge icoanele de două trei ori iar la cea
de a patra adaugă bezir* şi săpun, foarte puţin,
apoi mai unge de două-trei ori şi ai isprăvit. Nu
te grăbi într-atîta încît să pui prea mult ghips,

1 amestecul este făcut cu clei prea concentrat.

2 concentraţia cleiului este slabă. 60
 pentru a ghipsui repede, căci cind va fi de răzuit*,
se desprinde o întinsură1 de cealaltă şi icoana nu
mai iese netedă. De aceea dă ghipsul cu măsură
chiar de vor trebui mai multe întinsuri, căci numai
astfel izbuteşte. Pe timp de vară, de te temi că
ghipsul va ieşi cu găuri, fă doar cleiul mai gros,
apoi strecoară-1 şi pune-1 să şadă la loc rece, iar
cînd vrei să ghipsuieşti, amestecă doar atît cît so­
coteşti de trebuinţă pentru o singură întinsură, apoi
ghipsuieşte; de voieşti să dai a doua întinsură,
amestecă din nou alt clei şi ghipsuieşte din nou şi
mereu în acelaşi chip, pînă isprăveşti de tot şi
astfel ghipsul nu iese găurit; căci adevărat este că
de laşi multă vreme cleiul şi ghipsul amestecate,
se strică totul; abia apoi răzuie icc*ana, zugrăveş­
te-o12 şi aureşte-o.
7. Cum trebuie să faci nimbii pe icoane. —
După ce ai desenat icoana fă un rotund cu perghe-
lul3 şi pregăteşte nişte ghips aşa precum l-ai făcut
dintîi cînd ai ghipsuit icoana; ia asemenea niscai
sfoară de bumbac, cufund-o în ghips şi las-o înă­
untru pînă se pătrunde bine, apoi petrece-o jur
împrejurul nimbului, urmînd linia perghelului; apoi
roteşte din nou perghelul pe dinlăuntrul firului,
pentru a-1 îndrepta pe orişiunde s-a strîmbat; nu­
mai bagă de seamă ca pe nimbii cei mici firul să
fie subţire, iar pe cei mari mai gros. Iar cînd se va
fi uscat, întinde atîta ghips cît socoţi că trebuie
să iasă în afara nimbului; apoi desenează-i pe mar­
gine ce dichis* îţi va plăcea şi ia uşurel ghips cu
pensula şi aşteme-1 pe dichisuri şi pe fire, dar
■aceasta de două-trei ori, pentru ca nimbul să se
înalţe; răzuie-1 apoi cu migală, aureşte-1 şi, la sfîr-
şit, curăţă tot ce va fi rămas între linii cu un os;
doar că ghipsul ce-1 pui spre a înălţa nimbul se
cuvine să nu fie întocmai celui dintîi, ci tu să-i pui
puţin ocru*, ca să se îngălbenească.

1 un strat.
2 ordinea firească a operaţiilor este: „aureşte-o şi
zugrăveşte-o“, după cum revine mai departe în text.
61 3 perghel= compas.
 8. C u m tr e b u ie g h ip su itâ * o tîm p la n e ţ i n t u i t ă \ —
Cînd voieşti a ghipsui o tîmplă neprinsă încă în
cuie, mai întîi pune la fiert pieile pentru clei, apoi
întinde tîmpla jos pe pămînt, iar de este vară şi
locul potrivit, aşeaz-o la soare pentru ca scîndu-
rile să se încălzească; apoi amestecă cleiul cu apă
într-o căldare de aramă spre a-1 lungi atîta cît
să-ţi ajungă să ungi odată toată tîmpla; asemenea
ai grijă ca cleiul să fie cald aşa încît să nu prindă
a se închega. Apoi, apucînd o scîndură de-a tîm-
plei şi punînd-o pe gura căldării de aramă, ia cu
un căuc cleiul din ceaun şi toarnă-1 pe de^a-ntre-
gul deasupra chipurilor cioplite12, astfel încît să
acoperi bine ciopliturile; ia apoi o bidinea şi frea-
că-le pentru ca să le pătrundă cleiul. Pe urmă ro­
teşte scîndură astfel ca cleiul să se scurgă înapoi în
căldare; asemenea fă de-a rîndul cu toate scîndu-
rile, de la un capăt pînă la celălalt. Iar dacă cle­
iul porneşte a se răci, îngrijeşte-te necontenit să-l
încălzeşti, aşa încît să nu se întărească, iar ciopli­
turile să nu sugă prea mult ulei şi nici să facă bă­
şici. Dacă scîndurile sînt mari este trebuinţă de trei
oameni, doi spre a le întoarce, iar al treilea spre
a turna cleiul şi a întinde cu bidineaua; dacă soa­
rele nu e prea fierbinte, scoate-le afară la uscat,
iar dacă apare vreo băşică, scoate-o cu cuţitul. Ci
bagă de seamă să încerci de la început cleiul pe
altă scîndură, ca să nu se dovedească prea gros şi
să nu lucească uscîndu-se, căci altminteri ghipsul
cu care voieşti a ghipsui se crapă; ai grijă ca scîn­
durile să sugă tot cleiul, căci astfel numai vor fi
izbutite. Mai pregăteşte pe urmă niscai ghips cu
apă fără a schimba căldarea, spre a umple ciopli­
turile turnîndu-1 cu căucul şi roteşte apoi scîndu­
rile să se scurgă, întocmai cum făcut-ai cu cleiul.
Dar mai întîi încearcă deoparte pe o scîndură,
adică ghipsuieşte-o şi las-o să se usuce; iar dacă se
arată bună, ghipsuieşte-le atunci pe toate celelalte;

1 neţintuită, adică neasamblată, elementele consti­

tutive fiind ghipsuite pe rînd.
2 chipurile cioplite sînt motivele decorative relie­
fate prin sculptarea ori cioplirea lemnului. 62
 clacă însă ghipsul se arată a fi prea moale ori prea
gros, amestecă-1 cum te-am dăscălit înainte pentru
icoane şi unge-le o dată pe toate; aibi grijă să fie
cald într-atît încît să nu se întărească printre cio­
plituri, nici să nu curgă şi să facă ciopliturile tot
una. Dacă este gros şi nu prea curge, lungeşte-1 cu
puţină apă caldă; dacă însă ajunge prea zemos şi
nu se uşura, iar din astă pricină nu poţi isprăvi
ghipsuiala cu două-trei întinsuri, atunci mai domo-
leşte-1 cu nisoai ghips şi clei, apoi ghipsuieşte şi
lasă-1 să se usuce cum trebuie, iar după aceasta mai
unge o dată; dar dacă soarele nu .arde prea tare ci
e mai degrabă răcoros, scoate-le afară după cea
de a doua, dar nu mai mult; şi nu le scoate îndată
după ce le-ai ghipsuit, ci lasă-le mai înainte să se
întărească bine la umbră; iar aceasta pentru că de
le scoţi afară îndată, ghipsul curge de pe culmile
ciopliturilor şi se îngrămădeşte în scobituri şi ast­
fel se strică; însă la cea de a treia ori a patra în-
tinsură, tocmai cînd stai să isprăveşti, adaugă o
fărîmă de bezir* şi ‘puţin săpun, topind săpunul cu
apă caldă; amestecă deci aste adaosuri cu ghipsul şi
ghipsuieşte; iar dacă ghipsul iese cu găuri, fă pre­
cum te-am învăţat pentru icoane, căci el se va face
într-atît de neted cît nu mai cere răzuială; de eşti
pe vreme de iarnă, aprinde un foc tare înlăuntrul
unei încăperi mari şi ghipsuieşte, şi aceasta pentru
ca ghipsul să nu degere şi să nu se scurgă şi ca
lemnul să sugă cleiul. Astfel, aşadar, vei ghipsui
tîmplele neţintuite şi nu vei avea nici o trebuinţă
să le răzuieşti*, ci numai să le ungi ou ambol* şi
să le aureşti.
9. Cum trebuie ghipsuită* timpla ţintuită. —
Dacă tîmpla este „ţintuită, făureşte-ţi mai întîi o
scară şi porneşte de la locurile mai înalte şi ghip­
suieşte întocmai cum te-am povăţuit pentru icoane,
ungînd-o cu bidineaua în cinci-şase rînduri; iar
cînd se va fi uscat, netezeşte-o bine cu o perie
aspră, apoi dă-o cu ambol* şi aureşte cum pe dată
voi arăta aci.
10. Cum pregăteşti ambol* roşu. — Pune bol*
din cel bun dar nu peste măsură de roşu, ci vezi
63 să a ib ă î n l ă u n t r u v in iş o a r e a lb e , şi în c e a rc ă -1 î n ă s t
chip: dacă vinişoarele sînt moi1, ci nu-s ca piatra
ori ca huma, atunci se-arată că c bun; altminteri
e rău; pune aşadar optsprezece dramuri din ăst bol
şi două numai de ooru* de Constantinopol şi jumă­
tate de dram de „lampezi"*, adică de plumb roşu
şi jumătate dram de seu; arde asemenea o foaie de
hîrtie şi pune-o înlăuntru la un loc cu o jumătate
de dram de argint viu; iar argintul viu desfă-1
dtipă cum urmează: aşează-1 cu puţinul în palmă
împreună cu niscai scuipat, frămîntă-1 cu dege­
tul de la mîna cealaltă şi desfă-1; apoi aşezînd
toate pe o lespede de marmură, frămîntă-le bine,
iar apoi, cu ambol astfel pregătit, unge uşor în
două-trei rîndiuri ceea ce voieşti a auri, după care
aureşte cu rachiu şi vei fi prea mulţumit.
11. A lt ambol*. — Pune în părţi egale bol* de
care spuneam şi ocru*, frămîntă-le bine, apoi
adaugă foarte puţin săpun, aşijderi o leacă de al­
buş de ou, frămîntă-le iarăşi cu mare grijă, iar cu
ambol astfel pregătit unge şi aureşte cum am ară­
tat mai înainte.
12. A lt ambol*. — Ia nişte bol armenesc*, adică
opt dramuri de bol* din. cel de dinainte, un dram
de argint viu, una sau două dramuri de plumb
roşu*, un dram de chinovar*, un dram de fiere,
cinci dramuri de ocru* de Constantinopol şi niscai
albuş de ou, frămîntă-le bine şi după ce le vei fi
încercat deoparte, aureşte.
13. Cum aureşti icoanele. — După ce ai făcut
desenul pe icoană, împunge-1 mărunt cu un ac sub­
ţire; apoi spal-o bine ca să se ducă tot cărbunele,
iar dacă s-a murdărit în vreun loc, răzui-o să se
cureţe. Treci apoi uşurel de două trei ori peste ea cu
ambol*; cînd s-a zvîntat prima1întinsură, încearcă
a o da pe cea de a doua şi, odată uscată icoana de
ambol, aşterne-o dinaintea ta cu faţa în sus; ia
apoi cîteva foiţe de aur şi întinde-le deasupră-i
apăsînd fiece foiţă la capete cu osul de netezit,
pentru ca aurul să se lipească, într-aşa fel îneît,
la vremea cînd vei vrea să-l umezeşti, să nu-1 clin-

1 vinişoarele albe, moi, indică bol cu urme de

caolin, ceea ce-i conferă şi denumirea de „gras“. 64
 tească vîntul, iar rachiul să nu piară în aer; pune
apoi rachiul într-o cană de sticlă şi toarnă -1 pe la
capătul icoanei; şi ridicînd icoana dintr-un capăt,
mfnuieşte-o în aşa chip încît să se umezească pe
toate părţile şi îngrijeşte-te să se umezească repede,
ca să nu se ude ghipsul*; ridicînd-o apoi în pi­
cioare, propteşte-o şi las-o la uscat; apoi lustruieş-
te-o* şi porneşte la treabă.
14. Cum aureşti o tîmj>lă neţintuită. — Unge-o
întîi cu ambol*, cum ai făcut cu icoanele, şi pune-ţi
dinainte lemnul ce voieşti a-1 auri; dacă chipurile
' cioplite nu prea sînt adînci, aşterne deasupra foi­
ţele de aur şi bate-le cu osul ca să se lipească bine
pe culmile ciopliturilor, toarnă apoi rachiu între
cioplituri, fără zgîrcenie. Roteşte cu băgare de
seamă lemnul pînă ce ciopliturile se pătrund şi ra­
chiul curge pe afară; iar de rămîne vreo parte ne-
pătrunsă, ud-o, dar cu o cană de sticlă ori cu
pensula şi apas-o cu un şomoiog de cîlţi, ca să se
prindă aurul; apoi aşează lemnul drept, ca să se
usuce şi lustruieşte-1'. Ciopliturile adînci ori păr­
ţile rotunjite udă-le mai întîi cu rachiu, fie cu bu­
retele, fie cu un şomoiog de cîlţi, apoi ridică foaia
de aur în întregime şi lipeşte-o întîi la cele patru
colţuri cu pensula cu care umezeşti, pentru ca au­
rul să nu cadă şi să nu se strîngă grămadă, ci ală-
tură -1 de partea udă ca să se iipească; apoi, ridi­
cînd foaia cu îndemînare, afla-vei aurul lipit pe
ghips; atunci apucă îndată o pană şi desprinde au­
rul din orice loc necuvenit, şi cu pensula şi cana
udă-1 bine, apoi propteşte lemnul şi lustruieşte-1
cum te-am învăţat adineauri.
15. Cum se aureşte o tîmplă ţintuită. — Dup
ce ai pregătit toată întinderea de lemn ghipsuită,
aşterne-i deasupra ţoluri de lînă ori covoare, ca
să nu vină vîntul şi să-ţi prăpădească foiţele de
aur; apoi întinde ambol* pe tîmplă cum te-am dăs­
călit deasupra. Iar mai înainte să tai foiţele de aur
după mărimea ce-ţi face trebuinţă; luînd apoi ra­
chiu, fie pe o spongie, fie cu o perie moale de bur­
suc ori cu un şomoiog de cîlţi, udă acea parte ce
ai uns-o cu ambol; şi, apucînd tu îndată aurul,
$5 aşterne-1 pe partea udă şi potriveşte-1 şi netezeşte-1
 cu migală; după aceasta dă şi zugrăveala pe ciopli­
turi ou clei din piei sau cu ou şi fă asemenea pînă
ce vei isprăvi totul. Dacă pofteşti, poţi urma şi
ce-ţi spun acum, căci şi aceasta de asemeni este în­
văţătură de dascăl priceput. Ia ocru* de Constan-
tinopol şi în vreme ce-1 frămînţi pune şi niscai clei
şi puţin şofran* şi risipeşte amestecul acesta peste
tot lemnul ce voieşti a auri. Pune apoi ambol pe
culmile ciopliturilor şi aureşte ou rachiu.
16. Cum se pregăteşte proplasma* lui Panseli-
nos. — Pune . . . dramuri de ceruză*,. . . dra­
muri de ocru* şi . . . . dramuri de verde, din cele
ce se folosesc la ziduri1 şi un sfert de dram de ne­
gru; frămînită-le laolaltă pe o lespede de marmură,
culege-le apoi într-o călimară şi întinde proplasma
dacă voieşti apoi a zugrăvi trupuri.
17. Despre desenul sprîncenelor şi despre părţile
care se zugrăvesc în icoane în culoarea cărnii*. Tot
după Panselinos. — Amestecă negru cu oţet şi,
dacă vrei să desenezi ceva, desenează mai întîi
uşor, apoi iarăşi, mai cu tărie; pentru lumina ochiu­
lui şi pentru acele părţi ale ochilor ce ies mai în
afară, pentru sprîncene şi pentru nări foloseşte-te
de negru curat. Ori, dacă-ţi este pe plac, ia . . . .
dramuri pămînt de umbra* şi . . . . dramuri de
bol* şi amestecă-le pe o lespede, iar după ce le-ai
adunat, desenează ce voieşti, iar peste părţile mai
ieşite închide culoarea cu puţin pămînt pentru um­
bre; pe lumina ochiului şi pe nări pune negru; ast­
fel desenează Panselinos.
18. După acelaşi meşter: cum se pregăteşte cu­
loarea cărnii*. — I a ............ dramuri de ceruză*
veneţiană sau din cea bună frîncească, căreia i-am
închinat mai multe cărţi din această scriere a mea,
şi . . . dramuri de ocru veneţian12 (de nu ai din
cel veneţian, ia dintr-altul, care să-i semene), şi
. . . . dramuri de chinovar*. Iar de voieşti ca astă
culoare să fie încă mai frumoasă, fă în alt chip:
mărunţeşte chinovarul şi toarnă apă într-aşa chip
încît să se scurgă şi în vreme ce se scurge, strînge

1 verdele pentru ziduri este pigmentul verde de

pămînt.
2 ocrul veneţian are culoare roşie. 66
 apa într-altă oală şi lasă pasta să se zvinte şi apoi
amestec-o cu celelalte şi zugrăveşte culoarea cărnii
oare, astfel, izbuteşte foarte bine.
19. După acelaşi: altă culoare pentru carne*. —
Ia . . . . dramuri ceruză* şi . . . . dramuri de
ocru* galben-roşcat şi frămîntă-Ie împreună şi zu­
grăveşte apoi carnea; de nu ai ocru galben roşcat,
ia dintr-altul şi adaugă-i bol* ca 9ă se mai înro­
şească. Apoi pregăteşte culoarea cărnii cum am
arătat înainte; doar să fii cu băgare de seamă şi
nu-1 roşi prea tare; dar dacă ai ocru de Thasos, nu-i
mai trebuie adăugitură de bol.
20. Cum se pregăteşte glycasmul*. — Pune două
părţi de culoare pentru carne* şi o parte de pro-
plasm*, ori chiar şi mai puţin, dimpreună într-o
scoică; amestecă-le şi astfel vei avea glycasm, iar
cu el zugrăvi-vei carnea trupului, dacă ai trebuinţă
de ea în vreun loc. I a u cum făureşti glyoasmiul.
21. Cum trebuie zugrăvită culoarea cărnii*. —
După ce ai dat proplasmul* şi ai desenat chipul
sau orişice altă parte, zugrăveşte mai întîi carnea
cu glycasmul* despre care totul te-am învăţat, sub-
ţiindu -1 la margini cît să se osebească de proplasm,
aşterne apoi culoarea cărnii pe părţile ce ies mai
în afară şi subţiaz-o asemeni glycasmului, încetul
cu încetul, iar în chipurile bătrînilor osebeşte cu
culoare pentru carne toate zbîrciturile, în vreme
ce la tineri doar căuşul ochilor. Apoi chiar cămile
acestea ceruzuieşte-le* cu băgare de seamă, ca să
iasă mai albe şi ceruzuieşte* aşijderea şi celelalte
părţi mari ce se cer cerezuite; şi aibi grijă ca ce-
ruza* să fie subţire şi aşa să iasă toate părţile ce-
ruzuite; apoi ai a le întări pe cele dintîi, adică cele
de pe părţile mai ieşite ale chipului. Aşa sînt zu­
grăvite trupurile lui Panselinos.
22 . Despre roşuri. — Trebuie să ştii că pentru
chipul Fecioarei şi pentru Sfinţii cei tineri îţi e de
folos un roşu foarte gingaş la obraji, adăugînd
niscai chinovar* la culoarea cărnii*; pe umbre şi
pe desenul mîinii trebuie pus bol*, însă foarte sub­
ţire; asemenea pentru bătrîni, în zbîrciturile lor
67 cele mai adînci va să pui bol subţire; la ceea ce
rămîne deasupra ochilor, trebuie folosit glycasm*,
după cum te-am dăscălit miai înainte.
23. Despre păr şi despre bărbi. — Ia niscai ocru*
gros şi coace-1 îndelung la flacără pînă ce se face
roşu întunecat, iar cînd ai a zugrăvi pletele lui
Hristos şi ale Sfinţilor tineri, mai pune-i puţin ne­
gru şi apoi aşterne proplasmă*. Ia apoi din nou
puţin din ăst proplasm şi amestecă-1 cu puţin ne­
gru şi desenează şi umbreşte uşor pletele; iar pe
umbrele cele mari pune şi negru curat şi pune pu­
ţin ocru şi chiar amestecă-1 cu proplasm şi fă ast­
fel prima lumină; pe cea de a doua, aşadar pe
părţile de seamă, pune niscai ocru curat şi împrăş-
tie-1 pe margini; pentru zugrăveala buzelor, ames­
tecă ceruză* şi chiinovar*, iar apoi fă-le; iar gurile
ai a le face numai cu chinovar. Amestecă chinovar
şi culoare şi desenează-le, iar pe umbrele mai adînci
pune negru ori doar pămînt de umbră*; pe sprîn-
cene pune mai întîi glycasm* subţire, iar apoi întă-
reste-le prin culoare de carne*. Astfel se fac părul
şi buzele, gurile, sprîncenele celor tineri. Pentru
părul şi bărbile celor bătrîni iată ce ai a face: pune
ceruză cu puţin negru pentru ca strălucirea să iasă
mai dalbă şi trece apoi cu proplasma; dintr-aceasta
din urmă mai fă alta mai groasă şi fă desenul; aş­
terne apoi cu proplasmă astfel îngroşată peste um­
bre; pentru părţile mai ridicate în afară ale bărbii,
măreşte, de-ţi place, întinderea luminii şi ceruză,
şi nu lăsa defel să străbată la vedere desenul tău.
Pregăteşte apoi ceruză apoasă şi unge-le cu negru,
uşor şi pe părţile mai de seamă; pe umbrele mustă­
ţilor pune negru curat, iar pe guri bol* amestecat
şi pe buze puţină roşeaţă pentru carne, adumbrin-
du-le cu bol, iar dacă-ţi este pe plac, pe sprîncene
aşterne puţin glycasm, iar de nu, nu mai pune de­
loc. Aşa se fac pletele, barba şi buzele celor bătrîni.
• 24. Cum trebuie să dai strălucire veşmintelor. —
Cînd voieşti să dai lumini la un veşmînt în ori­
şice culoare, pune mai întîi laolaltă puţină vopsea
şi ceruză* si fă culoarea strălucitoare pentru ca
veşmîntul să primească mai întîi o întinsură de cu­
loare strălucitoare şi de ceruză, şi numai apoi pro­
plasma*. Apoi pregăteşte o vopsea mai groasă ca
aceasta şi cu ea desenează toate liniile veşmîntu-
lui, dar mai slab la umbre, apoi făureşte-ţi pro-
plasmă mai deschisă la culoare şi dă luminile hai­
nei cu aceasta, ceruzuieşte* părţile mai ieşite într-
afară şi bagă de seamă să nu treci cu ceruză peste
umbre. Astfel se fac strălucirile fireşti.
25. Cum trebuie să lucrezi pe sidef. — Treci
peste sidef cu proplasmă din ou moale, pentru
ca apoi să poată primi culoarea; apoi însemnea-
ză-ţi de jur împrejur cu acul chipul sfîntului ce
voieşti a-1 zugrăvi şi dă-i o singură întinsură de
ceruză*; apoi, desenează sfîntul acum se cuvine cu
ulei* de in şi lucrează-1 cu acul, iar apoi dă cîteva
întinsuri uşoare de proplasm* şi lasă să se zvinte,
ca să nu crape nici să iasă afară prin vernichiu*;
fă nimbul fie cu murdent1*, fie cu linocopie*.
26. Cum să lucrezi cu oul pe pînză fără a o
încreţi. — Ţintuieşte mai întîi patru scînduri de
lemn şi întinde pînza pe ele; pune apoi clei, săpun,
miere1 2, dar cu zgîrceală, şi ghips*; şi, amestecîn-
du-le cu apă caldă, unge pînza o dată sau de două
ori, pînă ce va fi toată deopotrivă, iar cînd se va
fi uscat pe de-a-ntregul, netezeşte-o cu osul şi dese­
nează şi lucrează cu oul; aurul va să-l pui în
urmă, pe nimburi, cu murdent* iar, de voieşti, dă-o
o dată cu vernichiu* şi aşa izbuteşte frumos.
27. Despre încleierea linocopiei*, altminteri zis
— cum trebuie folosit usturoiul la zugrăveala cu
aur. — Culege întîi niscai căpăţîni de usturoi, cît
mai mari şi cît pofteşti de multe, prin iulie ori
august, şi curăţă-le; dar după ce le vei fi zdrobit
în piuliţă, scurge zeama printr-o cîrpă curată
într-un vas şi pune-1 pe acesta la soare pînă ce
zeama se va îngroşa de tot. însă fereşte-o să nu-i
cadă înăuntru fire de păr ori gîze, iar cînd voieşti
să dai aurul cu pensula, amestec-o cu orişice cu­
loare îţi va plăcea şi purcede la lucru, şi fii cu
băgare de seamă să nu scapi prea multă vopsea, ci

1 sau mordant*.
2. miere (sau zahăr) se punea pentru menţinerea
elasticităţii acestui grund foarte subţire.
pasta care leagă va să fie mai multă, în aşa chip
încît aurul să prindă; iar cînd îl vei întinde, lasă-1
să se răcorească şi numai atunci pune aurul, suflînd
întruna şi curăţind cu lăbuţa de iepure; dar cînd
voieşti să dai vernichiu* pe icoană, pune-o pe
aceasta mai întîi la soare să se încălzească, căci
locurile pregătite cu zeamă de usturoi se umezesc
şi ies într-afară.
28. Cum trebuie să coci bezirul*. — Ia nişte
bezir şi aşezîndu-1 tu într-o tingire descoperită,
scoate-1 afară la soare în vreme de vară, cînd soa­
rele dogoreşte, şi lasă-1 preţ de patruzeci de zile.
Dar poartă-i de grijă să nu se îngroaşe fără mă­
sură, căci sînt unele soiuri de bezir ce fierb îndată,
altele încă mai îndelung. Aşijderea, bagă de seamă
cînd se face asemenea mierii ce curge, căci atuncea
este bun; ci dacă prinde a se închega prea tare,
cînd vei voi să întinzi amestecul, el se va face încă
mai vîrtos, iar tu nu-1 vei putea unge pe icoane,
căci fi-va tot un boţ; şi, aibi grijă in fiece seară
fie să-l înveleşti, fie să-l duci înăuntru, căci ume­
zeala nopţii îl strică; cînd vedea-vei că bezirul s-a
legat, scurge-1 printr-un ştergar subţire, să se cură-
ţească de peri ori de gîze, de fost-a să cadă înă­
untru. Aşa se coace bezirul la soare.
29. Cum trebuie pregătită pegula*. — Adună
răşină de brad, cîte ocale îţi face trebuinţă, şi
aşeaz-o într-o căldare de aramă care să poată
cuprinde de două ori cît răşina ce-ai pus-o înlăun-
tru; şi, punînd-o tu la foc să fiarbă, păzeşte-o să
nu se verse, căci îndată vedea-vei că se umflă. Iar
cînd va fi umflată, îndată trage căldarea de pe
foc şi, cu nişte foaie ce le vei avea la îndemînă,
suflă peste răşină ca să se dezumfle; ori ia-ţi pe
aproape ^ltă oală cu apă rece, căci de scufunzi
într-însa fundul căldării de aramă, îndată conte­
neşte a se umfla. Apoi aşează iarăşi căldarea pe foc
şi asemenea fă de mai multe ori, pînă ce nu se mai
umflă deloc; şi astfel se face pegula. Luînd-o în
cele din urmă de pe foc, să aibi lîngă tine o oală
de aramă plină cu apă şi într-aceasta toarnă pe­
gula; apoi, după ce-o vei fi lăsat să se adune toată,
păstreaz o aşa.
 30. Despre pregătirea vernichiului* din hezir*.
— Ia o sută de dramuri de bezir gata copt Ia soare
şi şaptezeci şi cinci de dramuri de pegulă*, şi, după
ce le vei fi pus într-o tingire, aşeaz-o pe aceasta pe
foc, ca ele să se topească bine şi să se amestece.
Apoi, după ce le vei fi strecurat, dă cu vernichiu
la soare; însă îngrijeşte-te ca prima întinsătură să
fie cît de subţire îţi stă în putinţă, ca să scapi de
cocoloaşe; dacă vernichiul acesta din bezir se în­
groaşă prea mult şi nu-1 mai poţi unge, pune-i
puţină păcură 1 şi astfel se va muia; iar, dacă nu ai
dintr-acesta, pune în loc bezir necopt şi fi-va într-
acelaşi fel; de ai mastic* să-ţi prisosească, pune
cincizeci de dramuri de pegulă şi douăzeci şi cinci
de mastic şi iarăşi vei avea lucru bun. Astfel se face
vernichiul cel mai de soi ce dă multă strălucire,
adică un luciu potrivit.
31. A lt vernichiu* din santal*. — Ia o sută de
dramuri de zahăr de santal* şi fărîmă -1 pe o lespede
de marmură ori într-o. piuliţă pînă se face mărunt
ca făina; apoi aşezîndu-1 într-o tingire, mai pune-i
alături şi puţină păcură şi bezir*, ca să nu se ardă
nici înnegrească prea tare înainte de a se fi topit,
şi aşezînd tingirea pe jăratec, acopere-o cu o les­
pede, pe care adesea dînd-o la o parte, vei amesteca
cu un băţ, şi aceasta pînă ce totul înlăuntru se va
topi. Ci cînd vedea-vei că s-a topit şi începe să
facă spumă, ia -1 îndată de pe foc şi pune-i o
jumătate oca de bezir copt la soare (dar nu uita
ca mai înainte să-l încălzeşti); apoi, după ce-1 vei
fi strecurat printr-un ştergar subţire, păstrează-1
într-o oală, iar cînd fi-va să se lege, mai adaugă-i
păcură, într-atîta cît să se dezlege şi să poţi da cu

1 păcură (ţiţei sau petrol brut); denumită şi cu

termenul de „naft“ (acum regionalism pentru petrol,
gaz), naftul (sau neftul) fiind şi un sinonim pentru
terebentină, esenţa extrasă din distilarea răşinii cu
acelaşi nume.
Deci presupunem că Dionisie se referă la tereben­
tină în această reţetă şi în următoarele paragrafe
(31, 32, mai ales 33) în care explică modul de prepa­
rare a diferitelor verniuri avînd ca solvent, pentru
71 răşini şi uleiuri, terebentina.
 vernichîu subţire şi fără cocoloaşe; şi astfel bine vei
izbuti.
32. Despre vernichiul* din păcură1. — Ia două­
sprezece dramuri de sandarac* şi treizeci de pegulă*
şi pisează sandaracul pe lespede şi trece-1 prin ciur
pînă ce se face pulbere; apoi fărîmă şi pegula*; mai
întîi aşează-le pe cărbuni, în două oale, să se to­
pească odată, apoi împreună-le, îmbogăţeşte-le cu
păcură şi amestecă-le cu băţul. însă vezi de pune
păcura cu încetul, căci altminteri sandaracul se în­
cheagă12, iar de va fi să se închege, atunci scoate
afară toată păcura fără de cea care s-a închegat,
şi amestecă în ea pe cărbuni pînă ce se topeşte cu
totul; pune iarăşi păcura şi încălzeşte-o cum se cu­
vine şi strecoar-o printr-o cîrpă subţire; iar de e
prea groasă, cînd fi-va să dai cu vernichiu va să
pui păcură puţină; se usucă şi la umbră, din zori şi
pînă seara, sau şi mai degrabă, şi dă luciu frumos.
Iar cînd voieşti a da cu vernichiu*, încălzeşte îna­
inte icoana la soare, ori, dacă n-ai soare, la foc, ca
să nu răzbată şi să nu se desprindă unsoarea de
usturoi, şi nu o pune în picioare ci culcată, pentru
ca vernichiul să nu se scurgă. Vernichiul acesta este
lesne de făcut, dar nu e din cele de soi3.
33. Despre vernichiul* galben. — în douăzeci de
dramuri de sandarac* şi zece de „sarisampri"*,
adică de aloe şi mărunţeşte-le bine pînă ce le vei
preface în pulbere, dă-le prin ciur şi pune-le spre a
se topi într-o oală; asemenea, pune cincizeci de
dramuri de bezir* copt la soare, iar cînd voieşti a
da cu vernichiu toarnă-i înlăuntru păcură, ca să se
topească. Astfel se făureşte vernichiul galben cu
care poţi unge argintul ca să se prefacă în galben.
34. Cu privinţă la vernichiul* de rachiu ce se
cere uscat la umbră. — Ia niscai rachiu din cel mai
tare4, trecut de patru-cinci ori prin alambic, şi
pune dintr-acesta douăzeci de dramuri într-o sti-

1 vezi nota la paragraful 30.

2 sandaracul are punctul de topire mai ridicat decît
pegula.
3 se înnegreşte repede în timp, devine casant, opac.
4 rachiul este un alcool de cca. 70° (solvent al
răşinilor). 72
 cluţa; şî, astupînd-o tu cu aluat, aşeâz-o în cenuşa
caldă ca să fiarbă înlăuntru. Cînd fi-va să dea clo­
cot, pune-i zece dramuri de sandarac* bine măcinat
şi cînd acesta ajunge-va să fiarbă la un loc cu ra­
chiul şi se va fi topit pe de-a-ntregul, adaugă cinci
dramuri de pegulă* şi aşteaptă să clocotească puţin,
căci astfel toate se amestecă; apoi trece-le printr-un
ştergar subţire şi astfel va ieşi bine. Cînd fi-va să
dai cu vemichiu, mai înainte aşează icoana la
soare ca să se încălzească cum trebuie, iar de nu vei
avea soare, pune-o lîngă foc. In aceeaşi vreme se
cuvine să încălzeşti şi vernichiul şi atunci ungi o
dată cu pensula şi, după un răgaz, mai ungi odată,
dar nu mai mult. Şi mai află despre aceasta că
veneţienii nu pun aur pe icoane, ci au făurit o
vopsea ce o ung pe icoane în locul aurului; astă
vopsea se chemă în limba nemţească „golipharpe"1,
iar într-a noastră „auriu".
35. Cum se curăţă icoanele cele vechi. — Cînd
voieşti a curăţi icoane din cele vechi, mai întîi
umple cu apă un hîrdău, care trebuie să fie într-
atîta de mare încît icoana să se cuprindă într-
însul, iar apa s-o acopere de tot; aşterne apoi
icoana cu faţa în sus şi ia leşie12 sau altceva de ăst
soi, dar să fie uşor încălzită, şi dă-o pe icoană cu o
pensulă; dar bagă de seamă ca pensula să fie din
păr de porc şi mare cît şi aceea pentru proplasma
de icoane, şi freac-o; însă fii cu băgare de seamă
să nu înlături şi culoarea, căci, dacă apa e prea
tare3, înlătură atît murdăria cît şi vernichiul* şi
toate se sfărîmă şi cad. De aceea ia aminte să nu
cureţi icoana toată dintr-o dată (ci încetul cu înce­
tul), ca să nu se strice. Porneşte cu pensula dintr-
un colţ; apoi scufundă pe dată toată icoana în hîr­
dău ca să înlături murdăria de pe colţul curăţat şi
să alungi apa tare, apoi mai spal-o iarăşi cu pensula
şi cu apă tare într-alt colţ; apoi iarăşi scufund-o şi
spal-o în hîrdău şi asemenea urmează pînă ce o vei
spăla toată, căci astfel nu se va strica. Ci dacă

1 corect: Goldfarbe = culoare de aur.

2 leşie: bază puternică (hidroxid de potasiu), obţi­
nută din fierberea cenuşei în apă.
73 3 prea tare: prea concentrată, corosivă.
voieşti a o curăţa toată dintr-o dată, este de tre­
buinţă să zăboveşti în spălare şi atunci, rămînînd
apa tare îndelung pe icoană, culorile o să se strice
şi aşijderea ghipsul*; fa aşadar cum te-am povă­
ţuit; iar cînd va fi curată, dacă vezi că pe vreun-
deva se stinge culoarea, drege-o tu la loc, apoi dă-o
cu vernichiu ca să se înfăţişeze ca nouă. Insă în-
cearcă-ţi priceperea mai întîi pe o icoană mică, iar
de izbuteşti cu cea mică, încearcă-te la una mare;
iar de nu izbuteşti, părăseşte-o ca să nu o strici şi
să nu aduci năcaz celui ce o stăpîneşte. Ceea ce
aici îţi scriu, nu-ţi pară închipuire, căci eu însumi
am încercat înainte şi astfel am izbutit; iar alţii
s-au pornit fără încercare şi au rămas cu lemnul
gol.
36. Cum trebuie făurită culoarea cu strălucire.
— Pune la un loc şi deopotrivă de mult clei, ceară
albă şi leşie, amestecă-le şi pune-le la foc să se
topească; apoi, adăugînd vopseaua, scurge-le cu
grijă şi unge cu pensula ce lucru voieşti şi lasă-1 la
uscat; apoi lustruieşte-1; dacă-ţi e de trebuinţă, poţi
pune şi aur, iar acesta de asemeni va străluci şi
fi-va bun, şi-l vei putea pune oriunde; numai însă
nu-1 da cu vernichiu.
37. Cum trebuie topit aurul. — Aşează într-un
blid de pămînt smălţuit, niscai aur 1 la un loc cu
gumă* topită, groasă cît mierea şi frămînt-o bine cu
degetul încît să fie bine frecată; apoi spală-ţi dege­
tul cu apă înlăuntrul blidului şi mai pune nişte apă
pînă ce se va umple; lasă apoi totul deoparte să se
aşeze, apoi varsă apa cu grijă ca să nu prăpădeşti
aurul şi iarăşi toarnă apă o dată sau de două ori,
ca să se limpezească, după aceasta, adună-1 într-o
scoică şi mai pune-i puţină gumă, iar apoi zugră­
veşte icoanele.
38. Cum făureşti slovele aurite12. — Ia nişte suli-
man, adică arsenic, şi de asemenea argint viu şi
pune-le pe o lespede de marmură împreună cu niscai
cositor; pune aşijderea oţet din cel tare cu plumb ori

1 aur pulbere, folosit ca pigment în liant de gumă.

2 cu amalgam (mercur cu alte metale), folosit ca
imitaţie a aurului. 74
 cu argint; amestecă-le pînă ce se vor face ca apa şi
purcede la scris muind intr-acea apă o pensula din
păr de nevăstuică, iar cînd slovele se vor fi uscat,
atunci dă-le luciu.
39. Cum faci din aur slovele de căpătîie1
Caută şi află un melc, culege-i balele şi pune-le
într-o scoică ori într-o ulcică; ia acum aminte cum
faci a culege balele de melc. Bagă-i în casă ceară
caldă şi îndată va slobozi bale pe care tu le vei
lua şi le vei aşeza pe o lespede, la un loc cu puţin
alaun12* şi aur şi apoi vei frămînta totul bine; mai
pune şi niscai gumă* şi astfel scrie pe ce voieşti şi
însuţi te vei minuna.
40. Cum trebuie să pui aurul pe hîrtie. — Unge
mai întîi hîrtia cu clei ori cu gumă, apoi, cît este
încă proaspătă, aşterne aurul3 şi lasă-1 să se usuce;
apoi lustruieşte-1 şi vedea-vei că va fi izbutit.
41. Cum pregăteşti un lustru4* ales din cîrmîz*.
— Pune jumătate oca de apă într-o oală cositorită
şi două dramuri şi. jumătate de „tzougan*" şi
aşeaz-o la foc pentru ca ce-i înlăuntru să cloco­
tească cum se cuvine; iar cînd vei fi luat oala de
pe foc, toarnă totul într-o alta pe care va să o
aşezi apoi pe jăratec; ţine pe aproape cinci dramuri
de cîrmîz, macină-1 pînă ce se preface în pulbere şi
pune-1 înlăuntru cu încetul, amestecînd cu o nuie­
luşă; iar cînd vei vedea că amestecătura porneşte
să dea clocot, tu să ai gata două dramuri şi jumă­
tate de „loter"*, măcinat asemenea cîrmîzului, şi pe
acesta toarnă -1 înlăuntru fără a conteni să ames­
teci; iar peste puţin trage oala de pe foc şi mai
adaugă o jumătate dram de alaun* bine mărunţit;
apoi strecoară tot amestecul în două oale foarte
curate (şi mai află că ceea ce se va aduna în vasul
cel dintîi fi-va mai de soi decît în celălalt) şi lasă-1
să se aşeze; apa ce se alege deasupra cu dibăcie
culege-o cu o lingură; şi după alte două zile, mai

1 căpătîie, termen pentru titluri, capete de rînd

sau iniţiale.
2 alaunul*, probabil folosit ca un conservant sau
pentru a precipita proteinele din balele de melc.
3 aurul sub formă de foiţe.
75 * lustru=lueiu, lac*.
culege apa de două-trei ori pînă ce vei vedea că a
rămas puţină şi n-o mai poţi aduna în lingură. Ori
fă într-alt chip: după ce s-a aşezat, toarce puţină
lînă, învîrte-o ca la fitil şi ud-o; cu un căpătîi
bag-o în oala cu vopsea (dar nu care cumva să
atingă vopseaua, ci numai apa de deasupra, căci
de-ar fi să atingă vopseaua, ar suge-o şi pe aceasta),
iar cu celălalt capăt las-o să spînzure afară din
oală; aşează de grabă şi dedesubtul acestuia o oală
ce să strîngă apa; vedea-vei că fitilul de lînă va
suge atîta apă cît singur te vei minuna. Lasă apoi
lustrul de cîrmîz să se zvinte la soare şi astfel iese
Irumos; cu apa ce-a rămas amestecă lustrul întărit
şi iarăşi îţi va plăcea. Iată cum se face din cîrmîz
lustrul cel ales; şi mai ia aminte să-l pregăteşti
numai în vreme de vară, căci iarna nu pridideşte
a se usca, ci se strică.
42. Cum faci verdele de arama'. — Ia fărîme
de aramă şi pune-le în oţet tare şi, împreună, într-o
oală de aramă, apoi acoper-o la loc încălzit de
soare în vremea cea călduroasă, pînă ce oţetul se
îngroaşă. Scoate apoi fărîmele de aramă şi pune-le
într-altă oală, ca să se usuce; astfel pregăteşti ver­
dele de aramă ce se mai numeşte şi cinghiar*.
43. Despre făurirea chinovarului*. — Ia o sută
de dramuri de argint viu douăzeci şi cinci de pu­
cioasă şi opt de sanguină*; mărunţeşte-le pe cele
două din urmă pe o lespede, dar pe fiecare într-alt
loc, pînă ce fi-vor ca pulberea; apoi aşează-le pe
toate trei acestea în cîte o oală ce o vei pune pe
tăciuni din lemn de stejar; şi avînd tu pe aproape
o vărguţă de fier făurită anume, învîrte-le pe fie­
care pînă ce se vor topi; apoi amestecă-le cu argint
viu şi laolaltă, învîrtind necontenit cu vărguţa de
fier, pînă ce vei vedea fierul că se înnegreşte;
atunci deşartă-le pe o lespede curată şi lasă-le să se
răcească. Apoi mai fărîmă-le odată, ca adineauri,
şi după ce vei fi pregătit un „suraghi"1, adică un
ulcior strîmt ia gură şi cu gîtul lung, bagă-1 înlă-
untru, acoperă-le şi amestecă-le cu vărguţa, pînă ce

1 suraghi sau surag, vas de lut. 76

 vedea-vei fierul făcîndu-se alb1. Atunci astupă
ulciorul, dar aşa fel ca să nu răsufle, iar pînă unde
fost-a umplut, altminteri zis pînă la gît, pînă acolo
îngroapă-1 şi dă-i multă văpaie şi lasă-1 la copt o
zi şi o noapte. Apoi, fărămînd ulciorul, sloboade
ce-i într-însul: aşa faci chinovarul* cel bun.
44. Cum pregăteşti „plakunti“*, adică ce-
ruza*. — Află mai întîi nişte plumb şi fărîmă-î
în bucăţi mari, apoi, punînd oţet într-o oală ori
ceaun, atîrnă bucăţile de plumb în mijlocul oalei;
astupînd-o apoi bine, îngroap-o în bălegar proas­
păt, într-aşa fel încît să şadă la loc cald, şi las-o
preţ de zece ori cincisprezece zile; după aceasta,
scoţînd tu oala, zdrobeşte ceea ce vei scoate din-
tr-însa pe o lespede de marmură, apoi pune totul
într-o oală neacoperită ca să se usuce şi astfel va
ieşi bun.
45. Cum făureşti „lazura-ul cu „tzimarismata
— Pune la un loc şi deopotrivă de mult var* ne­
stins şi cenuşă din cea bună de stejar; şi, după ce
mai înainte vei fi clocotit niscai apă, într-atît cît
să scadă puţin, aruncă înlăuntru cenuşa şi varul şi
îngrijeşte să fiarbă; cînd apa va scădea, tu mai
pune iarăşi alta şi lasă fiertura să se aşeze; în vre­
mea asta, pune deoparte var* curat şi scoate var
din cel aşezat după fiertură şi pune-1 într-o oală
n-ouă, luînd, apoi, cîtă „tzimarismata" voieşti,
pune-o în leşie şi păzeşte-o să clocotească bine,
pînă ce vei vedea leşia preschimbîndu-şi culoarea
după cea a „tzimarismatei", atunci ia oala de pe
foc şi strecoară ce-i înlăuntru într-altă oală, prin-
tr-un ştergar, lepăidînd la o parte „tzimarismata".
Spală apoi oala cum se cuvine, pune înlăuntru
culoarea12 şi atîta pulbere de alaun cît vei voi şi
puţin albuş de ou şi amestecă-le laolaltă, iar după
ce vor fi clocotit o vreme, ia-le de pe foc şi cu­
loarea îndată se va alege, ori pune-o la o parte
în apă curată şi, scurgînd totul printr-un ştergar
des, apa curată se va alege deasupra iar culoarea

1 albul indică formarea ceruzei*.

77 2 colorantul.
va cădea la fund; iar dacă urzeala ştergarului, în
jurul „tzimarismatei" se vopseşte în roşu ori în
albastru verzui, asemenea fi-va şi culoarea.
46. A lt chip de făurire a „lătur"-ului. — Ia o
oală nouă mai 9trînsă la gură şi pune-i înlăuntru
— pînă la mijloc ori puţin deasupra — piatră de
var* măcinată mărunt ca făina; umple-o apoi pînă
la gît cu oţet tare şi amestecă-le cu o nuia pînă
ce se topesc laolaltă, după aceea aşează oala pe
foc şi păzeşte-o să fiarbă pînă ce pieri-va oţetul,
şi luînd-o la o parte, toarnă-i iarăşi oţet pînă ce
vei acoperi de tot varul şi, astupînd bine oala fie
cu cîlţi fie cu chit, ca oţetul să nu piară, îngroap-o
în balegă proaspătă de cal, într-aşa încît să şadă
la loc cald şi înveleşte-o cu grijă, iar la fiecare
trei zile schimb-o în balegă proaspătă, pînă ce
vor trece treizeci şi şase de zile; după aceasta
scoate-o la o parte şi, descoperind-o, afla-vei în­
lăuntru „lazuri" din cel mai bun.
47. Despre facerea cernelii. — Adună scoarţă
de frasin 1 pînă într-o oca şi pune-o într-o oală cu
apă pînă într-o oca şi jumătate şi las-o o săptă-
rnînă ori două să se pătrundă; iar de-ţi place,
scoate-le şi la soare; apoi luînd o jumătate oca
din acea apă, macină zece dramuri de gogoaşă de
ristic* şi cincisprezece de „kalakanthi"*, pune-le
laolaltă într-o oală sau într-un ceaun de aramă
şi lasă-le să fiarbă pînă ce ajunge-vor pe jumă­
tate. Apoi strecoară totul printr-o cîrpă subţire
şi spală drojdia cu zece dramuri de apă şi, pu-
nînd-o şi pe aceasta în cerneală, strecoar-o prin
aceeaşi cîrpă; apoi, turnînd cerneala în oala cea
dintîi în care ai fiert-o, macină douăsprezece dra­
muri de gumă* din cea mai curată şi deşart-o în­
lăuntru; după aceasta, pune oala puţină vreme la
foc pînă ce totul înlăuntru se topeşte (dacă izbu­
teşti fără foc mai bine-ţi va reuşi); ceea ce ai do-
bîndit astfel, păstrează într-o călimară de sticlă
şi vei putea sorie cînd şi unde vei pofti, căci avea-
vei cerneală de preţ.

1 din scoarţa dp frasin se extrage colorantul brun

închis, aproape negru. 78
 48. Cum pregăteşti chinovarul* pentru a scrie
pe hirtie. — I a ............ dramuri de chinovar* şi
sfărîmă-1 pe o lespede şi într-atît de straşnic cît,
punîndu -1 tu pe limbă, să-ţi pară a fi apă, şi cule-
gîndu-1 tu cu dibăcie de pe piatră, pune-1 într-o
călimară, iar după ce vei fi frămîntat . . . . dra­
muri de gumă* şi . . . . dramuri de zahăr candel,
topeşte-le, iar apoi scrie. Iar dacă nu-ţi oare destul
de roşu, iată ce faci: lasă chinovarul să se aleagă
tot la fundul călimării, apoi varsă într-un căuc
DUţină apă din cea care s-a ales şi e aproape gal­
benă şi restul păstrează-1 în călimară, amestecă si
scrie nişte slove, iar de nu strălucesc, mai pune din
apa ce ai scos-o şi scrie apoi fără teamă .
49. Cum faci zugrăveala muscălească. — După
ce vei fi desenat sfîntul oe icoană, aureşte-i numai
nimbul, iar zugrăveala fă-i-o astfel: ia ceruză* si
amestec-o cu puţin indigo*, doar cît să se vadă că
ceruza nu-i curată; ori, în loc de indigo pune „la-
zur“ din Persia* ori cinghiar* şi puţin ou şi astfel
zugrăveşte cîmpul; pentru veşminte foloseşte-te de
orişice culoare cu puţin ou, întinde cu gingăşie pro-
plasma*, apoi desenează-le formele iar părţile lumi­
noase fă-le cu aur topit; dă mai întîi părţile lumi­
noase cu aur ca apa, apoi întăreşte-1 pe părţile ie­
şite mai în afară, şi tot astfel întăreşte şi culorile;
iar cînd se va fi uscat, netezeşte-1 îndemînatic cu
osul. Asemeni, scrie cu aur slovele; mai îmbogă­
ţeşte în iur cu alte împodobeli şi netezeşte-le
într-acelaşi chip. Aşa lucrează muscalii.
50. Cum faci zugrăveala, după cretani. — Veş­
mintele fă-le astfel: unge din belşug cu proplasmă*,
apoi desenează-le si fă părţile luminoase în două,
trei întinsuri, apoi ceruzuieşte*; iar chipurile iată
cum le faci: pune laolaltă ocru* întunecat si puţin
negru si încă' mai puţin ceruză* şi întinde pro-
plasma* şi desenează-le cu linie groasă neagră, iar
cu negru curat fă părţile mai ieşite şi pupilele ochi­
lor; apoi pune ceruza şi puţin ocru şi chinovar* cu
măsură, într-aşa fel încît carnea să nu iasă galbenă,
ci să fie roşie-alburie, şi dă-le forma cuvenită; ci
bagă de seamă să nu acoperi chipurile pe de-ia-ntre-
gul, ci în partea de jos încearcă să mai domoleşti
culoarea cărnii; înălbeşte apoi carnea de pe părţile
trupului ieşite mai în afară cu ceruză subţire. Ase­
menea, fă de culoarea cărnii mîinile şi picioarele;
părul celor tineri îl faci astfel: proplasma o dai
neagră tare 1 şi desenează cu negru, iar părţile lumi­
noase le faci tot cu proplasmă, pe care îmbogă­
ţeşte-o apoi cu culoare de carne, iar deasupra, ceru-
zuieşte părţile mai ieşite; ci pletele şi bărbile bă-
trînilor, deschide-le cu in, ce-1 dai peste proplasm
şi ceruzuieşte-le foarte subţire.
51. Despre masurile fireşti ale trupurilor. —
Află deci, învăţăcelule, că în chip firesc fiece om
este de nouă capete, adică nouă măsuri, din talpa
piciorului pînă la creştet. Şi mai întîi fă prima mă­
sură, pe care o vei împărţi în trei, şi desenează mai
întîi fruntea, apoi nasul, şi în urmă, barba; pletele
însă zugrăveşte-le în afara măsurii, lungime de un
nas, şi iarăşi împarte în trei partea de la barbă
pînă la nas, şi pe lungimea a două împărţeli fă
bărbia, iar pe a treia, gura; gîtul, însă, trebuie să
fie cît şi nasul. Măsoară apoi trei capete de la băr­
bie pînă la brîu şi alte două pînă la genunchi, iar
genunchiul singur să măsoare un nas; încă două
capete măsoară pînă la călcîi, de aci pînă la talpă
ai o lungime de nas, iar de la călcîi la unghii un
cap întreg, iar de la gît pînă la umăr un cap; şi tot
asemenea pentru partea cealaltă. Lasă cît un nas
pentru rotunjimea umărului, iar braţul, pe partea
dinlăuntru, pînă la cot să fie o măsură de un cap,
şi încă una în jos pînă la încheietura mîinii; mîna,
însă, pînă în vîrful degetelor, o singură măsură.
Cît este un ochi, aşijderea fi-va şi celălalt în linie
dreaptă şi tot la fel se vor depărta amîndoi de
rădăcina nasului. Cînd însă capul se arată dimtr-o
parte, de la ochi şi pînă la ureche ai a măsura cît
de două ori ochiul; cînd, însă, se arată din faţă,
numai cît un ochi trebuie să fie; urechea trebuie
să măsoare cît şi nasul; la brîu de patru ori nasul
trebuie să aibă cînd trupul este gol; iar cînd e în-
veşmîntat, un cap şi jumătate; cingătoarea trebuie
să şadă la brîu, acolo unde ajunge cotul.

1 închisă la culoare (umbră şi negru, probabil). 80

 52. Despre pregătirea vopselelor1 obişnuite fi
cum trebuie folosit uleiul pe pîm a. — Mai întîi
amestecă bine vopselele cu apă şi lasă-le să se usuce
în întregime; apoi frămîntă-le iarăşi cu bezir* ne-
fiert; apoi culege-le de pe lespedea de marmura şi
aşează-le în călimări; ci cînd vopseaua din căli­
mară prinde pojghiţă iar tiu voieşti să lucrezi, ri­
dică pojghiţa de la un capăt şi ia cîtă vopsea îţi
face trebuinţă; apoi aşează pojghiţa la loc cu
degetul şi acoperă vopseaua pentru a nu lega altă
pojghiţă. Amestecă ceruza* cu ulei de nucă, căci
astfel izbuteşte mai bine. Ţintuieşte apoi patru scîn-
duri şi întinde deasupra pînza ce voieşti a o zu­
grăvi; dacă pînza îţi este de mătase, desenează pe
dată şi vopseşte; dacă este de in sau de orice alt­
ceva, fă o culoare foarte groasă şi întinde-o cu
cuţitul, pentru ca pînza să se facă toată deopotrivă
şi las-o la uscat; deseneaz-o apoi cu ghips şi pur­
cede la lucru. Află o scîndura de-o palma sau mai
mare şi găureşte-o la un capăt cît să-ţi poţi trece
prin gaură degetul cel mare de la mîna stîngă pen­
tru a o apuca, iar restul lemnului sprijină-1 de braţ,
într-aşa încît să-ţi ajungă la cot; iar deasupra ei
amestecă-ţi culorile şi punînd şi niscai păcură12 ca
să le întindă, pune-te la lucru. Ci în primul rînd
zugrăveşte umbrele, apoi întîia lumină, apoi pe cea
de a doua, apoi ceruzuielile*; dar păzeşte-te să aş­
terni luminile una deasupra celeilalte, ci fiecare
să-şi afle locul său cu dibăcie, căci de le vei pune
laolaltă, nu prididesc să se usuce. Asemenea fă pen­
tru trupuri: mai întîi făureşte umbrele şi apoi păr­
ţile mari, iar cînd vei pune un strat de culoare,
aşterne icoana jos ca să prindă a se zvînta; apoi,
deasupra celei dintîi vopsele, întinde-o pe a doua.
Cînd icoana fi-va isprăvită, de-ţi pare potrivit îi
poţi da vemichiu*, apoi conteneşte lucrul. Şi mai
află că fiece vopsea îşi are pensula ei şi că pensulele
se cuvine a fi aspre, rotunde şi puţin ieşite în afară
tocului; trebuie să-ţi faci o sprijinitoare cu multe
găuri ca să-ţi păstrezi pensulele într-aşa fel încît
1 culorilor, pigmenţilor preparaţi cu liant de ulei.
2 credem că recomandă mai degrabă terebentina
81 pentru subţierea culorilor.
să nu se colbuiască; iar cind voieşti să le speli, ţine-ţi
pe aproape o cutie de tinichea, împărţită pe din
două, iar într-o parte pune bezir nefiert, în care
vei muia pensula frecînd-o între degete ca să se
desţepenească vopseaua; stoarce pensula cu degetul
în despărţitura cutiei, scoate-o apoi afară şi zvînt-o
cu buretele; toarnă apă de limpezeală în cealaltă
despăirţitură, iar cu această limpezeală putea-vei
zugrăvi ce-ţi va place; spală apoi pensulele cu să­
pun ori cu leşie şi vedea-vei că se vor curăţi fru­
mos; spală cu aceeaşi leşie şi lespedea de marmură.
Acesta este meşteşugul zugrăvirii cu ulei pe pînză,
adică al celei obişnuite.
53. Tălmăciri despre zugrăveala pe zid, altmin­
teri zis cum trebuie zugrăvite pe zid istoriile sfinte
şi cum se făuresc pensulele pentru zid. — Află,
aşadar, că pensulele pentru zid, anume cele de de­
senat, trebuie făurite din coamă de măgar, din peri
de la arşicul piciorului boului, din peri de capră,
dintre cei drepţi, şi din barbă de catîr. Iată cum
faci: legînd la un loc perii, vîră-i într-o pană de
vultur şi atunci fi-vor buni să zugrăveşti culorile
trupului şi luminile şi altce vei voi; pensulele cele
mari, care îţi folosesc la întinsul culorii din jurul
chipului1, făureşte-le din păr de porc pe care, ce­
rnind „sintzimi"12, leagă-1 de un beţişor, fără a te
folosi de pană: iată aşa dobîndeşti pensule pen­
tru zid.
54. Cum faci varul* alifios. — Cînd voieşti
a zugrăvi un zid, află mai întîi var* din cel bun,
altminteri zis, gras ca seul şi fără boţuri nearse
într-însul; dacă nu este bun şi are asemenea boţuri,
iată ce faci: întîi pregăteşte un hîrdău de lemn,
pătrat, şi sapă dedesubtul acestuia o groapă de ce
mărime voieşti; apoi pune varul în hîrdău, toar-
nă-i deasupra apă cît să-l cuprindă şi amestecă-1
sîrguincios cu hîrleţul pînă ce se va topi; atunci
rămîne-vor numai pietrele; punînd apoi pe gura
neacoperită a hîrdăului un paner, laptele de var
se va scurge prin paner iar pietrele vor rămînea;

1 fondul, pentru a da proplasma.

2 probabil aţa, firul care uneşte perii în mănunchi. 82
 laptele astfel scurs în gaură lasă-1 să se închege
bine, pînă ce-1 vei putea culege cu lopăţica.
55. Cum faci tencuiala* cu paie. — Pune în-
tr-un hîrdău var alifios, iar de ai paie subţiri, dar
nu mărunte ca praful, ci mijlocii, ia hîrleţul şi
mestecă-le împreună cu varul; iar de e prea gros,
mai toarnă apă pînă ce-1 nimereşti aşa cît să poată
fi lucrat, şi lasă-1 vreme de două-trei zile la dos­
pit; apoi poţi tencui.
56. Cum faci tencuiala* cu cîlţi. — Adună par­
tea cea mai bună din varul strecurat şi aşează-1
într-un hîrdău mai mic, şi aflînd tu cîiţi din cei
zdrobiţi şi fără multe tulpini de in, răsuceşte-ri şi
îndoaie-i în mai multe rînduri, pînă ce vor fi cît
o sfoară groasă, şi taie-i pe un lemn în bucăţi cît
mai mărunte şi grămădeşte-i ca să se afîne, iar
tulpinile de in să cadă jos; iar după ce vei fi adu­
nat cîlţii într-un ciur, cerne-i uşor deasupra unui
hîrdău şi amestecă-i cu lopta şi mistria. Şi fă
iarăşi ca mai înainte, de cinci ori şase dăţi, pînă
ce varul se va răci1 atît cît să nu se crape pe zid,
şi lasă-1 la dospit ca acel dinainte. Astfel se face
tencuiala cu cîlţi, de se cheamă şi „opsis"12.
57. Cum trebuie sa tencuieşti un zid. — Cînd
ai de zugrăvit o biserică, mai întîi va să zugră­
veşti locurile de sus şi abia apoi pe cele de jos.
De aceea, pregăteşte-ţi mai întîi scara; după
aceasta toarnă niscai apă într-o oală descoperită,
şi, aruncînd-o apoi cu o lingură, stropeşte zidul;
ci dacă zidul e făcut din humă cu pămînt, răzuie
lutul cît vei putea cu mistria (căci de lucrezi la
o turlă, tencuiala va cădea) şi udă-1 iarăşi cu apă
şi tencuieşte-1; dacă, însă, zidul e din cărămidă,
udă-1 de cinci-şase ori şi pune tencuiala groasă fie
chiar şi de două degete şi mai mult ca să ţină
umezeala într-aşa încît să poţi lucra; iar de zidul
este din piatră, udă-1 o singură dată ori poate de
două ori, şi pune tencuială mai puţină, căci pia­
tra păstrează îndelung umezeala şi nu se usucă; iar

1 se va închega, lega, zvînta sau covăsi.

2 stratul ultim pe care, ud sau uscat, urmează să
83 se picteze.
pe vreme de iarna, tencuieşte seara şi dimineaţa
în zori pregăteşte varul cu cîlţi, ca să ţină, însă
vremea cea bună o ai vara; şi punînd varul cu
cîlţi, netezeşte-1 cu mistria şi lasă-1 o vreme să
se zvînte, apoi desenează.
58. Cum trebuie să desenezi ţi să zugrăveşti pe
zid. — Cînd ai de desenat pe un zid, netezeşte
mai întîi locul; apoi prinde la un compas de fier
un braţ de lemn deoparte şi altul de cealaltă, fă-
cîndu-1 cît pofteşti de mare, şi în capătul unuia
prinde o pensulă, iar cu aceasta vei lua vopseaua,
vei însemna măsurile şi vei desena nimbul; iar
pentru însemnarea măsurilor, ia niscai ocru şi
mai întîi desenează cu pensula udă; apoi treci
iarăşi cu ocru*, iar dacă desenul nu-ţi pare potri­
vit, treci cu un alb puternic şi desenează asemenea
şi nimbul şi lustruieşte bine cîmpul din jurul chi­
pului şi pune îndată negrul; apoi netezeşte veş-
mîntul şi dă-i proplasma*. Dar aibi grijă să ispră­
veşti într-o oră cel mult tot ceea ce ai netezit,
căci de zăboveşti, se leagă pojghiţă1, iar vopselele
nu se vor mai prinde şi curînd vor cădea; aşadar,
de zăboveşti, socoate că vopseaua nu se soarbe;
atunci bate zidul12 cu mistria într-acel loc şi pune
apoi vopseaua, care astfel nu va cădea. Asemenea,
netezeşte şi chipul şi desenează-i toate liniile ce-i
dau formă cu mistria ori cu o pietricică ori cu un
os, ce avea-vei pregătite în chip de cuţit. Cres­
tează3 cu el şi veşmintele, desenează faţa sfîntu-
lui, zugrăveşte carnea, iar de vei zăbovi şi se leagă
pojghiţă, fă cum te-am învăţat.
59. Cum pregăteşti ceruza* pentru ziduri*. —
Ia var dintr-o groapă de var veche şi încearcă-1
astfel: pune-1 pe limbă, iar de nu e nici amar nici
acru, ci este ca şi pămîntul, atunci e bun; ia-1 pe
acesta, macină-1 şi atunci dobîndeşti o ceruză

1 se formează pelicula de carbonat de calciu cris­

talizat, pe care nu mai „prind11 pigmenţii suprapuşi
cu liant de apă.
2 bate zidul, adică sfărîmă pojghiţa pentru ca să
se asigure formarea peliculei protectoare, peste pig­
menţi.
3 desenează prin zgîrierea tencuielii. 64
 bună pentru ziduri. Dar de nu vei afla dintr-a-
cesta, scoate varul din vechile tencuieli ale unor
zugrăveli de demult şi, răzuindu-i bine culorile,
macină puţin pe lespede varul astfel uscat; gune-l
apoi într-o oală şi umple-o pe aceasta cu apa ce o
laşi să se liniştească; strecoar-o apoi o dată ori
de două ori, pînă ce, laolaltă cu apa şi cu cîlţii,
ieşi-vor afară toate paiele; apoi macină-1 bine şi
avea-vei o ceruză bună. Dacă nici din aceasta nu
găseşti, iată ce faci. Ia puţin var din cel cu care
lucrezi şi lasă-1 la soare să se usuce; arde-1 pe
urmă vreme îndelungată în cuptor ori pe foc; ma­
cină-1 apoi şi purcede la treabă. însă încearcă-1
mai înainte pe limbă, iar de-i amar ori acru, ca
acela de tencuit, leapădă-1, căci prinde pojghiţă
şi nu se lasă lucrat, dar de nu e amar, ci e întoc­
mai ca pămîntul, lucrează fără a şovăi.
60. Despre făurirea proplasmei* pentru zid. —
Ia . . . . dramuri de „plaka“* v erd e,............ dra­
muri de ocru gros, . . . . . dramuri de ceruză de
zid*............ dramuri de negru şi frămîntă-le bine,
apoi dă proplasma pe părţile ce le voieşti de cu­
loarea cărnii.
61. Despre desenul sprîncenelor şi al tuturor
celorlalte părţi ce se fac de culoarea cărnii. — Ia
pămînt de umbra ori negru şi tot atîta negru tare
şi amestecă-le; desenează apoi ochii, nasurile, mîi-
nile şi picioarele iar pe părţile ce ies mai în afară
pune numai umbră ori negru; pe luminile ochilor
pune un negru subţire, ce-1 dobîndeşti din funin­
gine de lemn de brad, căci de pui din acel negru
ce-1 foloseşti la veşminte şi la cîmpul zugrăvelii,
iese1.
62. Cînd trebuie pregătite culoarea cărnii* şi
glycasmul* pentru zid. — Pune . . . . dramuri
de ceruză pentru zid* şi . . . . dramuri de ocru*
de Thasos şi . . . . dramuri de bol*; fărîmă-le cu
grijă pe o lespede; avea-vei astfel o frumoasă cu­
loare de carne; luînd apoi puţină culoare dintr-a-
ceasta şi amestecînd-o cu proplasm ai glycasmul.
85 1 se decolorează.
 63. Cum trebuie sa zugrăveşti culoarea cărnii*
pe zid. — Iei glycasm* şi, asemenea cum ai făcut
pe icoane, întinzi proplasma* pe chipurile de pe
zid; daci ai grabă, mai întîi faci carnea de pe
părţile mai mari cu culoare pentru carne* iar păr­
ţile mai mărunte, slăbeşte-le cu culoare pentru
carne amestecată cu glycasm şi astfel mîntui mai
degrabă.
64. Cum trebuie pus roşul. — Fă gurile celor
tineri cu bol* curat, dar roşeaţa dă-o cu gingăşie,
amestecînd bolul cu culoare de carne; asemenea
pentru buze; pentru umbrele mîinilor şi ale altor
mădulare, foloseşte-te de bolul cel mai subţire;
aşijderea pentru gurile bătrînilor; pletele şi băr­
bile fă-le cum te-am învăţat pentru icoane.
65. Cum faci luminile pe zid cu „lazur“. —
Pune „lazur“-ul pe lespede, mai pune şi puţin in­
digo din cel numit „xinti"1, căci pe zid „Iazur“-ul
mucegăieşte; şi cît „lazur“ ai pus, într-atît pune
şi ceruză de zid*, apoi macină-le bine şi adună-le
într-un blid şi întinde mai întîi proplasma cu ulei
de in din cel întunecat şi desenează cu negru şi
dă luminile cu „lazur“, iar luminile va să le dai
şi peste pămîntul de umbra şi peste negrul tare.
66 . Care vopsele sînt nimerite pentru zid şi
care ba. — Ceruza* de icoane, „cinghiarul"*, „la-
zur“-ul, lustrul* şi arsenicul nu se folosesc pentru
zid; celelalte, însă, toate. în privinţa chinovaru-
lui* cuvine-se să afli că, de voieşti a zugrăvi în
afara bisericii în loc bătut de vînt, leapădă-te cu
totul de el căci se înnegreşte, iar albul trebuie să-l
pui tare; dacă însă ai a zugrăvi înlătuntru, pune
ceruză de zid* şi ocru de Constantinopol, dar nu
mult, şi astfel nu se înnegreşte.
67. Cum scoţi nimbul mai în afară de zid. —
După ce vei fi desenat sfîntul, trage nimbul cu
compasul; pune apoi var cu cîlţi şi înalţă- 1; nu­
mai să fii cu băgare de seamă să nu acoperi ple­
tele sfîntului; lipeşte apoi foiţe aurite peste tot ce
ai înălţat, într-aşa fel încît varul să nu se mai
1 xinti — hinti, indih — transformări ale cuvîntu-
lui indigo; aici pleonasm. 86
 zărească deloc şi mai treci o dată cu compasul
deasupra foiţelor ca să întăreşti nimbul; luînd
apoi lemnul pe care l-ai sculptat, umblă cu grijă
pe urma compasului; şi punînd teascul1, bate-1 cu
ciocanul să se întipărească, apoi roteşte-1 în jurul
nimbului; după aceasta, scoţînd foiţele, netezeşte
varul dimprejur cu mistria şi împresoară-1 cu
ceruză şi oţet şi lasă-1 să se usuce bine, într-atît
încît să poţi pune aurul cu murdent*.
68 . Cum pui „lazor“-ul pe zid. — Adună tă-
rîţă, spal-o şi strecoar-o, iar apa ce va curge prin
ciur las-o să se aşeze şi vărsînd-o pînă ce rămîne
drojdia, pune-o la fiert; după ce va fi clocotit,
amestec-o împreună cu „lazur“-ul şi aşterne-o pe
zid. Spun unii meşteri că apa de-o folosesc sa
spele tărîţa o aruncă şi că pun altă apă să fiarbă
cu tărîţa, lăsînd-o îndelung; apoi o strecoară şi
astfel apa se face — spun aceia — clei din cel
bun. Tu, de vrei să încerci, încearcă, dar fii cu
băgare de seamă cînd aşterni „lazur"-ul, căci zidul
va să fie foarte uscat.*
69. Cum pregăteşti murdentul* pentru auri-
turi. — Ia treizeci de dramuri de „souligheni“1 2,
trei dramuri de ocru* mărunt, cinci dramuri de lut
ars, un dram de „cinghiar"* şi tot atîta ceruză*.
Toate acestea, bine uscate, macină-le vîrtos pe o
lespede fără alt adaos; culege-le apoi pe o piatră
şi pune-le într-o hîrtie, iar cînd vei voi să aureşti,
pune într-o farfurioară cît îţi va folosi; ori, dacă
pofteşti, pune numai „soulighcni" uscat şi măci­
nat; fierbe apoi bezir pînă ce se leagă şi se face
ca mierea; pune atîta bezir fiert cît pui vopsea, şi
amestecă-le bine cu un băţ ori cu degetul pînă ce
se contopesc; întinde apoi nimburile sfinţilor pe zid
şi aureşte. Aşijderea, orice alt lucru voieşti a-1
auri, de e piele tăbăcită ori sticlă ori marmură,
fie pe dinlăuntru, fie pe dinafară, unge-le mai
întîi cu murdent* şi doar apoi aureşte-le. Cînd
voieşti a auri calcarul, îmbibă-1 o dată la aer cu

1 teascul = lemnul pe care-s reliefate ornamentele

ce urmează a fi imprimate pe nimb.
2 „souligheni11: nu ştim la ce material se referă
87 Dionisie; probabil este un pigment.
ulei de in şi lasă-1 să se usuce vreme de trei zile;
apoi întinde-1 la un loc cu murdent, lasă-1 să se
usuce şi aureşte deasupra. Astfel faci dacă zugră­
veala e pe afară; dacă, însă, e pe dinlăuntru, au­
reşte cu clei. Asemenea fă şi cu fierul, cu arama şi
plumbul; pînza îmbib-o întîi cu clei în acele lo­
curi unde va trebui să cadă aurul; apoi întinde
murdent, aureşte şi va izbuti. Dar îngrijeşte să
nu faci prea mult murdent, căci a doua zi vedea-
vei că se încheagă şi nu te mai lasă să lucrezi.
70. Cum pui aurul pe zid, pe nimburi sau unde
voie^ti. — După ce-ai isprăvit zugrăveala, las-o
să se usuce cum trebuie; pregăteşte apoi murdent'
cît să nu-ţi lipsească şi unge nimbul sfinţilor; ase­
menea şi stelele. Dar fii cu băgare de seamă şi fă
stelele înainte de a pune „lazur“*-ul, căci, de le
pui în urma acestuia, dăinuie cîtva timp, dar apoi
cad. Cînd vei face stelele sau orice alt lucru, la-
să-le o vreme să se usuce, apoi încearcă astfel.
Apropie degetul, iar de se lipeşte, şi tragîndu-1 tu
îndărăt, nu scoate şi murdentul, înseamnă că s-a
uscat; atunci taie foaia de aur cu foarfecele într-a-
tîtea bucăţi cîte socoţi de trebuinţă; ridicînd apoi
aurul cu toată hîrtia, aşterne-1 la locul său, dar cu
mare grijă să nu se strîmbe, şi, apăsînd îndemîna-
tic şi gingaş hîrtia cu degetele, într-aşa chip încît
aurul să se lipească, scoate hîrtia şi curăţă aurul
cu lăbuţa de iepure, iar de afla-vei vreo gaură,
cu lăbuţa de iepure ia aur şi pune-1 acolo, iar el
se va prinde şi va arăta frumos. Astfel aureşte
orice îţi va plăcea, stele ori fîşii de aur; iar dacă
pensula nu alunecă, cînd vei unge pe zid aurul
împreună cu murdentul*, pune-i puţină păcură şi
atunci vedea-vei că alunecă şi zugrăveala se ispră­
veşte. Mai află, însă, că şi pe zid se pot face lino-
copii* cu usturoi1, ca şi pentru icoane, dar într-un
loc ce nu e jilav, ci descoperit şi în bătaia vîntu-
lui; dacă, însă, locul e jilav şi închis, şi nici vînt
nu bate, fii cu băgare de seamă să nu pui nici-
cînd pe zid linocopii, căci mucezesc şi se strică,

1 pleonasm în text. 88
 pentru că numai cu murdent* le poţi pune şi doar
cum te-am povăţuit.
71. Cum trebuie cireaşă, o icoană veche şi stri­
cată. — Cînd voieşti a drege o icoană veche şi
stricată, iată ce ai a face. De e putregăită şi roasă
de carii din dos1, atunci curăţă mai întîi cu mi­
gală putregaiul şi alungă praful; apoi umezeşte-o
cu clei pînă ce vedea-vei că lemnul se pătrunde
bine, şi scoate-o la soare să se usuce; bagă numai
de seamă ca cleiul să nu răzbată în faţă căci va
vătăma zugrăveala. După aceasta, ia niscai ru­
meguş de lemn, amestecă-1 cu clei şi umple găurile;
iar cînd se usucă, ghipsuieşte-o ori lipeşte-i din­
dărăt o pînză şi astfel o întăreşti. Dacă, însă,
dinainte afli vătămat cîmpul icoanei, dar nu şi
chipul sfîntului, atunci răzuie mai întîi stricăciu­
nea şi scoate tot ghipsul* cel vechi afară; apoi
umezeşte icoana cu clei, cum am zis mai înainte,
şi adaugă rumeguş de lemn; apoi ghipsuieşte-o*,
dăi aurul şi vopselele, drege-o, dă-o cu vernichiu
şi astfel fi-va ca nouă.*
72. învăţătura cca mai lămurită despre scrierea
cu aur. — După ce vei fi luat aur curat, adică un
ban de aur, punîndu -1 tu într-o topitoare dim­
preună cu argint viu şi ţipirig, aşează vasul între
cărbuni aprinşi, aproape cît să nu iasă afară, apoi
suflă peste aceştia, pînă se va încinge la roşu, iar
tu vedea-vei argintul viu că fumegă şi sfîrîie.
Cînd acest fum se va fi spulberat, înseamnă că
aurul s-a topit, iar argintul viu, arzînd pînă la
capăt, a pierit în aer; scoate atunci vasul degrabă,
pentru ca aurul, zăbovind pe foc să nu fiarbă şi
să nu se întărească iarăşi ca dintru început. Iar
cînd vei afla vasul rece, scoate aurul şi îmbogă-
ţeşte-1 cu pucioasă curată ce va să fie de două
ori mai multă ca aurul, pisează-le pe amîndouă
laolaltă pe o lespede de porfir, iar pisălogul tot
din porfir va să fie. După ce le vei fi pisat cu pu­
tere şi îndestul, culege-le cu grijă şi iarăşi pune-le
într-un vas de călire mai mare şi încălzeşte-le la
foc, cum ai făcut mai înainte, arzînd aurul cu

89 1 suportul de lemn al icoanei.

pucioasa pînă ce aceasta se va risipi dimpreună
cu fumul; atunci, scoţîndu-1 din vas şi de pe foc,
deşeartl-1 pe aceeaşi lespede şi pisează-1 cu migală
şi îndestul, pînă ce-1 vei face ca şi nisipul. Dar
în această fărîmare adaugă şi puţină apă cu sare
din cea mai măruntă şi mai curată şi astfel, cînd
vei fi isprăvit fărîmarea, culege-1 iarăşi cu grijă
şi pune-1 într-un blid ce înainte îl vei fi spălat în­
delung şi într-atît cît să nu mai aibă nici o necu­
răţenie; iar apoi, deşertîndu-1 într-o scoică, ia-1
şi lucrează ce-ţi va plăcea.
 CARTEA A DOUA

Cum se înfăţişează minunile

din Vechiul Testament1

1 . — Despre cele nouă cete îngereşti. — Cetele

îngereşti, cele după Sfîntul Dionisie Areopagitul,
sînt nouă la număr*şi se împart în trei cinuri:
Cinul dintîi: Tronurile, Heruvimii şi Serafimii.
Tronurile se înfăţişează asemenea unor roţi de
foc, ce au împrejur aripi, iar în mijlocul aripilor
au ochi, iar aceste roţi se împletesc între ele aşa
încît alcătuiesc laolaltă un soi de jilţ domnesc.
Heruvimii se înfăţişează cu un singur cap şi cu
două aripi; Serafimii, însă, cu şase aripi: cu două
acoperindu-şi chipurile, cu alte două picioarele,
iar cu cele două de pe urmă zboară, ţinînd în
mînă ripide cu slovele acestea: „Sfînt, Sfînt,
Sfînt". Astfel văzutu-i-a proorocul Isaia (6 , 1—3).
Tetramorful se înfăţişează astfel. Are şase aripi
şi un nimb în jurul capului ce poartă chip înge­
resc; dinaintea pieptului ţine în mîini Evanghelia;
între cele două aripi, cele ce sînt deasupra capu­
lui, stă un vultur, alături, în aripa din dreapta,
un leu, iar în cea stîngă un bou; privesc în sus şi

1 Pentru toate numele proprii şi citatele din Bi­

blie s-a folosit ediţia din 19G8, Bucureşti, Institutul
Biblic şi de Misiune ortodoxă al Bisericii Ortodoxe
91 Române. (N. Tr.).
sprijină cu picioarele Evangheliile. Aşa văzutu-i-a
proorocul Iezechil (1, 5—13).
Al doilea cin se numeşte al îngerilor diaconi, şi
are trei cete: Domniile, Puterile, Stăpîniile. Aceş­
tia sînt înveşmîntaţi în stihare pînă la tălpi şi
orare ţesute cu verde şi aur; asemenea, ţin în
mîna dreaptă vergi aurite, iar în cea stingă astă
pecete: X. Cel de al treilea cin: începătoriile, Ar­
hanghelii, îngerii. Acestea se înfăţişează în veş­
minte ostăşeşti cu cingători de aur şi ţinînd în
mîini lănci ce au pe ele securi iar în vîrf ascuţiş
de suliţă.
2 . Căderea lui Lucifer1. — Cerul şi Hristos şe-
zînd ca un împărat pe tronul său, ţinînd în mînă
Evanghelia, ce grăieşte: „Am văzut pe satana ca
un fulger căzînd din cer" (Luca 10 , 18); şi cetele
îngereşti stîndu-i împrejur cu teamă; şi Mihail
ce stă în mijlocul lor în picioare, arătîndu -1 pe
Hristos celorlalte cete, zice pe un sul desfăşurat:
„Să stăm bine, să stăm cu frică şi Domnului Dum­
nezeului nostru să ne închinăm". Dedesubtul lor
munţi, iar în mijlocul lor o prăpastie mare şi dea­
supra ei slovele: „Iadul". Şi ceata lui Lucifer pră-
buşindu-se din cer. Şi cît mai sus cu putinţă, în­
geri strălucitori căzînd, iar mai jos, alţi îngeri mai
întunecaţi şi mai jos alţii încă şi mai întunecaţi şi
iarăşi alţii mai jos, jumătate îngeri şi jumătate
diavoli, iar alţii diavoli pe de-antregul, negri şi
întunecaţi; şi mai jos ca toţi, în mijlocul Iadului,
Satana, diavolul cel mai negru şi mai înfricoşă­
tor dintre toţi zăcînd pe brînci şi privind spre
înalturi. (Isaia, 14, 12).
3. Facerea lui Adam. — Adam, tînăr şi fără
barbă, stă în picioare gol, iar dinaintea lui, în

1 Episodul căderii lui Lucifer nu se găseşte în

Biblie. Aluzii însă la această temă se află în epistola
sobornicească a sfîntului apostol Iuda şi în Epistola
a Il-a a apostolului Petru. Pe această bază s-a format
probabil legenda căderii îngerilor care are o mare
răspîndire în hronografele bizantine. El pătrunde apoi
în cazanii şi în alte texte religioase, devenind extrem
de popular în ţările ortodoxe. (V.I.St.). 92
 multă strălucire, Tatăl cel fără de început1 ce cu
stînga îl ţine de mînă iar cu dreapta îl binccuvîn-
tează; în juru-le munţi cu copaci şi felurite li­
ghioane, iar sus, cerul cu soarele şi luna (Facerea
2, 7—8).
4. Adam punînd nume tuturor lighioanelor. —
Raiul cu feluriţi copaci şi multe flori, iar Adam
şezînd în mijloc şi ţinînd una din mîini întinsă,
iar alta pe genunchi, şi dinaintea lui toate fiarele
şi toate lighioanele privindu-1. (Facerea 2, 19—20).
5. Facerea Evei. — Raiul, ca mai înainte, şi
Adam despuiat, ce doarme sprijinindu-se pe mînă,
iar dintre coastele lui ivindu-se Eva cu mîinile
ridicate la cer; iar sus, în strălucire, Tatăl ceresc,
ce cu stînga o ţine iar cu dreapta o binecuvîn-
tează (Facerea 2 , 21—24).
6 . Căderea în păcat. — Raiul, ca mai înainte,
şi Adam cu Eva stînd în picioare, goi; dinaintea
lor un copac mare asemenea unui smochin cu
roade şi, încolăcit în.juru-i, şarpele ce-şi ţine capul
aproape de urechea Evei; iar Eva mănîncă o parte
din rod ce-o ţine într-o mînă iar cu cealaltă îi
întinde alta lui Adam, care o ia. (Facerea 3, 6 ).
7. Izgonirea din Rai. — Raiul, ca mai înainte,
şi Adam cu Eva goi, strîngînd în jurul pîntecu-
lui frunze de smochin şi fugind, iar cu ochii că-
tînd îndărăt; un înger de foc, ţinînd în mînă sabie
de flacără, îi urmăreşte (Facerea 3, 7—24).
8. Tînguirea lui Adam şi a Evei. — Raiul în­
chis, iar dinaintea porţii sabia de flacără şi dina­
intea acesteia Adam şi Eva, şezînd şi piîngînd,
îşi smulg părul din cap, fiind pe jumătate goi
(Facerea 3, 24).
9. Adam lucrînd pămîntul. — Adam cu o sapă
lucrează pămîntul, iar Eva, dinaintea lui, cu furca
în mînă, toarce (Facerea 3, 17, 20 , 23).
10 . Naşterea lui Cain. — O peşteră, iar înlă-
untru Eva ce zace pe velinţe, iar Adam cu barba
1 Tatăl cel fără de început (sau Tatăl ceresc, Tatăl
veşnic, Cel vechi de zile): reprezentare iconografică
a lui Dumnezeu Tatăl (Daniel 7,9) în unele episoade
93 biblice: Facerea, Apocalipsa, etc.
întîia oară crescută, şezînd jos, îl ţine pe Cain
prunc, învelit în scutece (Facerea 4, 1).
11 . Naşterea lui Abel. — O peşteră şi Eva ză-
cînd pe velinţe, iar Adam îl spală pe Abel într-un
hîrdău în care Cain toarnă apă dintr-un ulcior
(Facerea 4, 2 ).
12. Cain lucrînd pămîntul. — Cain, tînăr şi
fără barbă pe un cîmp, ţinînd doi boi înjugaţi şi
plugul: cu o mînă sprijină plugul pe spinare, iar
cu cealaltă loveşte boii cu bîta; iar mai departe
iarăşi el, secerînd grîne (Facerea 4, 2 ).
13. Abel ducînd oile la păscut. — Abel, tînăr
şi fără barbă, în mînă cu un toiag, şi turma de
oi dinaintea sa (Facerea 4, 2 ).
14. Jertfa lui Cain şi Abel. — Un jertfelnic pe
care zace o oaie ce arde, iar văpaia jertfei suie
drept la cer şi cucernicul Abel dinaintea jertfel­
nicului, cu mîinile şi ochii înălţaţi spre cer; şi
alături, alt jertfelnic ce poartă snopi de grîu ars
şi dinaintea lui, Cain acoperindu-şi faţa cu mîi­
nile, dar văpaia jertfei se întoarnă roată spre
chipul lui (Facerea 4, 3—4).
15. Cain omorîndu-l pe Abel. — Mai mulţi
munţi şi Abel ce zace rănit în ţărînă iar Cain în
picioare deasupra lui ţinînd în mînă un cuţit (Fa­
cerea 4, 8 ).
16. Adam şi Eva jelindu-l pe Abel. — Abel
zace pe spate iar sîngele i se scurge din cap, iar
Adam, mai degrabă încărunţit, dimpreună cu Eva
îl jelesc, şi un înger ce-i grăieşte lui Adam pe un
sul: „Nu plînge, căci se va deştepta în ziua de
•«1
apoi
17. Noe primeşte poruncă de la Dumnezeu să
facă corabia. — Noe stînd în picioare priveşte
spre înalt, iar sus cerul şi o rază ce i se pogoară
deasupră-i şi înlăuntrul razei stă scris: „Fă-ţi o
corabie de lemn; şi iată eu voi aduce deasupra
pămîntului potop de apă" (Facerea, 6 , 13—14,
17).1

1 Episodul nu apare în biblie; este însă menţionat

de apocrifele vechiului Testament. (V.I.St.). 94
 18. Noe făurind corabia. — O corabie mare,
iar dinaintea ei Noe, ţinînd în mîini un vas cu
smoală, o smoleşte; iar din fiii lui unii călăfătu-
iesc, alţii cioplesc cu securea; iar înlăuntrul coră­
biei femei şi în afară bărbaţi, din care unii mă-
nîncă şi beau cu alte femei, şi unelte împrejuru-le,
iar alţii îşi rîd de bătrîn; şi fiare şi păsări şi fe­
lurite lighioane ce se îndreaptă spre corabie (Fa­
cerea 6 , 22, 7, 1—9).
19. Potopul. — Mare revărsare de ape şi mulţi
oameni înecaţi, iar din mijlocul apelor se ivesc
crestele munţilor şi pe un creştet de munte stă
corabia, iar Noe se arată la o fereastră, ţinînd în
mînă un porumbel (Facerea 8 , 8 ).
20. Jertfa lui Noe. — Munţii, şi deasupră-le
corabia din care ies fiare şi lighioane şi păsări,
iar afară un jertfelnic ce are deasupra oi şi alte
animale curate ori păsări, şi în juru-i Noe cu fiii
lui şi femeile acestora, cu mîinile ridicate spre cer
(Facerea 8 , 20).
2 1 . Noe sădind 'Oia. — Mai mulţi bărbaţi să-
pînd şi unul, cu sapa în mînă, face groapă în pă-
mînt, iar îndărătul lui Noe, ce într-o mînă ţine
lăstari de viţă, iar cu cealaltă îi sădeşte în pă-
mînt (Facerea 9, 20).
2 2 . Noe, îmbătîndu-se, se despoaie. — O casă
şi Noe şezînd şi ţinînd un ulcior, bea dintr-o cană;
şi mai departe iarăşi el, ce stă adormit şi despu­
iat pînă la brîu, iar cei doi fii ai săi, Sim şi Iafet,
se apropie de dînsul, mergînd îndărăt şi purtînd
pe umeri o haină; şi în spatete lor Flam, privin-
du-1 pe Noe, îl arată acestora (Facerea 9, 2 1 , 24).
23. Facerea turnului Babei. — O cetăţuie şi un
turn foarte înalt, iar deasupra lui oameni ce clă­
desc, unii cu ciocane mici, alţii cu felurite unelte;
alţii aducînd cărămizi, alţii apă, alţii var, şi alţii
încă mai coc cărămizi; şi deasupra turnului mul­
ţime de nori de unde se slobod limbi de foc ce-i
lovesc pe fiecare dintr-înşii. (Facerea 11 , 1 —8 ).
24. Avram primeşte poruncă de la Domnul
să iasă din pămîntul său. — Avram în picioare,
privind în înalt, iar deasupra lui cerul şi o rază
95 ce se pogoară asupră-i, iar înlăuntrul razei aceste
slove: „Ieşi din pămîntul tău, din neamul tău şi
din casa tatălui tău şi vino în pămîntul pe care
yi-1 voi arăta eu". (Facerea 12, 1).
25. Avram mergînd în Egipt. — Avram pe cal
şi Sara ce se află îndărătul lui, iar dinaintea lor
o cetate şi deasupra porţii oameni ce-i privesc.
(Facerea 12, 10—13).
26. Faraon, ce Luase pe Sara, femeia lui
Avram, e pedepsit de Dumnezeu. — Palate mari
şi Faraon adormit pe un pat de aur iar deasu-
pră-i un înger ce, ţinînd o sabie, îl ameninţă, în
vreme ce Sara se roagă într-un colţ (Facerea 12 ,
14—17).
27. Avram, după ce şi-a luat îndărăt femeia,
pe Sara, neatinsă de Faraon, merge în deşert. —
Palatul domnesc iar Faraon şezînd pe tron cu
soldaţi împrejur, iar dinaintea lui Avram ce o
ţine de mînă pe Sara pe care Faraon i-o arată cu
mîna; iar mai departe iarăşi Avram călare, şi
îndărătul lui Sara şi Lot şi oamenii lui ce pleacă
cu el şi oi şi alte dobitoace (Facerea 12 , 18—20).
28. Avram, ce a biruit pe regele Kedarlaomer
şi oamenii lui, îl slobozesc pe Lot. — Ostaşi fugă­
rind alţi ostaşi şi regi şi tăindu-i fărîme, iar în
mijlocul lor Avram înarmat, ce-1 ţine de mînă
pe Lot; iar îndărătul lor cai, oi şi vite (Facerea
14, 14—17).
29. Melhisedec ieşind înaintea lui Avram. —
Dreptul Melhisedec, cu veşmînt preoţesc, ţine o
tipsie cu trei pîini sfinţite şi un potir cu vin, iar
dinaintea lui Avram înarmat şi cu dînsul Lot şi
alţi oşteni şi cai şi oi şi vite (Facerea 14, 18—20).
30. Avraam^ primind pe cei trei îngeri1 2. —
Mai multe case şi, şezînd în jurul unei mese, trei
îngeri ce au dinainte-le într-un blid un cap de

1 In prima parte a vieţii numele lui este Avram,

apoi Dumnezeu i-1 schimbă în Avraam, care în­
seamnă: tată al unei mulţimi. (Facerea 17, 1—8)
(V.l.St.).
2 Ospeţia lui Avraam sau Filoxenia („iubirea de
străini11) a lui Avraam, temă iconografică cunoscută
şi sub denumirea de Cina la Mamvri; cei trei îngeri
reprezintă Sfînta Treime. 96
 viţel şi pîine şi alte blide cu bucate şi un ulcior cu
vin şi un pahar, iar la dreapta lor, Avraam ţinînd
în mînă un blid acoperit; la stînga Sara ce aduce
pe o tipsie o găină fiartă (Facerea 18, 1—15).
31. Pieirea Sodomei şi a Gomorei. — Mulţime
de nori iar deasupra lor trei îngeri ce privesc în
jos şi o limbă de foc slobozindu-se din nori; de­
desubt case stricate şi arse, iar printre case oa­
meni morţi; mai departe, pe un munte, Lot şi
cele două fiice ale lui fugind, iar femeia lui, în­
dărătul lor, albă ca sarea, privind în urmă (Face­
rea 19, 24—26).
32. Isaac adus spre jertfă. — Avraam pe un
munte, ţinîndu-1 pe Isaac, copilandru, legat pe un
jertfelnic cu lemne deasupra şi avînd în mînă un
cuţit, spre a-1 omorî, iar sus, un înger îi arată
berbecul încurcat cu coarnele în tufiş şi-i grăieşte
pe un sul: „Avraame, Avraame! Să nu-ţi ridic»
mîna asupra copilului"; iar la poalele muntelui do»
tineri căznindu-se să pună samarul pe un măgai
(Facerea 12, 9—19).*
33. Isaac binecuvântează pe Iacov. — O seama
de case şi Isaac foarte bătrîn zăcînd pe pat, iar
alături de el o masă cu bucate şi Iacov tînăr, în­
genuncheat dinaintea lui; şi el cu o mînă îl atinge
pe Iacov pe creştet iar cu cealaltă îl binecuvîn­
tează; mai departe, Isav pe munte, vînînd fiare
cu arcul (Facerea 27, 23, 29).
34. Scara lui Iacov. — Iacov cu barba dintîi,
adormit şi deasupră-i o scară ce se sprijină în cer,
iar îngerii Domnului suie şi coboară pe ea.
(Facerea 28, 12).
35. Visele preafrumosului losif. — Iosif, tî­
năr, fără barbă, zace adormit şi deasupră-i soa­
rele şi luna şi unsprezece stele, iar dinainte-i doi­
sprezece snopi, unul ce stă drept iar ceilalţi în
jurul acestuia puţin aplecaţi, ca şi cum i s-ar în­
china (Facerea 37, 9).
36. Iosif vindut de fraţii săi Ismaeliţilor. — O
groapă şi înlăuntrul ei Iosif, fără barbă, şi doi
fraţi ai săi, ţinîndu-1 de mîini, îl scot din groapă;
97 alături, alţi fraţi cu oi şi ismaeliţii cu cămile, nu-
mărind pe o piatră galbenii ce-i iau ceştilalţi (Fa­
cerea 37, 28).
37. Iosif, lepădînd haina, fuge de păcat. —
Palate şi, întinsă pe un pat, o femeie ce-1 ţine pe
Iosif de haină, dar Iosif fuge lăsînd haina în mîi-
nile ei (Facerea 39, 12—13).
38. Iosif, în temniţă, tălmăcind visele marelui
paharnic şi marelui pitar. — O temniţă, iar în
mijlocul ei Iosif şi doi bărbaţi în genunchi dinain­
tea lui, vorbind cu dînsul: unul ţine deasupra
capului o tipsie cu felurite bucate ce sînt ciugulite
de nişte păsări pogorîte asupră-i; celălalt ţine
într-o mînă un pahar, iar cu cealaltă stoarce în-
lăuntru struguri (Facerea 40, 9—19).
39. Iosif tălmăcind visul lui Faraon. — Mai
multe palate şi regele adormit pe un pat de aur,
iar în afara palatului munţi şi un rîu şi, păscînd
pe malul rîului, şapte vaci grase şi aurite şi alte
şapte negre şi slabe ce ies din rîu; iar alături, şapte
spice pline şi frumoase şi alte şapte, slabe şi goale;
iar mai departe, din nou regele stînd pe tron şi
Iosif dinainte-i zicînd pe un sul: „Cele şapte vaci
grase înseamnă şapte ani de belşug, iar cele şapte
vaci slabe, şapte ani de foamete" (Facerea 41, 26).
40. — Faraon punîndu-l pe Iosif mai mare
peste tot pămîntul Egiptului. — Faraon şezînd
pe tron şi avînd alături ostaşi iar dinainte-i pe
Iosif aşezat în trăsură de aur şi tras de doi cai;
în faţa trăsurii, un oştean suflînd în trîmbiţă şi
îndărăt mulţi oşteni cu lăncii şi mulţi alţii ce-1
urmează (Facerea 41, 39—45).
41. Iosif primind închinarea fraţilor săi. — Un
palat domnesc şi Iosif cu întîia barbă, aşezat pe
tron ca un rege, cu cei zece fraţi ai săi îngenun­
cheaţi dinainte-i; iar în jurul palatului dobitoace
împovărate de saci (Facerea 42, 6).
42. Iosif se face cunoscut fraţilor săi. — Un
palat domnesc şi înlăuntru Iosif ce-şi îmbrăţişează
fraţii, şi iarăşi frtiţii lui, în afara palatului, stînd
abătuţi şi împrejurul lor vite şi saci aruncaţi pe
jos şi oşteni ce-i deschid, iar un oştean scoate din
sacul lui Veniamin un potir de argint (Facerea
45, 1 - 3 ) . 98
 43. Iosif ieşind în întâmpinarea tatălui sau Ia-
cov şi a fraţilor săi. — O cetăţuie şi în afara ci
oaste, călăreţi şi dregători; şi dinainte-le, un cal
cu şa şi hăţuri de aur, ţinut de doi oşteni purtînd
podoabe de aur; şi în faţa acestora, Iosif în pi­
cioare, îmbrăţişîndu-1 pe tatăl său Iacov; iar în­
dărătul lui Iacov, fraţii săi şi vite împovărate şi
căruţe cu femei cu prunci în braţe (Facerea 46,
29).
44. Iacov binecuvîntează pe fiii lui Iosif. —
Iacov, şezînd pe un pat are dinaintea sa la dreapta
pe Manase iar la stînga pe Efraim; Iacov ţine mîi-
nile încrucişate peste creştetele lor, dreapta asu­
pra lui Efraim şi stînga asupra lui Manase, iar
Iosif stă îndărătul fiilor săi cu uimire (Facerea
48, 11—12).
45. Iacov binecuvîntează pe cei doisprezece fii
ai săi. — Iacov, şezînd pe un pat, cu mîinile în­
tinse binecuvîntează, iar fiii săi îngenunchează
dinainte-i (Facerea 42, 28).
46. Moise găsit de fiica lui Faraon într-un
coş. — Munţi şi un rîu în mijlocul lor, iar pe
malul rîului o lădiţă şi o prinţesă şezînd pe tron;
iar îndărătul ei, la stînga şi la dreapta, două fete
ducînd pînzeturi şi altă fată deschizînd lădiţa
dinaintea prinţesei şi scoţînd dinlăuntru un prunc.
(Ieşirea 2, 1—6).
47. Moise ducînd turma la păscut, vede tufişul
de flăcări. — Moise desfăcîndu-şi sandaua, iar în
juru-i oi şi dinainte-i un tufiş ce arde: pe o linie
ce porneşte din mijlocul tufişului, deasupra în cer,
Fecioara cu Pruncul; iar alături un înger ce-1 pri­
veşte pe Moise; de cealaltă parte a tufişului, ia­
răşi Moise ce stă drept în picioare, cu o mînă în­
tinsă, iar în cealaltă ţinînd un toiag (Ieşirea 3,
i-4 ) .
48. Moise dîndu-le evreilor vestea izbăvim lor.
— Moise în picioare şi Aaron alături de el iar
dinaintc-le mulţime de iudei ce i se închină (Ieşi­
rea 4, 28—31).
49. — Moise zicîndu-i lui Faraon să sloboadă
99 pe evrei. — Un palat domnesc şi Faraon aşezat
pe tronul său, iar dinaintea lui, Moise şi Aaron;
în faţa acestora, pe pămînt, un şarpe mare înghi­
ţind alţi şerpi mai mici; şi alţi oameni împrejur
cu cuşme şi turbane, ţinînd suluri. în afara pala­
tului, evrei, unii amestecînd lut cu paie, alţii pre­
gătind cărămizi, alţii arzîndu-le, în vreme ce
egiptenii îi lovesc (Ieşirea 5, 1—18).
50. Cele zece plăgi ale Egiptului. — Intîia plagă:
Aaron cu toiagul său prefăcînd rîurile şi apele
Egiptului în sînge. Rîuri şi izvoare de sînge iar
Moise drept în picioare şi, dinaintea lui, Aaron
ce-şi ţine toiagul deasupra rîului, iar egiptenii stau
înspăimîntaţi şi îndureraţi că nu pot bea (Ieşirea,
7, 10—21). A doua plagă: Aaron cu Moise, arun-
cînd toiagul în rîu şi scoţînd afară broaştele (8, 6).
A treia plagă: Aaron cu Moise, lovind pămîntul
cu toiagul, scoate dintr-însul ţînţarii (8, 17). A
patra plagă: mulţime de tăuni chinuindu-i pe egip­
teni (8, 24). A cincea plagă: Moarte mare în vite­
le egiptenilor (9, 6). A şasea plagă: Moise şi
Aaron, aruncînd spre cer, dinaintea lui Faraon,
cenuşă din cuptor, fac bube cu puroi pe trupurile
egiptenilor (9, 10). A şaptea plagă: Moise, cu mîna
întinsă spre cer, aduce grindină şi foc ce omoară
dobitoacele şi ierburile Egiptului (9, 25). A opta
plagă: Moise, cu toiagul întins spre cer, aduce
lăcustele (10, 13—15). A noua plagă: Moise, cu
mîna întinsă spre cer, pogoară întuneric asupra
pămîntului (10, 22). A zecea plagă: Un înger venit
din cer loveşte cu moarte pe întîii născuţi ai egip­
tenilor, de la om pînă la dobitoc (12, 29).
51. Moise prăznuind Paştele cu evreii. — O
casă şi înlăuntru-i o masă iar pe ea un miel fript
şi pîini mari şi în jurul ei Moise şi Aaron şi alţi
evrei în picioare: mănîncă şi sînt încălţaţi cu san­
dale^ iar în mînă ţin toiege (Ieşirea 12, 43 şi
următoarele).
52. Moise, trecîndu-i pe fiii lui Israel prin
Marea Roşie, îi îneacă pe egipteni. — Marea, iar
pe mal femei dănţuind şi mulţime de femei şi
bărbaţi evrei ce poartă în braţe şi în spinare
prunci; şi Moise lovind marea cu toiagul iar în
mijlocul mării oşteni, ivindu-se unii pînă la cingă- 100
toare, alţii doar cu capetele şi într-o parte un cal
iar de cealaltă un car (Ieşirea 14, 27—30).
53. Moise îndulcind apele amare. — Munţii şi
un şanţ cu apă şi Moise care aruncă toiagul în
apă; Or şi Aaron îi stau alături şi mulţime de
evrei îndărătul lor, iar unii dintr-înşii beau apă
(Ieşirea 15, 25).
54. Moise cu poporul său ajung în Elim, la cele
douăsprezece izvoare de apă şi şaptezeci de pomi
de finic. — Un munte din care ţîşnesc douăspre­
zece izvoare şi deasupra lui şaptezeci de pomi de
finic iar Moise cu mulţimea evreilor stau dinaintea
izvoarelor (Ieşirea 15, 27).
55. Moise pe munte, ridicînd mîinile, alungă
pe Amalec. — Moise pe un munte, şezînd pe o
piatră, iar de-a stînga şi de-a dreapta Or si Aaron
ce-i ţin mîinile ridicate; la poalele muntelui tînă-
rul Iosua Navi urmărindu-i cu evreii săi pe
străini, iar evreii îi nimicesc pe aceştia (Ieşirea
17, 9—13).
56. Moise primind legea. — Un munte înalt şi
pe creştetul lui, Moise, îngenuncheat, ţine tablele
de piatră, iar deasupra-i mulţime de nori şi o
nesfîrşită strălucire şi îngeri sunînd din trîmbiţă;
pe acelaşi munte, mai jos, iarăşi Moise sfărîmînd
tablele; iar la poalele muntelui evreii mîncînd şi
bînd şi dănţuind şi în mijlocul lor, în vîrful unei
coloane înalte, un viţel de aur, iar într-un colţ
ferit, Aaron stînd în picioare, plin de mîhnire
(Ieşirea, 32, 19).
57. Moise şi Aaron ţinînd sfînta slujbă în cor­
tul mărturiei. — Patru coloane de aur ce întind
un cort ţesut cu aur şi cu chipuri de îngeri înari­
paţi; dedesubtul lui, chivotul de aur, iar pe acesta
potirul de aur, sfeşnicul cu şapte braţe şi cinci
pîini; deasupră-le Fecioara cu Pruncul în mijlocul
cerului; de o parte a chivotului Moise ţinînd toia­
gul şi tablele, de cealaltă Aaron în veşminte preo­
ţeşti şi cu mitra pe cap, avînd într-o mînă o cădel­
niţă de aur iar în cealaltă toiagul pe care l-a făcut
să înmugurească; sub chivot cei doi fii ai săi
Nadab şi Abiud în veşminte preoţeşti şi cu cădel­
niţe, zăcînd morţi la pămînt; în afara cortului
mulţime de oameni şi un jertfelnic cu oi şi păsări
arse (Leviticul 9, 1—24, 10, 1).
58. Moise, cuprins de mînie, loveşte cu toiagul
în stîncă şi face să izvorască apă. — Moise stînd
drept în picioare, loveşte cu toiagul într-o stîncă
din care ţîşneşte apa; şi mai mulţi copii vin la apă
cu ulcele în vreme ce mulţime de evrei, femei şi
bărbaţi, stau în jurul lui Moise; iar pe stîncă şade
scris: „Apa gîlcevii“. (Numerii 20, 1—13).
59. Valaam, mergînd să-i blesteme pe evrei, este
împiedicat de înger. — Două vii împrejmuite iar
în mijlocul împrejmuirilor Valaam călare pe o
asină şi bătînd-o cu toiagul; dar asina, în genunchi,
ţine botul întors îndărăt spre Valaam; iar dina­
intea lui, în picioare, arhanghelul Mihail cu sabia
scoasă şi mai în spate dregătorii regelui, călări pe
caii lor, între doi munţi (Numerii 22, 23—35).
60. V a la a m , c h e m a t d e re g e le B a la c s ă -i b le s ­
te m e p e e v r e i, în lo c a -i b le s te m a , îi b in e c u v în -
te a z ă . — Moise laolaltă cu evreii se luptă împo­
triva moabiţilor iar pe un munte şapte jertfelnice
şi pe fiecare cîte un taur şi un berbec; iar alături
regele Balac împreună cu dregătorii săi şi Valaam
dinainte-le, privind în jos la evrei, îi binecuvîn-
tează şi zice pe un sul: „O stea răsare din Iacov;
un om se ridică din Israel ce va zdrobi căpeteniile
Moabului“ (Numerii, 24, 1—10, 17).
61. Moartea lui Moise. — Moise zăcînd mort
pe un munte cu diavolul încovoiat la picioarele
sale iar arhanghelul, stînd drept la căpătîiul lui,
întinde mîinile spre diavol şi-l ameninţă cu sabia
(Deuteronomul 34, 5).
62. Cei doisprezece preoţi ridicînd chivotul. —
Doisprezece preoţi ducînd pe umeri chivotul şi
aflîndu-se în mijlocul Iordanului, fără a se uda;
îndărătul lor o căruţă cu doi boi şi căruţaşul
mînîndu-i şi mulţime de norod condus de Iosua
Navi ce trece Iordanul (Iosua 3, 15—17).
63. Iosua Navi dinaintea căpeteniei oştirii Dom­
nului. — Arhanghelul Mihail în veşminte ostăşeşti
ţine în mînă o sabie, în vreme ce Iosua Navi,
aproape cărunt, îngenuncheat dinainte-i, îl priveşte
scoţîndu-şi încălţările din picioare (Iosua 5,13—15).
 64. îngerul Domnului, arătîndu-i-se lui Gbedeon
pe cînd secera, îl porneşte pe acesta împotriva
madianiţilor. — Un cîmp şi oameni ce seceră şi
un jertfelnic arzînd. Arhanghelul Mihail, ce ţine
în mînă un toiag, îl apropie de jertfelnic; dina-
inte-i, îngenuncheat, Ghedeon întinde mîinile spre
dînsul, iar pe aproape are o seceră (Judecătorii
6, 20—22).
65. Ghedeon, storcind lîna, scoate dintr-însa
atîta rouă cît să umple un vas. — Munţi şi o
curte iar în mijlocul acesteia Ghedeon ce se roagă,
iar dinaintea lui un caier peste care pogoară din
cer ploaie; şi iarăşi Ghedeon afară din curte, stor­
cind lîna într-un vas (Judecătorii 6, 38).
66. Manoe şi femeia sa, primind de la înger
vestea naşterii fiului lor Samson. — Manoe bătrîn
şi chel iar alături femeia lui, îngenuncheaţi lao­
laltă, cu mîinile şi cu ochii ridicaţi la cer iar dina­
intea lor un jertfelnic cu un ied arzînd şi arhan­
ghelul înălţîndu-se lj cer în mare strălucire (Jude­
cătorii 13, 2—25).
67. Samson omorînd leul. — Samson stînd
drept, loveşte cu un picior leul, iar cu mîinile îi
răsuceşte capul şi-l gîtuie (Judecătorii 14, 5—6).
68. Samson, legînd făclii aprinse de cozile a trei
sute de vulpi, dă foc la clăile filistenilor. — Clăi
de grîne şi butuci de viţă şi măslini şi cîmpuri
arzînd, iar printre ele vulpi ce au legate de cozi
făclii aprinse, iar Samson ţine o vulpe şi îi leagă
o făclie de coadă (Judecătorii 15, 4—6).
69. Samson cu o falcă de asin omoară o mie de
filisteni. — Samson ţinînd în mînă falca de jos a
unui asin, îi loveşte cu aceasta pe filisteni, iar
îndărătul lui mulţime de morţi (Judecătorii 15, 15).
70. Samson, scoţînd din ţîţîni porţile din Gaza,
le duce în vîrful muntelui. — O cetăţuie deschisă
şi fără porţi, iar Samson cu porţile în spinare
suind muntele (Judecătorii 16, 3).
71. Samson orbit de filisteni. — Samson ferecat
în lanţuri, iar dinainte-i filistenii ce-i scot ochii
şi Dalila, tîrfa, şezînd în picioare îndărătul lui, îl
103 priveşte (Judecătorii 16, 4—21).
 72. Satnson, apucînd doi stîlpi ai casei, o năruie
şi-i omoară pe filisteni — Case dărîmate şi mul­
ţime de oameni morţi iar în mijlocul lor Samson,
mort şi el, ţinînd în braţe doi stîlpi (Judecătorii
16, 26—30).
73. Satnuel la sfînta slujbă din lăcaşul Domnu­
lui. — O biserică şi un altar dinaintea căruia stă
Samuel, copil fraged, înveşmîntat preoţeşte, cu
cădelniţă cu tămîie în mînă: dinaintea lui preotul
Eli îl binecuvîntează iar maica sa, Ana, şi tatăl
său Elcana îl privesc (Cartea întîi a Regilor 3, 1).
74. Dumnezeu îi înfăţişează lui Samuel moartea
preotului Eli şi a fiilor săi.-— O biserică iar preo­
tul Eli, foarte bătrîn, stă adormit; şi alături de el
proorocul Samuel, copilandru, ţinîndu-1 de mînă
îi vorbeşte; şi iarăşi Samuel, într-altă parte, întins
pe un pat şi privind în sus, iar deasupră-i un înger
ce-1 binecuvîntează (Cartea întîi a Regilor 3, 10
şi ce urmează).
75. Moartea lui Eli şi a fiilor lui. — O cetăţuie
şi preotul Eli zăcînd răsturnat de pe scaunul său,
cu capul spart, în vreme ce dinainte-i un tînăr îl
priveşte cu mirare; în afara cetăţii evreii urmăriţi
de filisteni ce poartă cu dînşii chivotul legii iar
Ofni şi Finees, fiii lui Eli, îmbrăcaţi preoţeşte, zac
morţi la pămînt lîngă acesta (Cartea întîi a Regi­
lor 4, 11—19).
76. Filistenii chinuiţi în felurite chipuri din pri­
cina chivotului, îl întorc pe acesta evreilor. — Doi
boi trăgînd un car pe care se află chivotul iar
îndărăt, departe, filistenii petrecîndu-1 cu ochii;
iar dinaintea carului cîmpuri şi secerători şi preoţi
ce-i vin în întîmpinare (Cartea întîi a Regilor,
6, 11—13).
77. David uns rege de către Samuel. — David,
copfilandru, şi Samuel, bătrîn, ţinînd cornul cu mir
şi miruindu-1 pe frunte; iar îndărătul lui David,
tatăl său lesei, bătrîn şi acesta, şi cei şapte fraţi de
vîrste felurite, privindu-1 şi minunîndu-se (Cartea
întîi a Regilor 16,13).
78. David, cîntînd din harpă dinaintea lui Saul,
îl izbăveşte de duhul rău. — Bătrînul rege Saul
şezînd pe tron, cu mîinile întinse spre David, iar 104
 alături de el oşteni; dinainte-i David copil îi cîntă
din harpă (Cartea întîi a Regilor, 16, 23).
79. David omorînd pe Goliat. — David tînăr
şi fără barbă, avînd la cingătoare praştia iar pe
umăr o desagă, poartă în mîna stîngă o căpăţînă
iar în dreapta o sabie; veneticul Goliat zace la
pămînt dinaintea lui, fără cap şi îmbrăcat ostă­
şeşte; mai departe, evreii fugărindu-i pe filisteni şi
încă mai departe, fete dănţuind cu lăute şi chim­
vale (Cartea întîi a Regilor, 17, 49—54).
80. David cu tot poporul său aducînd chivotul
la Ierusalim. — Doi boi trăgînd un car pe care
se află chivotul în chip de lacră aurită cu doi
heruvimi de aur deasupra; dinaintea lui, David în
veşminte dalbe, cîntînd din lăută; iar în juru-i
preoţi, unii cu tobe, alţii cu lăute, alţii cu trîmbiţe;
lîngă chivot, Uza zăcînd mort; în spate mulţime
de norod urmîndu-i (Cartea doua a Regilor 6,
2—7)>
81. David, mustrat de Natan, se căieşte de pă­
cat. — Un palat domnesc cu un tron de aur şi
David în genunchi în faţa acestuia; iar proorocul
Natan, stînd drept dinainte-i, îi spune pe un sul:
„Ridice Domnul păcatul de deasupra ta“ ; iar ală­
turi de el un înger băgîndu-şi sabia în teacă.
82. David, numărînd poporul, îl mînie pe Dum­
nezeu ce trimite un înger să omoare şaptezeci de
mii de oameni. — O curte şi în mijlocul ei, înge­
rul cu mîna întinsă şi ţinînd o sabie, iar în jur
cîmpuri şi mulţime de oameni zăcînd morţi; la un
capăt al curţii un jertfelnic pe care ard fărîme
dintr-un plug împreună cu doi boi şi grîne, iar
David îngenuncheat dinaintea jertfelnicului, cu
faţa spre înger şi doi oşteni de cele două părţi ale
jertfelnicului şi proorocul Gad între David şi înger,
privind pe David şi arătîndu-i îngerul; iar lîngă
ei cetatea Ierusalimului (Cartea doua a Regilor 24,
15— 25 ).
83. Solomon uns rege. — David şezînd pe tron
iar dinainte-i Solomon, copilandru, uns din cornul
cu mir de către un preot; iar mai departe, iarăşi
Solomon călare pe un cal cu frîie de aur şi îndără-
105 tul lui preoţi şi mulţime de norod cu felurite mu-
zici; şi proorocul Natan dinaintea lui Solomon
(Cartea treia a Regilor 1, 39—43).
84. Solomon zideşte lăcaş Domnului. — O bise­
rică mare cu turle şi cîţiva bărbaţi zidind iar alţii
aducînd var, alţii spărgînd lemne şi pietre; şi
Solomon, cu o carte închisă în mînă, stă alături de
dregătorii şi oştenii săi (Cartea treia a Regilor 6,
2 şi ce urmează).
85. Solomon zidind lăcaş idolilor, femeile sale
se închină acestora. — Un templu cu idoli şi jert­
felnice şi femei ce se închină, iar Solomon stînd în
picioare în mijlocul lor (Cartea treia a Regilor,
11, 4 - 7 ) .
86. Ilie hrănit de corb. — O peşteră iar înlă-
untru proorocul Ilie, şezînd cu mîna sub bărbie
şi cotul rezemat pe genunchi, iar deasupra peşterii
un corb ce-1 priveşte şi-i aduce în cioc o pîine
(Cartea treia a Regilor 17, 6).
87. Ilie binecuvîntînd făina şi untdelemnul vă­
duvei. — O casă şi în ea o femeie cu două vase,
iar proorocul Ilie, în picioare dinaintea ei, le
binecuvîntează (Cartea treia a Regilor, 17, 14—16).
88. Ilie, înviind din morţi pe fiul văduvei. —
Altă casă, iar la catul de sus un pat şi, întins pe el,
un copil, iar proorocul Ilie, ţinîndu-1 de mînă, îi
suflă în gură; şi îndărătul lui o femeie (Cartea
treia a Regilor 17, 17—24).
89. Ahab venind în întîmpinarea lui Ilie. —
Munţii şi regele Ahab, bătrîn şezînd pe un cal cu
frîie din aur; îndărătul lui oşteni, iar dinainte-i
proorocul Ilie vorbindu-i (Cartea treia a Regilor
18, 16).
90. Ilie rugîndu-se, pogoară din cer foc să ardă
jertfele. — Proorocul Ilie în picioare cu mîinile
întinse la cer spune pe un sul: „Auzi-mă, Doamne,
auzi-mă acum cu foc“; iar dinainte-i un jertfelnic
şi peste acesta boi şi din cer pogorîndu-se foc ce
arde jertfelnicul şi mulţime de oameni zăcînd cu
faţa la pămînt (Cartea treia a Regilor 18, 36—39).
91. Ilie omorînd pe preoţii neruşinării. — Un
rîu şi pe malul său mai mulţi bărbaţi, legaţi, păziţi
de oşteni, iar proorocul Ilie, cu sabia în mînă, le
taie capetele (Cartea treia a Regilor 18, 40).
 92. Ilie, adormind sub copac, e deşteptat de un
înger ce-l hrăneşte. — Un copac mare şi dedesubt
proorocul Ilie dormind, iar la căpătîiul său o'pîine
şi un ulcior cu apă şi un înger ce-l atinge cu mîna
pe creştet (Cartea treia a Regilor 19, 5—8).
93. Ilie îl unge prooroc pe Elisei. — Un cîmp
şi oameni ce seamănă cu douăsprezece perechi de
boi şi Elisei, îngenuncheat, cu mantia lui Ilie în
mînă, în vreme ce acesta, aflîndu-se în picioare,
îl binecuvîntează; mai încolo, iarăşi Elisei, iar
dinaintea lui, jertfelnice şi pe ele boi şi pluguri
sfărîmate şi arse (Cartea treia a Regilor 19,
19—21).
94. Ilie pogoară din cer focul ce mistuie pe cele
două căpetenii de oşti. — Un munte înalt şi dea­
supra lui proorocul Ilie privind în jos, dar la poa­
lele muntelui mulţi oşteni omorîţi şi o văpaie ce
din cer coboară peste dînşii; iar mai departe, alţi
oşteni îngenuncheaţi cerînd îndurare (Cartea patra
a Regilor 1, 4—14).
95. Ilie lovind cu mantia apa Iordanului. —
Proorocul Ilie lovind cu mantia Iordanul şi Elisei
şezînd lîngă el, iar mai departe cincizeci de învă­
ţăcei ce-i privesc (Cartea patra a Regilor, 2, 5—8).
96. Ridicarea lui Ilie la cer. — Un car de foc
şi cai de foc, iar în car Ilie urcînd la cer; Elisei,
dedesubt, îl priveşte şi trage cu o mînă mantia ce
i-a căzut lui Ilie şi, ţinînd cu cealaltă un sul, zice:
„Părinte, părinte, carul lui Israel şi caii lui" (Car­
tea patra a Regilor, 2, 9—14).
97. Elisei, luînd mantia proorocului Ilie, loveşte
cu ea apele ce se trag în lături lăsîndu-l să treacă.
— Elisei, cu mantia lui Ilie înfăşurată vălătuc
într-o mînă, loveşte apa Iordanului, iar în vremea
asta în cealaltă mînă poartă un sul ce zice: „Unde
este Domnul Dumnezeul lui Ilie?“ (Cartea patra
a Regilor, 2, 14).
98. Elisei pune sare în apă, făcînd-o nevătămă­
toare. — Elisei, aruncînd sare în apele rîului,
spune pe un sul: „Aşa zice Domnul: Iată am făcut
apa aceasta sănătoasă", şi mulţime de oameni lîngă
dînsul, unii bînd din rîu (Cartea patra a Regilor
107 2, 19—21).
 99. Blestemîndu-i Elisei pe copii, ies din pădure
doi urşi ce-i sfîşie. — Copaci mari şi nenumăraţi
şi doi urşi ce sfîşie mulţi copii, iar dintre aceştia
unii se caţără în copaci, şi proorocul Elisei stă în
picioare şi-i priveşte cu chip mînios (Cartea patra
a Regilor 2, 23—25).
100. Elisei binecuvlntînd untdelemnul văduvei.
— Multe chiupuri şi o femeie, ţinînd în mînă o
ulcea, varsă untdelemn în chiupuri, iar Elisei stînd
în picioare le binecuvîntează în vreme ce doi tineri
vin aducînd alte chiupuri (Cartea patra a Regilor
4, 1 - 7 )'
101. Elisei înviind pruncul şunamitencei. —
Altă casă şi înlăuntru un pat, iar pe pat proorocul
Elisei îmbrăţişînd un prunc, cu ochii în ochii lui,
cu gura pe gura lui, cu palmele în palmele lui;
şi afară, o femeie care jeleşte (Cartea patra a Regi­
lor 4, 33—36).
102. Elisei poruncindu-i lui Neeman să se cu­
funde în Iordan, îl înnoieşte şi-l curăţeşte. —
Neeman gol, cufundîndu-se în apa Iordanului şi
afară din apă ostaşi cu care şi cai, iar veşmintele
sale aşternute pe malul Iordanului (Cartea patra
a Regilor 5, 14). . *
103. Elisei, blestemîndu-l pe Ghiezi, îl umple
de lepră. — Proorocul Elisei, stînd în picioare,
mîniat la faţă, îi zice lui Ghiezi pe un sul: „Să se
lipească lepra lui Neeman de tine şi de urmaşii tăi
în veci". Iar Ghiezi, plin de lepră, stă dinaintea
lui cu uimire (Cartea patra a Regilor, 5, 27).
104. în vreme ce Sennaherib luptă împotriva
Ierusalimului, din cer se pogoară un înger al Dom­
nului ce omoară o sută optzeci şi cinci de mii de
oameni. — O cetăţuie pe un munte iar la poalele
ei mulţime de ostaşi, unii zăcînd morţi, alţii căzînd
de pe cal, alţii fugind şi privind în urmă cu
spaimă; iar sus, deasupra norilor, arhanghelul în
mare strălucire, ţinînd în mîna dreaptă o sabie de
foc (Cartea patra a Regilor 19, 35).
105. Slava Domnului arătîndu-i-se proorocului
Isaia. — O casă iar înlăuntru multă strălucire şi
într-însa Hristos şezînd pe un tron falnic asemeni
unui împărat, binecuvîntează cu dreapta, iar cu 108
 stînga ţine un sul ce zice: „Pe cine îl vom trimite
şi cine va merge pentru Noi?“. Iar în juru-i capete
înaripate de serafimi zicînd, cu mare strigăt:
„Sfînt, sfînt, sfînt este Domnul Oştirilor, plin este
pămîntul de mărirea lui!" Iar la dreapta, proo­
rocul Isaia, plin de spaimă, spune pe un sul: „Vai
mie, că sînt pierdut! Sînt om cu buze spurcate şi
pe Domnul Dumnezeul Oştirilor l-am văzut cu
ochii mei". Iar dinainte-i un serafim avînd în
mîna sa dreaptă un cleşte cu un cărbune aprins pe
care, apropiindu-i-1 de gură, spune pe un sul: „Iată
s-a atins de buzele tale şi va şterge toate păcatele
şi fărădelegile tale le va curăţi". Şi iarăşi proo­
rocul Isaia, dinaintea lui Hristos, în stînga, stînd
drept şi cu teamă şi zicînd pe un sul desfăşurat:
„Iată-mă, trimite-mă pe mine" (Isaia 6, 1—9).
106. Isaia legat. — Proorocul Isaia legat de un
copac şi doi ostaşi ce-1 taie cu fierăstrăul; iar dina­
intea lui regele Manase şezînd pe tron; şi mulţi
evrei lîngă dînsul şi jdoli şi jertfelnice.
107. Prima luare a Ierusalimului; Ieremia arun­
cat în groapa cu noroi. — O groapă şi cîţiva evrei
ce-1 ţin pe prooroc de picioare şi-l aruncă cu capul
înainte în groapă (Ieremia 38, 4—6).
108. Ieremia scos din noroi de Ebed-Melec. —
O groapă şi proorocul Ieremia ivindu-se puţin şi
mai mulţi bărbaţi ce-1 scot afară cu o funie, în
vreme ce Ebed-Melec îl trage de mînă (Ieremia
38, 7—13).
109. A doua luare a Ierusalimului. — O cetate
dărîmată ce arde, şi în afara ei mulţime de ostaşi
ţinîndu-i înlănţuiţi pe iudei şi pe regele Sedechia;
iar proorocul Ieremia şi Baruh stînd în picioare
lîngă cetate se uită la dînşii si jelesc (Ieremia 39,
1 -5 ).
110. Daniel şi cei trei băieţi, mîncînd verdeţuri,
se fac mai frumoşi decît toţi ceilalţi tineri. — O
masă şi nişte tineri mîncînd carne şi bînd vin, iar
mai încolo Daniel şi cei trei băieţi mîncînd grîu
fiert şi verdeţuri; mai departe iarăşi un palat
domnesc şi regele Nabucodonosor şezînd pe un
109 tron înalt avînd alături pe paznicii săi, iar dinainte
pe cei trei băieţi, pe Daniel şi ceilalţi tineri şi un
dregător ce-i arată cu mina (Daniel, 1, 1—20).
111. Daniel izbăvind-o pe Susana. — Proorocul
Daniel, copilandru, stînd în picioare, iar dinaintea
lui, Susana cu mîinile legate la spate şi doi bătrîni
cu năframe pe cap şi cu veşminte largi ce i-o arată
lui Daniel, şi alături Ioachim, bărbatul ei, şi mul­
ţime de norod; mai departe iarăşi cei doi bătrîni
omorîţi cu pietre de norod (Daniel 13, 46—63)1.
112. Daniel tîlcuind întîiul vis al lui Nabuco-
donosor. — Un palat domnesc iar regele dormind
înlăuntru pe un pat de aur; în afara palatului un
munte iar la poalele lui un chip cu capul de aur,
pieptul şi braţele de argint, pîntecul şi coapsele de
aramă, pulpele de fier şi tălpile picioarelor o parte
de fier şi o parte de lut; iar din munte căzînd pe
creştetul lui o piatră. Şi iarăşi regele, şezînd pe
tron, şi Daniel stîndu-i dinainte şi arătîndu-i
chipul cu mîna (Daniel 2, 26—45).
113. Cei trei tineri care, neînchinîndu-se chipu­
lui, sînt aruncaţi în cuptorul de foc, primesc răco-
reală de la un înger. — Un cuptor încins şi în mij­
locul lui trei tineri înveşmîntaţi, cu ochii şi cu mîi­
nile spre cer: iar arhanghelul Mihail între dînşii; în
afara cuptorului ostaşi omorîţi de pîrjol şi chipul
aurit al regelui alături (Daniel 3, 10—23).
114. Daniel tîlcuind al doilea vis al lui Nabuco-
donosor. — Un copac înalt şi mare şi pe ramurile
sale felurite păsări, iar la rădăcină felurite lighioane
fugind şi un înger ce, cu o secure, îl doboară la pă-
mînt, iar regele dormind în palatul său pe un pat şi
iarăşi regele şezînd pe tron şi dinainte-i Daniel
arătîndu-i copacul (Daniel 4, 1—24).
115. Daniel tîlcuind scrierea minunată de pe
peretele palatului regelui Belşaţar. — Un palat
domnesc iar pe peretele său o mînă, ce se vede
doar pînă la încheietură, scriind aceste slove:

1 Episodul nu apare decît în apocrife (cartea lui

Daniel din Vechiul Testament are doar 12 părţi)
(V.I.St.). 110
 „Mane, Techel, Fares"1*1; iar regele stînd în picioare
plin de spaimă, iar dinainte-i Daniel ce-i arată
slovele; şi alţi ghicitori şi înţelepţi lîngă ei şi o
masă cu felurite bucate şi femei îndărătul acesteia
(Daniel 5, 1—31).
116. Vedenia proorocului Daniel. — O casă şi
Daniel adormit pe un pat; în afara casei marea,
iar în cele patru colţuri ale mării, cele patru vîn-
turi suflînd şi patru fiare ce urcă din m ar£ cea
dintîi, un leu cu aripi de vultur pe care şade încă­
lecat regele Babilonului, Nabucodonosor, ce ţine
în mînă un sceptru; cea de a doua, o ursoaică cu
trei coaste în dinţi iar în spinarea ei, regele per­
sanilor, Darius, purtînd o sabie goală; cea de a
treia, un leopard cu patru aripi şi patru capete şi
deasupra lui regele macedonenilor, Alexandru, cu
o suliţă în mînă; cea de a patra, o fiară asemenea
unui leu negru cu dinţi de fier şi cu zece coarne pe
cap, dintre care trei frînte, iar în mijlocul acestora
un corn mic crescînd dintre ele cu ochi şi gură de
om, şi deasupra fiarei, împăratul romanilor,
August, ţinînd în mînă un topaz; iar restul ca în
vedenia cea de a doua (Daniel 7, 1—27).
117. Daniel, dezvăluind înşelăciunea preoţilor,
dă foc la templu şi-l sfărîmă pe Bel. — Un templu
şi înlăuntru un idol mare, dinaintea căruia se află
o masă cu pîini şi multe bucate; iar înlăuntrul
templului regele lîngă uşă, cu străjile sale, iar
Daniel, ţinînd un ciur, presară cenuşă dinaintea
lui. Mai departe iarăşi Daniel punînd foc la
templu şi sfărîmînd idolul, în vreme ce oştenii îi
omoară pe preoţi şi pe femeile şi pruncii acestora
(Daniel 14, 14—22 [sau Istoria omorîrii balauru­
lui şi a sfărîmării lui Bel, 1, 14—22]).
118. Daniel omorînd balaurul. — O peşteră şi
în ea un balaur cu gura deschisă şi dinaintea lui
Daniel aruncîndu-i în gură pîini negre; iar regele
şi mulţime de oameni îndărătul lui (Daniel 14,
24—27 [Idem]).

1 Tălmăcirea cuvintelor făcută de către Daniel:

„numărat, cîntărit, împărţit", se referă la soarta hă-
111 răzită lui Belşaţar şi regatului său (Daniel 5, 1—31).
 119. Daniel in groapa leilor, hrănit de un înger
prin mijlocirea lui Avacum. — Daniel într-o
groapă întunecoasă, cu mîinile şi chipul ridicate
spre înalturi dar în jurul său şapte lei; deasupră-i
arhanghelul Mihail ţinîndu-1 pe proorocul Avacum
de părul capului; iar Avacum, ce duce un coş cu
pîine şi bucate, i le dă pe acestea lui Daniel (Daniel
14, 39—46 [idem]).
12®. lona, fugind din faţa lui Dumnezeu, e
aruncat în mare. — Marea cu furtună şi valuri
înalte, iar în mijlocul acestora o corabie şi corăbierii
ce-1 apucă pe lona şi-l aruncă în mare; şi dedesub­
tul corăbiei, un chit grozav prinzîndu-1 pe lona
în gură (lona 1, 1—16).
121. lona lepădat de chit pe ţărmul Ninivei. —
O cetate şi în josul ei marea; şi un chit mare din
gura căruia se sloboade pe ţărm lona ce ţine un
sul cu slovele: „Strigat-am către Domnul în strîm-
torarea mea" şi ce urmează. (lona 2, 1—11).
122. lona propovăduind la Ninive. — O cetate
mare şi mulţime de norod iar lona, ţinînd un sul,
grăieşte: „Trei zile mai sînt şi Ninive fi-va nimi­
cită"; dinaintea lui bărbaţi, femei şi copii, unii
plîngînd, alţii rugîndu-se; iar regele, zăcînd la
pămînt cu capul descoperit şi îmbrăcat într-un sac
de păr de cal, îşi smulge părul din cap; pe jos,
veşmintele domneşti şi coroana, iar îndărătul rege­
lui, un tron înalt şi falnic (lona 3, 3—10).
123. lona întristat din pricina vrejului. — Un
dovleac uscat pe un vrej uscat iar dedesubtul lui,
zăcînd sfîrşit, lona, ce ţine o mînă întinsă spre
cer iar în . cealaltă poartă un sul pe care scrie:
„M-am întristat pentru vrej, de moarte", iar dea­
supră-i cerul şi o rază ce se pogoară peste lona,
iar înlăuntrul razei slovele acestea: „Tu te-ai în­
tristat pentru vrej, dar eu cum să nu mă întristez
de cetatea cea mare a Ninivei?"; şi peste capul lui
lona soarele ce-1 dogoreşte cu arşiţa sa (lona 4,
7—11).
124. Iov, lipsit de fiii şi de bunurile lui, mul­
ţumeşte Domnului. — Un palat domnesc şi Iov
stînd în picioare lîngă tron şi, privind în sus, îşi
sfîşie veşmintele iar în jurul său trei oameni ce-i 112
 vorbesc; în afara palatului o casă dărîmată şi fe­
ciorii şi fetele sale omorîţi înlăuntru; mai departe
multe cîmpuri cu oi şi vite şi mai mulţi tîlhari ce-i
ucid pe păstori şi răpesc vitele; şi mai departe
iarăşi cămile şi cai şi alţi tîlhari omorîndu-i pe
păstori (Cartea lui Iov 1, 13—22).
125. Iov şezînd pe gunoi. — O cetate şi afară
Iov, lovit de bubă rea, zace pe gunoi; iar în juru-i
trei regi ce-i vorbesc şi femeia lui zicînd: „Laudă-1
pe Domnul şi mori"; iar Iov, privind-o cu mînie
îi spune: „Vorbeşti cum ar vorbi una din femeile
nebune! Dacă am primit de la Dumnezeu cele
bune, nu vom primi oare şi pe cele rele? Cum i-a
plăcut Domnului, aşa a fost. Numele Domnului fie
lăudat" (Cartea lui Iov 2, 7—10).
126. Pentru răbdarea lui, Iov primeşte îndoit de
la Domnul tot ce avusese. — Un templu şi un
jertfelnic pe care ard vite şi oi, şi dinaintea lui Iov,
în veşmînt scump, rugîndu-se; alături de el, femeia
sa cu cei şapte feciori şi cele trei fiice ale lui, în-
veşmîntaţi în aur; iar mai departe, pe munţi şi pe
cîmpie, mulţime de oi, de vite, cămile şi cai duşi la
păscut de păstori (Cartea lui Iov 42, 10—15)1.
127. Dreapta Iudita omorîndu-l pe Olofern.
— O cetate înaltă iar dedesubtul ei mulţime de
corturi şi oşteni adormiţi în ele. în mijloc, un cort
aurit, iar înlăuntru un pat de aur pe care zace
Olofern, cu capul retezat, şi înfăşurat într-o înve-
litoare ţesută cu aur; iar dreapta Iudita, îmbră­
cată în veşminte alese stă drept lîngă el, ţinînd
într-o mînă o sabie însîngerată iar cu cealaltă pune
capul în dăsaga ce i-o întinde roaba sa. Mai de­
parte, aceeaşi cetate iar pe zidurile ei oameni pur-
tînd stindarde şi înălţînd capul lui Olofern în vîr-
ful unei prăjini; iar în afara cetăţii, iudei ce-i ur­
măresc şi-i ucid pe filisteni (Cartea Iuditei 13, 14).
128. Sfinţii patriarhi după cartea neamurilor12.
Strămoşul Adam, bătrîn cu barbă albă şi plete.
Dreptul Abel, fiul lui Adam, tînăr fără barbă.

1 Indicaţia lipseşte în original.

113 2 De fapt, Cartea Facerii, cap. 5; 10; 11; 21; 25.
 Dreptul Set, fiul lui Adam, bătrîn cu barba
neagră pe dimprejur.
Dreptul Enos, fiul lui Set, bătrîn cu barbă des­
picată.
Dreptul Cainan, fiul lui Enos, bătrîn cu barbă
bogată.
Dreptul Maleleil, fiul lui Cainan, bătrîn şi ple­
şuv.
Dreptul Iared, fiul lui Maleleil, cu barba despi­
cată în trei.
Dreptul Enoh, fiul lui Iared, bătrîn cu barba
ascuţită.
Dreptul Matusalem, fiul lui Enoh, bătrîn şi ple­
şuv.
Dreptul Lameh, fiul lui Matusalem, bătrîn cu
barba rotundă.
Dreptul Noe, fiul lui Lameh, bătrîn cu barba
ascuţită şi plete lungi, purtînd corabia.
Dreptul Sim, fiul lui Noe, bătrîn cu barba des­
picată.
Dreptul Iafet, fiul lui Noe, bătrîn cu părul cîr-
lionţat şi cu barbă rotundă.
Dreptul Arfaxad, fiul lui Iafet1, bătrîn şi cu
barbă lungă.
Dreptul Cainan, fiul lui Arfaxad, bătrîn cu
barbă bogată şi neagră pe de margini.
Dreptul Sala, fiul lui Cainan, cu barba despi­
cată în cinci.
Dreptul Eber, fiul lui Sala, după care iudeii
căpătară şi numele de evrei, bătrîn pleşuv cu barbă
ascuţită.
Dreptul Peleg, fiul lui Eber, bătrîn şi pleşuv cu
barba ascuţită.
Dreptul Ragav, fiul lui Peleg, bătrîn cu barba
despicată.
Dreptul Serug, fiul lui Ragav, bătrîn cu barbă
bogată.
Dreptul Nahor, fiul lui Serug, bătrîn cu barba
despicată în trei.

1 Indicaţie greşită; Arfaxad este fiul lui Sim (Fa­

cerea 10). 114
 Dreptul Terah, fiul lui Nahor, bătrîn cu barbă
ascuţită.
Patriarhul Avraam, fiul lui Terah, bătrîn cu
plete lungi şi cu barba pînă la brîu.
Patriarhul Isaac, fiul lui Avraam, bătrîn cu
barba ascuţită şi cu plete.
Patriarhul Iacov, fiul lui Isaac, bătrîn cu barbă
lungă şi despicată şi cu plete.
129. Cei doisprezece fii ai lui Iacov ţi neamu­
rile lor.
Patriarhul Ruben, bătrîn, pleşuv cu barba ascu­
ţită.
Patriarhul Simeon, bătrîn cu barba despicată.
Patriarhul Levi, bătrîn cu barbă rotundă.
Patriarhul Iuda, bătrîn cu barbă bogată.
Patriarhul Zabulon, bătrîn cu barbă lungă.
Patriarhul Isahar, bătrîn, cu barba ca papura.
Patriarhul Dan, bătrîn cu părul încîlcit.
Patriarhul Gad, bătrîn cu părul cîrlionţat.
Patriarhul Aşer, bătrîn cu barba despicată în cinci.
Patriarhul Neftalî, bătrîn cu barba lungă şi
bogată.
Patriarhul Iosif, bătrîn cu barbă lungă, purtînd
mitră.
Patriarhul Veniamin, bătrîn cu părul cîrlionţat
şi cu barba neagră pe margini.
Dreptul Zara, fiul lui Iuda, bătrîn cu barba
puţina.
Dreptul Fares, fiul lui Iuda, bătrîn cu barba
lungă.
Dreptul Esrom, fiul lui Fares, bătrîn pleşuv cu
barba rotundă.
Dreptul Aram, fiul lui Esrom, bătrîn cu barba
ascuţită.
Dreptul Aminadav, fiul lui Aram, bătrîn,
aproape cărunt.
Dreptul Naason, fiul lui Aminadav, bătrîn cu
barba despicată.
Dreptul Salmon, fiul lui Naason, bătrîn cu
barba bogată.
Dreptul Booz, fiul lui Salmon, bătrîn cu barbă
115 rotundă.
 Dreptul Obed, fiul lui Booz, din Rut, bătrîn şi
pleşuv.
Dreptul lesei, fiul lui Obed, bătrîn cu barba
ascuţită.
Regele prooroc David, fiul lui lesei, bătrîn cu
barba rotundă.
Regele prooroc Solomon, fiul lui David, tînăr
şi lipsit de barbă.
Regele Roboam, fiul lui Solomon, cu barba din-
tîi.
Regele Abia, fiul lui Roboam, tînăr cu barba
rotundă.
Regele Asa, fiul lui Abia, bătrîn cu barba ascu­
ţită.
Regele Iosafat, fiul lui Asa, bătrîn cu barba ro­
tundă.
Regele Ioram, fiul lui Iosafat, bătrîn cu barba
ascuţită.
‘Regele Ozia, fiul lui Ioram, aproape cărunt cu
barba rotundă.
Regele Ioatam, fiul lui Ozia, tînăr cu barba
despicată.
Regele Ahaz, fiul lui Ioatam, bătrîn cu barba
bogată.
Regele Iezechia, fiul lui Ahaz, bătrîn cu barba
despicată.
Regele Manase, fiul lui Iezechia, bătrîn cu barba
bogată şi despicată.
Regele Amon, fiul lui Manase, aproape cărunt.
Regele Iosia, fiul lui Amon, bătrîn cu barba
despicată în cinci.
Regele Iehonia, fiul lui Iosia, tînăr cu barba
rotundă.
Dreptul Salatiel, fiul lui Iehonia, tînăr cu
barba dintîi.
Dreptul Zorobabel, fiul lui Salatiel, aproape
cărunt.
Dreptul Abiud, fiul lui Zorobabel, bătrîn ple­
şuv.
Dreptul Eliachim, fiul lui Abiud, bătrîn cu
barba despicată.
Dreptul Azor, fiul lui Eliachim, bătrîn cu barba
bogata şi neagră pe la margini. 116
 Dreptul Sadoc, fiul lui Azor, pe jumătate că­
runt cu barba despicată.
Dreptul Achim, fiul lui Sadoc, tînăr cu barba
dinţii.
Dreptul Eliud, fiul lui Achim, bătrîn pleşuv cu
barba rotundă.
Dreptul Eleazar, fiul lui Eliud, bătrîn cu plete
lungi.
Dreptul Natan, fiul lui Eleazar, bătrîn cu
barba despicată în trei.
Dreptul Iacov, fiul lui Natan, bătrîn cu barba
ascuţită.
Dreptul Iosif, fiul lui Iacov, logodnicul Maicii
Domnului, bătrîn cu barba rotundă.
130. Alţi patriarhi necuprin^i în cartea nea­
murilor^.
Dreptul Melchisedec, bătrîn cu barba lungă,
înveşmîntat preoţeşte, avînd pe cap mitra şi ţi-
nînd în mînă o tipsie cu trei pîini deasupra.
Dreptul Iov, bătrîn*cu barba rotundă, purtînd co­
roană şi ţinînd un sul pe care zice: „Lăudat fie nu­
mele Domnului de acum şi pînă-n veac“ (Iov, 1, 21).
Proorocul Moise, aproape cărunt, cu barbă pu­
ţină, înveşmîntat preoţeşte, cu mitră şi năframă,
ţinînd cele două table ale legii.
Proorocul Aaron, bătrîn, cu barbă lungă, pur­
tînd veşmînt preoţesc şi mitră şi ţinînd un potir
de aur şi un toiag înflorit.
Proorocul Or, bătrîn cu barba despicată, în­
veşmîntat preoţeşte ce ţine un sul înfăşurat.
Dreptul Iosua Navi, bătrîn cu barba rotundă,
purtînd coroană şi veşmînt ostăşesc şi ţinînd un
sceptru.
Proorocul Samuel, bătrîn cu barba lungă, în­
veşmîntat preoţeşte, cu mitră şi ţinînd cădelniţa
şi cornul cu mir.
Dreptul Tobit, bătrîn cu barba lungă şi des­
picată, zicînd pe un sul desfăşurat: „Popoare
multe vor veni de departe în numele Domnului
Dumnezeu cu daruri în mîini" (Tobit 13, 11).
Dreptul Tobie, fiul său, bătrîn cu părul cîr»
lionţat, spunînd pe un sul: „Binecuvîntat eşti tu,
117 1 De fapt, Cartea Facerii.
Dumnezeul părinţilor noştri, şi binecuvîntat este
numele tău cel sfînt şi slăvit în toţi vecii!" (To-
bie, 8, 5).
Cei trei sfinţi copilandri Anania, Azavia şi Mi-
sail, tineri fără barbă.
Dreptul Ioachim, tatăl Maicii Domnului, pc ju­
mătate încărunţit, cu barbă rotundă.
Dreptul Simeon, cel ce-1 primi pe Iisus, bătrîn
cu plete lungi..
131. Sfintele femei din Vechiul Testament.
Strămoaşa Eva, bătrînă cu părul alb.
Dreapta Sara, femeia lui Avraam, bătrînă.
Dreapta Lia, întîia femeie a lui Iacov, tot bă­
trînă.
Dreapta Rahila, a doua femeie a lui Iacov,
tînără.
Dreapta Asineta, femeia prea frumosului Iosif,
tmara.
Dreapta Maria, sora lui Moise, bătrînă.
Dreapta Debora, cea care-1 judecă pe Israel,
bătrînă purtînd coroană.
Dreapta Rut, tînără.
Proorociţa Aida, bătrînă.
Dreapta Sarepta, la care fost-a trimis Ilie, vă­
duvă şi bătrînă.
Dreapta Şunamiteanca, ce-1 găzdui pe Elisei,
bătrînă.
Dreapta Iudita, ce-1 ucise pe Olofern, tînără.
A
Dreapta Estera, ce izbăvit-a poporul lui Israel,
^
tmara.
Dreapta Ana, maica proorocului Samuel, bă-
A SJ
trina.
Dreapta Susana, tînără.
Dreapta Ana, maica Maicii Domnului, bătrînă.
132. Sfinţii prooroci, înfăţişările şi proorocirile
lor.
Proorocul Moise, aproape cărunt, cu barbă pu­
ţină, zicînd: „Veseliţi-vă, ceruri, împreună cu el
şi vă închinaţi iui, toţi îngerii lui Dumnezeu".
{Deuteronomul 32, 43) — 4 septembrie.
Regele prooroc David, bătrîn cu barba rotundă,
zicînd: „Cît s-au mărit lucrurile tale, Doamne, 118
 toate cu înţelepciune le-ai făcut!" (Psalmul 103,
25) — Prima duminică după naşterea lui Hristos.
Regele prooroc Solomon, tînăr lipsit de barbă
zicînd: „înţelepciunea şi-a zidit casă ş i..
(Pilde 9, 1).
Proorocul Ilie, bătrîn cu barbă albă, ce zice:
„Viu este Domnul Oştirilor, Domnul Dumnezeul
lui Israel" (Cartea a treia a Regilor, 17) — 20
iulie.
Proorocul Elisei, tînăr pleşuv cu barba ca pa­
pura, zicînd: „Cît e de adevărat că Domnul este
viu şi viu e şi sufletul tău, tot aşa de adevărat e
că nu te voi lăsa singur!" (Cartea a patra a Regi­
lor 2, 4) — 14 iunie.
Proorocul Isaia, bătrîn cu barbă lungă, zicînd:
„Ascultă, cerule, şi ia aminte, pămîntule, că Dom­
nul grăieşte: hrănit-am feciori. . . “ (Isaia 1 ,2 ) —
9 mai.
Proorocul Ieremia, bătrîn cu barba nu foarte
scurtă ce zice: „Fost-a cuvîntul Domnului către
mine şi mi-a zis: înainte de a te urzi în pîntece,
te-am cunoscut". (Ieremia 1, 5) — 1 mai.
Proorocul Barun, bătrîn cu barba rotundă, zi­
cînd: „Doamne, caută în jos din casa ta cea sfîntă
şi ia aminte spre n o i. .. " (Baruh 2, 16) — 28
■ septembrie.
Proorocul Iezechiel, bătrîn cu barbă ascuţită,
ce zice: „Aşa zice Domnul Dumnezeu: Iată eu
însumi voi purta grijă de oile mele" (Iezechiel
34, 11) — 23 iunie.
Proorocul Daniel, tînăr şi lipsit de barbă, zi­
cînd: „Dumnezeul Cerului va ridica un regat veş­
nic care. . . " (Daniel 2, 44) — 17 decembrie.
Proorocul Osea, bătrîn cu barba rotundă, ce
zice: „Milă voiesc, iar nu jertfă, şi cunoaşterea
lui Dumnezeu mai mult decît arderile de tot".
(Osea 6, 6) — 17 octombrie.
Proorocul Ioil, cu barba neagră şi despicată,
zicînd: „Din Sion Domnul va striga puternic şi
din Ierusalim va slobozi sunetul său". (Ioil 4,
16) — 19 octombrie.
Proorocul Amos, bătrîn cu barba rotundă, spu-
119 nînd: „Vai de cei ce doresc ziua Domnului! Ziua
Domnului este zi de în tu n eric..." (Amos 5, 18)
— 15 iunie.
Proorocul Avdie, bătrîn pe jumătate cărunt, ce
zice: „Oare în ziua aceea, zice Domnul, nu voi
pierde pe înţelepţii [Edomului...?]" (Avdie, 1, 8)
— 19 septembrie.
Proorocul Iona, bătrîn pleşuv cu barba rotundă,
zicînd: „Strigat-am către Domnul în strîmto-
rarea mea" (Iona 2, 3) — 21 septembrie.
Proorocul Miheia, bătrîn cu barba ascuţită, ce
zice: „în ziua aceea, zice Domnul, voi aduna la­
olaltă pe cei care o luaseră la fugă". (Miheia 4,
6) —r 14 august.
Proorocul Naum, bătrîn cu barba scurtă, zi­
cînd: „Privirea Domnului cine o va îndura şi
cine i se va împotrivi?". (Naum 1, 6) — 1 de­
cembrie.
Proorocul Avacum, tînăr lipsit de barbă, ce
zice: „Doamne, auzit-am de faima ta şi m-am
temut". (Avacum 3, 2) — 2 decembrie.
Proorocul Sofronie, bătrîn cu barbă albă, zi­
cînd: „Aproape este ziua cea mare a Domnului,
aproape este şi zoreşte întruna" (Sofronie 1, 14)
— 3 decembrie.
Proorocul Agheu, bătrîn cu barba rotundă, ce
zice: „Aşa grăieţte Dumnezeu atotputernic: Luaţi
a m in te...". (Agheu 1, 7) — 16 decembrie.
Proorocul Zaharia, tînăr fără barbă, zicînd:
„Aşa grăieşte Domnul Savaot: Iată că eu voi iz­
băvi pe poporul meu". (Zaharia 8, 7) — 8 fe­
bruarie.
Proorocul Maleahi, pe jumătate cărunt cu barba
rotundă, ce spune: „Zice Domnul: De la răsărit
la apus este numele m e u ..." (Maleahi 1, 11) —
3 ianuarie.
Proorocul Ghedeon, bătrîn pleşuv cu barba ro­
tundă, ce zice: „De va fi rouă numai pe lînă, iar
peste tot locul. . . “ (Judecătorii 6, 37).
Proorocul Zaharia, tatăl Botezătorului, bătrîn
cu barbă lungă, înveşmîntat preoţeşte, zicînd: „Bi-
necuvîntat este Domnul Dumnezeul lui Israel, că
a cercetat..." (Luca 1, 68) — 5 decembrie.
 Proorocul Natan, bătrîn pleşuv cu barbă. ro­
tundă.
Proorocul Ahia, bătrîn cu barba lungă şi lată.
Proorocul Samea, bătrîn cu barba rotundă.
Proorocul Ioad, cel rănit de leu, cu barba dintîi.
Proorocul Azarie, fiul lui Adeu, bătrîn cu pă­
rul cîrlionţat.
Proorocul Anania, bătrîn cu barba despicată.
133. Alte proorociri despre sărbătorile Dom­
nului, despre minuni şi patimi. — Despre naşterea
lui Hristos. Patriarhul Iacov: „Nu va lipsi scep­
tru din Iuda, nici toiag de cîrmuitor din coap­
sele sale, pînă ce va veni împăciuitorul, căruia se
vor supune popoarele" (Facerea 49, 10). Da vid:
„Pogorî-se-va ca ploaia pe lînă şi ca picăturile ce
cad pe pămînt" (Psalmul 71, 6). Isaia: „Prunc
s-a născut nouă, un fiu s-a dat nouă, a cărui stă-
pînire e pe umărul lui“ (9, 5). Avacum: „Dum­
nezeu vine din Teman, şi cel sfînt din muntele
Par an" (3, 3). Miheia: „Şi tu, Betleeme [Efrata],
mic eşti între miile lui Iuda, din tine va ieşi stă-
pînitor peste Israel. . . “ (5, 1). Maleahi: „Va ră­
sări pentru voi, cei care vă temeţi de numele meu,
soarele dreptăţii, cu tămăduire venind în razele
lui“ (3, 20). Baruh: „Acesta este Dumnezeul nos­
tru, şi nimeni altul nu este asemenea lui. După
aceasta pe pămînt s-a arătat ş i . . . “ (3, 36, 38).
Despre tăierea împrejur. Moise: „Tot pruncul
de parte bărbătească / / să se taie împrejur în
ziua a opta (Facerea 17, 12).
Despre curăţire. Moise: „Orice întîi născut de
parte bărbătească să fie închinat Domnului" (Ie­
şirea 13, 21) (Luca, 2, 23). Acelaşi: „Să-mi sfin­
ţeşti pe tot întîiul născut" (Ieşirea 13, 2).
Despre fuga în Egipt. Isaia: „Iată Domnul meu
vine pe nor uşor şi ajunge în Egipt. Idolii Egip­
tului tremură înaintea feţei lui şi inima egiptenilor
se topeşte în ei". (19, 1). Osea: „Din Egipt am
chemat pe fiul meu". (11, 1) (Matei 2, 15).
Despre uciderea pruncilor. Ieremia: „Glas se
1 Citatul este din Luca; din Ieşirea 13, 2 este num
121 citatul următor.
aude din Rama, bocet şi plîngere amară" (31, 15).
(Matei 2, 18).
D e s p r e b o te z . David1: „Văzutu-te-au apele,
Dumnezeule, văzutu-te-au apele (şi s-au spăimîn-
tat)“ (Psalmul 76, 15). Isaia: „Spălaţi-vă, cură-
ţiţi-vă, nu mai faceţi rău înaintea ochilor mei"
(1,16). Ieremia: „Ierusalime, spală răul din inima
ta" (4, 14). Ezechiel; „Aşa grăieşte Domnul: Vă
voi stropi cu apă curată şi vă veţi curăţi de toate
întinăciunile voastre" (36, 25). Naum: „Aşa gră­
ieşte Domnul: Cel ce porunceşte apelor celor
m ari. . . " (1, 1212). Maleahi: „Iată, eu trimit pe
îngerul meu şi va găti calea înaintea feţei mele"
(3, 1). Zaharia: „Iar în ziua aceea vor izvorî din
Ierusalim ape vii" (14, 8).
D e s p r e m in u n ile lu i H r is to s . Isaia: „El a luat
asupră-şi durerile noastre şi cu suferinţele noastre
s-a împovărat" (53, 4).
D e s p r e p ild e . David3. „îmi deschid gura şi
vorbesc în pilde" (Psalmul 77, 2).
D e s p r e s c h im b a r e a la f a ţă . David4: „Tabo-
rul şi Esmonul în numele tău se vor bucura (Psal­
mul 88, 13).
D e s p r e în v ie r e a lu i L a z ă r . Osea: „Din stăpîni-
rea iadului îi voi izbăvi şi de moarte îi voi mîn-
tui, grăeşte Domnul" (13, 14).
D e s p r e d u m in ic a f lo r iilo r . David: „Din gura
pruncilor şi a celor ce sug [ai săvîrşit laudă]"
(Psalmul 8, 2). Zaharia: „Bucură-te foarte, fiica
Sionului, căci iată împăratul tău vine la tine:
călare pe asin, pe mînzul asinei. . . " (9, 9).
D e s p r e a lu n g a re a v î n z ă t o r i l o r d in T e m p lu , şi
ce urmează. Isaia: „Casa mea, casă de rugăciune
se va chema pentru toate popoarele", zis-a Dom­
nul" (56, 7).
D e s p r e C in a cea d e ta in ă . Ieremia: „Iată vin
zile, zice Domnul, cînd voi încheia cu casa lui
Israel şi cu casa lui Iuda legămînt nou". (31, 31).

1 Psalmul 76 nu este al lui David ci al lui Asaf.

2 Citatul nu există nicăieri în Naum.
3 Psalmul 77 este al lui Asaf.
3 Psalmul 88 nu este al lui David, ci poartă numele
„O învăţătură a lui Etan Ezrahitul“. 122
 Despre tirgul lui luda, Zaharia: „Şi mi-am cîn-
tărit simbria mea treizeci de arginţi" (11, 12).
Despre trădare. David: „Omul care a mîncat
pîinea mea a ridicat împotriva mea călcîiul"
(Psalmul 40, 9).
Despre judecata lui Ana şi Caiafa. David: „S-au
sculat martori nedrepţi şi de cele ce nu ştiam
m-au întrebat". (Psalmul 34, 10).
Despre căinţa lui Iuda. Ieremia: „Şi au luat cei
treizeci de arginţi, preţul celui p reţu it. . . “ (Ma­
tei 27, 9).
Despre judecata lui Pilat. David: „Pentru ce
s-au întărîtat neamurile, şi popoarele au cugetat
deşertăciuni?" (Psalmul 2, 1).
Despre biciuire. Isaia: „Spinarea mea întins-
o-am bicelor iar obrajii mei, palmelor" (3, 6)1.
Despre batjocorire. David: „La toţi vrăjmaşii
mei m-am făcut de ocară" (Psalmul 30, 11).
Despre drumul crucii. Ieremia: „Eu, ca un miel
blînd, dus la junghiere" (11, 19).
Despre urcarea pe cruce. Isaia: „Ca un miel
spre junghiere s-a adus şi ca o oaie fără glas. . . “
(53, 7)’ . ■.
Despre răstignire. Moise: „Vedea-veţi viaţa
voastră atîrnînd dinainte-vă“ (Leviticul 28, 64)1 2.
David: „Străpuns-au mîinile mele şi picioarele
mele" (Psalmul 21, 18). Isaia: „Şi-a dat sufletul
său spre moarte şi cu cei făcători de rele a fost
numărat". (53, 12).
Despre coborîrea de pe cruce. Isaia: „Din pri­
cina răutăţii a pierit cel drept" (57, 1).
Despre înmormântare. Iacov: „El a îndoit ge­
nunchii şi s-a culcat ca un leu, ca o leoaică. . .
Cine-1 va deştepta?" (Facerea 49, 9). David:
„Deşteaptă-te, pentru ce dormi, Doamne?" (Psal­
mul 43, 25). SolomOn: „De dormit dormeam,. dar
inima-mi veghea" (Cîntarea Cîntărilor 5, 2).
Isaia: „Ca să se odihnească în pace" (57, 2),
Despre coborîrea la Iad■ Isaia: „Iadul se mişcă
în adîncurile sale, ca să iasă întru întîmpinarea

1 Indicaţie neexactă.
123 2 Indicaţie neexactă.
ta" (14, 9). Osea: „în ziua a treia ne va ridica ia­
răşi şi vom trăi" (6, 2).
Despre înviere. David: „Să se scoale Dumne­
zeu, şi să se risipească vrăjmaşii l u i ..." (Psal­
mul 67, 1). Sofonie: „Aşteptaţi-mă, zice Domnul,
pînă cînd mă voi scula ca mărturie" (3, 8).
Despre aducătoarele de miresme. Isaia: „Femei
ce-aţi venit spre a-1 vedea, apropiaţi-vă" (27, Î l ) 1.
Despre înălţarea la cer. David: „Şi (Domnul)
s-a suit pe heruvimi şi a zburat" (Psalmul 17, 12).
„Suitu-s-a Dumnezeu întru strigare, Domnul în
glas de trîmbiţă" (Psalmul 46, 5). Zaharia: „Iată
că vine ziua Domnului şi (...) se vor sprijini pi­
cioarele lui pe muntele măslinilor, care este în
faţa Ierusalimului" (14, 1, 4).
Despre Rusalii. Ioil: „Vărsa-voi duhul meu peste
tot trupul, şi fiii şi fiicele voastre vor profeţi".
(3, 1) (Faptele 2, 17). Zaharia: „Atunci voi vărsa
peste casa lui David şi peste locuitorii Ierusali­
mului duh de milostivire şi de rugăciune, zice
Domnul" (12, 10).
134. Alte proorociri despre sărbătorile Maicii
Domnului.
Despre naşterea Maicii Domnului. Iezechiel:
„Poarta aceasta va fi închisă, nu se va deschide
şi nici un om nu va intra pe ea" (44, 2).
Despre intrarea în biserică a Maicii Domnului.
David12: „Aduce-se-vor împăratului fecioare în
urma ei" (Psalmul 44, 16).
Despre bunavestire. David3: „Ascultă, fiică, şi
vezi şi pleacă urechea ta şi (uită poporul tău)" şi
ce urmează. (Psalmul 44, 12) Solomon: „Multe
fete s-au dovedit harnice, dar tu le-ai întrecut pe
toate" (Pilde 31, 29). Isaia: „Iată Fecioara va lua
în pîntece şi va naşte fiu şi va chema numele lui
Emanuil" (7, 14).
Despre adormire. David: „Scoală-te, Doamne,

1 Indicaţie inexactă.
2>3 Psalmul nu este al lui David, ci al fiilor lui Core. 124
 întru odihna ta, tu şi chivotul sfinţirii tale" (Psal­
mul 131, 8).
135. înţelepţii greci ce proorocit-au întruparea
lui Hristos. — Apolonius, bătrîn cu barba lungă
şi despicată, cu naframă pe cap, zicînd pe un sul:
„Eu vestesc într-o treime un singur Dumnezeu
împărăţind peste toate. Cuvîntul lui nepătruns se
va zămisli în pîntec de fecioară; asemenea unui
arc din care ţîşneşte focul, el va străbate iute
văzduhul; va cuprinde întreaga făptură şi-l va
duce tatălui în dar".
Solon din Atena, bătrîn cu barba rotundă, zi­
cînd: „Cînd El veni-va pe acest pămînt, supus
schimbărilor, carnea însăşi fi-va fără de prihană;
neobosită fi-va ţinta Dumnezeirii şi nimici-va
patimile ce nu se tămăduiesc; El fi-va acoperit
de ura unui popor necredincios; din înălţimea
unui munte, el va răbda toate de bună voie şi cu
blîndeţe".
Tucidide, aproape cărunt cu barba despicată în
trei, ce zice: „Unul Dumnezeu, «lumina sufletului,
slavă lui; din înţelepciunea lui răsar toate şi se
împlinesc întruna; nu este alt Dumnezeu, nici
înger, nici munte, nici duh, nici făptură, ci nu­
mai Domnul Dumnezeul le-a făcut pe toate şi
Cuvîntul lui într-unul, el cel pogorît din belşugul
firii în belşugul firii, făcut-a apa roditoare".
Plutarh, bătrîn pleşuv cu barba ascuţită, zicînd:
„Fiinţei mai presus de toate nu-i căutaţi pricina
căci numai de la ea vine cuvîntul; iar înţelepciu­
nea şi Cuvîntul Domnului cuprind tot pămîntul".
Platon, bătrîn cu barbă lungă şi bogată, gră­
ind: „Bătrîn cel tînăr şi tînăr cel bătrîn; tatăl
întru fiul şi fiul întru tatăl; unul desparte-se în
trei iar trei adună-se în unul".
Aristotel, bătrîn cu barba ca papura, zice: „Fa­
cerea Domnului este fără de sfîrşit iar Cuvîntul
pre sine se făcu".
Filon filologul, bătrîn pleşuv, cu barba despi­
cată, zicînd: „El, cu belşug de flăcări şi-n foc
veşnic, plecat-a dincolo de necuprins; iar teamă
125 de el au ceruri şi pămînt, mare şi hău, iad şi de-
moni; că veşnic este şi fără de-nceput şi preafe-
♦ •.« .
ricit
Sofocle, bltrîn pleşuv, cu barba despicată în
cinci, spunînd: „Un Dumnezeu este şi fără de în­
ceput, unul şi nealcătuit, ce făcut-a cerul şi pă-
mîntul intr-odată".
Tule, regele Egiptului, bătrîn cu barbă bogată,
zicînd: „Tatăl fiu şi fiul tată, fără trup şi întru­
pat fost-a Dumnezeu dintru început".
Proorocul Valaam, bătrîn cu barba rotundă, cu
năframă pe cap, ce zice: „O Stea răsare din Ia-
cov; un toiag se ridică din Israel şi va lovi' pe
căpeteniile Moabului" ^Numerii 24, 17).
înţeleaptă Proorociţa: „Veni-va din cer Regele
vremilor, ce judeca-va toţi oamenii şi toată făp­
tura".
Alt înţelept: „Dintr-o fecioară cununată şi fără
de prihană, naşte-se-va fiul Domnului, unul şi
fără de început, singurul Dumnezeu şi Cuvînt de
care se vor teme cerurile şi oamenii şi înţelepţiile".
136. Cum e înfăţişat Arborele lui IeseP. —
Dreptul lesei adormit, iar de sub spinare crescîn-
du-i trei ramuri: două mărunte ce-1 încing, alta mare
ce suie; iar pe ea împletindu-se regii evreilor de
la David şi pînă la Hristos. întîiul, David ţinînd
în mînă harpa; deasupră-i, Solomon ce poartă o
carte închisă, iar peste el, ceilalţi regi, în rîndu-
ială, ţinînd sceptrul; iar în vîrful ramurii, naşte­
rea lui Hristos. Şi de amîndouă părţile proorocii
cu proorocirile lor, împletiţi în ramuri şi cu faţa
întoarsă către Hristos pe care îl arată cu mîna:
iar dedesubtul proorocilor, de cele două părţi ale
lui lesei, înţelepţii greci şi proorocul Valaam;
aceştia ţin întinse zapisele lor şi privesc în sus
către naştere, arătîndu-1 pe Hristos.1

1 Arborele lui lesei (sau lescu, Iese, tatăl regelui

David): reprezentare simbolică a genealogiei lui lisus
(Matei 1, 1—17). Temă iconografică frecventă în pic­
tura murală; la tîmple, friză decorativă sub registrul
prăznicarelor.
 CARTEA A TREIA

Cum se înfăţişează sărbătorile Domnului1

şi feluritele fapte şi minuni
ale lui Hristos după Sfînta Evanghelie.

1. Bunavestire. Nişte case şi Fecioara stînd în

picioare dinaintea unui jeţ şi ţinînd capul aple­
cat uşor; într-o mînă poartă fusul cu fuior de
mătase iar pe cealaltă o întinde spre înger, iar
dinainte-i arhanghelul Gavriil ce o binecuvîn-
tează cu dreapta ţinînd în stînga o lance; iar sus,
deasupra casei, cerul şi Sfîntul Duh ce se pogoară
în chip de rază pe creştetul Fecioarei (Luca 1,
26—38).
2. Iosif privind-o pe Maica Domnului cu pîn-
tecul greu. — Nişte case şi Maica Domnului în
sfîntă rugăciune, iar dinainte-i Iosif cu o mînă
sprijinită în toiag şi cu cealaltă întinsă spre Fe­
cioara Maria, privind-o cu chip mînios (Matei 1,
18—25).
3. Îmbrăţişarea Maicii Domnului cu Elisabeta.
— Case şi înlăuntru Maica Domnului şi Elisa­
beta ce se îmbrăţişează, iar puţin mai departe,
Iosif şi Zaharia vorbind între dînşii şi îndărătul
lor un copilandru în veşmînt scurt, purtînd pe
umăr un băţ şi de acesta agăţat un coş; iar jos,1

127 1 Praznicele împărăteşti.

dedesubtul casei, o iesle şi un măgăruş ce mă-
nîncă din iesle (Luca 1, 40—44).
4. întrebarea magilor. — Un palat domnesc şi
regele Irod în mijlocul unei încăperi şezînd pe
tron, şi dinainte-i cei trei magi, cu mîinile întinse
spre dînsul; iar afară iudei, cărturari şi farisei
vorbind împreună (Matei 2, 1, 2).
5. Naşterea lui Hristos. — O peşteră şi înlă-
untru, în partea din dreapta, Maica Domnului în
genunchi1, aşezîndu-1 pe pruncul Iisus, înfăşat,
într-o iesle; iar la stînga Iosif, îngenuncheat şi cu
mîinile încrucişate pe piept; şi îndărătul ieslei un
bou şi un cal ce-1 privesc pe Hristos; şi în spatele
lui Iosif şi al Fecioarei, păstorii cu toiege privind
cu minunare pe prunc; şi în afara peşterii, mai
multe oi şi păstori, iar unul cîntă din fluier şi al­
ţii se uită în sus cu înfricoşare; deasupră-le un în­
ger ce-i binecuvîntează; de partea cealaltă, magii
în veşminte scumpe, călări pe cai, arătîndu-şi unul
altuia steaua; iar deasupra peşterii, între nori,
mulţime de îngeri poartă scrierea aceasta: „Slavă
întru cei de sus lui Dumnezeu şi, pe pămînt pace,
între oameni bună voire". Iar în înalt, între în­
geri, steaua şi o rază mare ce se pogoară pe creş­
tetul lui Hristos. (Luca 2, 6—14).
6. închinarea magilor. — O casă şi Fecioara ce
şade pe un jeţ, ţinînd pe pruncul Iisus care bine­
cuvîntează; iar dinainte-i cei trei magi, aducînd
darurile în lacre de aur; cel dintîi, bătrîn cu barba
lungă, cu creştetul descoperit, în genunchi, îl pri­
veşte pe Hristos şi într-o mînă ţine darul iar în
cealaltă coroana; cel de al doilea cu barba mijind
iar cel de al treilea fără barbă, se privesc între
dînşii arătîndu-1 pe Hristos; iar îndărătul Fe-

1 Scena naşterii în peşteră este inspirată din Pro-

toevanghelia lui Iacob (cap. 18), iar motivul Fecioarei
în adoraţie este o influenţă occidentală. El este frec­
vent în icoanele cretano-italiene din secolul al XV-lea
şi apare la Athos în frescele lui Theofan Cretanul
din catoliconul mănăstirii Stavronikita (1545—1546).
Scena vădeşte o influenţă italiană, pătrunsă probabil
la Athos prin gravurile lui Marcantonio Raimondi,
cunoscute deja de pictorii cretani din sec. al XVI-lea.
(V. I. St.). 128
 cioarei, Iosif ce stă cu uimire; în afara casei un
tînăr ce ţine cei trei cai în frîu; şi mai departe,
pe munţi, iarăşi cei trei magi, şezînd pe cai, întor-
cîndu-se în ţinuturile lor, iar dinainte-le un înger
ce le arată drumul (Matei, 2, 10—12).
7. întâmpinarea Domnului. — O biserică şi în mij­
loc, un acoperămînt şi sub acoperămînt o masă, iar
pe aceasta, o cădelniţă de aur, şi sfîntul Simeon, cel
ce l-a primit pe Dumnezeu, ţinînd în braţe prun­
cul sfînt care binecuvîntează; şi Fecioara, de cea­
laltă parte a mesei, întinzînd mîinile spre el, iar
îndărătul ei Iosif, ce adăposteşte sub veşmîntul
său doi porumbei; alături de el proorociţa Ana,
arătîndu-1 pe Hristos şi purtînd un sul cu slovele
acestea: „Acest prunc făcut-a cerul şi pămîntul"
(Luca 2, 22—38).
8. Fuga în Egipt. — Cîţiva munţi şi Fecioara
cu pruncul, şezînd pe un măgar, priveşte înapoi
spre Iosif, iar acesta ţine toiagul şi haina sa pe
umăr; un tînăr trage măgarul cu o funie şi duce
un coş, privind înapoi spre Fecioara; iar dinain­
tea lor o cetate şi pe zidurile ei idoli ce se pră­
buşesc (Matei 2, 13, 14).
9. Uciderea pruncilor. — O cetate şi Irod şe­
zînd pe tron, iar alături de el doi ostaşi şi mai
departe alţi ostaşi cu flamuri; încă mai departe,
oraşe pe creştete de munţi, iar în ele femei cu
prunci în braţe, unele fugind, altele ascunzîndu-i
după ele şi oprind pe ostaşi cu mîinile ca să nu-i
ucidă, altele şezînd şi plîngîndu-şi pruncii ucişi
ce zac dinainte-le; şi cîţiva ostaşi smulg pruncii
din braţele mamelor, alţii îi străpung, alţii îi mă­
celăresc, alţii le iau capul; şi mare mulţime de
prunci ce zac ucişi la pămînt, unii înfăţişaţi, alţii
înveşmîntaţi. Dar Elisabeta, purtînd în braţe pe
Botezătorul prunc, fuge privind înapoi; iar îndă­
rătul ei, un soldat o urmăreşte cu sabia scoasă, în
vreme ce o stîncă mare cît un munte se despică
dinaintea femeii (Matei 2, 16—18).
10. Hristos, la doisprezece ani, şezînd în mij­
locul învăţaţilor. — Un templu iar înlăuntru
Hristos, aşezat pe tron, ţinînd într-o mînă o foaie
129 înfăşurată şi pe cealaltă ţinînd-o întinsă; la stînga
şi la dreapta lui, cărturarii şi fariseii şezînd şi cău-
tînd unii spre alţii încurcaţi; iar îndărătul tronu­
lui, Iosif şi Maica Domnului arătîndu-le pe Hris-
tos (Luca 2, 46).
11. Hristos mergînd la Iordan spre a primi bo­
tezul. — Munţi şi la poalele lor apa Iordanului
şi Hristos care se apropie iar Botezătorul, ară-
tîndu-1 mulţimii, spune pe un sul: „Iată mielul
Domnului cel ce ridică păcatul lumii; acesta era
despre care am zis". Şi iarăşi Hristos în picioare
pe malul Iordanului iar dinainte-i Botezătorul,
spunîndu-i pe un sul: „Eu am trebuinţă să fiu
botezat de tine şi tu vii la mine?", iar Hristos,
binecuvîntîndu-1, răspunde pe un sul desfăşurat:
„Lasă acum, că aşa se cuvine nouă să împlinim
toată dreptatea". (Matei 3, 13—15; Marcu 1, 9;
Ioan 1, 29).
12. Botezul lui Hristos. — Hristos în picioare,
despuiat şi cufundat în apele Iordanului, iar Bote­
zătorul pe malul rîului, la dreapta Mîntuitorului,
privind în sus şi ţinînd dreapta pe creştetul lui
Hristos iar stînga întinzînd-o spre cer; iar dea­
supra, cerul şi Sfîntul duh ce se pogoară în chip
de rază peste capul lui Iisus; şi înlăuntrul razei
slovele: „Acesta este fiul meu cel iubit întru care
am binevoit"; iar la stînga, îngeri ce stau cucer­
nici iar sub veşminte au aripile întinse; şi dede­
subtul Botezătorului, în apele Iordanului, un bă-
trîn gol, ce ţine capul într-o parte şi priveşte în­
dărăt spre Hristos cu înfricoşare şi, avînd în mînă
o cană, toarnă cu ea apă1, iar în jurul lui Hris­
tos peşti (Matei 3, 16, 17; Marcu 1, 9—11; Luca
3, 21).
13. Hristos ispitit de diavol. — O pustie cu
copaci şi Hristos în picioare, iar dinainte-i dia­
volul ce-i arată pietrele şi zice: „De eşti tu fiul
lui Dumnezeu, spune ca pietrele acestea să se facă
pîini". Iar Hristos spune pe un sul: „Nu numai
cu pîine va trăi omul". Şi mai departe un templu

1 Această figură nu este menţionată în Evanghelie.

S-a presupus că ar fi vorba de o preluare a motivului
antic al zeului fluvial (V. I. St.).
 şi pe creştetul său iarăşi Hristos cu diavolul dina-
inte-i, iar acesta îi zice: „Dacă tu eşti fiul lui
Dumnezeu, aruncă-te jos“. Iar Hristos îi răspunde
pe un sul: „Să nu ispiteşti pe Domnul Dumne­
zeul tău“. Şi mai departe un munte foarte înalt,
iar pe el Hristos cu diavolul dinainte-i, ce-i arată
toate împărăţiile lumii, zicîndu-i: „Acestea toate
ţi le voi da ţie, dacă vei cădea înaintea mea şi te
vei închina". Iar Hristos îi răspunde pe un sul:
„Mergi înapoia mea, satano, căci scris este: Dom­
nului Dumnezeului tău să te închini". Iar la poa­
lele muntelui oraşe şi cetăţi şi împăraţi şezînd la
masă şi oşteni în jurul lor cu însemne; iar mai
încolo, iarăşi Hristos şi împrejuru-i îngeri, unii
îngenuncheaţi, alţii ţinînd ripide deasupra lui; iar
diavolul fuge uitîndu-se îndărăt (Matei 4, 1—11;
Marcu 1, 13; Luca 4, 1—13).
14. Hristos arătat ucenicilor Botezătorului. —
Botezătorul arătîndu-1 pe Hristos lui Ioan şi An­
drei aducîndu-1 pe Petru, iar Filip pe Natanael,
dinaintea lui Hristos (Ioan 1, 35—52).
15. Pescuirea cea minunată. — Marea cu două
corăbii la mijloc; într-una se află Hristos cu
Petru îngenuncheat dinainte-i şi Andrei trăgînd
năvodul; în cealaltă, se află Ioan şi Iacov cu tatăl
lor, trăgînd şi ei de acelaşi năvod, iar în mijloc,
mulţime de peşti ce sfîşie năvodul (Matei 4,
19—20; Marcu 1, 16—20; Luca 5, 1—10).
16. Hristos preschimbînd apa în vin. — O
masă şi cărturari şi farisei aşezaţi împrejur şi unul
mai de seamă dintre ei ţine un pahar de vin şi se
arată încurcat; iar în mijlocul lor, mirele cu barba
rotundă, aproape încărunţit, şi alături mireasa,
amîndoi purtînd pe creştete cununi de flori; iar
îndărătul lor un tînăr, ducînd un ulcior şi tur-
nînd vin în pahare, iar sub masă şase vase mari
şi doi tineri ce toarnă în ele apă cu vedrele; iar
Hristos, şezînd la capătul mesei, le binecuvîntează;
alături de el Fecioara cu Iosif, iar îndărătul lui,
apostolii. (Ioan 2, 1—10).
17. Hristos întrebat de Nicodim. — Hristos
aşezat, şi îndărătul său apostolii, iar Nicodim ce-i
131 stă dinainte şi-l întreabă (Ioan 3, 1 şi ce urmează).
 18. Iisu s v o r b in d sa m a r ite n c e i. — Hristos şe- 1
zînd pe o piatră, iar îndărătul lui apostolii mi-
nunîndu-se; dinainte-i un puţ şi lîngă ghizdul pu­
ţului o femeie ţinînd în mîna stîngă o găleată,
iar dreapta întinzînd-o spre Hristos; în faţa fe­
meii un ulcior şi Iisus ce o binecuvintează (Ioan
4, 7).
19. Hristos tămăduind pe fiul slujitorului dom­
nesc. — O cetate şi Iisus binecuvîntînd, iar îndă­
rătul lui apostolii şi dinainte-i un bărbat în veş-
mînt scump şi cu tichie, ce-1 roagă; iar înapoia
bărbatului, trei oşteni care îl privesc şi arată în
spate un mare palat şi înlăuntrul acestuia un pat
pe care şade un tînăr ţinîndu-se de cingătoare
(Ioan 4, 46—53).
20. Hristos citind în sinagogă. — Un templu şi
înlăuntrul acestuia Hristos, stînd drept la mijloc
şi ţinînd cu mîinile amîndouă o carte, citeşte slo­
vele acestea: „Duhul Domnului este peste mine,
pentru care m-a uns să binevestesc săracilor"; şi
lîngă el, un tînăr ce întinde mîna pentru a apuca
cartea, iar în juru-i cărturari şi farisei ce stau
aşezaţi arătîndu-şi-1 unii altora, şi mulţime de
norod privind cu uimire (Luca 4, 15—29; Matei
13, 54; Marcu 1, 21).
21. Hristos tămăduind în sinagogă pe cel stă-
pînit de diavol. — Un templu şi înlăuntru Hris­
tos cu apostolii şi dinaintea lui un om zăcînd pe
jos şi tremurînd în vreme ce un diavol îi iese din
gură; în jur cărturari şi farisei şi mulţime de
oameni minunîndu-se (Luca 4, 33—36; Marcu 1,
23—27).
22. Tămăduirea leprosului. — Un munte, iar la
poalele lui, Hristos cu apostolii şi, stînd în ge­
nunchi dinaintea lui, un bărbat cu trupul gol şi
acoperit de plăgi; Hristos ţine mîna pe creştetul
leprosului, iar de pe trupul acestuia se despriiţd
şi cad ca nişte solzi de peşte. (Marcu 1, 40—42;
Matei 8, 2—4; Luca 5, 12—14).
23. H r is to s tă m ă d u in d p e s lu jito r u l su ta şu lu i. —
Hristos cu apostolii iar în genunchi, dinaintea lui,
un om în veşmînt ostăşesc; în depărtare, un palat
şi un tînăr ce se ridică de pe pat, iar în juru-i 132
 stau femei şi bărbaţi; şi un om ce se află alături
de şiitaş îi arată acestuia palatul (Luea 7-, 2—10),
24. Hristos înviind din morţi pe feciorul vădu­
vei. — O cetate şi în afara porţilor cetăţii mul­
ţime de oameni, iar în mijlocul acestora patru băr­
baţi ce aşează jos un pat; pe pat, înfăşurat în giul­
giu, un tînăr puţin ridicat ce-1 priveşte pe Iisius,
iar acesta sprijină cu o mînă patul iar cu cea­
laltă îl binecuvîntează pe tînăr; şi îndărătul Mîn-
tuitorului, apostolii, iar la picioarele lui, o femeie
ce plînge, smulgîndu-şi părul din cap (Luca 7,
12—15).
25. Hristos tămăduind pe soacra lui Petru. —
O casă şi înlăuntru soacra lui Petru, bătrînă,
zăcînd pe pat, iar Hristos o ţine de mînă şi îndă­
rătul lui apostolii (Matei 8, 14, 15; Marcu 1,
29—31; Luca 4, 38, 39).
26. Hristos tămăduind pe cei schilozi. — Hris­
tos în picioare binecuvîntează; îndărătul său apos­
tolii iar dinainte-i mulţi schilozi, unii zăcînd pe
paturi, unii sprijniifdu-se în cîrje, unii ce sînt pur­
taţi de alţii: orbi, şchiopi, paralitici (Luca 4, 40,
41; Matei 15, 30, 31; Marcu 1, 32, 34).
27. Hristos certînd marea şi vînturile. — Marea
frămîntată şi pe ea o corabie ce pluteşte, iar Hris­
tos care doarme la pupa în vreme ce Petru şi
Ioan, plecîndu-se asupră-i, întind mîinile spre dîn-
sul cu frică; Andrei ţine cîrma corăbiei iar Filip
şi Toma dezleagă odgoanele; şi iarăşi Hristos în
mijlocul corăbiei întinzînd mîinile spre vînturi şi
certîndu-le; iar sus, deasupra norilor, vînturile
suflînd în pînze (Matei 8, 23—27; Marcu, 36—43;
Luca 8, 22, 25).
28. Hristos vindecîndu-i pe cei locuiţi de diavoli,
îi trimite pe diavoli în porci. — O cetate şi în
afara ei munţi şi mulţime de morminte şi doi
oameni cuprinşi de diavoli ies din morminte, spri­
jinind o mînă în pămînt, iar pe cealaltă întin-
zînd-o către Hristos; iar Hristos, stînd în picioare
cu apostolii, binecuvîntează pe cei doi, în vreme
ce o ceată de diavoli le ies acestora pe gură şi se
îndreaptă spre o turmă de porci ce pasc pe
133 aproape, unii suindu-se călare pe ei, alţii intrîn-
du-le pe gură; porcii se aruncă în mare de pe o
stîncă, iar păstorii fug către cetate, privind îndă­
răt (Matei 8, 28—33; Marcu 5, 2—17; Luca 8,
26—36).
29. Hristos tămăduind paraliticul din Caper-
naum. — Nişte case şi înlăuntrul lor Iisus cu apos­
tolii şi nişte farisei aşezaţi şi mulţime de oameni,
iar deasupra lui Hristos, în casă, doi oameni ce
înalţă dinaintea lui un pat, iar pe pat un om
puţin ridicat; şi mai departe, iarăşi omul acela,
în mulţime, ţinîndu-şi patul în spinare şi umblînd
(Matei 9, 1—8; Marcu 2, 3—12; Luca 5, 17, 26).
30. Hristos chemîndu-l pe Matei. — Hristos cu
apostolii şi dinainte-i Matei îngenuncheat, iar
dinapoia lui o casă cu scrinuri, hîrtii, o călimara,
iar deasupra acestora o balanţă (Matei 9, 9; Marcu
2, 14; Luca 5, 27).
31. Hristos primind la un loc cu vameşii. —
Felurite case şi o masă, iar Hristos şezînd laolaltă
cu mulţi oameni, unii cu tichii, alţii cu turbane şi
iarăşi alţii cu capul descoperit, iar Matei, împreună
cu două femei, aduce bucate la masă; şi un tînăr,
ce ţine în mînă un pahar, toarnă de băut, iar în
afara casei, apostolii şi fariseii vorbesc cu aceştia,
arătîndu-1 pe Iisus (Matei 9, 10; Marcu 2, 15;
Luca 5, 29).
32. Hristos tămaduind-o pe femeia ce sîngera.
— Hristos stînd în picioare ou faţa întoarsă îndă­
răt spre apostoli şi o femeie ce şade în genunchi,
ţinîndu-şi poala veşmîntului şi privind în sus, iar
el o binecuvântează şi în jurul lor mulţime de
norod. (Matei 9, 20—22; Marcu 5, 25—34; Luca
8, 43—48).
33. Hristos înviind din morţi pe copila lui lair.
— O casă şi înlăuntru o copilă pe un pat de aur
iar Hristos, stînd în picioare dinaintea ei, o bine­
cuvântează cu dreapta, iar cu stînga o ţine de
mînă; iar dinapoia lui Iisus, Petru, Iacov şi Ioan;
şi de o parte a patului, un bătrîn purtînd blană
şi năframă pe cap, şi de cealaltă parte, femeia lui
plîngînd; iar în afara casei multă lume (Matei 9,
18, 19, 23—25; Marcu 5, 22—24, 35—43; Luca 8,
41, 42, 49—56).
 34. Hristos vindecîndu-i pe cei doi orbi. —
Hristos şi îndărătu-i apostolii, iar dinainte-i doi
orbi cu toiege şi Hristos ce-şi apropie mîinile de
ochii lor. (Matei 20, 30—34).
35. Hristos tămăduind pe cel surd1 şi locuit de
diavol. — Hristos cu apostolii şi dinaintea lui un
bărbat cu un diavol ce-i iese din gură, iar Hris­
tos atinge cu mina urechea surdului şi în juru-i
cărturari şi farisei şi altă lume (Matei 9, 32—34;
Luca 11, 14).
36. Hristos întrebat de ucenicii Botezătorului. —
Hristos cu cei zece ucenici, binecuvîntînd, ţine în
mînă un sul cu aceste slove: „Mergeţi şi spuneţi
lui Ioan cele ce auziţi şi vedeţi"; iar dinainte-i orbi,
şchiopi, leproşi, oameni locuiţi de diavoli şi diavoli
ieşindu-le pe gură; iar în faţa lui Iisus, Ioan şi
Andrei ce ţin un sul cu vorbele: „Eşti tu trimisul
Domnului, ori să aşteptăm pe altul?" (Matei 11,
2—6; Luca 7, 19—23).
37. Hristos, mergînd cu apostolii prin semănă­
turi, aceştia smulg spice. — O cetate şi afară un
cîmp cu spice de grîu, iau: apostolii unii smulg spice,
alţii le farîmă în mîini, alţii le mănîncă; iar la
marginea cîmpului, Hristos zicînd pe un sul: „Au
n-aţi citit ce-a făcut David cînd a flămînzit?" şi
înaintea porţii acelei cetăţi fariseii privind spre el,
iar unul dintr-înşii poartă un sul cu slovele: „De ce
faceţi ce nu se cuvine a face sîmbăta?" (Matei 12,
1; Luca 6, 1—8; Marcu 2, 23—38).
38. Hristos tămăduind pe cel cu mina uscată. —
Un templu şi în mijlocul lui, Iisus binecuvîntînd
cu apostolii, iar dinaintea lui un om ce-şi sprijină
mîna uscată cu cea teafără, arătîrid-o lui Hristos;
şi îndărătul lui, iudei (Matei 12, 10—13; Marcu 3,
1—5; Luca 6, 6—10).
39. Hristos vindecînd pe cel surd şi orb şi locuit
de diavol. — Hristos binecuvîntînd, şi alături de
el apostolii, iar dinainte-i un orb purtînd într-o
mînă un toiag, iar cealaltă ţinîndu-şi-o la ureche
şi un diavol ce-i iese din gură (Matei 12, 22).

1 Atît în pasajul indicat din Matei cît şi cel din

135 Luca personajul este mut, nu surd.
 40. Hristos căutat de maica şi de fraţii săi. — O
casă şi în mijlocul ei Iisus cu apostolii în vreme
ce cuvîntează; iar în afara porţii, Fecioara şi fra­
tele Mîntuitorului, Iacov, şi fratele lui, Simeon, şi
asemenea doi bărbaţi şi două femei, iar alături
de Hristos, un om arătîndu-i-o afară pe Fecioara
(Matei 12, 46; Luca 8, 19; Marcu 3, 31).
41. Vindecarea slăbănogului de la scăldătoare.
— O scăldătoare cu cinci boite şi un înger ce-şi
ţine mîinile cufundate în apă, iar în dreapta Iisus
cu apostolii, binecuvîntînd, şi dinainte-i un om cu
barbă rotundă, purtînd veşmînt scurt pînă la ge­
nunchi şi pînă la coate, ducînd în spinare patul
său cu aşternutul pe el; iar alături, alţi schilozi
zăcînd pe paturi (Ioan 5, 2—9).
42. Hristos binecuvîntînd cele cinci pîini. —
Munţi şi un copil ducînd coşul cu cinci pîini şi
doi peşti, iar Hristos, şezînd drept şi privind spre
cer, cu dreapta binecuvîntează coşul, iar cu stînga
îl sprijină; şi alături de el Filip şi Andrei cu mare
mulţime de oameni aşezaţi în cinci locuri osebite
şi trei apostoli (puţin aplecaţi), ridică pe umeri
coşurile, iar alţi trei scot din coşuri bucăţi de pîine
pe care le pun dinaintea celor aşezaţi; iar ceilalţi
poartă de asemenea coşuri şi împart pîine oame­
nilor (Matei 14, 15—21; Marcu 6, 34—44; Luca
9, 11—17; Ioan 6, 5—14).
43. Hristos umblînd pe ape. — Marea cu valuri
cumplite şi grozave şi în mijlocul ei o corabie, iar
înlăuntm apostolii înfricoşaţi şi Petru, afară, pe
mare, cufundat pînă la genunchi şi întinzînd mîi­
nile; iar Hristos, umblînd pe ape, îl apucă de mînă
(Matei 24, 25—33; Marcu 6, 47—51; Ioan 6,
16—21).
44. Hristos vindecînd pe cei ce-i ating poala
hainei. — Hristos cu apostolii pe cînd binecuvîn­
tează, iar în juru-i mulţi schilozi şi bolnavi, aţin- '
gîndu-i poala veşmîntului (Matei 14, 36; Marcu
6, 56)’
45. Hristos tămăduind pe copila cananeencei. —
Hristos împreună ou apostolii binecuvîntînd şi o
femeie aruncîndu-i-se la picioare; iar mai departe,
în spatele femeii, o copilă ce zace pe pat şi un 136
 diavol ieşindu-i pe gură. (Matei 15, 22—28; Marcu
7, 25—30).
46. Hristos vindecind pe bîlbîit. — Asemenea
ca pentru cel surd şi locuit de diavol (Marcu 7,
32—35).
47. Hristos binecuvîntînd cele şapte plini. —
Cele şapte pîini într-un coş şi peşti puţini şi mă­
runţi, iar Hristos, privind la cer, le binecuvîntează,
iar apostolii le împart mulţimilor, ţinînd doi lao­
laltă cîte un coş plin, în vreme ce alţii împart peş­
tele (Matei 15, 30—39; Marcu 8, 19).
48. Hristos tămăduind orbul din Betsaida. —
O cetate şi în afara porţilor Hristos şi dinainte-i
un orb purtînd toiag, iar Mîntuitorul îşi pune mîna
dreaptă pe ochii lui; şi alături apostolii şi altă
lume (Marcu 8, 22—26).
49. Schimbarea la faţă. — Un munte cu trei
piscuri şi Hristos stînd în picioare pe piscul cel
din mijloc, în veşmînt alb, binecuvîntează, iar în
jurul său strălucire de raze; iar pe piscul din
dreapta proorocul Moise cu tablele legii şi pe cel
din stînga, proorocul Uie: şi amîndoi se roagă şi-l
privesc pe Hristos; iar dedesubtul lui Hristos,
Petru, Iacov şi Ioan, zăcînd la pămînt, cu feţele
ridicate şi pline de uimire; iar în spate, pe o coamă
a muntelui, iarăşi Hristos ce suie cu cei trei apos­
toli şi le arată vîrful muntelui; şi în altă parte a
muntelui, iarăşi apostolii coborînd cu teamă şi
uitîrudu-se îndărăt, şi Hristos în spatele lor bine-
cuvîntîndu-i (Matei 17, 1—8; Marcu 9, 2—8; Luca
9, 28—36).
50. Hristos tămăduind pe lunatic. — Hristos
stînd cu apostolii şi dinaintea picioarelor lui un
tînăr ferecat în lanţuri, ce zace întins ca şi un
mort, cu spume la gură, iar un diavol îi iese din
gură în vreme ce tatăl tînărului şade în genunchi,
cu mîinile întinse spre Mîntuitorul (Matei 17,
14—18; Marcu 9, 17—29; Luca, 9, 37—42).
51. Hristos şi Petru plătind dajdia pentru tem­
plu. — Un ţărm şi Petru desculţ, cu braţele dez­
golite, şezînd pe o piatră şi ţinînd o undiţă, iar de
undiţă atîrnînd un peşte; şi, iarăşi Hristos şi Petru
137 ce dă banul unui ostaş (Matei 17, 24).
 52. Hristos binecuvîntînd pruncul. — Hristos,
şezînd, ţine cu o mînă un prunc, iar cu cealaltă îl
binecuvîntează şi, arătîndu-1 pe prunc apostolilor,
spune: „Cine se va smeri pe sine ca pruncul acesta,
acela este cel mai mare în împărăţia cerurilor"; iar
apostolii se privesc între dînşii cu uimire (Matei
18, 2—6; Marcu 9, 36—37).
53. Hristos întrebat de învăţătorul de lege. —
Hristos şezînd, iar ucenicii rai în picioare dinain­
tea lui; iar învăţătorul de lege, bătrîn şi cu fruntea
încinsă de năframă, ţine în mînă o carte închisă şi
stînd drept dinaintea lui Hristos, îl întreabă (Luca,
10,25).
54. Hristos găzduit de Marta. — O casă iar
înlăuntrul ei Hristos şezînd pe un scaun şi îndără­
tul lui apostolii; iar Maria, aşezată la picioarele
lui, îl priveşte cu evlavie; în faţa lui Hristos o
masă gătită şi Marta, punînd pe ea o tingire aco­
perită şi alte bucate, se uită la Hristos (Luca 10,
38—42). _
55. Hristos tămăduind pe femeia gîrbovă. — Un
templu şi o femeie foarte gîrbovă ce se sprijină în
toiag, iar Hristos stîndu-i dinainte, ţine o mînă
deasupra creştetului ei, iar pe cealaltă o întinde
fariseilor şi-i priveşte, iar mai marele sinagogii, în-
tinzînd mîna spre Iisus, îşi întoarce chipul către
mulţime, iar apostolii stau îndărătul lui Hristos
minunîndu-se (Luca 13, 10 şi ce-i urmează).
56. Hristos vindecînd pe cel bolnav de idropică.
— O casă, iar înlăuntru Iisus cu apostolii şi în
faţa lui bolnavul de idropică, dezgolit fără numai
de nădragi şi umflat, ce sprijinindu-se în două
cîrje, îl priveşte pe Hristos iar acesta îl binecu­
vîntează; şi în juru-le mulţime de iudei (Luoa
14, 2 - 4 ) .
57. Hristos tămăduind pe cei zece leproşi. —
O cetăţuie şi în ea, Hristos cu apostolii, iar înain­
tea lui cei zece leproşi despuiaţi, avînd pe dînşii
numai nădragii şi cu trupurile lor acoperite de
plăgi, iar Hristos îi binecuvîntează (Luca 17,
12—19).
. 58. Hristos binecuvîntează pe copii. — Hristos
şezînd şi mulţime de femei ce îi aduc dinainte pe 138
 copiii lor, iar apostolii dau să le oprească, însă
Iisus îi binecuvîntează (Matei 19, 13—15; Marcu
10, 13—16).
59. Hristos întrebat de tînărul cel bogat. — Fe­
lurite case şi Hristos şezînd, iar îndărătu-i apos­
tolii şi dinainte-i tînărul cel bogat, în genunchi,
ce-1 întreabă cu chip cucernic (Matei 19, 16—23;
Marcu 10, 17—25; Luca 18, 18 şi cele ce-i ur­
mează).
60. Hristos învăţîndu-i pe fiii lui Zevedeu. —
Hristos stînd în picioare şi dinaintea lui, Iacov şi
Ioan, cu mîinile întinse spre el; iar maica lor în­
genuncheată alături întinde mîinile şi priveşte spre
Hristos; şi acesta ţine o mînă întinsă iar în cea­
laltă poartă un sul cu slovele: „Nu ştiţi ce cereţi";
în vreme ce ceilalţi apostoli stau în spatele lui şi
privesc cu încruntare pe Iacov şi Ioan (Matei 20,
20—28; Marcu 10, 35—45).
61. Hristos, intrînd în Ieribon, tămăduieşte pe
orb. — O cetate şi Iisus dinaintea porţilor; iar în
spatele lui apostolii*şi dinainte-i un orb ţinînd
o cîrjă; şi Hristos îl binecuvîntează (Marcu 10,
46—52; Luca 18, 35—43).
62. Hristos chemînd pe Zaheu. — Un oraş şi
multă lume înlăuntrul lui, iar în mijloc un sico­
mor şi cocoţat în el un om mic de stat, pe jumă­
tate încărunţit, în veşmînt scurt şi stînd cu o
năframă înfăşurată pe oap, ce se uită la Iisus, iar
acesta cu apostolii, privindu-1 de jos în sus, cu o
mînă îl binecuvîntează iar în cealaltă poartă un
sul cu slovele: „Zahee, coboară-te degrabă" (Luca
19, 1—10).
' 63. Hristos, plecînd din Ieribon, vindecă pe orb.
— Asemeni orbului dintîi, doar că altfel va să
arate chipul orbului (Marcu 10, 46—52).
64. Hristos slobozind pe femeia păcătoasă. —
Un templu şi Iisus şezînd, scrie pe pămînt şi gră­
ieşte: „Cel fără de păcat dintre voi să arunce cel
dintîi piatra asupra ei", iar îndărătul lui apostolii
şi dinainte-i femeia stînd singură în picioare, cu
mîinile încrucişate pe piept şi cărturari şi farisei
ce fug uitîndu-se în urmă (Ioan 8, 3—11).
139 65. H r is t o s , b ă t u t c u p ie t r e d e c ă tr e iu d e i. —
 Hristos dînd învăţături şi alături de el apostolii,
iar împrejuru-i iudeii cu pietrele în mînă (Ioan
8, 59).
66. Hristos tămăduind pe orbul din naştere. —
O cale în cetatea Ierusalimului şi un om tînăr şi
orb ce se sprijină într^un toiag, purtînd pe umăr
o desagă şi degetele picioarelor răzbindu-i prin
încălţări; şi dinaintea lui, stînd drept, Iisus ce
cu o mînă îi ţine capul iar cu cealaltă îi aşterne
tină pe ochi şi, în spatele lui, apostolii; mai de­
parte o scăldătoare cu apă şi iarăşi orbul spălîn-
du-şi ochii (Ioan 9, 1—41).
67. Hristos bătut iarăşi cu pietre. — Ca mai
înainte (Ioan 10, 31 şi ce-i urmează).
68. învierea lui Lazăr. — Un munte cu două
piscuri şi, în spatele acestuia, o cetate ce abia
se zăreşte şi evrei ieşind pe poartă, arătîndu-se pe
după munţi numai pînă la cingătoare şi plîngînd;
dinaintea muntelui un mormînt şi un om ce-i dă
la o parte lespedea, iar Lazăr stînd sculat în mij­
locul mormîntului şi iarăşi un om ce-i scoate giul­
giul; şi Hristos, din faţă şi stînd drept, cu o mînă
binecuvîntează, iar cu cealaltă ţine un sul ce zice:
„Lazăre, vino afară"; iar îndărătul Mîntuitorului,
aDostolii şi la picioarele sale Marta şi Maria închi-
nîndu-i-se cu evlavie (Ioan 11, 1—44).
69. Maria, sora lui Lazăr, unge picioarele Mîn­
tuitorului cu nard1. — O casă iar înlăuntrul ei o
masă si Iisus ce şade lîngă ea împreună cu apos­
tolii şi Lazăr şi tatăl acestuia, Simeon; şi Maria,
în genunchi dinaintea lui Iisus, îi şterge picioarele
cu părul capului ei şi i le sărută; iar alături de
ea se află un vas de sticlă strîmt la gură şi Marta
ţinînd dinaintea ei o cană, îl priveşte pe Hristos
cu evlavie; asemenea şi apostolii se minunează,
doair Iuda le arată cu supărare nardul (Ioan 12,
1 -3 ). f
70. Duminica floriilor. — O cetate şi în afara
ei un munte şi Hristos, şezînd pe un măgăruş şi
binecuvîntînd, iar dinapoi, apostolii şi dinainte-i
pe munte, un copac, iar în copac cîţiva copii ce

1 m ir , u le i de n a rd . 140
 taie ramuri cu securile şi le arunca jos; iar un alt
copil ce se urcă şi priveşte în jos spre Iisus; mai
în jos de măgăruş, iarăşi copii, unii purtînd cren­
guţe, alţii înghesuindu-se, alţii aşternîndu-şi jos
veşmintele, ialţii aruncînd ramuri de palmier sub
picioarele apostolilor; iar în afara porţii mulţime
de iudei, femei şi hărbaţi purtînd în braţe ori pe
umeri copii ce ţin la rîndul lor ramuri, iar alţii
îl privesc pe Hristos de pe ziduri şi de pe porţile
lăturalnice ale cetăţii (Matei 21, 1—9; Marcu 11,
1—10; Luca 19, 29—38; Ioan 12, 12—15).
71. Hristos alungind, pe vînzătorii şi pe zarafii
din templu. — Un templu şi înăuntru mese şi
tarabe frînte şi bani risipiţi pe jos şi oameni, unii
trăgînd după dînşii vite şi oi, şi măgiari, iar alţii
ducînd porumbei, ori căciuli, ori tichii, unii din-
tr-înşii cu năframe pe cap şi cu toţii fugind şi pri­
vind în urmă cu teamă, iar Hristos cu biciul în
mînă îi goneşte cu mînie; iar apostolii vin după
dînsul. (Matei 21, 12—13; Marcu 11, 15—17; Luca
19, 45—46; Ioan 2, l‘3—16).
72. Hristos tămăduind în templu pe orbi şi
şchiopi. — Un templu, şi în acesta Hristos şi îndă­
rătul lui apostolii, iar dinainte-i orbii şi şchiopii,
unii sprijinindu-se în cîrje, alţii purtînd toiege, iar
Hristos îi binecuvîntează (Matei 21, 14).
73. Hristos blestemînd smochinul neroditor. —
O cetate iar în afara cetăţii munţi şi un smochin
fără roade şi cu frunze uscate, iar Hristos îl pri­
veşte şi întinde mîinile spre el, iar apostolii, în
spatele lui, se minunează (Matei 21, 19; Marcu 11,
13, 14, 20).
74. Hristos întrebat de alt învăţător de Lege.
— Hristos şezînd cu apostolii iar dinainte-i mul­
ţime de cărturari şi farisei ce vorbesc între dînşii;
iar unul stă cu faţa întoarsă spre Mîntuitorul şi-i
vorbeşte (Matei 22, 35).
75. Hristos lăudînd banul văduvei. — Un tem­
plu iar în el o cutie a darurilor şi farisei şi arhonţi
ce aruncă înlăuntru galbeni ori arginţi; iar între
ei, o femeie văduvă ce pune şi ea doi bani; iar
Hristos, şezînd cu faţa, o arată pe femeie aposto-
141 Iilor, zicînd pe un sul: „Adevărat grăiesc vouă că
această văduvă săracă a dat mai mult decît toţi
ceilalţi" (Maieu 1, 42—44).
76. Hristos uns pe cap de femeia cea păcătoasă.
— O casă şi Hristos aşezat, la masă cu Simon şi
apostolii, iar un tînăr aduce la masa; şi îndărătul
Mîntuitorului, femeia cea păcătoasă ţinîndu-i dea­
supra capului un vas de sticlă destupat (Matei 26,
6—13; Luca 7, 37—50).

Patimile lui Hristos

77. învoiala lui Iuda. — O casă şi înlăuntru
Ana şi Caiafa, aşezaţi pe tron şi cărturari şi fari­
sei şezîndu-le împrejur; iar dinaintea lor o lădiţă
şi unul numără deasupra ei arginţii; şi dinaintea
lădiţei, Iuda stînd cu mîinile întinse către arginţii
pe care îi arată Ana (Matei 26, 14—15; Marcu
14, 10—11; Luca 22, 3—5).
78. Iisus spălînd picioarele ucenicilor săi. —: O
casă şi Petru, aşezat pe un scaun, arătînd cu o
mînă spre picioarele sale, iar cealaltă ţinîndu-şi-o
pe cap; şi Hristos, în genunchi dinaintea lui, fără
de veşminte şi încins cu un ştergar, ţine cu o mînă
picioarele lui Petru iar pe cealaltă i-o întinde lui;
iar dinaintea genunchilor lui Iisus, un vas cu apă
de spălat şi alături de acesta, o cană; ceilalţi apos­
toli şed îndărătul lui, care vorbind, oare legîndu-şi
încălţările; şi iarăşi Hristos, la o parte, îmbră-
cînd veşmintele şi întinzînd o mînă către apostoli,
iar în cealaltă purtînd un sul ce spune: „Adevărat
zic vouă că unul dintre voi mă va vinde"; iar
dinaintea lui apostolii îl privesc, cu înfricoşare, vor­
bind între dînşii (Ioan 13, 5 şi cele ce-i urmează).
79. Cina cea de taină; — O casă şi în ea o
masă cu pîini şi tipsii cu bucate şi o cană cu vin
şi un pahar şi Hristos ce şade la masă cu apostolii;
iar de partea: stingă, Ioan pleeîndu-se pe inima
Mîntuitorului; iar la dreapta, Iuda, întinzînd mîna
spre bucate şi privindu-1 pe Iisus (Matei 26,
20—29; Marou 14, 17—25; Luca 22, 15—21;
Ioan 13, 2).
80. Rugăciunea lui Hristos. — O livadă cu pomi 142
 şi în mijlocul ei Hristos îngenuncheat, cu mîinile
şi ochii la cer, iar de pe chipul său pieurînd pînă
la pămînt sînge; iar deasupră-i, în strălucire, un
înger ce-i întinde mîinile; şi puţin mai în spatele
lui Hristos, Petru, Iacov şi Ioan dormind. Şi
iarăşi Hristos, aplecat deasupra lor, apucînd ou o
mînă veşmîntul lui Petru iar cu cealaltă înălţînd
un sul desfăşurat cu slovele: „N-aţi avut tăria să
vegheaţi un ceas cu mine?" (Matei 26, 36—39;
Marou 14, 35—36; Luca 22, 39—45; Ioan 17, 7).
81. Trădarea lui luda. — O livadă şi în mijloc
Iuda ce-1 îmbrăţişează pe Iisus şi-l sărută; iar îndă­
rătul lui Iuda, Petru stînd îngenuncheat, ţinînd
sub el un oştean tînăr şi tăindu-i urechea cu sabia;
iar în jurul lui Hristos oşteni, unii cu săbii scoase,
alţii cu suliţe, alţii cu lumini şi făclii, iar alţii
ţinîndu-1 pe Hristos şi lovindu-1 (Matei 26, 47 şi
ce urmează; Marcu 14, 43 şi ce urmează; Luca 22,
47 şi ce urmează; Ioan 18, 1 şi ce urmează).
82. Hristos judecat de Ana şi Caiafa. — Un
palat iar Ana, bătrîn cu barbă lungă şi veşminte
largi, cu tichie înaltă cu două vîrfuri, şezînd pe
tron şi smulgîndu-şi veşmintele; şi alături de el,
Caiafa (aproape cărunt şi cu barbă lungă), mînios,
şi dinaintea lor Iisus legat şi un slujitor ce-1 loveşte,
iar în jur alţi ostaşi care îl ţin; şi cărturari şi fari­
sei şi doi bărbaţi în picioare dinaintea lui Hristos,
arăitîndu-1 lui Ana (Matei 26, 57; Marcu 14, 53;
Luca 22, 26; Ioan 18, 13).
83. întreita lepădare a lui Petru. — Sub palatul
lui Ana cel ce îl judecă pe Iisus, şade Petru pe o
stîncă, iar dinaintea lui o slujnică ţinînd mîinile
întinse spre el, şi mai departe, un foc şi doi oşteni
ce se încălzesc la foc, şi iarăşi Petru întrebat de
aceştia, şi mai departe încă, la porţile palatului,
iarăşi Petru înfricoşat şi ou mîinile întinse şi o
copilă ce-i arată pe Mîntuitorul, iar deasupra lui,
la o fereastră, un cocoş care cîntă şi mai departe
iarăşi Petru, şezînd şi plîngînd (Matei 26, 69—75;
Marcu 14, 66—72; Luca 22, 55—62; Ioan 18,
25—27).
84. Hristos judecat de Pilat. — Un palat dom-
143 nesc iar înlăuntrul lui Pilat, tînăr cu barba dinţii,
în veşmînt strălucitor, şezînd pe tron; dinaintea
lui, Hristos legat şi ţinut de ostaşi şi mulţime de
cărturari şi farisei ce-1 arată pe Iisus lui Pilat
(Matei 27, 1—1; Marcu 15, 1—5; Luca 23, 1—4;
Ioan 18, 28—38).
85. Căinţa şi spînzurarea lui luda. — Un tem­
plu şi Ana şi Caiafa şi alţi cărturari şi farisei
şezînd, iar dinainte-le o ladă şi Iuda, stînd în
picioare puţin aplecat şi aruncînd banii înlăuntru
cu amîndouă mîinile sale; dar ei îşi ţin o mînă
la piept iar pe cealaltă i-o întind iscariotului; şi
în afara templului munţi şi Iuda spînzurat de un
copac care se îndoaie pînă ce picioarele îi ating
pămîntul (Matei 27, 3—5).
86. Hristos judecat de Irod. — Un palat şi în
el Irod, hătrîn cu barba rotundă, şezînd pe tron
înveşmîntat regeşte şi îndărătul lui oşteni iar
dinainte-i Hristos; şi doi soldaţi ce-1 îmbracă în
veşmînt alb, iar în spatele lui mulţime de iudei
(Luoa 23, 7—11).
87. Pilat spalîndu-se pe tniîni şi hotărînd. ■ —
Un palat domnesc şi Pilat şezînd pe tron şi pri-
vindu-i pe iudei, iar dinaintea lui un om ce ţine
un vas cu apă şi-i toarnă apă cu cana, iar el se
spală pe mîini; îndărătul lui un tînăr vorbindu-i
la ureche; şi alături de tron alt tînăr ce scrie pe
un sul slovele acestea: „Răstigniţi pe cruce şi duceţi
la looul obişnuit al osîndei între doi tîlhari pe
Iisus Nazarineanul, căci el strică norodul, batjoco­
reşte pe Cezar şi îşi zice Mesia în chip mincinos,
căci aşa mărturisesc mai bătrînii acestui popor".
Iar dinaintea lui, Hristos şi ostaşii care îl ţin, şi
Ana şi Caiafa; iar alţi iudei, scoţîndu-şi înainte
pruncii, îşi pun mîinile pe creştetele lor şi, uitîn-
du-se la Pilat, arată acele slove (Matei 27, 24).
88. Biciuirea. — Hristos legat de un stîlp, cu
mîinile la spate şi rănit, iar doi ostaşi îl lovesc
(Ioan 19, 1).
89. Batjocorirea. — Hristos despuiat, înveşmîn- i
tat numai în hlamidă roşie, purtînd pe cap o cu­
nună de spini şi ţinînd în mîna sa dreaptă o tres­
tie; iar în jurul lui ostaşi ce-1 batjocoresc, unii în­
genunchind dinainte-i, alţii lovindu-1 cu trestiile 144
 peste obraz (Matei 27, 28—31; Marcu, 15, 16—20;
Ioan 19, 2).
90. Hristos purtînd crucea. — Munţi şi ostaşi ce
merg pe jos şi călare, trăgîndu-1 pe Iisus, iar unul
din ei poartă un zapis; şi Hristos căzînd vlăguit
la pămînt şi sprijinindu-se într-o mină, iar mai în
sus de el, în picioare, Simon din Cirene, aproape
cărunt şi cu barba rotundă, în veşmînt scurt, luîn-
du-i crucea de pe umăr, iar în spatele Mîntuitoru-
lui Fecioara şi Ioan Teologul şi alte femei ce plîng,
iar un ostaş le opreşte cu o bîtă (Matei 27, 31—32;
Marcu 15, 20—21; Luca 23, 26; Ioan 19, 17).
91. Ţintuirea pe cruce. — Un munte şi pe el
iudei şi ostaşi iar în mijlocul lor o cruce ce zace
la păomînt; şi Hristos întins pe ea, iar în jurul său
trei ostaşi ce-i întind unii mîinile iar alţii picioa­
rele cu sfori; şi alţi ostaşi, ţinînd în mînă cuie,
îi ţintuiesc mîinile şi picioarele în cuie, bătîndu-le
cu ciocane; şi iarăşi Hristos pe crucea înfiptă în
pămînt, iar dinaintea lui un ostaş ce-i apropie de
buze un vas cu vin;*iar Hristos întoarce faţa ne­
voind să bea (Matei 27, 33—34; Marcu 15, 22—23;
Luca 23, 26; Ioan 19, 17—30).
92. Răstignirea. — Un munte şi pe el Hristos
răstignit pe cruce, iar de-a dreapta şi de-a stînga
lui doi tîlhari de asemenea pe cruci; cel din dreapta
cu barbă rotundă, pe jumătate încărunţit, zicîn-
du-i lui Iisus: „Pomeneşte-mă, Doamne, cînd vei
veni în împărăţia ta“; cel din stînga, tînăr şi lip­
sit de barbă, întorcîndu-se cu faţa îndărăt, gră­
ieşte: „De eşti tu Hristosul, mîntuieşte-te pe tine
însuţi şi pe noi". Iar în creştetul crucii lui Iisus
stau ţintuite slovele: „IN R I"; iar de jos dinspre
dreapta, un ostaş călare izbeşte cu lancea în coas­
tele din stînga ale Mîntuitorului, iar din ele ţîş-
neşte sînge şi apă; şi îndărătul lui Fecioara zăcînd
fără simţire şi celelalte purtătoare de miresme, ce
o sprijină; iar Ioan Teologul alături de ea, în
picioare şi ţinîndu-şi o mînă pe obraz; şi sfîntul
Longhin, sutaşul, privindu-1 pe Hristos şi ţinînd
mîna sa ridicată, binecuvîntează pe Mîntuitorul;
la stînga, iarăşi un ostaş călare, ce ţine legat pe
145 o prăjină un burete pe care îl apropie de buzele
 lui Hristos; alături, alţi ostaşi şi cărturari şi farisei
şi mulţime de norod, unii vorbind şi arătînd spre
Mîntuitorul, alţii privindu-1 cu uimire, alţii întin-
zînd manile lor, zic: „Mîntuit-a pe .alţii, dar pe
sine nu se poate mîntui". Şi trei ostaşi, stînd jos,
îşi împart hainele lui; şi unul în mijlocul lor, cu
ochii închişi şi mîinile întinse la dreapta şi la
stînga, spre mîinile celorlalţi doi ostaşi, iar sub
cruce o peşteră mică, iar în ea ţeasta lui Adam şi
alte două oase udate de sîngele lui Hristos ce se
scurge din rănile picioarelor (Luca 23, 33—43;
Matei 27, 36—56; Marcu 15, 26—40; Ioan 19, 18
şi ce urmează).
93. Iosif cerînd trupul lui Hristos. — Un palat
domnesc şi înlăuntru Pilat şezînd pe tron şi îndă­
rătul lui un ostaş cu sabia în teaca; dinaintea lui
Pilat, Iosif, bătrîn şi cocîrjat, cu mîinile întinse,
iar între aceştia doi, sutaşul vorbind către Pilat
(Matei 27, 57—58; Marcu 15, 42, 45; Luca 23,
50—52; Ioan 19, 38).
94. Coborîrea de pe cruce. — Munţi şi crucea
înfiptă în pămînt, şi pe cruce; sprijinită o scară
şi pe ea suit Iosif ce îl coboară pe Iisus
petrecîndu-1 cu braţele pe după cingătoare, iar
Fecioara, stînd la picioarele crucii, îl primeşte în
braţe şi-l sărută pe obraz; iar în spatele Maicii
domnului, purtătoarele de mir şi Maria Mag-
dalena, ţinînd mîna stîngă a lui Iisus, i-o sărută,
şi Ioan Teologul, stînd îndărătul lui Iosif, îi sărută
dreapta; şi Nicodim, aproape îngenuncheat, îi
scoate cu cleştele cuiele din picioare; iar alăturea
de el un coş; şi la picioarele crucii, ţeasta lui
Adam, asemenea ca în Răstignire (Matei 27, 59;
Marcu 15, 46; Luca 23, 53; Ioan 19, 39—42).
95. Plîngerea. — O lespede mare şi pătrată şi,
întins pe ea, un giulgiu-, iar deasupra zace despuiat
Iisus în vreme ce Fecioara, în genunchi şi aplecată
asupră-i, îi sărută chipul; iar Iosif îi sărută picioa­
rele şi Teologul mîna dreaptă; şi în urma lui Iosif,
Nicodim ce se sprijină de scară şi priveşte către
Iisus; iar lîngă Fecioară, Maria Magdalena, cu
amîndouă mîinile sale ridicate la cer şi jelind, şi
celelalte aducătoare de miresme ce îşi smulg părul 146
 din cap; iar îndărătul lor crucea cu înscrisul pe
ea şi, mai jos de Iisus, coşul lui Nicodim cu cuiele,
cleştii şi ciocanul, iar alături de ei un vas aseme­
nea unei urne.
96. Punerea in mormînt. — Un munte, în el un
mormînt de piatră şi înlăuntru-i Nicodim ce spri­
jină Mîntuitorului capul, iar Fecioara, afară din
mormînt, îmbrăţişîndu-1, îl sărută; şi Iosif îl ţine
pe sub genunchi iar Ioan, uşor îndoit, pe sub
glezne; şi aducătoarele de miresme jelesc, iar
crucea, se iveşte îndărătul muntelui.
97. Străjuirea mormîntului. — Un mormînt de
marmură închis cu patru peceţi şi ostaşi adormiţi
împrejur, unii peste scuturi, alţii stînd pe genunchi,
alţii sprijinindu-se în mînă; iar sfîntul Longhin,
sutaşul, stînd în mijlocul lor plin de mînie; iar
dinaintea mormîntului aducătoarele de miresme,
ce plîng şi poartă în mîini, una un sipet iar cea­
laltă un vas de sticlă (Matei, 27, 63—66).
98. Coborîrea la Jad. — Iadul zugrăvit asemeni
unei peşteri întunecoase dedesubtul unui munte şi
nişte îngeri înveşmîntaţi cu strălucire ce-1 ferecă
în lanţuri pe Beizebut (domnul întunericului) iar
pe diavoli îi lovesc ori îi fugăresc cu suliţele; şi
mulţi oameni despuiaţi, prinşi în lanţuri, ce se
uită în sus; şi mulţime de lacăte fărîmate şi por­
ţile Iadului prăbuşite, iar Iisus, păşind asupra lor,
ţine cu dreapta pe Adam iar cu stînga pe Eva; iar
de-a dreapta lui se află Botezătorul ce arată spre
el; şi alături de acesta, David şi alţi regi sfinţi cu
ghirlande şi cunune; iar de-a stînga proorocii Iona,
Isaia, Ieremia şi dreptul Abel şi mulţi alţii, toţi
cu nimbi, iar în jurul lui nesfîrşită lumină şi mare
mulţime de îngeri.

Arătările Mîntuitorului

99. Învierea lui Hristos. — Un mormînt doar

puţin deschis şi doi îngeri înveşmîntaţi în alb, aşe­
zaţi pe marginea lui şi Hristos păşind pe lespedea
mormîntului, binecuvîntînd cu dreapta, şi în stînga
147 cu o flamură cu cruce de aur; iar sub el ostaşii,
unii fugind, alţii zăcînd Ia pămînt ca şi morţi;
iar în depărtare aducătoarele de mir venind cu
uleiurile sfinte1 (Matei 28, 2; Marcu 16, 1; Luca
24, 2; Ioan 20, 1).
100. Un înger, arătîndu-se purtătoarelor de mi­
ruri, vesteşte învierea. — Un mormînt deschis şi,
şezînd pe lespedea lui, un înger în veşmînt alb,
ţinînd într-o mînă o lance iar cu cealaltă arătînd
spre giulgiul şi ştergarul din mormînt; iar dinaintea
lui purtătoarele de miruri ducînd uleiurile (Matei
27, 5—7; Marcu 16, 1—7; Ioan 20, 11—13).
101. Hristos, arătîndu-se purtătoarelor 'de mi­
ruri, zice: „Bucurafi-vă". — Hristos stînd în
picioare şi binecuvîntînd cu amîndouă mîinile sale.
Fecioara de-a dreapta lui, iar Maria Magdalena
de-a stînga, stau îngenuncheate, sărutîndu-i picioa­
rele (Matei 28, 8—9).
102. Petru şi Ioan, ajungînd la mormînt, se
încred în înviere. — Un mormînt şi Petru ce se
pleacă înlăuntru şi pipăie cu mîinile giulgiul; iar
Ioan, stînd în picioare afară, priveşte înlăuntru şi
se minunează şi alături de el Maria Magdalena,
plîngînd (Luca 24, 12; Ioan 20, 3—7).
103. Hristos arătîndu-se Magdalenei. — Un
mormînt şi deasupra, şezînd, doi îngeri înveşmîn-
taţi în alb; iar Hristos, stînd drept dinaintea mor-
mîntului, îşi adună cu o mînă veşmîntul iar în
cealaltă poartă un sul desfăşurat cu slovele: „Maria,
nu te atinge de mine"; şi Maria, în genunchi
dinaintea lui, caută să-i atingă picioarele (Ioan 20,
14—17; Marcu 16, 9).
104. Hristos la Emaus jrîngînd pîinea e cunos­
cut de către Luca şi Cleopa. — O casă şi într-însa
o masă cu bucate şi Luca şi Cleopa şezînd împre­
jurul ei, iar Hristos, aşezat între ei, ţine pîinea şi
o binecuvîntează (Luca 24, 13—31).
1 Purtătoarele de mir (miroforele sau mironosiţele)
sau aducătoarele de miresme sînt femeile despre care
se spune că au fost de faţă la patimile şi răstignirea
lui lisus şi au adus la mormînt miresme, uleiuri par­
fumate de mirt, nard etc. Mironosiţele sînt: Marta şi
Maria — surorile lui Lazăr „cel înviat din morţi“, Mă­
ria Magdalena, Maria lui Cleopa, Salomia soţia lui
Zevedeu şi mama apostolilor Iacov şi Ioan. 148
 105. Hristos, arătîndu-se apostolilor, mănîncă
laolaltă cu dinţii. — O casă şi înlăuntru apostolii
şi în mijlocul acestora Hristos şi dinaintea lui,
Petru ţinînd un blid cu jumătate de peste şi un
fagure de miere; iar Hristos cu dreapta binecuvîn-
tează bucatele şi cu stînga apucă fagurele şi peş­
tele (Luca 24, 32—53).
106. Hristos arătîndu-se lui Toma. — Mai multe
case şi între ele Hristos ce ţine dreapta ridicată
iar cu stînga îşi desface veşmîntul şi îşi arată
coasta dreantă cu rana; Toma, stînd în picioare
alături de el, cu teamă nune mîna pe rana Mîn-
tuitorului în vreme ce în cea stînga poartă scris:
..Domnul meu şi Dumnezeul meu". Iar ceilalţi
apostoli, stînd împrejur în picioare, se minunează
(Ioan 20. 26—29).
107. Hristos arătîndu-se apostolilor la marea
Tiberiadei. — Marea cu o corabie la miiloc şi cei
zece apostoli trăgînd plasa cu grămadă de peşti
iar Hristos, stînd în picioare pe ţărm, îi binecu-
vîntează; şi Petru, *despuiat si înotînd în apă,
merge către dînsul; iar îndărătul lui Iisus, jar
încins şi pe jar un peşte (Ioan 21, 1 şi ce mai ur­
mează).
108. Cele trei întrebări către Petru. — Marea şi
o corabie trasă la ţărm şi apostolii pe afară; iar
Hristos în picioare, păşind către Petru, ţine un sul
desfăşurat cu slovele; ..Simone, fiul lui Iona, mă
iubeşti?" şi Petru îi stă dinainte în picioare, răs-
punzînd cu slovele: „Doamne, tu ştii toate. Tu ştii
că te iubesd" (Ioan 21, 15— 17).
109. Hristos arătîndu-se apostolilor pe un munte
din Galileea. — Un munte şi Hristos stînd în picioare
pe el şi binecuvîntînd cu amîndouă mîinile sale, iar
dinainte-i Petru şi ceilalţi apostoli cu mîinile în­
tinse spre dînsul (Matei 28, 16—20).
110. înălţarea lui Hristos la cer. Un munte cu
mulţi măslini şi pe el apostolii privind spre înalt
si întinzînd mîinile cu iubire, iar între dînşii Maica
Domnului, privind şi ea spre înalt; de-a dreapta
şi de-a stînga ei, doi îngeri în veşmînt alb, ce-1
arată sus apostolilor pe Mîntuitorul, ţinînd în
149 mîini suluri; iar scrisul unuia zice: „Bărbaţi gâli-
leeni, de ce staţi privind la cer?“; iar scrisul celui­
lalt zice: „Acest Iisus, care s-a înălţat de la voi
la cer, astfel va şi veni, precum l-aţi văzut mergînd
la cer". Iar deasupră-le Hristos, şezînd pe nori
înconjurat de îngeri cu trîmbiţe, tobe şi felurite
alte muzici, se înalţă la ceruri. (Faptele 1, 9—11;
Marcu 16, 19; Luoa 24, 50—55).
111. Pogorîrea duhului sfînt. — O casă şi cei
doisprezece apostoli aşezaţi roată, iar sub dînşii
0 boltă scundă şi un bătrîn ce şade în mijlocul ei,
ţinînd dinainte cu amîndouă mîinile sale un şter­
gar şi, înfăşurat în acest ştergar, douăsprezece
cărţi; el poartă pe cap coroană, iar deasupra-i stau
slovele: „Lumea". Şi deasupra casei duhul sfînt în
chip de porumbel iar în jurul său strălucire multă
şi douăsprezece limbi de foc ce pornesc dintr-însul
şi se aşează pe fiecare dintre apostoli (Faptele 2,
1 şi cele ce urmează).
 CARTEA A PATRA

Simbolica

I. Cum se înfăţişează pildele

«

1. Pilda sămînţei. — «Iată, ieşit-a semănătorul sa

semene . . şi ce urmează (Matei, 13, 3—8, Marcu
4, 3—8, Luca 8, 5—15). Se înfăţişează astfel:
Hristos, în picioace, propovăduieşte cu evanghe­
lia în mînă, iar dinainte-i oameni, pe patru şiruri.
Rîndul dintîi, aceia de-a lungul drumului: oameni
ce vorbesc între dînşii şi privesc către Hristos şi
diavoli oare-i leagă. Al doilea rînd, cei de pe locul
pietros: oameni ce ascultă ou bucurie cuvîntul, iar
îndărătul lor idoli către care ei, înturnîndu-se, se
închină; şi un tiran cu ostaşii săi îi ameninţă cu
săbii scoase din teacă. Al treilea rînd, cei dintre
spini: oameni bînd şi mîncînd, alături cu femei
şi diavoli. Al patrulea rînd, cei de pe pământul
bun: monahi ce se roagă în peşteri şi ţin icoana
Fecioarei şi a lui Iisus dinaintea lor cu o flăcăruie,
iar alţii, înfăţişaţi oa diaconi, preoţi şi mireni ru-
gîndu-se în biserici şi mînăstiri.
2. Pilda neghinei. — „Asemenea este împăr
cerurilor omului care a semănat sămînţă bună" şi
ce urmează (Matei 13, 24—30). Se înfăţişează ast­
fel: Hristos cu evanghelia şi dinainte-i oameni
mulţi, unii cu înfăţişare de arhierei, alţii de mu­
cenici, alţii de sfinţi, purtînd cununi şi avînd în
preajma lor îngeri; între ei eretici, avînd în spa-
151 tele lor diavoli şi, de-a dreapta şi de-a stînga lui
Hristos, Raiul şi Iadul; şi dreptcredincioşii sînt
duşi de îngeri în Rai, în vreme ce ereticii sînt
mînaţi în Iad, ferecaţi în lanţuri, iar diavolii îi
lovesc.
3. Pilda grăuntelui de muştar. — „împărăţia
cerurilor este asemenea grăuntelui de muştar" şi
ce urmează (Matei 13, 31—32. Marcu 4, 31—32.
Luca 13, 19). Se înfăţişează astfel: Hristos' pe un
mormînt şi un copac ce iese din guna lui, iar pe
ramuri apostolii, cu suluri desfăşurate, şi dedesubt
mulţime de oameni privindu-i pe apostoli.
4. Pilda aluatului. — „Asemenea este împărăţia
cerurilor aluatului" şi ce urmează (Matei 13, 33.
Luca 13, 21). înfăţişare: Hristos cu evanghelia,
care zice: „Mergeţi şi învăţaţi toate neamurile'1;
şi dinainte-i apostolii, unii botezînd, alţii propovă­
duind; şi mulţime nenumărată dinaintea lor.
5. Pilda comorii. — „Asemenea este împărăţia
cerurilor ca o comoară ascunsă în ţarină". (Matei
13, 44). Se înfăţişează astfel: sfîntul Pavel care
zice, pe un sul desfăşurat: „înţelepciunea ascunsă
o propovăduim"; şi în juru-i bărbaţi şi femei, cu
lucruri de preţ şi cărţi şi galbeni, toate risipite pe
jos îndărătul lor şi cîţiva oameni fărîmînd idoli.
6. Pilda neguţătorului care caută mărgăritare.
— „Iarăşi este asemenea împărăţia cerurilor cu un
neguţător care caută mărgăritare bune" (Matei 13,
45, 46). înfăţişare: Hristos în picioare binecuvîn-
tînd şi sfîntul Ioasaf împăratul Indiei în veşminte
preoţeşti, stînd cu evlavie în picioare dinainte-i;
si lîngă el sfîntul Varlaam ce i-1 arată cu degetul
pe Hristos si ţine desfăşurat un sul care zice: „Iată
mărgăritarul de preţ". Şi în spatele lor o cunună
şi veşminte împărăteşti şi bogăţii şi idoli fărîmaţi,
toare aruncate la pămînt şi, mai departe încă, învă­
ţaţii greci oare ţin suluri şi, deasupra lui Hristos,
slovele acestea: „Iisus Hristos, mărgăritarul de
preţ".
7. Pilda năvodului. — „Asemenea este iarăşi
împărăţia cerurilor cu un năvod aruncat în mare?"
şi ce urmează (Matei, 13, 47—50). înfăţişare: O
mulţime de neamuri din felurite ţinuturi şi în jurul
lor apostolii; iar îndărătul apostolilor, la dreapta, 152
 raiul şi înlăuntru Petru cu mulţi alţii, la stînga
iadul şi mulţi oameni căzniţi de diavoli.
8. Pilda celor o sută de oi. — „Dacă are un om
o sută de oi şi se rătăceşte una din ele“ şi ce ur­
mează (Matei 18, 12. Luca 14, 4). Înfăţişare: Cerul
şi în el, mai sus, cele nouă cete îngereşti şi în mij­
locul lor un tron gol, iar dedesubt coborîrea lui
Hristos la Iad.
9. Pilda drahmelor. — „O femeie, avînd zece
drahme" şi ce urmează (Luoa 15, 8, 9). înfăţişare:
Hristos răstignit şi lumină mare în juru-i şi oameni,
unii sfărîmînd idoli, alţii botezîndu-se, alţii, cu
înfăţişare de monahi, rugîndu-se în peşteri, şi alţii
iarăşi, închinîndu-se înaintea crucii; deasupra crucii
cerul şi în el cele nouă cete îngereşti cu trîmbiţe şi
lăute; iar în mijlocul lor pe un tron, Hristos ţinînd
cu o mînă pe Adam şi în cealaltă un sul desfăşu­
rat ce zice: „Bucuraţi-vă cu mine, căci a fost găsită
drahma pierdută".
10. Pilda celui ce datora zece mii de talanţi. —
„Asemănatu-s-a ceîului un rege care a voit să
ia socoteala slugilor sale" şi ce urmează (Matei 18,
23—35). înfăţişare: Hristos şezînd pe un tron, ca
un împărat, binecuvîntînd şi în juru-i îngeri şi un
om îngenuncheat dinainte-i zicînd: „îngăduieşte-mă
şi îţi voi plăti ţie tot". Şi în spatele lui diavoli
ţinînd suluri multe desfăşurate; şi mai departe, în
spatele lui Hristos, acelaşi om tîrînd pe un altul
la închisoare şi spunîndu-i: „Plă'teşte-mi ce eşti
dator" şi încă, mai departe, Hristos şezînd şi doi
îngeri care, privind către el, i-1 arată pe om cu
degetul; şi iarăşi omul dinaintea lui Hristos în lan­
ţuri şi tîrît de diavoli către iad.
11. Pilda lucrătorilor tocmiţi. — „Căci împă­
răţia cerurilor este asemenea unui om stăpîn de
casă, care a ieşit dis-de-dimineaţă să tocmească lu­
crători" (Matei 20, 1—16). Se înfăţişează astfel:
Hristos în picioare şi în spatele lui cuvioşii pa­
triarhi strămoşi împărţiţi în patru şiruri. în şirul
dintîi Enoh aducînd jertfă, Noe ţinînd o arcă şi
dimpreună cu ei alţi bătrîni rugîndu-se, iar deasu­
pra lor slovele: „Aceştia în ceasul dintîi". în şirul
153 al doilea, Avraam jertfindu-1 pe Isaac, Isaac binecu-
 vîntînd pe Iacov, Iacov binecuvîntînd pe cei doi­
sprezece fii ai săi, iar deasupra lor slovele: „Aceş­
tia în ceasul al treilea". în şirul al treilea, Moise
ţinînd tablele şi dînd învăţătură evreilor şi Aaron
şi alţi drepţi dimpreună cu el, iar deasupra lor slo­
vele: „Aceştia în ceasul al şaselea". în al patrulea
şir proorocii, unii bătuţi cu pietre, alţii fierăstruiţi
ori loviţi, iar deasupra lor slovele: „Aceştia în cea­
sul al nouălea". Şi în faţa lui Hristos apostolii şi
neamurile închinîndu-se la picioarele, lui, iar dea­
supra slovele: „Aceştia în ceasul al unsprezecelea".
Şi într-o altă parte, iarăşi Hristos, în rai, cu mul­
ţime de îngeri şi toate cetele de sfinţi şi apostoli
şezîndu-i alături; iar dreptul Enoh şi ceata lui, pur-
tînd în mîini coroane, zic lui Hristos, arătîndu-i
pe apostoli: „Aceştia din urmă au lucrat un ceas
numai, şi i-ai pus deopotrivă cu noi, care am dus
greutatea zilei şi arşiţa"; ci Hristos îi grăieşte cu
blîndeţe: „Prietene, nu-ţi fac nedreptate" şi toate
cele ce urmează.
12. Pilda celor doi ţii. — „Un om avea doi fii.
Şi a mers la cel dintîi şi i-a zis" şi ce urmează
(Matei 21, 28—32). înfăţişare: Hristos stînd în
picioare şi într-o parte iudei, farisei şi cărturari
ce îşi întorc faţa, ca neîncuviinţînd cuvintele lui
Hristos, iar de cealaltă parte vameşi, tîrfe şi pă-
gîni ce i se pleacă dinainte, închinîndu-i-se.
13. Pilda lucrătorilor ucigaşi. — „Era un om
oarecare stăpîn al casei sale, care a sădit vie": şi
ce urmează (Matei 21, 33—41. Marcu 12, 1—9.
Luca 20, 9—16). Se înfăţişează astfel: O cetate,
un templu şi un jertfelnic şi cărturari ce ţin în
mîini cărţi şi propovăduiesc şi mulţime de evrei
dinaintea lor, iar pe jertfelnic Zaharia proorocul,
ucis de un ostaş; în afara templului Miheia proo­
rocul biciuit de un împărat şi, aproape de acesta,
Zaharia proorocul, fiul lui Iehoiada, bătut cu pie­
tre şi, în afara cetăţii, pe un munte, răstignirea lui
Hristos.
14. Pilda pietrei din capul unghiului, — „Piatra
pe care au aruncat-o ziditorii" şi ce urmează (Ma­
tei 21, 42—44. Marcu 12, 10—11. Luca 20,
17—18). înfăţişare: O biserică şi înlăuntrul ei apos- 154
 toii, arhierei şi sfinţi botezînd şi propovăduind,
greci şi evrei ce se îmbrăţişează unii pe alţii şi
Hristos binecuvîntîndu-i din înalturi; şi mai de­
parte Ierusalimul în flăcări şi afară din oraş ostaşi
omorînd evrei; iar profetul Isaia, arătîndu-1 pe
Hristos, zice, pe un sul desfăşurat: «Acestea gră­
ieşte Hristos: „Iată pun la temelia Sionului o pia­
tră de unghi aleasă, strălucitoare şi trainică»".
15. Pilda celui care a făcut nuntă fiului său. —
„împărăţia cerurilor asemănatu-s-a unui împărat"
şi ce urmează (Matei 22, 2—14). înfăţişare: O
biserică şi afară, într-o parte, iudei, dintre care
unii numără dinari şi au dinaintea lor vite şi felu­
rite alte mărfuri, alţi se desfată cu femei, dăn­
ţuind în zvon de tobe, alţii fierăstruiesc pe prooro­
cul Isaia, alţii aruncă pe Ieremia în groapa cu
noroi, şi de cealaltă parte a bisericii apostolii pro­
povăduind şi dinaintea lor păgîni, vameşi şi tîrfe
ce li se închină şi fărîmă idolii; în mijlocul bise­
ricii, o masă şi pe aceasta un potir şi un discos şi,
în jur, cetele îngereşti şi cinurile tuturor sfinţilor,
toţi înveşmîntaţi în alb şi purtînd luminări; iar
în mijlocul lor un om în veşminte murdare, cu
mîinile şi picioarele legate de diavoli şi de aceştia
tîrît în iad; şi Hristos, alăturea de el în picioare,
cu veşmînt de împărat şi patriarh îi zice, pe un
sul desfăşurat: „Prietene, cum ai intrat aici fără
haină de nuntă?".
16. Pilda cinei. — „Un om a făcut o cină mare
şi a chemat pe mulţi" şi ce urmează (Luca 14,
16—23). înfăţişare: Hristos în picioare, binecu-
vîntînd, şi în juru-i apostolii, iar la dreapta lui
iudeii, cărturarii şi fariseii, unii mîncînd şi bînd,
alţii făcînd negoţ şi alţii ce îngenunche dinainte-i;
iar de-a stînga păgînii, care şi ei i se închină şi
apostolii le daiu învăţătură.
17. Pilda talanţilor. — „Un om care, plecînd
departe, şi-a chemat slugile şi le-a dat pe mînă
avuţia sa“ şi ce urmează (Matei 25, 14—30). înfă­
ţişare: Raiul şi, în afara lui, Hristos şezînd ca îm­
părat pe un tron şi în juru-i îngeri şi de-a dreapta
155 lu i u n s f î n t a r h ie r e u şi u n s f î n t p r e o t c a re , ţ i n î n d
 în mîini evangheliile şi cătînd către el, arată îndă­
rătul lor mulţime de sfinţi, bărbaţi şi femei, şi
Hristos îi binecuvîntează; iar la stînga lui un învă­
ţător, cu o mînă dîndu-i evanghelia şi cu cealaltă
arătîndu-i-o, îi spune: „Iată mieluşeaua ta“; şi în­
dărătul lui diavoli care-1 leagă şi cu trudă îl tîrăsc
în Iad.
18. Pilda celor ce şi-au clădit casele pe stînci şi
pe nisip. — „Oricine aude aceste cuvinte ale mele
şi le îndeplineşte" şi ce urmează (Matei 7, 24—27.
Luca 6, 48—49). Se înfăţişează astfel: Hristos şi
îndărătul lui apostolii, iar dinainte-i doi oameni,
unul bătrîn şi celălalt tînăr, care lamîndoi îl ascultă
cu mare sîrg; şi mai departe iarăşi cel bătrîn rugîn-
du-se într-o peşteră şi în juru-i desfrînate şi dia­
voli care-1 săgetează şi alţi oameni care-i sfîşie
veşmintele; şi iarăşi cel tînăr, mîncînd şi bînd la
o masă dimpreună cu femei, şi diavoli ce-1 batjo­
coresc.
19. Pilda celor doi orbi. — „Şi dacă orb pe orb
va călăuzi, amîndoi în groapă vor cădea" şi ce
urmează (Matei 15, 14. Luca 6, 39). înfăţişare:
Arhierei, cărturari şi farisei propovăduind şi în
spatele lor diavoli ce-i leagă la ochi cu năframe
şi dinainte-le iudei ascultîndu-i (aşijderea şi ei cu
ochii legaţi de diavoli); şi alţi diavoli, ţinîndu-i pe
toţi legaţi cu o funie, îi tîrăsc în iad; şi mai departe
Hristos stînd în picioare şi arătîndu-i apostolilor,
zice, pe un ml desfăşurat: „Dacă orb pe orb va
călăuzi, amîndoi înt groapă vor cădea".
20. Pilda celor zece fecioare. — „împărăţia ceru­
rilor se va asemăna cu zece fecioare" şi ce urmează
(Matei 25, 1—33). înfăţişare: Raiul şi înlăuntru
Hristos privind afară şi îndărătul lui cele cinci
fecioare înţelepte purtînd candele aprinse şi cele
cinci nebune, ce poartă aşijderi candele, dar stinse,
şi bat în poarta raiului zicînd: „Doamne, Doamne,
deschide-ne nouă". Ci Hristos le răspunde, zicînd:
„Adevăr grăiesc vouă: nu vă cunosc pe voi". Şi
mai departe încă morminte şi cele zece fecioare
ieşind din ele şi un înger trîmbiţînd deasupră-le.
21. Pilda celui căzut între tîlhari. — „Un om
cobora de la Ierusalim la Ierihon" şi ce urmează 156
(Luca 10, 30 şi urm.) înfăţişare: Raiul şi la poarta
lui sabia de foc şi Adam şi cu Eva afară din rai,
despuiaţi şi jelindu-se; şi mai departe alţi oameni
închinîndu-se unii la idoli, alţii la cîini, la pisici,
şi iarăşi oameni care jertfesc vite şi alţii care aces­
tora le jertfesc oameni, alţii care mănîncă şi beau
cu femei desfrînate şi diavoli care-i leagă; iar de
o parte Moise cu tablele şi Aaron în spatele lui,
cătînd amîndoi către aceştia şi trăgîndu-se îndărăt;
şi de partea cealaltă proorocul Isaia care şi el cată
către aceştia şi se trage îndărăt. Şi mai departe
încă, un templu şi înlăuntru apostolii, unii propo­
văduind, alţii botezînd, alţii dînd sfînta împărtăşa­
nie; şi dinaintea tuturor Hristos, cu o mînă întin-
zînd evanghelia sfîntului Pavel şi tablele legii şi
cu cealaltă mînă ţinînd crucea pe umăr, arată
îndărăt către acei oameni.
22. Pilda judecătorului ticălos. — „într-o cetate
era un judecător care de Dumnezeu nu se temeai"
şi ce urmează (Luca 15, 2 şi urm.). înfăţişare:
Hristos sus în cerun şi dedesubt un ierarh ce se
roagă şi într-aceasta este împiedicat de eretici, pe
care un înger îi goneşte din urmă cu 9abia; şi mai
departe un sfînt tînăr în mijlocul flăcărilor şi din
cer curge apă răcorindu-1 şi doi îngeri alături de
el; şi mai departe iarăşi un cuvios în genunchi, ru-
gîndu-se, pe care îl săgetează diavoli, iar îngerul
Domnului îi goneşte pe aceştia.
23. Pilda fiului risipitor. — „Un om avea doi
fii. Şi a zis cel mai tînăr dintre ei" şi ce urmează
(Luca 15, 11—32). Se înfăţişează astfel: Un templu
şi un altar şi lîngă templu fiul cel risipitor mîn-
cînd şi bînd dimpreună cu desfrînate şi iarăşi, în
mijlocul templului, Hristos îl împărtăşeşte pe risi­
pitor, iar apostolii îl miruiesc şi-i dau crucea. în
jurul altarului cetele îngereşti se veselesc cu lăute
şi trîmbiţe şi, afară din templu, iarăşi Hristos îm-
brăţişîndu-1 pe risipitor şi sărutîndu-1; şi iarăşi, în
altă parte, Hristos ostoind pe fiul cel mare şi zi-
cîndu-i, pe un sul desfăşurat: „Fiule, tu totdeauna
eşti ou mine şi toate ale mele ale tale sînt". Iar
acela, privindu-1, se trage îndărăt.
24. Pilda bogatului căruia i-a rodit din belşug
ţarina. — „Unui om bogat i-a rodit din belşug
ţarina“ şi ce urmează. (Luca 12, 16 şi urm.). Se
înfăţişează astfel: mai multe case şi un om, înveş-
mîntat cu strai roşu şi cuşmă, ce stă cu îngîndu-
rare; şi dinainte-i o grămadă de grîu şi oameni
lucrînd cu securi şi ridicînd hiambare, şi mai de­
parte iarăşi omul acela zăcînd pe un pat de aur
şi în juru-i diavoli ce scot din el sufletul, cu o
cange cu trei dinţi.
25. Pilda bogatului nemilostiv şi a săracului
Lazăr. — „Era un om bogat care se îmbrăca" şi
ce urmează (Luca 16, 18—31). Se înfăţişează ast­
fel: Un palat şi înlăuntru o masă ou bucate felu­
rite şi aşezat la aceasta un om cu veşminte strălu­
citoare, ţinînd în mînă un pocal, şi mulţime de
slugi slujindu-1 şi aducîndu-i bucate; şi mai de­
parte iarăşi omul acela în pat şi diavoli trăgîndu-i
afară sufletul şi în juru-i femei şi copii jelind; iar
jos, la porţile palatului, un om despuiat şi plin de
bube zace la pămînt şi cîini îi ling bubele, iar
deasupră-i David cu lăuta şi cete îngereşti care-i
primesc sufletul cu trîmbiţe şi alte cîntări; şi mai
departe iadul şi bogatul arzînd în flăcări şi stri-
gînd „Pădinte Avraame, fie-ţi milă de mine"; şi
dinainte-i raiul şi în mijloc Avraam, iar în sînu-i
Lazăr; ci Avraam răspunde bogatului: „Fiule,
adu-ţi aminte că ai primit cele bune ale tale în
viaţa ta" şi cele ce urmează.
26. Pilda celui tare. — „Nimeni nu poate, in-
trînd în casa celui tare" şi ce urmează (Marcu 3,
27). înfăţişare: Hristos în picioare binecuvîntînd
şi, dinaintea lui, Matei vameşul şi sfîntul apostol
Pavel şi Maria Mâgdalena păcătoasa şi mulţime
de alţi păcătoşi pocăiţi ce se aruncă la picioarele
lui; şi mai departe îngeri ferecînd în lanţuri pe
diavol şi aruncîndu-1 în iad.
27. Pilda făcliei. — „Nimeni, aprinzînd făclia,
n-o ascunde!" şi ce urmează (Luca 8, 16. Matei 5,
15—16. Marcu 4, 21). înfăţişare: Un templu şi un
sfînt ierarh propovăduind din amvon şi un înger
care-i grăieşte la ureche, şi o lumină împrejflru-i,
iar dedesubt oameni ce îl ascultă cu luare aminte,
ridicînd mîinile; şi Hristos binecuvîntînd din înal- 158
 turi şi grăind din evanghelie: „Aşa să lumineze
lumina voastră înaintea oamenilor" şi următoarele.
28. Pilda smochinului neroditor. — „Cineva
avea un smochin, sădit în via sa" şi ce urmează
(Luca 13, 16—19). înfăţişare: Un templu şi în-
lăuntru un om aproape cărunt cu mîinile încru­
cişate pe piept şi alăturea de el Moartea ţinînd o
coasă, iar Hristos porunceşte Morţii să-l doboare;
şi îngerul, paznic al vieţii omului aceluia, în ge­
nunchi dinaintea lui Hristos, îl roagă zicîndu-i:
„Doamne, lasă-1 şi anul acesta".
29. Pilda celui care voind să înalţe un turn, n-a
putut să-l isprăvească. — „Cine dintre voi vrînd
să zidească un turn nu stă" şi ce urmează (Luca
14, 28—30). înfăţişare: Sfîntul Pavel propovă­
duind şi zicînd pe un sul desfăşurat: „Temelie
pus-am pe Iisus Hristos"; şi în juru-i oameni care
cu rîvnă îl ascultă şi mai departe iarăşi oamenii
aceia bînd, mîncînd şi făcînd negoţ, iar deasupră-le
slovele: „Cei ce avură credinţă, ci nu fură în stare
să o urmeze în viaţa lor".
30. Pilda vameşului şi fariseului. — „Doi
oameni s-au suit la templu ca să se roage" şi ce ur­
mează (Luca 18, 10 şi urm.) înfăţişare: Un tem­
plu cu o scară şi înlăuntru, dinaintea altarului,
fariseul, bătrîn cu barbă lungă, cu veşminte largi
şi capul înfăşurat în năframă, stă în picioare şi
priveşte cerul, cu o mînă ridicată şi cu cealaltă
arătînd spre vameş, în vreme ce diavolul trufiei îi
şade pe creştet; în faţa lui vameşul, privind în jos
şi bătîndu-se peste piept, şi un înger deasupră-i
binecuvîntîndu-1.
31. Pilda slujitorilor credincioşi. — „Cine, oare,
este slujitorul credincios şi înţelept" şi ce urmează
(Matei 24, 45). înfăţişare: Un templu şi un sfînt
ierarh bătrîn propovăduind într-însul şi un sfînt
preot ţinînd în mîini un potir şi un sfînt diacon
ce ţine deasupra capului un discos, şi alţii care
poartă lumînări şi cădelniţe, şi alţi monahi şi mul­
ţime mare rugîndu-se; iar Hristos din înalturi îi
binecuvîntează.
32. Pilda slujitorilor răi. — „Iar dacă acel slu-
159 jitor, rău fiind, va zice în inima sa" şi ce urmează
(Matei 24, 48 şi urm.). înfăţişare: Case şi în ele
creştini, feţe bisericeşti, monahi şi mireni ce mă-
nîncă, beau, dănţuiesc în zvon de tobe şi unul
pe altul se lovesc, iar deasupră-le Hristos şi în
preajma lor Moartea cosindu-i, şi în jurul lui
Hristos îngeri, ţinînd aşijderea coase; şi lînga casă,
în mijlocul necredincioşilor şi ereticilor, Osîndirea
cu flăcări şi diavoli tîrînd pe oameni către ea,
afară din case.
33. Pilda sării. — „Bună este sarea, dar dacă
şi sarea se va strica" şi ce urmează (Luca 14, 34.
Matei 5, 13). înfăţişare: Un templu şi ierarhi şi
preoţi şi învăţaţi, unii propovăduind din amvoane,
alţii pe tronuri, alţii citind cărţi; şi într-un colţ
sfîntul Pavel, ţinînd un sul desfăşurat, zice: „Vor­
ba să vă fie plăcută, dreasă cu sare" (Epistola
către Coloseni 4, 6).
34. Pilda luminii şi întunericului. — Lumina a
venit în lume şi oamenii au iubit", şi ce urmează
(Ioan 3, 19). Se înfăţişează astfel: într-o parte
Hristos şi în juru-i lumină multă şi el ţinînd evan­
ghelia, care grăieşte: „Eu sînt lumina lumii", şi
apostolii în preajmă-i; iar mai departe, într-un
alt loc, diavolul, stăpînul întunericului, în beznă,
şi în preajmă-i cărturari şi farisei şi mulţime de
necredincioşi îndreptîndu-se către acesta, dar pri­
vind îndărătul lor pe Hristos.
35. Pilda hranei. — „Lucraţi nu pentru mîn-
carea cea pieritoare" şi ce urmează (Ioan 6, 27).
înfăţişare: o casă şi înlăuntru oameni mîncînd şi
bînd şi alăturea un templu şi în el oameni care
dau şi primesc sfintele taine, alţii propovăduiesc,
alţii se roagă, iar Hristos, arătîndu-i, zice aposto­
lilor, pe un sul desfăşurat: „Lucraţi nu pentru
mîncarea cea pieritoare, ci pentru mîncarea ce
rămîne spre viaţă veşnică".
36. Pilda uşii şi staulului oilor. — „Cel ce nu
intră pe uşă, în staulul oilor" şi ce urmează (Ioan
10, 1 şi urm.). înfăţişare: O biserică şi afară, în
prag, Hristos, ţinînd deschisă evanghelia, zice: „Eu
sînt aşa: de va intra cineva prin mine, se va mîn-
tui“; şi îndărătul uşii Moise ţinînd tablele legii şi
afară din templu, dinaintea lui Hristos, sfinţii 160
 ierarhi ce poartă evanghelii şi propovăduiesc, iar
deasupră-le slovele acestea: „Cei ce au intrat pe
uşă". Şi dinaintea lor mulţime de credincioşi
ascultîndu-i cu rîvnă şi îndărătul credincioşilor
Arie şi ceilalţi eretici care-i tulbură: şi deasupră-le
slovele acestea: „Cei ce nu au intrat prin uşă, ci
au sărit aiurea".
37. Pilda viţei de vie. — „Eu sînt viţa, voi
sînteţi mlădiţele" şi ce urmează (Ioan 15, 5). în ­
făţişare: Hristos binecuvîntînd cu mîinile amîn-
două şi ţinînd la piept evanghelia, zice: „Eu sînt
viţa, voi sînteţi mlădiţele"; şi mlădiţele viţei ieşind
din trupu-i, cu sfinţii apostoli împletiţi într-însele.
38. Pilda făţarnicului. — „'De ce vezi paiul din
ochiul" . . . şi ce urmează (Matei 7, 3). înfăţişare:
Un om în picioare, avînd în ochiul său o aşchie de
lemn, şi dinaintea lui un fariseu care, avînd în
ochi o bîrnă groasă, zice .celuilalt: „Frate, lasă să
scot eu paiul din ochiul tău"; şi deasupră-le Hris­
tos priveşte cu chipul crunt către fariseu şi zice:
„Făţarnice, scoate întii bîrna din ochiul tău".
39. Pilda pomilor buni şi a roadelor. — „Nu
poate pom bun "... şi ce urmează (Matei 7, 18.
Luca 6, 43). înfăţişare: Nişte oameni în picioare;
din gura unuia iese sfîntul duh, din a altuia un
înger, din ale altora o lumină, un trandafir şi
alte lucruri de preţ; alţi oameni, în picioare în
faţa celor dintîi, şi din gura unuia iese un diavol,
din a altuia un şarpe, din ale altora un porc, un
spin şi alte asemenea lucruri: iar Hristos, de de­
parte, îi arată şi grăieşte, pe un sul desfăşurat:
„Fiecare pom după roadele lui se cunoaşte" (Luca
6, 44. Matei 7, 16).
40. Pilda uşii celei strimte. — „Intraţi prin uşa
cea strîmtă, căci.. . “ şi cele ce urmează (Matei 7,
13). înfăţişare. Munţi şi peşteri şi în ele sfinţi
rugîndu-se şi diavoli ispitindu-i; şi mai departe
mucenici căzniţi de către tirani în felurite chipuri,
iar Hristos, din înălţimile norilor, îi binecuvîn-
tează ţinînd la piept evanghelia şi zicînd: „Nevoi-
161 ţi-vă să intraţi prin uşa cea strîmtă" (Luca 13, 24).
II. Liturghia

41. Dumnezeiasca liturghie. — Un acoperămînt

şi dedesubt o masă şi pe aceasta sfînta evanghelie
şi deasupra acesteia Sfîntul Duh şi alăturea Dumne­
zeu Tatăl, şezînd pe un tron, binecuvîntează cu
sfintele-i mîini şi zice, pe un sul desfăşurat: „Din
sînu-mi te-am zămislit, înaintea lui Lucifer". Şi
Hristos, ce stă de-a dreapta mesei, în veşmînt ierar-
hicesc, şi binecuvîntează; iar dinainte-i cetele înge­
reşti, în veşminte preoţeşti, stînd roată pînă pe
partea stîngă a mesei; şi iarăşi Hristos la stînga
mesei, luînd un discqs de pe creştetul unui înger cu
înfăţişare diaconească; şi alăturea alţi patru îngeri,
doi cădelniţînd pe Hristos cu fum de tămîie şi doi
ţinînd sfeşnice mari; iar îndărătul lor alt înger, cu
înfăţişare preoţească, ţinînd un potir şi, înapoia
lui, iarăşi alţi îngeri, unul cu vergi1, altul cu o
suliţă2 şi cu trestia cu buretele3, altul cu o cruce4,
iar alţii cu lumînări.
42. Împărtăşirea apostolilor cu trupul şi singele
Domnului. — Nişte case, o masă şi pe aceasta un
talger cu o pîine frîntă bucăţi şi Hristos, în spa­
tele mesei, ivindu-se pînă la brîu, cu mîinile în­
tinse, ţine în dreapta o pîine şi în stînga un potir;
şi dinainte-i evanghelia deschisă, şi la dreapta lui
slovele acestea: „Luaţi, mîncaţi, acesta este trupul
meu“; iar la stînga sa slovele acestea: „Beţi dintru
acesta toţi, căci acesta este sîngele meu“ şi de
amîndouă părţile cei doisprezece apostoli, puţin
aplecaţi, privindu-1 pe Hristos; şi în dreapta, în
faţa a cinci dintre apostoli, Petru cu mîinile în­
tinse sub pîinea ţinută de Hristos, iar în stînga, în
faţa altor cinci, Ioan cu o mînă întinsă, cu cea­
laltă pe inimă şi cu buzele pe marginea potirului;
şi în spatele lor Iuda, întors îndărăt; şi un diavol
intrîndu-i pe gură (Matei 26, 26—28. Marcu 14,
22—24. Luca 22, 17—20).

1,3,3,4 instrumentele patimilor. 162

 III. înfăţişări din psalmi

43. Toată suflarea. — Cerul cu soarele,

şi stelele şi în mijloc Hristos şezînd şi grăind pe
un sul desfăşurat: „Domnul m-a avut în stăpînire
la începutul căilor lui, înainte de lucrările lui cele
mai de demult" (Pilda 8, 22, 23). Şi în cele patru
laturi cei patru evanghelişti în chip de om, leu,
bou şi vultur; şi de cele două părţi ale lui Hristos,
Fecioara şi înaintemergătorul rugîndu-se pentru
alţii, şi în juru-i cele nouă cete îngereşti (tronurile,
heruvimii, serafimii) zicînd: „Sfînt, sfînt, sfînt" şi
celelalte cete ţinînd suluri desfăşurate. Domniile
zic: „Slava Domniilor, frumuseţea cea fără de
început". Puterile: „Slava Puterilor, tăria cea fără
de seamăn". Stăpîniile: „Slava Stăpîniilor prea
luminate, strălucirea cea orbitoare". începătoriile:
„Slava atotstrălucitoarelor începătorii, lumina cea
scînteietoare". Arhanghelii: „Slava Arhanghelilor,
faima cea de nespus" îngerii: „Slava îngerilor, po­
doaba cea dumnezeiască". Şi de jur împrejurul
cerului slovele acestea: „Toată suflarea laudă pe
Domnul; lăudaţi pe stăpînul cerurilor; lăudaţi-1 în
cel mai înalt dintre ceruri; ţie, Doamne, ţi se
cuvine lauda". Mai jos, deasupra norilor, cetele
tuturor sfinţilor, purtînd suluri. Sfinţii patriarhi
strămoşi şi înaintea lor Adam, care zice, pe un sul
desfăşurat: „Slava patriarhilor, bucurie tihnită".
Proorocii şi înaintea lor Moise zicînd: „Slava
proorocilor, împlinirea legii". Apostolii şi înaintea
lor Petru, zicînd: „Slava apostolilor, propovădui-
rea cea necurmată". Ierarhii şi dinaintea lor Ioan
Gură de Aur zicînd: „Slava ierarhilor, podoabă
minunată". Mucenicii şi înaintea tuturor sfîntul
Gheorghe zicînd: „Slava biruitorilor, tăria şi pu­
terea". Cuvioşii si, în faţă, Antonie zicînd: „Slava
anahoreţilor şi sfinţilor, lauda". Drepţii împăraţi
şi înaintea lor Constantin zicînd: „Slava dreptcre-
dincioşilor, puterea împăraţilor". Muceniţele şi îna­
intea lor sfînta Ecaterina zicînd: „Slava fecioare­
lor, mirese să fie ale cerului". Cuvioasele şi îna­
intea lor Eupraxia zicînd: „Slava celor neînsoţite,
163 veşnică desfătare". Dedesubtul sfinţilor, munţi cu
pomi roditori şi sterpi deasupra avînd păsări felu­
rite, iar dedesubt toate lighioanele pămîntului,
blînde ori sălbăticiuni.

IV. Apocalipsa sfîntului loan Teologul

44. Capitolul 1. — «Fost-am în insula ce se

cheamă Patmos şi am auzit, în urma mea, glas
mare de trîmbiţă care zicea: „Eu sînt Alfa şi
Omega şi ceea ce vezi scrie în carte"» şi urm.
(1, 9—11). înfăţişare: O peşteră şi în ea Sfîntul
loan Teologul cufundat în rugăciune, privind în
urmă; şi îndărătul lui, Hristos pe nori, înveşmîntat
în hlamidă albă şi cu cingătoare de aur, ţinînd
în dreapta-i şapte stele, în vreme ce o sabie cu
două tăişuri iese din gura lui, şi împrejuru-i sfeş­
nice şi lumină multă izvorînd dintr-însul.
45. Capitolul 4. — «După acestea m-am uitat
şi iată o uşă era deschisă în cer şi un glas mi-a
zis: „Suie-te aici şi îţi voi arăta cele ce trebuie să
fie după acestea". îndată am fost duh şi iată un
tron era în cer şi douăzeci şi patru de scaune în­
conjurau tronul şi în mîna dreaptă a celui ce şedea
pe tron am văzut o carte scrisă.» (4, 1—5. 5, 1).
înfăţişare: Nori şi deasupra lor, şezînd pe un tron,
Dumnezeu Tatăl, ce ţine în dreapta-i o carte în­
chisă, pecetluită cu şapte peceţi şi un miel cu
şapte coarne şi şapte ochi ţinînd cu două picioare
ale sale cartea din mîna lui Dumnezeu Tatăl; şi
dinaintea tronului şapte lumînări aprinse şi marea
şi împrejur evangheliştii în cele patru înfăţişări;
iar dintr-o parte şi din cealaltă cei douăzeci şi
patru de bătrîni, aşezaţi în jilţuri de aur, înveş-
mîntaţi cu veşminte albe şi avînd pe capetele lor
cununi de aur, ţin în dreapta cupe de aur cu
miresme, iar în stînga alăute; şi dedesubtul Tatălui,
un înger zburînd cu braţele desfăcute ca pentru a
primi rugăciunile sfinţilor.
46. Capitolul 6. — «Şi-am văzut cînd a deschis
mielul cea dintîi din cele şapte peceţi şi am auzit
una dintre cele patru vietăţi zicînd cu glas ca de 164
 tunet: „Vino şi vezi". Şi m-am uitat şi iată un cal
alb şi cel care călărea pe el avea un arc şi i s-a
dat cunună... Şi cînd a deschis pecetea a doua . . .
a ieşit alt cal, roşu ca focul, şi celui care călărea o
sabie mare i s-a dat. Şi cînd a deschis a treia
pecete... m-am uitat şi iată un cal negru şi cel ce
călărea pe el avea un cîntar în mîna lui. Şi cînd
a deschis pecetea a p a tra ... şi m-am uitat şi iată
un cal vînăt şi numele celui ce călărea pe el era
Moartea» (6, 1—8). înfăţişare: Munţi şi oameni,
dintre care unii morţi, alţii vii şi înspăimîntaţi,
zăcînd la pămînt; şi asupră-le un om, călărind pe
un cal alb, purtînd cunună şi ţinînd în mîna lui
un arc, aruncă săgeata către oameni; şi în urma
lui un ait om, călărind pe un cal roşu şi ţinînd în
mînă o sabie; şi în urma acestuia al treilea om
care, călărind pe un cal negru, are în mînă un
cîntar, şi încă, în urma acestuia, Moartea, călărind
pe un cal vînăt, cu o coasă grozavă în mînă.
47. Capitolul 6. — „Şi cînd a deschis pecetea a
cincea, am văzut sub jertfelnic sufletele celor în­
junghiaţi pentru cuvîntul lui Dumnezeu" (6, 9).
înfăţişare: Un jertfelnic şi sub el sufletele sfinţilor
mucenici, înveşmîntaţi în veşminte albe, cu mîinile
şi ochii ridicaţi spre cer şi de amîndouă părţile
îngeri grăindu-le lor.
48. Capitolul 6. — „Şi m-am uitat cînd a des­
chis pecetea a şasea şi iată s-a făcut cutremur mare
şi soarele s-a înnegrit ca un sac de păr şi luna în­
treagă s-a făcut ca sîngele. Şi stelele cerului au
căzut pe păm înt... Iar cerul s-a desfăcut ca o
hîrtie făcută sul." înfăţişare: Munţi întunecaţi şi
mulţime de oameni, unii regi, alţii dregători, alţii
mireni, ascunşi în peşteri; şi deasupra lor cerul
făcut sul ca o hîrtie şi soarele negru şi luna ca
sîngele şi stelele ce cad pe pămînt.
49. Capitolul 7. — „Şi după acestea am văzut
patru îngeri stînd la cele patru unghiuri ale pă-
mîntului şi ţinînd cele patru vînturi ale lumii,
ca să nu sufle vînt nici peste pămînt, nici peste
mare, nici peste vreun copac. Şi am văzut alt
înger care se ridica* de la răsăritul soarelui şi avea
165 pecetea viului Dumnezeu" (7, 1—2). înfăţişare:
Pămînt şi mare şi la cele patru colţuri cele patru
vînturi şi patru îngeri purtînd săbii care pe ace­
lea le înspâimîntl ca sa nu poată sufla; un înger
opreşte vîntul de miazănoapte, un altul austrul,
altul zefirul şi cel din urmă vîntul Sanir; şi către
partea de răsărit un înger ridicîndu-se pe nouri şi
purtînd într-o mînă pecetea „X“ a viului Dumne­
zeu, iar cealaltă mînă întinzînd-o către cei patru
îngeri; şi sub el alt înger miruieşte mulţime de
oameni pe frunte.
50. Capitolul 7. — „După acestea, m-am uitat
şi iată mulţime mare pe care nimeni nu putea s-o
numere, din tot neamul şi seminţiile şi popoarele
şi limbile, stînd înaintea tronului şi înaintea Mie­
lului, îmbrăcaţi cu veşminte albe şi avînd în mînă
ramuri de finic" (7, 9). înfăţişare. Nori mulţi şi
în mijloc Dumnezeu Tatăl şezînd pe un tron şi de
cele patru laturi ale tronului cei patru evanghelişti
în cele patru înfăţişări ale lor, iar în jur toate
cetele îngereşti şi Mielul descbizînd Evanghelia,
ţinută de Dumnezeu Tatăl pe genunchi; şi dede­
subtul tronului mulţime mare de norod cu veş­
minte albe şi cu ramuri de finic în mîini; de o
parte şi de alta a tronului cei douăzeci şi patru de
bătrîni şi lîngă aceştia sfîntul Ioan şi unul dintre
bătrîni arătîndu-i pe cei înveşmîntaţi cu veşminte
albe.
51. Capitolul 8. — „Şi cînd a desfăcut pecetea
a şaptea, s-a făcut tăcere în cer, ca la o jumătate
de ceas; şi am văzut pe cei şapte îngeri, care stau
înaintea lui Dumnezeu şi li s-au dat şapte trîm-
biţe. Şi a venit alt înger şi a stat la altar avînd
cădelniţă de a u r.. . Şi a trîmbiţat îngerul dintîi şi
s-a pornit grindină şi foc amestecat cu sînge şi au
căzut pe păm înt... şi din copaci a ars a treia parte
şi toată iarba verde a ars. Şi a trîmbiţat al doilea
înger... şi a treia parte din mare s-a prefăcut în
sînge... şi a treia parte din corăbii s-a sfărîmat.
Şi a trîmbiţat al treilea înger şi a căzut din cer o
stea uriaşă... peste a treia parte din rîuri şi peste
izvoarele apelor. Şi numele stelei se cheamă Absin-
to s... şi mulţi oameni au murit din pricina apelor
pentru că se făcuseră amare. Şi a trîmbiţat al 166
 patrulea înger şi a treia parte din soare a fost lo­
vita şi a treia parte din lună şi a treia parte din
stele" (8, 1 şi urm.). înfăţişare: Cerul şi deasupra
lui Tatăl, înveşmîntat în alb şi şezînd pe un tron,
iar în juru-i şapte îngeri ţinînd în mîini trîmbiţe,
preamărindu-1 şi închinîndu-i-se cu umilinţă; şi în
faţa-i alt înger purtînd cădelniţă de aur, din care
iese nor de fum; şi dedesubtul lui nori; în mijlocul
lor patru îngeri privind în jos şi trîmbiţînd; şi
dedesubtul lor alt înger cu o mînă întinsă şi cu
cealaltă ţinînd un sul desfăşurat ce zice: „Vai, vai,
vai celor ce locuiesc pe pămînt, din pricina celor­
lalte sunete ale trîmbiţei celor trei îngeri, care sînt
gata să trîmbiţeze". Iar într-o parte a îngerului,
soarele negru şi de cealaltă luna şi a treia parte a
ei ca de sînge; şi stele multe şi a treia parte din ele
negre; şi dedesubtul lor marea şi flăcări arzînd
printre valuri şi în mijlocul mării un munte cu­
prins de foc şi corăbii şi luntrii sfărîmate şi aple­
cate în sus ori în jos; şi afară din mare mulţime de
pomi şi de ierburi arse şi lîngă ele un rîu şi în el o
stea mare cu raze; şi lîngă rîu oameni care beau
apă din el şi alţii care zac morţi la pămînt.
52. Capitolul 9. — „Şi a trîmbiţat âl cinci
înger şi am văzut o stea căzută din cer şi i s-a dat
cheia fîntînii adîncului; şi a deschis fîntîna adîn-
cului şi fum s-a ridicat din fîntînă ca fumul unui
cuptor m are... Şi din fum au ieşit lăcuste pe pă­
mînt şi li s-a dat putere să chinuie cinci luni pe
oamenii care nu au pecete pe frunţile lor“ (9,
1—5). înfăţişare: Nori şi deasupra lor un înger ce
priveşte în jos şi trîmbiţează, ţinînd şi o cheie în
mînă; şi dedesubtul lui un puţ mare şi mult fum
iese dintr-acesta, întunecînd soarele şi văzduhul, şi
din mijlocul puţului o stea mare întunecată de fum
şi lăcuste care ies de acolo şi au căpăţîni cu chip
omenesc şi păr de femeie; dinţii lor sînt întocmai
colţilor de leu şi au pe creştet cununi de aur şi tru­
purile lor sînt îmbrăcate în platoşe lungi de fier, au
cozi asemenea cozilor de scorpie şi la coadă ghimpe
şi aripile lor asemenea sînt aripilor de aspidă; şi
de-o parte şi de cealaltă a fîntînii munţi şi oameni
167 ascunşi în ei.
 53. Capitolul 9. — «Şi a trîmbiţat al şaselea
înger şi am auzit un glas din cele patru cornuri
ale jertfelnicului de aur care sta dinaintea lui
Dumnezeu, zicînd îngerului al şaselea, cel ce avea
trîmbiţa: „Dezleagă pe cei patru îngeri care sînt
legaţi la rîul cel mare Eufrat". Şi fură dezlegaţi cei
patru îngeri». (9,13—15). înfăţişare: Cerul şi, dea­
supra lui, Dumnezeu Tatăl înveşmîntat în alb, şezînd
pe un tron şi dinaintea lui un jertfelnic de aur şi
la dreapta-i un înger trîmbiţînd şi privind în jos;
şi dedesubtul lui munţi şi patru îngeri ce omoară
oamenii; şi în mijlocul îngerilor mulţime de oşteni
avînd pe ei platoşe lungi ca de foc şi de iacint şi
coifuri de fier cu pene; şi călăresc pe cai cu căpă-
ţînă de leu şi coadă de şerpi cu cap, şi din gurile
lor iese foc şi fum; iar sub picioarele lor şi dina­
intea lor mulţime de oameni morţi şi alţii fugind
şi cătînd înapoi cu spaimă mare.
54. Capitolul 10. — «Şi am văzut alt înger
puternic coborîndu-se din cer, învăluit de nori şi
pe capul lui curcubeul şi faţa lui ca soarele şi
picioarele lui erau ca stîlpi de foc; şi în mînă avea
o carte mică, deschisă. Şi a pus piciorul lui drept
pe mare far pe cel stîng pe păm înt.. . şi am mers
către înger zicîndu-i: „Dă-mi cartea"... şi am luat
cartea din mîna îngerului şi am mîncat-o». (10,
1—10). înfăţişare: Cerul şi dedesubtul lui marea
şi pămîntul şi un înger învăluit de nor, cu faţa
strălucind ca soarele şi răspîndind raze şi picioarele
lui ca flăcările, iar îngerul, mergînd cu piciorul
drept pe mare şi cu cel stîng pe pămînt, ţine cu o
mînă cartea şi pe cealaltă o întinde către cer; iar
Ioan, îngenuncheat lîngă el, îi ia cartea din mînă.
55. Capitolul 11. — «Apoi mi s-a dat o trestie,
asemenea unui toiag zicînd: „ .. .măsoară templul
lui Dumnezeu şi jertfelnicul şi pe cei ce se închină
în el, iar curtea din afară a templului las-o şi n-o
măsura, căci a fost dată păgînilor, care vor călca
în picioare cetatea sfîntă patruzeci şi două de
luni"» (11, 1—2). înfăţişare: Un templu şi Ioan
măsurîndu-1 cu o trestie şi o fiară mai jos de el,
cu o diademă pe cap şi cu aripi; şi Enoh şi Ilie
suind la cer pe nori; şi lîngă templu case şi unele 168
 dintre ele dărîmate şi în ele oameni morţi şi alţi
oameni cu mîinile şi ochii spre cer.
56. Capitolul 11. — «Şi a trîmbiţat al şaptelea
înger şi s-au făcut în cer glasuri puternice zicînd:
„împărăţia lumii a ajuns a Domnului nostru şi a
Hristosului său şi va împărăţi în vecii vecilor"»
(11, 15). înfăţişare: Domnul nostru Iisus Hristos
şezînd pe un tron între nori şi împrejuru-i cetele
îngereşti şi cei douzeci şi patru de bătrîni, închi-
nîndu-i-se în genunchi, şi la dreapta sa un templu
şi înlăuntru chivotul cu totul şi cu totul de aur şi
sub templu mulţime de oameni şi fulgere şi grin­
dină mare ce cade din cer.
57. Capitolul 12. — „Şi s-a arătat în cer un
semn mare: O femeie înveşmîntată cu soarele şi
luna era sub picioarele ei şi pe cap purta cunună
din douăsprezece stele" (12, 1). înfăţişare1: Sfînta
Fecioară pe nori cu veşmînt de flacără şi aripi de
înger; şi în jurul cununei sale douăsprăzece stele şi
de jur împrejuru-i raze de soare din creştet pînă la
picioare; şi sub picioarele ei luna şi dinaintea ei un
balaur roşu cu şapte capete, şapte cununi împără­
teşti şi zece coarne, vărsînd pe gurile lui apă ca un
rîu mare, şi pămîntul, deschizîndu-se, înghite rîul;
iar la coada balaurului mulţime de stele, şi dea­
supra Fecioarei doi îngeri care poartă într-un şter­
gar pe Fîristos prunc şi în jurul lor nori mulţi.
58. Capitolul 13. — „Şi am văzut ridicîndu-se
din mare o fiară... asemenea leopardului, picioa­
rele ei erau ca ale ursului, iar gura ca a leilor, şi
avea şapte capete şi zece coarne şi pe coarnele ei
zece steme... Am văzut apoi altă fiară ridicîn­
du-se din pămînt şi avea două coarne ca ale mie­
lului, dar grăia ca un balaur" (13, 1—11). înfăţi­
şare: Pămînt şi mare şi o fiară cu şapte capete ce
iese din mare şi domni puternici închinîndu-i-se; şi
în faţa ei pe pămînt altă fiară mai mică, avînd

1 Aici, ca dealtfel în descrierea întregului ciclu

apocaliptic sînt evidente modelele occidentale ale
frescelor descrise de Dionisie (probabil cele de la
Dyonisiou, Xenofon...). Punctul de plecare este Apoca-
lipsa lui Diirer, ajunsă la Athos, pe diferite căi, în
169 replici post-diireriene. (V.I.St.).
două coarne ca de miel .şi deasupră-le cerul şi foc
şi grindini căzînd dintr-însul.
59. Capitolul 14. — „Şi m-am uitat şi iată
Mielul stătea pe muntele Sion şi cu el o sută
patruzeci şi patru de mii, avînd numele lui şi nu­
mele Tatălui lui scris pe frunţile lor . . . Aceştia
sînt care nu s-au întinat cu femei, căci sînt fecio­
relnici. Aceştia sînt care merg după Miel oriunde
se duce“ (14, 1—10). înfăţişare: Un munte înalt
şi un miel ce stă pe piscul lui şi poartă cunună şi
ţine un sceptru, adică un însemn roşu avînd la
capăt crucea; şi de cele patru laturi ale tronului,
cei patru evanghelişti în înfăţişările lor şi cei două­
zeci şi patru de bătrîni în toate părţile şi mulţime
de îngeri purtînd alăute; şi, alături, mulţime de
preacuraţi în veşminte albe, cu mîinile şi ochii spre
miel; şi dedesubtul lor nori şi pe aceştia trei îngeri
privind în jos; cel dintîi, ţinînd evanghelia des­
chisă, zice: „Temeţi-vă de Dumnezeu şi daţi-i
slavă, că a venit ceasul judecăţii lui"; şi al doilea
înger, la dreapta celui dintîi, arată cu o mînl p l-
mîntul şi cu cealaltă ţine un sul desfăşurat zicînd:
„A căzut, a căzut Vavilonul, cetatea cea mare"; şi
al treilea înger, la stînga celui dintîi, cu o mînl
întinsă, ţine în cealaltă un sul desfăşurat zicînd:
„Cine se închină fiarei şi primeşte semnul ei pe
frunte sau pe mînl, va bea şi el din vinul mîniei
lui Dumnezeu". Iar sub aceştia cetatea Vavilonului,
dărîmatl.
60. Capitolul 14 — „Şi am privit şi iată un nor
alb şi cel ce şedea pe nor era asemenea Fiului omu­
lui, avînd pe cap cunună de aur şi în mînl seceră
ascuţită" (14, 14—20). înfăţişare: Nori şi pe ei
Hristos purtînd cununi şi ţinînd în m înl o seceră
mare şi ascuţită, iar secera o aruncă pe pămînt şi
seceră; şi iarăşi un înger purtînd cosor şi tăind
ciorchini de struguri şi aruncîndu-i în teasc, iar
din teasc iese nu vin, ci sînge. Iar deasupra lor
cerul şi deasupra cerului un templu şi în el un
altar, şi pe uşa templului iese un înger care, pri­
vind către Hristos, întinde o mînl spre el şi cu
cealaltă ţine un sul desfăşurat ce zice: „Trimite
secera ta şi seceră, căci a venit ceasul de secerat". 170
 Şi alt înger iese din altar şi privind la îngerul care
adună ciorchini şi arătînd spre aceştia cu o mînă,
cu cealaltă ţine un sul desfăşurat ce zice: „Trimite
cosorul tău ascuţit şi culege ciorchinii viei pămîn-
tului".
61. Capitolul 15. — „Am văzut apoi în cer alt
semn, mare şi minunat: şapte îngeri avînd şapte
plăgi, cele de pe urmă, căci cu ele se va sfîrşi
mînia lui Dumnezeu" (15, 1). înfăţişare: Munţi
şi mulţime de oameni, zăcînd unii pe pămînt, alţii
în nesimţire şi răniţi, privind în sus; şi în mijlo­
cul lor Antihrist şezînd pe un tron şi o fiară cu
aripi şi cununi şi balaurul cu şapte capete, şi din
gurile lor ies trei duhuri necurate, ca nişte broaşte;
şi alăturea o cetate dărîmată şi marea şi rîuri ca
de sînge şi rîul cel mare Eufrat, cu apele secate; şi
deasupra cerul şi soarele aruncînd asupra oameni­
lor raze dogoritoare şi grindină căzînd din cer; şi
deasupra cerului templul mărturiei şi ieşind de-
acolo şapte îngeri îrjveşmîntaţi în alb şi încinşi cu
cingători de aur; iar îngerul dintîi varsă cupa lui
peste pămînt şi peste oameni, al doilea varsă cupa
lui în mare, al treilea în rîuri, al patrulea în soare,
al cincilea peste tronul lui Antihrist, al şaselea în
rîul cel mare Eufrat, al şaptelea în văzduh.
62. Capitolul 17. — „Şi am văzut o femeie
şezînd pe o fiară roşie, plină cu nume de hulă,
avînd şapte capete şi zece coarne. Şi femeia era
îmbrăcată în purpură şi în stofă stacojie şi împo­
dobită cu aur şi cu pietre scumpe şi cu mărgări­
tare, avînd în mînă pahar de aur, plin de urîciu-
nile şi de necurăţeniile desfrînării ei" (17, 3—5).
înfăţişare: Şapte piscuri de munte şi pe ele o fiară
cu şapte capete şi zece coarne; şi, şezînd pe fiară,
o femeie cu coroană întreită şi veşminte ţesute cu
aur ţine în mîna dreaptă un pahar de aur şi îl
întinde împăraţilor; şi dinaintea fiarei zece împă­
raţi privind către ea, îndărătul fiarei domnii şi
stăpînii pămîntului şi mulţime mare de oameni şi,
deasupra femeii, slovele acestea: „Vavilonul cel
mare, mama desfrînatelor şi a urîciunilor pămîn-
171 tului".
 63. Capitolul 18. — «După acestea, am văzut
alt înger coborîndu-se din cer, avînd putere mare
şi pămîntul s-a luminat de slava lui. Şi-a strigat
cu glas puternic: „A căzut, a căzut Vavilonul cel
mare şi a ajuns lăcaş diavolilor, închisoare a tot
duhul necurat".. . Am auzit apoi alt glas din cer,
zicînd: „Ieşiţi din ea, poporul meu, ca să nu vă
împărtăşiţi din păcatele ei"» (18, 1 şi urm.). înfă­
ţişare: Pămînt, munţi şi mare şi o cetate pîrjolită
de foc şi o flacără mare urcîndu-se în văzduh; şi
mai departe stau împăraţi, dregători şi neguţători
ce privesc cetatea şi jelesc — unii smulgîndu-şi
părul din cap, alţii bătîndu-se peste piept, alţii cu
ochii şi mîinile spre cer, şi încă mulţime mare de
oameni; iar deasupra lor cerul şi un înger ce co­
boară din el cu lumină mare împrejuru-i şi, ară-
tînd cu dreapta cetatea, ţine în stînga un sul des­
făşurat care zice: „A căzut, a căzut Vavilonul cel
mare". Şi alăturea un alt înger, pe nori, aruncă în
mare o piatră ca de moară, ţinînd un sul desfă­
şurat care zice: „Cu aşa repeziciune fi-va aruncat
Vavilonul, cetatea cea mare, şi nu se va mai afla".
Şi dedesubtul îngerilor alţi nori întunecaţi, din
care cade asupra mării şi pămîntului grindină cu
flăcări; iar deasupra cerului Dumnezeu Tatăl şe-
zînd pe un tron şi lîngă tron doi îngeri ţinînd
suluri desfăşurate. Şi cel din dreapta zice: „Lău­
daţi pe Domnul, voi toţi slujitorii lui". Şi cel din
stînga zice: „Asemenea şi voi, mici sau mari, cei
ce de el vă temeţi". Şi în jurul tronului cei patru
evanghelişti în feluritele lor înfăţişări şi cetele
îngereşti şi mulţime mare încă, toţi înveşmîntaţi în
alb şi ţinînd suluri desfăşurate ce zic: „Aliluia,
mîntuirea şi slava şi puterea sînt ale Domnului
Dumnezeul nostru, căci a judecat pe desfrînata cea
mare şi a răzbunat sîngele robilor săi, din mîna ei;
aliluia". Şi cei douăzeci şi patru de bătrîni închi-
nîndu-i-se şi zicînd: „Amin, aliluia".
64. Capitolul 19. — „Şi am văzut cerul deschis
şi iată un cal alb şi cel ce şedea pe el era credin­
cios şi adevărat... şi numele lui se chiamă Cuvîn-
tul lui Dumnezeu. Şi oştile din cer veneau după el
călare pe cai albi, purtînd veşminte de in alb 172
 curat; iar din gura lui ieşea sabie ascuţită, ca sa
lovească pe păgîni cu e a ... Şi am văzut un înger
stînd în soare şi a strigat cu glas puternic, grăind
tuturor păsărilor care zboară în înaltul cerului:
Veniţi şi vă adunaţi la ospăţul cel mare al lui
Dumnezeu, ca să mîncaţi trupurile împăraţilor şi
trupurile căpeteniilor şi trupurile celor puternici"
(19, 11—18). înfăţişare: Cerul deschis şi Hristos
ieşind din el pe nori, şezînd pe un cal alb şi cu
veşmînt roşu şi cunună pe creştet, iar din gura lui
iese. o sabie ascuţită şi mare şi deasupra lui slovele
acestea: „Iisus Hristos, Cuvîntul lui Dumnezeu,
împăratul împăraţilor şi domnul domnilor". Şi
după el oştile lui, pe cai albi şi cu veşminte albe,
cu coifuri şi cingători de aur şi ţinînd săbii ascu­
ţite; şi înaintea lor împăraţi, dregători şi oşteni
pe cai negri, ţinînd săbii şi fugind ca biruiţi, se
uită îndărăt, iar unii zac ucişi la pămînt, alţii că­
zuţi de pe cai, şi păsări de pradă se ospătează din
trupurile lor; şi deasupra lor un înger stînd dea­
supra soarelui priveşte păsările şi zice, pe un sul
desfăşurat: „Veniţi şi vă adunaţi ca sa mîncaţi
trupurile împăraţilor, trupurile căpeteniilor, tru­
purile celor puternici"; şi lîngă cei biruiţi iadul şi
rîul de foc şi doi îngeri care, apucînd fiara cu
şapte capete şi pe Antihrist, îi aruncă în rîul de
foc.
65. Capitolul 20. — «„Apoi am văzut un înger
pogorîndu-se din cer şi avea cheia adîncului şi un
lanţ mare în mîna lui"» (20, 1 şi urm.). înfăţişare:
Cerul şi un înger ce iese din el, purtînd într-o
mînă o cheie, iar cu cealaltă, ţinînd Diavolul cu
lanţul, îl aruncă în iadul cel lacom.
66. Capitolul 20. — «„Şi am văzut apoi un
tron mare alb şi pe cel ce şedea pe tron, iar dina­
intea feţei lui pămîntul şi cerul au fugit şi loc nu
s-a mai găsit pentu ele, şi am văzut pe morţi, pe
cei mari şi pe cei mici, stînd înaintea Domnului
şi cărţile au fost deschise"» (20, 11—12). înfăţi­
şare: Hristos şezînd pe un tron alb şi în juru-i
cetele îngereşti şi toate celelalte, ca pentru a doua
173 venire. (Vezi la 68).
 67. Capitolul 21. — «Şi eu, Ioan, am văzut
cetatea sfîntă, noul Ierusalim, pogorîndu-se din cer
de la Dumnezeu, gătită ca o mireasă împodobită
pentru mirele ei. Şi am auzit din cer un glas puter­
nic care zicea: „Iată cortul lui Dumnezeu"» (21,
2, 3). înfăţişare: Cetatea Ierusalimului împodobită
cu pietre scumpe şi aur, cu patru laturi şi două­
sprezece porţi: spre răsărit trei porţi, spre miază­
noapte trei porţi, spre miazăzi trei porţi şi spre
apus trei porţi, şi un înger stînd la fiece poartă
şi ţinînd în dreapta o vergea de aur, iar în stînga
pecetea viului Dumnezeu „X". Şi sfîntul Ioan, în
picioare pe un munte înalt, priveşte cetatea, iar
deasupra ei cerul deschis şi Hristos şezînd pe un
tron din care se răspîndeşte lumină neţărmurită
pogorînd asupra cetăţii; şi în jurul lui Hristos
toate cetele îngerilor şi sfinţilor şi cei douăzeci şi
patru de bătrîni; şi un înger, cătînd din cer către
Ioan, îi arată cetatea şi zice pe un sul desfăşurat:
„Iată cortul lui Dumnezeu"; şi alt înger măsoară
cu o trestie de aur sfînta cetate a Ierusalimului.

V. înfăţişări din cărţile proorocilor

şi din Evanghelie

68. Cum se înfăţişează a doua venire a lui

Hristos. — Hristos şezînd pe tronuri de îngeri de
foc şi de heruvimi, în strălucire mare şi înveş-
mîntat în alb, iar dinainte-i, în mijlocul soarelui,
lunii şi stelelor, semnul lui, crucea; tot crucea o
poartă, la dreapta-i, în chip de împărăteasă,
sfînta născătoare şi pururea fecioară Maria; iar el,
însoţit de cîntări şi imnuri, de trîmbiţe şi slava
mare a oştilor cereşti de arhangheli şi îngeri, merge
pe norii cerului binecuvîntînd cu mîinile-i prea­
curate şi ţinînd la piept cartea deschisă a evanghe­
liei, ce zice: „Veniţi, o binecuvîntaţii tatălui meu,
moşteniţi împărăţia cea pregătită vouă" (Matei
25, 34) şi în altă parte: ,.Duceţi-vă de la mine,
blestemaţilor, în focul cel veşnic" (Matei 25, 41).
Şi deasupra lui slovele acestea: „Iisus H ristos, 174
 slava şi bucuria sfinţilor". Iar în întîmpinare-i vin
pe rînd sfinţii, toţi urcaţi prin dumnezeiasca lui
putere de pe pămînt la ceruri, pe nori, astfel:
1) ceata apostolilor, 2) ceata părinţilor dintîi,
3) ceata patriarhilor, 4 ceata proorocilor, 5) ceata
ierarhilor, 6) ceata mucenicilor, 7) ceata sfinţilor,
8) ceata împăraţilor dreptcredincioşi, 9) ceata mu-
ceniţelor şi cuvioaselor, purtînd fiecare în mîini
rămurele ce închipuie virtuţile lor. Şi dedesubtul
lor un înger zboară prin văzduh şi trîmbiţează din
trîmbiţa cea din urmă; şi sub el pămîntul cu cetă­
ţile lui şi felurite case; si tot aşa marea cu coră­
biile şi luntrile ei, de unde ies cu grabă morţii. Iar
morţii, înviind cu uimire din morminte şi din ape,
în felul lui fiecare, sînt înălţaţi cu toţii pe nori; şi
în vreme ce unii merg către răsplata lor, păcă­
toşii merg către locul osîndei lor. De departe iarăşi
proorocii, ce zic pe suluri desfăşurate: Isaia: „Dom­
nul intră la judecată cu bătrînii şi cîrmuitorii po­
porului" (3, 14). Ioil: „Să se trezească toate neamu­
rile şi să vină în valea Iosafat" (4, 12). Daniel:
„Mulţi dintre cei care dorm în ţărîna pămîntului se
vor scula, unii la viaţă veşnică, iar alţii spre ocară
şi scîrbă veşnică" (12, 2).
69. Dreapta judecată din urmă a lui Hristos.
Hristos, şezînd pe un tron înalt şi mîndru, înveş-
mîntat în alb şi strălucitor mai mult decît soarele,
însoţit de toate oştile îngereşti ce tremură cu
spaimă, binecuvîntează cu dreapta sfinţii şi cu
stînga arată sălaşul chinurilor pentru păcătoşi. Şi
lumină mare împrejuru-i şi deasupra lui cuvintele
acestea: „Iisus Hristos, dreptul judecător". Şi pe
laturi sfînta Fecioară şi înaintemergătorul, rugîn-
du-se lui pentru alţii, şi cei doisprezece apostoli,
şezînd pe douăsprezece tronuri; şi cu ei toţi sfinţii
stînd de-a dreapta lui, ţinînd în mîini ramuri ce
le închipuie virtuţile: şi stau aceştia înşiraţi în trei
şiruri. în şirul dintîi, primii părinţi, patriarhii şi
proorocii; în şirul al doilea ierarhii, mucenicii şi
schimnicii; în şirul al treilea împăraţii dreptcre­
dincioşi, muceniţele şi cuvioasele; iar în stînga la­
olaltă toţi păcătoşii, izgoniţi de el, cu diavolii, Iuda
175 vînzătorul, împăraţii tirani, închinătorii la idoli,
antihriştii, ereticii, ucigaşii, trădătorii, furii, înşe­
lătorii, nemilostivii, hulpavii, zgîrciţii, mincinoşii,
potlogarii, beţivii, codoşii, desfrînaţii şi toţi cei
necinstiţi şi necuraţi, iar înaintea tuturor cărtu­
rarii şi fariseii ticăloşi şi proşti şi ceilalţi iudei,
dintre care unii strigă cu glas mare şi îşi smulg
bărbile, alţii îşi sfîşie veşmintele cătînd către Hris-
tos, către toţi sfinţii şi către proorocul Moise, ce
le arată cu degetul pe Hristos şi zicînd pe un sul
desfăşurat: „Domnul Dumnezeul nostru va ridica
un prooroc dintre fraţii noştri, asemenea mie, as-
cultaţi-1 în toate“ (Deuteronom, 18, 15—16). Şi
în faţa tronului semnul crucii şi chivotul cu tes­
tamentul Domnului şi cu mărturiile legii şi proo­
rocilor şi sfînta evanghelie deschisă şi tot acolo
două suluri desfăşurate, iar cel din dreapta zice:
„Şi morţii au fost judecaţi din cele scrise în cărţi,
potrivit cu faptele lor" (Apocalipsa 20, 12—13);
şi sulul din stînga zice: „Cine n-a fost aflat scris
în cartea vieţii, a fost aruncat în iezerul de foc"
(Apocalipsa 2 0 , 15). Şi rîul de foc ţîşnind de la
picioarele lui Hristos şi diavolii cei crînceni şi
sălbatici aruncă păcătoşii într-însul şi îi căznesc
groaznic cu felurite unelte rele, cu lănci şi cîrlige,
iar alţii îi împing cu furci în mijlocul flăcărilor;
şi alţii încă, în chip de balauri de foc, îi tîrăsc
şi-i îmbrîncesc în lăcaşurile iadului, unde e întu­
nericul veşnic, lanţurile în veci ferecate, scrîşni-
rea dinţilor, viermele neadormit şi focul cel ne­
stins, ca acolo să fie chinuiţi şi osîndiţi în vecii
vecilor; şi prin deschideri felurite se văd dinlăun­
tru păcătoşii îmbrînciţi şi în întuneric, scrîşnind
din dinţi fără încetare, arşi de foc şi mîncaţi tot
mereu de viermi, şi privind, dimpreună cu bogatul
cel nemilos, sînul lui Avraam, care se află departe
în faţa lor; şi iarăşi raiul cu toţi sfinţii veselin-
du-se într-însul, încins din toate părţile cu ziduri
de cleştar, de aur şi de pietre nestemate şi îm­
podobiţi cu copaci minunaţi şi zburătoare de toate
felurile; şi de amîndouă părţile judecăţii iarăşi
proorocii care grăiesc pe suluri desfăşurate; Da­
niel: „Privii pînă cînd fură aşezate scaune şi s-a 176
aşezat cel vechi de zile" (7, 9); Maleahi: „Iată
vine ziua care arde ca un cuptor şi va arde pe
toţi cei trufaşi şi care făptuiesc fărădelegea" (3,
19); dreapta Iudita: „Domnul cel atotputernic îi
va pedepsi în ziua judecăţii şi va da focului şi
viermilor trupul lor" (16, 17).
CARTEA A CINCEA

Vieţile sfinţilor

I. Cum se înfăţişează
sărbătorile Maicii Domnului1

1. Zămislirea Maicii Domnului. — Nişte case şi

o grădină cu copaci feluriţi şi la mijloc sfînta
Ana rugîndu-se, iar deasupră-i un înger ce o bine-
cuvîntează şi afară de grădină un munte şi pe
acesta Ioachim rugîndu-se şi aşijderea un înger
binecuvîntîndu-1.
2. Naşterea Maicii Domnului. — Nişte case şi
sfînta Ana culcată pe un pat printre învelitori şi
sprijinindu-se de o pernă; şi două fete o susţin
dindărăt, iar dinainte-i altă fată o răcoreşte fă-
cîndu-i vînt; şi alte fete ies pe uşi, aducînd bu­
cate; şi iarăşi nişte fete, mai jos de ea, spală prun­
cul într-un vas; şi altă fată leagănă pruncul aflat
într-un leagăn.
3. Maica Domnului binecuvîntată de preoţi. —
Nişte case şi o masă cu bucate şi dinaintea mesei
Ioachim ţinînd în braţe pe Maica Domnului co­
pilă şi, în spatele lui, sfînta Ana; iar trei preoţi,
aşezaţi în jurul mesei, privind copila, o binecu-
vîntează.
4. Intrarea in biserică a Maicii Domnului. —
Un templu şi sus, în capul scărilor, o poartă cu

1 Toate scenele care urmează au la bază Proto-

evanghelia lui Iacov. (V.I.St.). 178
 trei trepte şi proorocul Zaharia stînd în prag, în
veşmînt de arhiereu, întinde mîinile înainte; şi
Maica Domnului, copilă de trei ani, urcă scările
către dînsul, cu o mînă întinsă şi cu o luminare
în cealaltă, iar în spatele ei Ioachim şi Ana, pri-
vindu-se unul pe altul şi arătînd-o; lîngă ei mul­
ţime de fecioare purtînd luminări mari; şi dea­
supra templului un acoperămînt frumos, sub care
şade în mijloc sfînta Fecioară, luînd pîinea sfin­
ţită pe care i-o întinde arhanghelul Gavriil ce
o binecuvîntează.
5. Iosif ia în căsătorie pe Maica Domnului di­
naintea Sfintei Sfintelor. — Un templu şi înlă-
untru proorocul Zaharia binecuvîntînd şi îndă­
rătul lui alţi preoţi care şi-o arată unul altuia pe
Fecioară şi dinaintea lui Iosif luînd-o de mînă, şi
alţi oameni în spatele lui.
6. Adormirea Maicii Domnului. — Case şi, în-
lăuntrul uneia Maica Domnului zăcînd fără su­
flare pe un pat, cu mîinile încrucişate pe piept; şi
lîngă pat, de amîndbuă părţile, sfeşnice mari cu
luminări aprinse; şi un iudeu dinaintea patului,
cu mîinile tăiate şi mîinile acestea atîrnate de
pat, şi în faţa lui un înger cu sabia afară din
teacă; şi la picioarele ei apostolul Petru tămîind
cu o cădelniţă şi la capul ei sfîntul Pavel şi Ioan
Teologul îmbrăţişînd-o; iar în jur ceilalţi apostoli
şi sfinţii episcopi Dionisie Areopagitul, Ierotei şi
Timotei ţinînd evangheliile şi femei jelind. Dea­
supra Preacuratei, Hristos ţine sufletul ei înveş-
mîntat în alb, în braţele lui, şi în juru-i lumină
mare şi mulţime de îngeri; şi deasupra, în văzduh,
iarăşi cei doisprezece apostoli mergînd pe nori şi,
la dreapta casei, Ioan Damaschinul, ţinînd un sul
desfăşurat, care zice: „Cu mărire primitu-te-au vie
în ceruri lăcaşurile dumnezeieşti, Preacurată, şi tu
venit-ai“ şi ce urmează. Şi la stingă, sfîntul Cosma
melodul zicînd pe un sul: „Femeie muritoare şti-
indu-te, ci prin dumnezeiască putere încă şi prea­
curată, născătoare de Dumnezeu, tu cea fără de
prihană" şi ce urmează.
7. Punerea în mormînt a Maicii Domnului. —
179 Un mormînt şi înlăuntru apostolul Petru ţinînd
pe Născătoarea de cap şi, afară, sfîntul Pavel ţi-
nîndu-i picioarele şi Ioan T eologul îm brăţişînd-o;
şi în jur ceilalţi apostoli ţin luminări de ceară şi
jelesc.
8. Înălţarea la ceruri. — Un mormînt gol, cu
lespedea dată la o parte şi, în jur, apostolii pri­
vind cu marc uimire; şi în mijlocul lor Toma, ţi-
nînd brîul, i-1 arată; iar deasupră-le, în văzduh,
Maica Domnului pe nori, înălţîndu-se la ceruri;
şi iarăşi Toma, lîngă ea aşijderea pe nori, primeşte
din mîinile-i cingătoarea.
9. Izvorul tămăduirii. — O scăldătoare cu to­
tul de aur şi la mijloc Maica Domnului, cu ma­
nile înălţate şi în faţa ei Hristos binecuvîntînd
cu mîinile amîndouă şi ţinînd la piept evanghe­
lia ce zice: „Eu sînt apa vie"; şi doi îngeri ţinînd,
cu o mînă fiecare, o cunună deasupra creştetu­
lui Născătoarei şi cu cealaltă mînă suluri ce zic,
unul: „Slavă ţie, fîntînă neprihănită şi dătătoare
de viaţă", iar celălalt: „Slavă ţie, izvor fără pri­
hană, care-ai primit pe Domnul Dumnezeu"; iar
dedesubtul scăldătoarei un bazin cu apă şi înlă-
untru trei peşti şi de o parte şi de alta patriarhi,
preoţi, diaconi, împăraţi şi împărătese, prinţi şi
prinţese spălîndu-se şi bînd din potire şi pocale;
şi mulţime de bolnavi şi de loviţi de dambla la
mîini ori la picioare, care tot astfel fac; şi un
preot purtînd crucea şi binecuvîntîndu-i; şi un
om stăpînit de diavol adus dinainte-i; şi un că­
pitan de corabie vărsînd apă peste tesaiianul cel
înviat din morţi.
10. „Din înalturi proorocii“. — Maica Domnului
şezînd pe un tron şi ţinînd în braţe pe pruncul Iisus
şi, sub tron, slovele acestea: „Din înalturi proorocii
ţie ţi se-nchină“; şi în jur proorocii, astfel: Iacov
patriarhul, ţinînd o scară, zice pe un sul desfăşurat:
„în vis eu te-am aflat pe tine, scară de la pămînt la
ceruri ajunsă". Moise, ţinînd un tufiş de rugi
aprinse, zice pe un sul: „Rug eu te-am chemat, o,
fecioară născătoare de Dumnezeu, căci taină de
nepătruns în rug am aflat". Aaron, ţinînd o nuia
împodobită cu flori, zice pe un sul: „Nuiaua mi-a
vestit, fecioară fără prihană, că precum dintr-un 180
 copac, din tine făcătorul cerului şi al pămîntului
va înflori". Ghedeon, purtînd un caier, zice pe un
sul: „Caier te-am numit eu cel dintîi, fecioară
preacurată, căci în caier văzut-am minunea naşte­
rii din tine". David, purtînd chivotul, zice pe un
sul: „Eu cel dintîi numitu-te-am chivot binecuvîn-
tat, o copilă, văzînd frumuseţea templului". Solo-
mon, purtînd un pat, zice pe un sul: „Eu cel din­
tîi, copilă, numitu-te-am pat împărătesc, vestind
minunea ta". Isaia, ţinînd un cleşte de cărbuni,
zice pe un sul: „Eu cel dintîi numitu-te-am,
fecioară preacurată, cleşte de cărbuni şi scaun îm­
părătesc". Ieremia, arătînd-o pe Născătoarea, zice:
„Pe tine, copilă preacurată a lui Israel, eu te-am
văzut călăuzind un tînăr pe cărările vieţii". Ieze-
chiel, ţinînd o poartă, zice pe un sul: „Poartă
închisă a Domnului te-am văzut, prin care
Dumnezeu al tuturor trecut-a numai". Daniel, pur­
tînd un munte, zice pe un sul: „Munte duhovni­
cesc din care s-a desprins piatra, eu cel dintîi te-am
numit, pururea fecioară născătoare de Dumnezeu".
Avacum, purtînd un munte împădurit, zice pe un
sul: „Munte împădurit şi umbros te-am văzut, su­
fletului bucurie şi fericire aducîndu-i". Zaharia, ţi­
nînd un sfeşnic cu şapte braţe, zice pe un sul: „Sfeş­
nic cu şapte braţe eu te-am văzut, duhovnicească
lumină lumii aducîndu-i".
11. „De tine se bucura — Cerul cu soarele
luna şi în el Născătoarea şezînd pe un tron cu
pruncul Iisus în braţe şi în juru-i slovele: „Ţie, cea
plină de slavă, mulţumire înalţă toată zidirea, ob­
ştea îngerilor şi neamul omenesc". Şi deasupră-i,
la stînga şi la dreapta, mulţime de îngeri, patru
dintr-înşii ţinînd suluri desfăşurate. Cel dintîi
zice: „Bucură-te, slavă a îngerilor, bucără-te, aco-
perămînt al oamenilor". Al doilea zice: „Bucură-te,
lăcaş dumnezeiesc; bucură-te, scaun al Domnului".
La stînga, al treilea zice: „Bucură-te, rai al vese­
liei; bucură-te, corabie a vieţii". Al patrulea zice:
„Bucură-te, lăcaş şi scaun al atotputernicului îm­
părat". Şi dedesubtul lor, pe nori, toate cetele
sfinţilor, astfel: proorocii şi dinaintea lor Ioan
181 înaintemergătorul, ţinînd un sul pe care zice:
 „Slavă, prezicere desăvîrşită a proorocilor". Apos­
tolii şi dinainte Petru zicînd: „Slava, gura aposto­
lilor cea fără de tăcere". Ierarhii şi dinainte Ioan
Gură de Aur zicînd: „Slavă, dreptate a preoţilor
şi răsplată a ierarhilor". Mucenicii şi dinainte
Gheorghe zicînd: „Slavă ţie, fală a mucenicilor şi
putere a învingătorilor". Sfinţii şi dinainte Anto­
nie zicînd: „Slavă ţie, fală a schimnicilor şi strălu­
cire a sfinţilor". împăraţii cei drepţi şi dinainte
Constantin zicînd: „Slavă, fecioară, putere şi cu­
nună a împăraţilor". Muceniţele şi dinaintea lor
sfînta Ecaterina zicînd: „Slavă ţie, fala, pază şi
zid al fecioarelor". Cuvioasele şi dinainte-le
Eupraxia zicînd: „Slavă, dulce rugăciune a mona­
hilor". Şi dedesubtul lor Edenul, împodobit cu
păsări şi vieţuitoare de tot felul şi copaci verzi
plini de flori, încins cu un zid făcut din pietre de
aur; şi Avraam patriarhul în mijloc; şi în juru-i
mulţime de prunci neprihăniţi şi împreună cu el
toţi întîii părinţi şi drepţii cu femeile şi fiii lor; ei
privesc în sus şi tot mai tare se bucură; împreună
cu ei este şi tîlharul cel bun, ţinînd crucea pe ume­
rii lui.
12. Acatistul Maicii Domnului1
1) „îngerul cel mai întîi stătător". Case şi sfînta
Fecioară şezînd pe un scaun şi torcînd mătase
roşie; şi deasupra cerul şi un înger, pogorîndu-se
printre nori, o binecuvîntează cu dreapta, iar în
stînga poartă o ramură înflorită.
2) „Văzînd S fînta.. . “ Case şi sfînta Fecioară,
în picioare, zice plină de uimire, ţinînd în mînă un
sul desfăşurat: „Cum ii-va cu putinţă, căci nu
cunosc bărbaţi?" Şi arhanghelul Gavriil în picioare
dinainte-i o binecuvîntează cu dreapta, iar cu
stînga ţine -un sul care zice: „Bucură-te, ceea ce
eşti plină de slavă. Domnul fie cu tine".
3) „înţelegerea cea neînţeleasă". Case şi arhan­
ghelul, stînd cucernic, cu dreapta arată spre înal-
turi, iar în stînga ţine un sul ce zice: „Duhul sfînt

1 Imnul acatist (sau „Imnul Bunei vestiri11) a fost

compus, după tradiţie, de către Roman Melodul. Cu­
prinde 24 de strofe, la care se adaugă, apoi, prologul
patriarhului Serghie. (V.I.St.). 182
 se va pogorî asupra ta şi puterea celui de sus te
va umbri". Şi în faţa lui, sfînta Fecioară cu
dreapta la piept, iar în stînga ţine un sul ce zice:
„Iată roaba Domnului, şi să fie cu mine după cu-
vîntul tău".
4) „Puterea celui de sus". Sfînta Fecioară şe-
zînd pe un tron şi în părţi doi îngeri ţinînd o
năframă mare în spatele ei, de sus pînă jos; şi
deasupră-i Duhul Sfînt pogorîndu-se cu strălu­
cire mare şi mulţi nori.
5) „Cea care a primit pe Domnul". Case şi în
ele sfînta Fecioară şi Elisabeta îmbrăţişîndu-se; şi
ceva mai departe Iosif şi Zaharia vorbind între
dînşii; iar în spatele lor un copilaş cu veşminte
scurte ce ţine pe umăr un băţ şi de băţ atîrnat un
coş; şi, mai jos de casă, o iesle; şi, legat de iesle,
un măgăruş care mănîncă.
6) „Avînd tulburare în suflet". Case şi sfînta
Fecioară grea, stînd în picioare ca fermecată, şi
dinaintea ei Iosif^ sprijinindu-se într-un toiag,
întinde dreapta către Fecioară privind-o cu chip
înspăimîntat.
7) „Auzit-au păstorii". Ca şi la naşterea Dom­
nului, fără magi.
8) „Steaua cea cu Dumnezeiască mergere".
Cerul şi o stea luminoasă coborînd din el în stră­
lucire mare şi dedesubtul ei munţi şi magii călări
ce şi-o arată unul altuia.
9) „Văzut-au pruncii Caldeilor". Case şi Năs­
cătoarea şezînd pe un tron cu pruncul Hristos în
braţe şi magii aducînd daruri, îngenuncheaţi în
faţa-i şi Iosif în picioare în spatele ei şi steaua
pogorîndu-se din înalturi; iar afară din casă un
tînăr luînd de dîrlogi caii magilor.
10) „Mărturisitorii purtători de Dumnezeu". O
cetate şi dinaintea porţilor ei un portar privind în
afară şi afară din cetate munţi şi magii călări şi
un înger călăuzindu-i.
11) „Strălucind în Egipt". Caută la fuga în
Egipt.
12) „Vnnd Simeon.. . “ Ca şi la întîmpinarea
183 Domnului.
 13) „Arătat-au făptură nouă.. Hristos pe un
nor binecuvîntînd cu mîinile amîndouă şi, de patru
părţi ale norului, cei patru evanghelişti, în feluri­
tele lor înfăţişări; dedesubt, de cele două părţi,
apostoli, mucenici, ierarhi şi cetele tuturor sfin­
ţilor.
14) „Naşterea minunată" .. .Cerul şi în el
Maica Domnului şezînd pe un tron cu Pruncul şi,
dedesubtul cerului, mulţime de sfinţi cătînd în sus,
spre cer.
15) „Cu totul a fost în cele de jo s.. . “ Cerul
şi deasupra Hristos, şi în juru-i lumină mare şi
cetele îngereşti; şi dedesubtul cerului, iarăşi Hristos
binecuvîntînd cu mîinile amîndouă şi apostoli de-a
dreapta şi de-a stînga şi mulţime de oameni.
16) „Toată firea îngerească. . . “ H ristos, şezînd
pe un tron şi binecuvîntînd şi deasupră-i cerul şi
toate cetele îngerilor pline de uimire urcînd şi
coborînd spre el.
17) „Pre retorii cei mult vorbitori.. Născă­
toarea şezînd pe un tron cu Pruncul, iar la dreapta
şi la stînga ei bătrîni şi tineri avînd pe creştet care
cuşme, care năframe înfăşurate şi toţi plini de
uimire, iar la picioarele lor cărţi închise şi deschise.
18) „Vrînd să mîntuiască.. Cerul cu soare,
lună şi stele şi doi îngeri ieşind din el; şi dedesubt
munţi împodobiţi cu copaci şi flori, şi pe ei case şi
Hristos mergînd şi apostolii în spatele lui, uimiţi,
grăind între dînşii.
19) „Zid eşti fecio a relo r. . . “. Case şi în mijloc
N ăscătoarea stînd în picioare, cu pruncul în braţe,
şi mulţime de fecioare în juru-i.
20) „Cîntări la număr ca n isip u l. . . “ Cerul şi în
el H ristos şezînd pe un tron şi binecuvîntînd, iar în
juru-i mulţim e de îngeri şi dedesubt ierarhi şi sfinţi
ţinînd cărţi deschise.
21) „Făclie de lum ină..." Pe un nor sfînta Fe­
cioară ţinînd în braţe pruncul, şi în juru-i lumină
multă şi raze pogorînd pînă jos; şi jos o peşteră
întunecoasă şi în ea oameni îngenuncheaţi cătînd
spre ea.
22) „Vrînd să dea h a r .. . “. Case şi H ristos stînd
în picioare în ele şi sfîşiind cu m îinile-i un zapis cu 184
 slove evreieşti: şi la sfîrşitul zapisului, slovele aces­
tea: „înscrisul lui Adam“. Şi de amîndouă părţile
tineri şi bătrîni îngenuncheaţi.
23) „Cîntînd naşterea ta, te lăudăm .. . “. Nişte
case şi Fecioara pe un tron, ţinînd în braţe pruncul
şi dinainte-i ierarhi şi preoţi, unul purtînd evan­
ghelia iar altul o cădelniţă; şi îndărătul lor cîntăreţi
(unii cu pălării, alţii cu tichii lungi şi albe) cîntînd
şi, printre ei, diaconi şoptind, cu zapise desfăşurate.
24) „O maică prealăudată.. . “. Născătoarea şe-
zînd pe un tron înalt şi sub picioarele-i un scaun
de rugăciune cu trei trepte şi în faţa acestuia împă­
raţi, ierarhi şi sfinţi rugîndu-se, unii în genunchi,
alţii în picioare, ţinînd suluri şi zicînd „Aliluia".
13. Cei doisprezece apostoli şi înfăţişările lor
Petru, bătrîn cu barba rotundă, ţinînd o epistolie
cu înscrisul acesta: „Petru, apostolul lui Iisus Hris-
tos“ (29 iulie).
P avel, pleşuv cu barba ca papura, cenuşie, poartă
cele patrusprezece ep isto le ale sale înfăşurate şi
legate laolaltă (29 iulie).
Ioan Teologul, bătrîn pleşuv, cu barbă nu prea
lungă, ţinînd evanghelia (26 septembrie).
Matei evanghelistul, bătrîn cu barbă lungă, ţi­
nînd evanghelia (16 noiembrie).
Luca evanghelistul, tînăr cu păr cîrlionţat şi
barbă puţină, zugrăvind pe M aica D om nului
(18 octombrie).
Marcu evanghelistul, aproape cărunt, barbă
rotundă, ţinînd evanghelia (25 aprilie).
Andrei, bătrîn cu părul cîrlionţat, barbă împăr­
ţită în două, poartă crucea şi un sul înfăşurat
(30 noiembrie).
Simon Zilotul, bătrîn pleşuv cu barba rotundă
(10 mai).
Iacov, tînăr cu barba tuleie (30 aprilie).
Vartolomeu, tînăr cu barba tuleie (11 iunie).
Tom a, tînăr fără barbă (6 octombrie).
Filip, tînăr fără barbă (14 noiembrie).
Aceştia toţi poartă suluri înfăşurate.
14. Cei patru evanghelişti, aşezaţi la analo-
185 ghioane şi scriind.
 Matei evanghelistul scrie: „Cartea neamului lui
Iisus Hristos" (1, 1).
Marcu evanghelistul scrie: „începutul Evanghe­
liei lui Iisus Hristos" (1, 1).
Luca evanghelistul scrie: „Doamne, mulţi s-au
încercat" (1,1).
Sfîntul Ioan teologul şi evanghelistul, şezînd
într-o peşteră şi privind cu evlavie în urmă, spre
cer, îşi odihneşte dreapta pe genunchi iar stînga o
întinde spre Prohor; iar sfîntul Prohor, şezînd
dinainte-i, scrie: „La început era Cuvîntul şi Cu-
vîntul era la Dumnezeu şi Dumnezeu era Cuvîn-
tul“ (l, 1).
Dinaintea lor vieţuitoarele cu cele patru înfăţi­
şări şi cu aripi, ţinînd evangheliile şi privind către
dînşii: pentru Matei un bărbat, pentru Marcu un
leu, pentru Luca un bou, pentru Ioan un vultur.
Cel cu chip omenesc înfăţişează întruparea; cel cu
chip de leu înfăţişează tăria şi puterea împără­
tească, cel cu chip de bou înfăţişează virtutea
preoţească şi jertfa; acela cu chip de vultur înfăţi­
şează pogorîrea sfîntului duh. Şi încă să ştii că
Matei, Marcu, Luca sînt înfăţişaţi scriind înlăun-
trul unor case; iar Ioan este în peşteră, cu Prohor.
15. Cei şaptezeci de apostoli1
Iacov, fratele Domnului12, bătrîn cu barba lungă
(23 octombrie).
Matia, bătrîn cu barba rotundă.
Cleopa, bătrîn cu barba ascuţită.
Andronic, tînăr fără barbă.
Silvan, bătrîn pleşuv, cu barba scurtă.
Agavos, bătrîn cu barba despicată în două.
Anania, bătrîn cu barba lungă.
Filip, tînăr cu barba dintîi (11 octombrie).
Prohor, aproape cărunt, cu barba scurtă şi des­
picată în două.
Nicanor, tînăr cu barba dintîi.

1 Este vorba de cei 70 discipoli ai lui Hristos (în

afara celor 12 apostoli). Lista lui Dionisie dă însă
doar 68 de nume. (V.I.St.).
2 Este vorba de Iacov, fiul lui Cleofas şi al Măriei,
sora Fecioarei. In realitate este deci vărul lui Hristos.
(V.I.St.). 186
 Iacov, fiul lui Alfeu, tînăr cu barba ascuţită,
între cei doisprezece apostoli.
Iuda, fratele Domnului, tînăr cu barba dintîi.
Ruf, aproape cărunt, cu barba bogată.
Sosten, bătrîn pleşuv cu barba lungă.
Lin, tînăr cu barba rotundă.
Stahis, tînăr cu barba ascuţită.
Ştefan, tînăr fără barbă, diacon.
Timon, aproape cărunt, cu barba ca papura.
Ermas, tînăr cu barba dintîi.
Flegon, tînăr fără barbă.
Sosipatru, tînăr cu barba rotundă.
Gaius, bătrîn cu barba lungă.
Inie, tinar tara barba.
Filemon, bătrîn cu barba înnegrită la margini.
Narcis, tînăr cu barba dintîi.
Trofim, aproape cărunt, cu barba lungă.
Cezar, tînăr fără barbă.
Zenas, aproape cărunt, cu barba rotundă.
Aristarh, bătrîn cy barba cîrlionţată.
Marcu, nepotul lui Varnava, tînăr fără barbă.
Silas, tînăr cu barba dintîi.
Gaiu, bătrîn cu barba ascuţită.
Ermes, bătrîn cu barba lungă şi bogată.
Asincrit, bătrîn cu barba despicată în trei.
Apolon, bătrîn cu barba bogată.
Chifa, tînăr cu barba dintîi.
Climent, bătrîn cu barba scurtă.
Justin, bătrîn cu barba ascuţită.
Cvartus, aproape cărunt, cu barba lungă.
Erast, tînăr cu barba ca papura.
Onisifor, bătrîn.
Carp, bătrîn cu barba despicată în două.
Evod, tînăr cu barba dintîi.
Urban, tînăr cu barba lungă.
Aristobul, bătrîn.
Tihic, tînăr cu barba dintîi.
Simion, fratele Domnului, foarte bătrîn.
Pud, tînăr cu barba dintîi.
Herodion, bătrîn.
Artimas, tînăr cu barba ascuţită.
Filologis, aproape cărunt, cu barba scurtă.
187 Limpas, bătrîn.
 Thodion (Rodion), tînăr.
Luca, bătrîn cu barba lungă.
Apeles, tînăr cu barba scurtă.
Amplie, tînăr cu barba dintîi.
Tit, tînăr fără barbă.
Patrob, tînăr cu barba ca papura.
. Terpneu, bătrîn cu barba despicată în două.
Tadeu, aproape cărunt, cu barba bogată.
Epoinet, tînăr cu barba despicată în trei.
Anaic, bătrîn cu barba lungă.
Achila, bătrîn cu barba despicată în cinci.
Luciu, tînăr fără barbă.
Varnava, aproape cărunt, cu barba lungă.
Fortunat, bătrîn cu barba rotundă.
Epafrodit, tînăr fără barbă.
Crescie, bătrîn cu barba ascuţită.
Parmena, tînăr.
Aceştia ţin în mîini suluri înfăşurate.
16. Sfinţii ierarhi, înfăţişările şi slovele lor.
Sf. Vasile, aproape cărunt, cu barbă lungă şi
sprîncene încovoiate, zice pe un sul desfăşurat:
„Nimeni dintre cei legaţi de poftele trupeşti nu e
vrednic". 1 ianuarie.
Sf. Ioan Gură de Aur, tînăr cu barbă puţină,
zice: „Domnul Dumnezeul nostru, pîine cerească".
13 noiembrie.
Sf. Grigore teologul, bătrîn pleşuv cu barbă bo­
gată, neagră pe de margini şi sprîncene drepte,
zice: Dumnezeu sfîntul între sfinţi, de trei ori
sfînt". 25 ianuarie.
Sf. Atanasie al Alexandriei, bătrîn pleşuv, cu
barba bogată, zice: „Iarăşi şi iarăşi, ţie ne închi­
năm". 18 ianuarie.
Chirii al Alexandriei, aproape cărunt, cu barba
lungă despicată în două, purtînd pe cap un văl cu
cruci, zice: „Cu osebire al preacuratei Maicii Dom­
nului".
Sf. Nicolae al Mirei, bătrîn pleşuv cu barba
rotundă, zice: „O, tu care pe acestea laolaltă le
aşezi şi le potriveşti".
Sf. Spiridon, bătrîn cu barba lungă desfăcută în
două, purtînd scufie, zice: „Şi încă ţie îţi închinăm
cugetarea".
 Sf. Iacov, fratele Domnului, bătrîn cu părul cîr-
iionţat şi barba lungă, zice: „Tu, Doamne care
binecuvîntezi pe cei ce te binecuvîntează".
Sf. Ioan Milostivul, bătrîn cu barba albă şi
lungă, zice: „După acestea, şi noi între fericiţi".
Sf. Dionisie Areopagitul, bătrîn cu creştetul cîr-
lionţat, barba despicată în două şi plete lungi,
zice: „Această povaţă binefăcătoare neuitînd-o.“
Sf. Ignatie Teoforul, bătrîn cu barba lungă,
zice: „O, Doamne Atotputernic, unul sfînt care
primeşti.. . “ şi ce urmează.
Silvestru, papa Romei, bătrîn cu barba lungă,
zice: „Viaţa noastră ţie ţi-o încredinţăm".
Andrei Criteanul, bătrîn cu barba albă, zice:
„Doamne Iisuse Hristoase, în paza ta să ai sfin­
ţia. . . “ 4 iulie.
Sf. Grigore al N y sei, bătrîn cu barba ascuţită,
zice: „Ţie îţi mulţumim, o, Iisuse împărate nevă­
zut" şi ce urmează. 10 ianuarie.
Petru al Alexandriei, bătrîn cu barba rotundă,
zice: „Cine ţi-a împărţit haina, Mîntuitorule?" Şi
pruncul Iisus în faţa lui binecuvîntîndu-1, zice pe
un sul desfăşurat: „Arie nebun şi stricat este, o,
Petre". 24 noiembrie.
Sf. Grigorie Palamas, cărunt cu barbă bogată,
zice: „Cei ce spun că sfîntul duh înaintea Fiului
este, în două rup una dumnezeiască împărăţie".
Duminica a doua a postului.
Sf. Grigorie al Neocezareei, bătrîn cu păr cîr-
lionţat şi barba scurtă. 17 noiembrie.
Sf. Grigorie Dialogul, cărunt, cu barbă, 12 mar­
tie.
Grigorie al Armeniei Mari, bătrîn cu barba
scurtă şi bogată. 30 septembrie.
Sf. Grigorie din Agrigent, bătrîn cu barba
scurtă. 23 noiembrie.
Gherman al Constantinopolului, bătrîn cu barba
rară. 12 mai.
Epifan al Ciprului, bătrîn pleşuv cu barba albă.
Ierotei al Atenei, bătrîn cu barba lungă. 4 oc­
tombrie.
Sf. Visarion, mitropolit al Larissei, asemenea
189 lui Palamas. 15 septembrie.
 Proclu al Con stantinopolului, bătrîn cu barba
mare. 20 noiembrie.
Policarp al Smirnei, bătrîn cu barba rotundă.
23 februarie.
Sofronie al Ierusalimului, aproape cărunt, cu
barba ascuţită. 11 martie.
Metodie al Constantinopolului, bătrîn cu barba
deasă. 4 iunie.
Modest al Ierusalimului, bătrîn pleşuv. 18 de­
cembrie.
Vlasie al Sebastei, bătrîn cu păr cîrlionţat şi
barba ascuţită. 11 februarie.
Ambrozie al Milanului, bătrîn cu barba ascuţită.
7 decembrie.
Partenie al Lampsaquei, bătrîn cu barba bogată.
7 februarie.
Tarasie al Constantinopolului, bătrîn cu barba
ascuţită. 25 februarie.
Antipa al Pergamului, bătrîn cu barba lungă.
11 aprilie.
Leon, papa Romei, bătrîn cu barba lungă. 18 fe­
bruarie.
Leon al Cataniei, bătrîn cu barba bogată. 20
februarie.
Ahilie al Larissei, bătrîn cu barba ca papura.
15 mai.
Nicodim al Constantinopolului, bătrîn. 2 iunie.
Teofilact, bătrîn cu barba rară. 8 martie.
Antim, tînăr cu barbă puţină. 3 septembrie.
Vavila, bătrîn cu barbă bogată. 4 septembrie.
Autonom, bătrîn cu barba scurtă şi rotundă.
12 septembrie.
Eumenie, bătrîn cu barba rotundă. 18 septem­
brie.
Porfirie, bătrîn fără barbă, cu bărbia ascuţită.
26 februarie.
Patrichie, tînăr cu barbă puţină. 19 mai.
Antinogen, tînăr cu barba ascuţită. 16 iulie.
Nichifor al Constantinopolului, bătrîn cu barba
ca papura. 13 martie.
Mitrofan al Constantinopolului, bătrîn cu barba
deasă. 4 iunie.
Ip a tie , b ă tr în c u b a r b a a s c u ţită . 15 n o ie m b r ie . 190
 Evsevie, cu barba dintîi. 22 iunie.
Agapet, bătrîn cu barba ascuţită. 17 aprilie.
Martin al Romei, tînăr cu barba ascuţită. 16
septembrie.
Iosif al Tesalonicului, tînăr cu barba ascuţită.
15 iulie.
Terapont, bătrîn cu barba scurtă, purtînd o
lanţetă. 14 mai.'
Elefterie, tînăr cu barba dintîi, 15 decembrie.
Meletie, bătrîn cu barba lungă despicată în trei.
12 februarie.
Vucol al Smirnei, bătrîn cu barba despicată în
trei. 6 februarie.
Amasia regele, bătrîn cu barba ascuţită, aseme­
nea lui Vasile cel Mare. 26 aprilie.
Pavel Mărturisitorul, tînăr cu barba scurtă, des­
picată m două. 6 noiembrie.
Amfilohie, foarte bătrîn. 23 noiembrie.
Chirii al Ierusalimului, bătrîn cu barba rotundă.
18 martie.
Averchie, bătrîn ou barba bogată. 22 octombrie.
Ciprian, tînăr cu părul cîrlionţat şi barba lungă
despicată în două. 2 octombrie.
Ioan Postitorul, nu prea bătrîn. 2 septembrie.
Donat Fortunatul, bătrîn cu barba albă. 30
aprilie.
Mihail Mărturisitorul, bătrîn cu barba ascuţită.
23 mai.
Leonida, bătrîn cu barba scurtă. 16 aprilie.
Ipolit al Romei, tînăr cu barbă puţină. 30
ianuarie.
Climent al Romei, bătrîn cu barba bogată. 23
noiembrie.
Climent din Ancira, cărunt cu barba rotundă.
23 ianuarie.
Haralambie, preot bătrîn cu barba'despicată în
două şi ascuţită. 10 februarie.
Iosif Presviterul, bătrîn cu barba ascuţită. 3
aprilie.
17. Sfinţii diaconi
Ştefan, întîiul mucenic şi arhidiacon, tînăr fără
191 barbă. 27 decembrie.
 Roman Melodul, tînăr cu barba dintîi, 1 octom­
brie.
Evplu, tînăr fără barbă. 11 august.
Lavrentie, tînăr cu barba dintîi. 10 august.
Rufin, tînăr fără barbă. 17 aprilie.
Veniamin, tînăr cu barba dintîi. 13 octombrie.
Aitala, tînăr fără barbă. 11 decembrie.
Chirii, tînăr fără barbă. 29 martie.
18. Sfinţii mucenici ţi înfăţişarea lor.
Sf. Gheorghe, tînăr fără barbă. 23 aprilie.
Sf. Dumitru, tînăr cu mustaţă. 26 octombrie.
Procopie, tînăr fără barbă. 8 iulie.
Teodor Stratilat1, tînăr cu părul cîrlionţat şi cu
barba ca papura. 8 februarie.
Teodor Tiron, cu barba neagră şi părul peste
urechi. 17 februarie.
Mercurie, tînăr cu barba dintîi. 25 noiembrie.
Artemie, asemenea la înfăţişare lui Hristos. 20
octombrie.
Nichita, şi el asemenea lui Hristos. 15 septem­
brie.
Mina Egipteanul, bătrîn cu barba rotundă. 11
noiembrie.
V ictor şi Vichentie, tineri fără barbă.
Iacov Persanul, tînăr cu barba neagră despicată
în două. 27 septembrie.
Calistrat, tînăr cu barba neagră despicată în
două. 27 septembrie.
Gurie, bătrîn cu barba scurtă. 15 noiembrie.
Samona, tînăr cu barba scurtă.
Aviv diaconul, cu barba puţin rotunjită.
Areta, bătrîn cu barba ascuţită. 24 octombrie.
Mina cîntăreţul, tînăr cu barba ascuţită. 10 de­
cembrie.
Ermoghen, cu barba dintîi.
Evgrafiu, fără barbă.
Evstatie Plakidas, aproape cărunt, cu barba ro­
tundă. 20 septembrie.
Agapie şi Teopista, fiii lui, tineri fără barbă.
Serghie şi Vah, tineri fără barbă. 7 octombrie.
Ermil, bătrîn cu barba rotundă.
1 Termenul „stratilat1*, păstrat de calendarul bise­
ricesc român, înseamnă conducător de oşti, general. 192|
 Stratonic, tînăr fără barbă. 13 ianuarie.
Ghimnazie, tînăr cu barba rotundă. 14 octom­
brie.
Nazarie, aproape cărunt, cu barbă puţină.
Ghervasie, tînăr cu barba bogată.
Protase, tînăr cu barba scurtă.
Chelsie, tînăr fără barbă.
Prov, bătrîn. Tarah, tînăr. Andronic, cu barba
dintîi. 12 octombrie.
Nestor, tînăr fără barbă. 27 octombrie.
Marcian şi Martirie, tineri purtînd călimări.
25 octombrie.
Onisifor, tînăr cu barba dintîi. 9 noiembrie.
Sisinie, bătrîn cu barba scurtă. 23 noiembrie.
Pamfil, tînăr cu barbă puţină. 16 februarie.
Irinarh, tînăr fără barba. 28 noiembrie.
Platon şi Romano, tineri fără barbă. 18 noiem­
brie.
Adrian, tînăr cu barba ascuţită, 26 august.
Longhin, tînăr fără barbă. 16 octombrie.
Leontie, tînăr fără barbă. 18 iunie.
Gordie, tînăr cu barba dintîi. 3 ianuarie.
Neofit, tînăr fără barbă. 21 ianuarie.
Fior şi Lavru, tineri fără barbă. 18 august.
Bonifatie, tînăr. Emilian. 19 decembrie.
Acachie, asemenea sf. Mercurie.
Luchilian, aproape cărunt, cu barba rotundă.
3 iunie.
Agatonic, tînăr cu barbă puţină. 23 august.
Evlampie, tînăr cu barba rotundă. 10 octombrie.
Nichifor, tînăr cu barba rotundă. 9 februarie.
Uar, tînăr cu barba scurtă. 19 octombrie.
Mochie, tînăr cu barbă puţină. 29 ianuarie.
Zenovie, tînăr cu barba dintîi. 30 octombrie.
Mavru, tînăr cu barba rotundă. 17 octombrie.
Polieuct, tînăr cu barba scurtă. 9 ianuarie.
Gaudelia, tînăr fără barbă. 29 septembrie.
Lup, tînăr fără barbă. 23 august.
Ioan, mucenicul cel tînăr, asemenea lui Nistor.
18 aprilie.
Chirie, de trei ani. 15 iulie.
Iulian Egipteanul, tînăr cu barba dintîi. 18 ia-
193 nuarie.
 Mamant, tînăr fără barbă. 2 septembrie.
Achindi, tînăr cu barba ascuţită. 12 noiembrie.
Pegasie, tînăr cu barba rotundă. 12 noiembrie.
Aftonie, tînăr cu barbă despicată în două.
12 noiembrie.
Elpidefor şi Anampodist, tineri fără barbă.
12 noiembrie.
Sevastian, tînăr cu barba dintîi. 18 decembrie.
Andrei Stratilat, bătrîn cu părul cîrlionţat.
19 august.
Mauriciu, aproape cărunt, cu barba rotundă.
27 decembrie.
Teodul, tînăr cu barba dintîi. 5 aprilie.
Agatopod, fără barbă. 5 aprilie.
Crescie din Mira, tînăr cu barba dintîi. 15 aprilie.
Isidor din Chios, cu barba dintîi, asemenea lui
Artemie. 14 mai.
Hristofor, tînăr fără barbă. 9 mai.
19. Cei cinci mucenici.
Evstratie, bătrîn cu barba ascuţită. 13 decembrie.
Axentie, bătrîn cu barba ascuţită şi păr cîrlion­
ţat. 13 decembrie.
Mardare, bătrîn cu barba rotundă. 13 decembrie.
Evghenie, tînăr cu barba dintîi. 13 decembrie.
Oreste, tînăr fără barbă. 13 decembrie.
20. Cei zece mucenici din Creta.
Teodul, tînăr fără barbă. 23 decembrie.
Saturnin, tînăr cu barba dintîi. 23 decembrie.
Evpor, tînăr cu barba rotundă. 23 decembrie.
Ghelasie, tânăr cu barba dintîi. 23 decembrie.
Evnichian, bătrîn cu barba ascuţită. 23 de­
cembrie.
Zotic, tînăr cu barba ascuţită. 23 decembrie.
Agatop, tînăr fără barbă. 23 decembrie.
Vasilid, tînăr cu barba rotundă. 23 decembrie.
Evarist, tînăr cu părul cîrlionţat şi mustaţă.
23 decembrie.
Pompie, bătrîn cu barba ascuţită. 23 decembrie.
21. Cei patruzeci de mucenici din Sevasta.
9 martie.
Esichie, tînăr cu mustaţă.
Meliton, tînăr fără barbă. 194
 Eraclie, tînăr cu barba ascuţită.
Smaragd, cu mustaţă.
Dominic, bătrîn cu barba ascuţită.
Evnoic, tînăr cu barba rotundă.
Valentie, tînăr cu barba ascuţită.
Vivian, bătrîn cu barba ascuţită.
Claudiu, bătrîn cu părul cîrlionţat şi barba scurtă.
Prisc, bătrîn cu barhă puţină.
Teodul, aproape cărunt, cu barba ascuţită.
Evtihie, bătrîn cu barba ascuţită.
Ioan, tînăr cu barba ascuţită.
Xantias, tînăr cu părul cîrlionţi.
Elian, bătrîn cu barba bogată.
Sisinie, bătrîn pleşuv cu barba rotundă.
Curion, tînăr fără barbă.
Aghia, tînăr fără barbă.
Eţiu, tînăr cu barba dintîi.
Flaviu, tînăr cu părul cîrlionţi.
Acachie, tînăr cu barba ascuţită.
Ecdichie, tînăr fără barbă.
Lisimah, bătrîn cu barba despicată în două.
Alexandru, tînăr cu părul cîrlionţi şi barba ascu­
ţită.
Ilie, tînăr cu barba rotundă.
Gorgonie, aproape cărunt, pleşuv, cu barba ro­
tundă.
Teofil, tînăr fără barbă.
Domiţian, aproape cărunt, cu barba ascuţită.
Gaius, bătrîn cu barba ascuţită.
Gorgonie, tînăr cu mustaţă.
Evtihie, tînăr cu barba dintîi.
Atanasie, bătrîn cu barba despicată în cinci.
Chirii, tînăr cu barba rotundă.
Sacherdon, bătrîn cu barba ascuţită.
Valerie, tînăr cu barba scurtă.
Filoctemon, tînăr cu barba rotundă.
Severian, tînăr cu barba rară, pleşuv.
Ludion, tînăr fără barbă.
Sf. Candid, păzitorul lor, tînăr cu barba dintîi.
22. Sfinţii Macabei. 1 august.
Sf. Aviv, cu mustaţă.
Gunie şi Antonie, tineri fără barbă.
195 Eleazar şi Evsebona, tineri fără barbă.
 Aleim şi Marcel, copii.
Sf. Eleazar, învăţătorul lor, bătrîn cu barba
lungă.
Sfînta Solomona, mama lor, bătrînă.
23. Sfinţii şapte tineri din Efes, morţi intr-o
peştera.
Maximilian, Iamblic, Martinian, Dionisie, Anto­
nie, Mexacustodian, Constantin: tineri fără barbă.
23 octombrie. 4 august.
24. Sfinţii fără de arginţi1.
Trei sînt perechile de sfinţi fără de arginţi, nu­
miţi Cosma şi Damian: cei din Roma, cei din Asia,
cei din Arabia.
Cei din Roma, Cosma şi Damian, tineri cu barba
ascuţită, 1 iulie.
Cei din Asia, tineri cu barba dintîi. 1 noiembrie.
Cei din Arabia, negri, cu barba dintîi şi cape­
tele înfăşurate în năframe.
Sf. Chir, hătrîn pleşuv cu barba lungă despicată
în două. 31 ianuarie.
Sf. Ioan, bătrîn cărunt, cu barba ascuţită. 31 ia­
nuarie.
Pantelimon, tînăr fără barbă, cu părul cîrlionţat.
27 iulie.
Sf. Ermolae, preot, bătrîn cu barba ascuţită. 26
iulie.
Sf. Samson, preot, bătrîn cu barba rotundă.
Diomid, tînăr cu barba ascuţită. 16 august.
Fotie şi Anichit, tineri fără barbă. 12 august.
Talaleu, tînăr cu barba neagră. 20 mai.
Trifon, tînăr fără barbă, cu păr cîrlionţat. 1 fe­
bruarie.
25. Sfinţii cuvioşi, înfăţişările şi slovele lor.
Cuviosul Antonie, bătrîn cu barba scurtă despi­
cată în două, mai rară la bărbie, purtînd un văl,
zice: „Nu te lăsa înşelat, o monahule, de plinul
pîntecelui. Ascultarea şi înfrînarea supun diavolii".
(Alte slove ale lui Antonie: «Am văzut ispita dia-
1 Sfinţii cei fără de arginţi (anarghiri) sau sfinţii
sărmani, sf. Doctori. 196
 voiului asupra pămîntului şi am zis: „Cine poate
să scape de ele?"; şi un înger răspunsu-mi-a: „Umi­
linţa"»).
Cuviosul Eftimie, bătrîn pleşuv, cu barba pînă
la picioare, zice: „Fraţilor, armele monahilor sînt
cugetarea, rugăciunea, desluşirea umilinţei şi ascul­
tarea lui Dumnezeu". 20 ianuarie.
Cuviosul Sava, bătrîn cu barba despicată în două
şi deasă, zice: „Cine a biruit trupul, a biruit firea;
şi biruind firea, a trecut peste ea". 5 decembrie.
Cuviosul Arsenie, bătrîn cu părul cîrlionţi şi
barba lungă şi bogată zice: „Fraţilor, de aceea
înaintaţi, întreceţi-vă şi vă îngrijiţi de mîntuirea
voastră". 8 mai.
Cuviosul Teodosie cel mare Cenobiarhul, bătrîn
cu barba despicată în două. 11 ianuarie.
Cuviosul Uarion, bătrîn cu barba ca papura
despărţită în trei. 21 octombrie.
Cuviosul Pahomie, bătrîn pleşuv cu barba des­
picată în cinci, zicţ: „Ochiul ager ştie să cureţe
mintea, să frîngă patima, să pună pe fugă năluci­
rile". Dinaintea lui îngerul Domnului, ţinînd chipul
unui monah cu rasă şi glugă pe cap şi arătîndu-i-1
cu degetul, zice pe un sul desfăşurat: „într-acest fel
se va mîntui fiece om, o, Pahomie". 15 mai.
Cuviosul Atanasie din Athos, bătrîn pleşuv cu
barba ascuţită, zice: „Nimic nu păgubeşte pe mo­
nahi şi bucură pe diavoli ca ascunderea gînduri-
lor". 5 iulie.
Cuviosul Toma din Malea, bătrîn pleşuv, cu
barba cîrlionţi. 7 iulie.
Cuviosul Ilarion, bătrîn cu păr cîrlionţat şi
barbă scurtă despicată în două. 4 mai.
Cuviosul Pavel Tebeul, bătrîn cu barba pînă la
brîu, înveşinîntat cu o rogojină, zice: «„Zilele
noastre muritoare sînt ca iarba", zise David, „ni­
meni să nu şovăie". Aşadar drept este ca noi să
mîncăm iarbă şi toată viaţa să ne înveşmîntăm cu
ca». 15 ianuarie.
Cuviosul Ştefan cel Nou, mărturisitorul, tînăr
cu barba ascuţită; ţinînd în dreapta un chip al lui
197 Hristos, zice: „Blestemat să fie cel care nu se va
închina Domnului nostru Iisus Hristos închipuit
în icoană". 28 noiembrie.
Cuviosul Maxim Mărturisitorul, bătrîn, pleşuv,
zice: „O, frate, pune în jug carnea şi află pacea
în rugăciuni". 21 ianuarie.
Cuviosul Teodor Trichinas, bătrîn cu barba
lungă despărţită în două. 10 aprilie.
C uviosul Grigorie din Acritas, bătrîn cu barba
rotundă. 22 aprilie.
Cuviosul Teodor Sicheotul, bătrîn cu barba
scurtă. 22 aprilie.
Cuviosul Teodor Studitul, bătrîn pleşuv, cu
barba despicată în două. 11 noiembrie.
Cuviosul Teoctist, cu barba deasă şi neagră. 4 ia­
nuarie.
Cuviosul Martinian, bătrîn cu barba ascuţită,
zice: „Fugi, monahule, în sihăstrie şi mîntuieşte-te“.
13 februarie.
Cuviosul Pafnutie, bătrîn cu barba lungă despi­
cată în două, pleşuv, zice: „Oriunde te-ai afla, să
nu te măsori şi să nu cauţi odihnă". 19 aprilie.
Cuviosul Avramie, bătrîn cu barbă mare şi ascu­
ţită. 29 octombrie.
Cuviosul Isidor Pelusiotul, bătrîn cu barba as­
cuţită, zice: „Cel ce a urît cele lumeşti, ferit este
de ispita duşmanului". 4 februarie.
Cuviosul Pimen, bătrîn cu barba lungă despi­
cată în trei. 27 august.
Cuviosul Acachie, bătrîn pleşuv, cu barba scurtă
ca papura. 28 august.
Cuviosul Luca din Stiria, tînăr cu barba ascu­
ţită, zice: „Mulţime de credincioşi se pregăteşte să
meargă la Domnul prin vorbele de taină prin care
ştiut-a să slăvească locul acesta". 7 februarie.
Cuviosul Moise Etiopianul, bătrîn cu barba în
cîrlionţi şi rotundă, zice: „Omul singur să se
judece după fapta lui". 28 august.
Cuviosul Marcu, bătrîn cu barba rară şi fire
puţine pe bărbie. 25 martie.
Cuviosul Daniil din Sciţia, bătrîn cu barba ascu­
ţită. Sf. Casian Romanul, bătrîn cu barba ascuţită,
zice: „Vîrtej deşart de griji lumeşti slăbiţ-a vede­
rea sufletului". 29 februarie, 190
 C uviosul N il, bătrîn cu barba lungă despicată
în două, zice: „Zadarnice lucruri răscoleşti, suflet
nevolnic, pe mirele duhovnicesc înşelîndu-l“. 12
noiembrie.
Cuviosul Gherasim, bătrîn cu barba deasă. 4
martie.
Cuviosul Macarie Egipteanul, foarte bătrîn. Iar
Alexandrinul, bucurîndu-se şi veselindu-se. 19 ia­
nuarie.
Ioan Scărarul, bătrîn cu barba mare, zice: „Ca
pe scară te înalţi în virtute, mintea urcînd-o în
treze cugetări". 30 martie.
Cuviosul Iperechie, bătrîn pleşuv cu barba des­
picată în două. 7 august.
Cuviosul Stelian din Paflagonia, bătrîn cu barba
deasă, zice: „Păzitor al copiilor am ajuns, dar al
lui Hristos". 26 noiembrie.
Cuviosul Efrem Şirul, bătrîn cu păr puţin şi
barbă rară, purtînd un văl, zice: „Slobozenie şi
rîs amestecate lesne surpă sufletele pămînteşti".
28 ianuarie.
Cuviosul Hariton, foarte bătrîn, zice: „Părinte
de vreţi să mă numiţi, urmaţi pilda vieţii şi fap­
telor mele". 28 septembrie.
Cuviosul Isaac Sirianul, bătrîn cu barba mare,
purtînd un văl.
Cuviosul Ioanichie, bătrîn cu barba lungă, plete
lungi, numai în rasa, desculţ, cu braţele şi picioa­
rele goale^jpurtînd o cruce, zice pe un sul: „Nădej­
dea mea Tatăl, adăpostul meu fiul, ocrotirea mea
sfîntul duh. Sfînta Treime". 4 noiembrie.
C uviosul Zaharia, bătrîn cu barba despărţită în
cinci.
Cuviosul Ioan Schimnicul, foarte bătrîn.
C uviosul Ioan H ozevitu l, bătrîn cu barba lungă
despicată în două.
Cuviosul Ammon, bătrîn cu plete lungi.
C uviosul T eodul, bătrîn cu barba ascuţită.
Cuviosul Marcian, bătrîn pleşuv.
Cuviosul Lazăr Mărturisitorul, bătrîn cu barba
lungă, pleşuv 7 noiembrie.
C uviosul Vasile, tînăr aproape încărunţit, cu
19? barba inelată. 28 februarie.
 Cuviosul D om eţian, bătrîn cu barba ascuţită.
10 ianuarie.
Cuviosul Benedict, bătrîn cu barbă puţină. 14
martie.
Cuviosul Onufrie, bătrîn despuiat, cu plete lungi
şi barba lungă pînă la picioare, zice: „De Hristos
să nu te despartă pofta pîntecelui; nămolul pati­
milor să nu te ispitească; căci altfel vei plînge în
foc nestins". 12 iunie.
Cuviosul Petru Atonitul, bătrîn despuiat, cu
barba pînă la genunchi şi purtînd o cruce, zice:
„Adevărat monah este cel ce în viaţa de acum
nimic nu are, afară de Hristos".
Cuviosul Varlaam, bătrîn cu barba albă. 26
august.
Cuviosul Ioasaf, împărat al Indiilor, tînăr cu
barba mijind, purtînd cunună, zice: „Vîrtejul
usucă rouă frunzelor, iar trufia în cenuşă stinge
flacăra sufletului". 26 august.
Cuviosul Chiriac Sihastrul, bătrîn cu barba ascu­
ţită. 29 septembrie.
C uviosul Sisoe, bătrîn cu barba bogată, pleşuv.
6 iulie.
Cuviosul Ioan de la Lavra Veche, bătrîn cu
barba scurtă. 19 aprilie.
Cuviosul David din Tesalia, bătrîn cu plete
lungi şi barba pînă la picioare. 26 iunie.
Ioan schilodul, bătrîn cu barba lungă despăr­
ţită în cinci. 9 noiembrie.
Cuviosul Pavel din Latros, bătrîn cu barba des­
picată în cinci şi înveşmîntat într-o piele de ca­
pră. 15 decembrie.
Cuviosul Acachie, cel întru scară, tînăr cu barba
dintîi. 26 noiembrie.
C uviosul Patapie, bătrîn cu barba ascuţită. 8
decembrie.
Cuviosul Ioan Colibaşul, tînăr fără barbă, ţi-
nînd evanghelia închisă. 15 ianuarie.
Cuviosul Ioan Psihaitul, bătrîn pleşuv cu barba
ca papura. 7 mai.
Cuviosul Pavel cel simplu, bătrîn cu barbă pu­
ţină. 7 martie. 200
 Cuviosul Pavel monahul cel prea cucernic,
aproape cărunt, cu barba în două. 7 decembrie.
Cuviosul Aventie din munte, bătrîn cu barba
ascuţită. 14 februarie.
Cuviosul Ioan, stareţ al mînăstirii „Neprihă­
niţilor", bătrîn. .27 aprilie.
Cuviosul Simion, nebun după Hristos, bătrîn
cu barba ascuţită. 21 iulie.
Cuviosul Ioan, tovarăşul său, bătrîn cu barba
scurtă.
Cuviosul Lampadie, tînăr cu barba scurtă des­
părţită în două. 5 iulie.
Cuviosul Ştefan din Saba, tînăr cu barba ascu­
ţită. 13 iulie.
Cuviosul Alexie, omul lui Dumnezeu, asemeni
înaintemergătorului. 17 martie.
Cuviosul Anastasie Persul, tînăr cu barba ascu­
ţită. 22 ianuarie.
Cuviosul Nicon Pocăitul, tînăr cu barba ro­
tundă, cu plete bogate şi încîlcite. 26 noiembrie.
Cuviosul Xenofdnt, bătrîn cu barba ascuţită.
26 ianuarie.
Cuviosul Ioan, fiul lui, aproape cărunt, cu
barba ca papura.
Cuviosul Arcadie, tot fiul lui, tînăr cu barba
ascuţită.
26. StîlpniciP.
Cuviosul Simeon Munteanul, făcător de minuni,
bătrîn cu barba,rotundă. 24 mai.
Cuviosul Simeon Stîlpnicul, bătrîn cu barba
scurtă, despărţită în două. 1 septembrie.
Cuviosul Daniil Stîlpnicul, bătrîn cu barba as­
cuţită. 11 decembrie.
Cuviosul Alipie stîlpnicul, bătrîn cu barba
lungă. 26 noiembrie.
Cuviosul Luca, stilit tînăr aproape cărunt, cu
barba despărţită în două. 11 decembrie.
27. Poeţii, Melozii12.

1 Stîlpnici sau stiliţi.

2 Poeţi sau imnogTafi; melozi sau imnografi şi com-
201 pozilori.
 Gherman patriarhul, bătrîn cu barba rară, zice:
„In veci se Bucură corul sfinţilor, căci a moştenit
împărăţia cerurilor”.
Sofronie din Ierusalim, aproape cărunt cu barba
ascuţită, zice: „Auzi, cerule, şi urechea apleac-o,
pămîntule: să se cutremure__
Filotei patriarhul, bătrîn cu barba ascuţită, zice:
„Hristos Dumnezeu, mireasma cerească s-a în­
trupat pentru ei“.
Andrei din Creta, bătrîn cu barba albă, zice:
„Mîntuitor şi apărător fost-a pentru mine”.
Ioan Efhaitul, bătrîn cu barba despicată în
două, zice: „La început a fost cuvîntul, veşnic la
Dumnezeu şi sfîntul duh . . . “.
Gheorghe din Nicomedia, bătrîn pleşuv cu barba
ascuţită, (zice): „Bucură-se cerul din înalturi şi
n o rii__“.
Metodie patriarhul, bătrîn cu barba deasă, zice:
„Tu, o, împărate, care eşti şi pururea vei f i . . . “.
Chiprian, tînăr cu părul cîrlionţat şi cu barba
despicată în două (zice): „Sfînt Dumnezeul nos­
tru eşti ş i. . . “.
Anatolie patriarhul, bătrîn cu barba rotundă,
zice: „împărăţia ta, Hristoase Dumnezeule, e îm­
părăţia a tot cerul şi pămîntul".
Ioan Damaschinul, bătrîn cu barba despărţită
în două, purtînd un văl, zice: „Bucură-te, Ieru-
salime; cu toţii să vă veseliţi".
Cosma, bătrîn pleşuv cu barba ascuţită, zice:
„înţelepciune, judecată şi curăţenie, tu care eşti
fiul".
Iosif, bătrîn cu barba ascuţită, zice: „Şi iată
că a strălucit ziua mîntuirii pentru cei ce se aflau
în întuneric".
Teofan, bătrîn cu barba ascuţită, zice: „Celor
ce au chip dumnezeiesc între . . . “.
Vizantie, bătrîn cu barba despărţită în două,
zice: „Să mîntuiască vrînd pe cel păcătos. . . “.
Ştefan Âghiopolitul, bătrîn ce poartă un văl,
zice: „Cu noaptea a fost asemănată umbra legii".
Gheorghe Siciliotul, aproape cărunt, cu barba
despărţită în două (zice): „Bucură-te, biserică
întru Domnul, veseleşte-te . . . “.
 Simeon, cel de la Muntele cel minunat, bătrîn
cu barba rotundă, zice: „înfricoşat eşti, Doamne,
şi cine pleca-se-va. . . “.
Arsenie, tînăr cu barba dinţii, zice: „Veniţi, iu­
bitori ai sărbătorilor şi ai lui Hristos, florile
cui..
Vavila, bătrîn cu barba rotundă, zice: „în
Sfînta treime o singură putere este, după dreapta
credinţă".
Efrem din Caria, bătrîn cu barba scurtă des­
părţită în două, zice: „îngerii tăi, Hristoase, în
jurul tronului slavei tale".
Andrei Arzătorul, aproape cărunt, pleşuv, cu
barba bogată despărţită în două, zice: „Tu, că­
ruia slujitorii cei de sus cu frică i se închină. . . “.
Teodor Studitul, bătrîn pleşuv, cu barba des­
părţită în două (zice): „Ruşinaţi-vă, ticăloşilor
care cîrtiţi împotriva Domnului".
Roman Melodul, tînăr cu barba dintîi, zice:
„Azi Fecioara naşte pe cel ce e peste Fire".
Serghie, aproape-cărunt, cu barba ascuţită, zice:
„în ziua fericită a sărbătorii noastre . . . “.
Leon arhiepiscopul, bătrîn cu barba ascuţită,
purtînd mitra, zice: „Pavăză de nădejde eşti. . . “.
Leon maistorul, aproape cărunt, cu barba ascu­
ţită, purtînd tichie, zice: „Bucuraţi-vă, părinţilor,
veseliţi-vă, fecioare".
Vasile Pigriotul, bătrîn cu barba rotundă, pur­
tînd tichie, zice: „Una sfîntă treime: Tatăl şi sfîn-
tul duh".
Hristofor Protosicritul, tînăr cu barba lungă,
purtînd «năframă, zice: „Din multă milă şi îndu-
ra re . . . .
Iustin, tînăr cu barba rotundă, zice: „în Tatăl,
Fiul şi Sfîntul Duh este Dumnezeu sfîntul".
Nicolae, bătrîn pleşuv, cu barba lungă despăr­
ţită în două (zice): „Fugind de surparea desfrî-
nată a celor cu credinţă strîmbă".
Cuvioasa Casia zice: „O, Doamne, cea căzută
în multă greşală ..." .
8. Drepţii.
203 Sfîntul Constantin, cel dintîi împărat al creş-
tinilor, tînar cu barba dintîi, purtînd o cruce şi
evanghelia.
Sfînta Elena, maica lui, în acelaşi fel.
Dreptul Petru vameşul, aproape cărunt, cu
barba ascuţită.
Dreptul Filaret milostivul, bătrîn cu barba
lungă.
Dreptul Evloghie pietrarul, aproape cărunt, cu
barba rotundă.
Dreptul Evdochim, tînăr cu barba dintîi.
Sfînta Pulheria împărăteasa.
Dreapta Plachila împărăteasa, şoţia lui Teodosie.
Dreptul Ioan, bătrîn cu barba ascuţită.
Dreptul Zaharia Ciubotarul, aproape cărunt.
29. Aducătoarele de miruri
Maria Magdalena. 22 iulie.
Sf. Salomia. 3 august.
Sf. Ioana.
Maria şi Marta, surorile lui Lazăr.
Maria Cleofa.
Sf. Suzana.
30. Muceniţele.
Prima muceniţă, Sf. Tecla, 24 septembrie.
Sf. Ecaterina.
Sf. Chiriachia.
Sf. Marina, 17 iulie.
Sf. Varvara.
Anastasia dătătoarea de leacuri. 22 decembrie.
Sf. Anisia, 30 decembrie.
Sf. Tatiana, 12 ianuarie.
Sf. Teodata, 17 septembrie.
Teoptista, soţia lui Eustaţie.
Sf. Agata.
Sf. Daria.
Sf. Agapia, Irina, Hionia. 16 iulie.
Sf. Maura.
Sf. Sofia, Credinţa, Speranţa, Agapia.
Sf. Pelaghia, 4 mai.
Sf. Fotinia, 26 februarie.
Sf. Glicheria şi Teodosia.
Sf. Cecilia, 22 noiembrie.
Sf. Agripina, 23 iulie. 204
 Sf. Iulita, 15 iulie.
Sf. Cristina, 24 iulie.
Sf. Natalia, 26 august.
Sf. Antuza, 23 august.
Sf. Calista. 1 septembrie.
Sf. Minodora, Mitrodora, Nimfodora.
Sf. Eufimia, 16 septembrie. 11 iulie.
Sf. Iustina.
Sf. Eulampia.
Sf. Haritina.
Sf. Caliope.
Sf. Ermiona.
Sf. Meropa.
Sf. Agnesa.
Sf. Chiprila.
31. Sfintele muceniţe
Sf. Anastasia romana.
Sf. Epistimia.
Sf. Evghenia.
Sf. Fevronia.
Sf. Evdochia.
Sf. Paraschiva.
32. Cuvioasele
Sf. Eupraxia.
Sf. Teodora.
Sf. Eufrosina.
Sf. Pelaghia.
Sf. Matriona.
Sf. Melania.
Sf. Teodora din Alexandria.
Sf. Macrina.
Sf. Maria egipteanca.
Sf. Teoctista din Lesbos.
Sf. Xenia.
Sf. Teofana împărăteasa.
33. înălţarea crucii. — Un templu şi în el un
amvon şi în acesta Sfîntul Macarie patriarhul Ie­
rusalimului, ţinînd preasfînta cruce a lui Hristos;
şi dedesubtul amvonului Sfînta Elena împără­
teasa şi împreună cu ea dregători mulţi şi mulţime
205 de oameni cătînd în sus, cu mîinile ridicate.
II. Cele şapte sfinte sinoade ecumenice

34. întîiul sfînt şi ecumenic sinod, din Niceea,

sub Constantin cel Mare, din anul 325, al celor
318 părinţi luminaţi de Dumnezeu, împotriva lui
Arie. Mai multe case şi deasupra lor sfîntul duh
şi sfîntul Constantin şezînd pe tron în mijloc.
De-a dreapta şi de-a stînga lui, în veşminte de
episcopi, sfinţi ierarhi Silvestru, papa Romei,
Alexandru, patriarhul Alexandriei, Eustaţie al
Ierusalimului, sf. Pafnutie Mărturisitorul, Sf. Ia-
cov al Nisivei, Sf. Pavel al Neocezareei şi alţi ie­
rarhi şi părinţi şezînd în juru-i, şi în mijlocul lor
un filozof plin de uimire, iar în faţa lui, Sf. Spi-
ridon în picioare, cu o mînă întinsă către el şi cu
cealaltă strîngînd o cărămidă, din care iese foc şi
apă, iar focul fuge în sus, în vreme ce apa îi
curge printre degete, în jos. Şi Arie în picioare,
în veşminte preoţeşti şi el, şi dinaintea lui sf. Ni-
colae întinzînd o mîna ca să-l pălmuiască; şi ere­
ticii învăţăcei ai lui Arie şezînd mai jos decît toţi;
Sf. Atanasie, tînăr fără harbă, diacon, stă jos şi
scrie: „Cred într-unul Dumnezeu" pînă la „şi în
duhul sfînt".
35. Al doilea sfînt şi ecumenic sinod, din Con-
stantinopol, sub Teodosie cel Mare, în anul 381,
al celor 150 împotriva lui Machedonie. — Nişte
case şi deasupra sfîntul duh şi în mijloc, pe un
tron, Teodosie cel Mare iar în părţi, şezînd, sfin­
ţii aceştia: sf. Timotei al Alexandriei, Meletie al
Antiohiei, Chirii al Ierusalimului, Grigorie Teo­
logul, patriarhul Constantinopolului, care scrie
Crezul de la „şi în duhul sfînt" pînă la sfîrşit, şi
lîngă ei aşezaţi alţi ierarhi şi părinţi, iar în altă
parte, învăţăceii lui Machedonie vorbind între
dînşii.
36. Al treilea sfînt şi ecumenic sinod, din Efes,
sub Teodosie cel Mic, în anul 431, al celor 630
împotriva lui Nestor. — Case şi deasupra sfîntul
duh şi în mijloc, pe un tron, împăratul Teodosie
cel Mic, tînăr cu barba dintîi; şi în dreapta şi în
stînga lui, sfîntul Chirii al Alexandriei, Iuvenal al
Ierusalimului şi alţi ierarhi şi părinţi; şi dinaintea 206
 lor Nestor, bătrîn cu haină preoţească, vorbind
cu dînşii, şi alături de el ereticii, învăţăceii lui,
cu diavoli îndărătul lor.
37. A l patrulea sfînt sinod din Calcedonia sub
împăratul Marcian, în anul 451, al celor 630, îm­
potriva lui Evtichie şi Dioscur. — Case şi dea­
supra sfîntul duh şi împăratul Marcian, bătrîn,
şezînd pe un tron şi lînga el prinţi cu cuşme şi ti­
chii roşii cu aur; şezînd, în dreapta şi în stînga lui,
sfîntul Anatolie, patriarhul Constantinopolului,
Maxim al Antiohiei, Iuvenal al Ierusalimului,
Pascasin şi Luchensie episcopi, Vonifatie preot, vi­
cari şi împuterniciţi ai papei de la Roma, Leon,
şi alţi ierarhi şi preoţi; şi dinaintea lor Dioscur
cu veşmtnt preoţesc şi Evtichie, vorbind cu aceia;
şi în spatele lor diavoli care-i leagă.
38. A l cincilea sfînt sinod, poruncit de lusti-
nian cel Mare în anul 553, al celor 165 împotriva
lui Origene. — Case şi deasupra sfîntul duh şi
împăratul pe un tron şi, aşezaţi la dreapta şi la
stînga lui, sf. VirgHiu, papa Romei, Evtichie al
Constantinopolului şi alţi ierarhi şi părinţi; şi di­
naintea lor Origene, bătrîn, vorbind cu dînşii, în
vreme ce un diavol, în spatele lui, îi închide ochii.
39. Al cincilea sfînt sinod ecumenic făcut la
Constantinopol de Constantin Pogonatul în anul
680, al celor 170 împotriva lui Honoriu, Serghie
şi Pir. — Case şi deasupra sfîntul duh şi, şezînd
pe un tron, împăratul, aproape cărunt, cu barba
despărţită în două, iar îndărătul lui străjile sale;
de-a stînga lui, aşezaţi, sf. Gheorghe, patriarhul
Constantinopolului şi vicarii papei, Teodor şi
Gheorghe, şi alţi ierarhi şi părinţi şi eretici vor­
bind cu dînşii.
40. A l şaptelea sinod, din Niceea, sub Con­
stantin şi Irina împotriva celor vrăjmaşi icoane­
lor1. — Case şi deasupra sfîntul duh şi împăratul
Constantin, copil, şi maica lui, Irina, şezînd pe
tronuri, Constantin ţinînd icoana lui Hristos, iar
Irina pe cea a sfintei Fecioare; şi în stînga şi în
dreapta lor sfîntul Tarasie al Constantinopolului

207 1 Iconoclaşti.
 şi vicarii papei, Petru şi Pavel, episcopi şi alţi
ierarhi şi părinţi care, şezînd, poartă icoane, iar
în mijlocul lor un ierarh scriind: „Blestemat fie
cel care nu se va închina sfintelor icoane şi prea-
sfintei cruci".
41. închinarea la sfintele icoane. — Un templu
şi afară Sf. Metodie patriarhul cu veşmînt arhie­
resc purtînd o cîrjă şi alţi ierarhi în spatele lui
purtînd icoane şi, dinainte, doi diaconi cu icoana
lui Hristos, iar alţi doi cu icoana Fecioarei, zisă
Hodighitria, cu poalele ţesute cu aur; şi îndărătul
patriarhului împărăteasa Teodora şi împăratul
Mihail, fiul ei, copil, purtînd şi ei icoane, şi încă,
în urmă, preoţi cu luminări şi cădelniţe şi sfinţii
schimnici Ioan, Arsachie şi Isaia, şi mulţime de
monahi, şi lîngă ei sfînta Casia şi mulţime de
monahi şi mireni, bărbaţi, femei, copii, purtînd
cruci şi lumînări.

III. Cum se înfăţişează minunile

sfinţilor de seamă
42. Minunile arhanghelului Mihail.
1. Mihail arată lui Agar apa. O casă şi în prag
Avraam şi dinaintea lui Agar, ţinînd de mînă pe
Ismael, copil mic, şi ducînd în spinare un ulcior
cu apă şi un coş cu pîine, iar mai departe, pe
munte, Ismael culcat pe spate sub un copac; şi
mai departe încă, iarăşi Agar şi arhanghelul care-i
arată cu degetul în jos apa.
2. Mihail împiedică pe Avraam să-l ucidă pe
Isaac.
Caută la jertfa lui Avraam.
3. Mihail taie calea lui Valaam.
4. Mihail împiedică diavolul să intre în trupul
lui Moise.
5. Mihail, înfăţişîndu-se lui Ghedeon, îl îm­
bărbătează împotriva madianiţilor.
6. Mihail, înfăţişîndu-se lui Iosua Navi, îi po­
runceşte să-şi desfacă încălţările.
7. Mihail vesteşte lui Manoe naşterea lui Sam-
son. 208
 8. Mihail, nimicind mulţimea, i se înfăţişează
lui David şi se opreşte pentru jertfă.
9. Mihail ucide 185 000 de oameni din tabăra
lui Senacherib.
10. Mihail pogoară să ajute pe cei trei copii.
11. Mihail aduce hrană lui Daniel prin mijlo­
cirea lui Avacum.
12. Mihail slobozeşte Cetatea Constantinopo-
lului din robia perşilor. O cetate mare şi frumoasă
şi la picioarele ei corturi şi mulţime de oşteni, pe-
deştri şi călări, îmbulzindu-se unul într-altul, şi
alţii sprijinind scări de ziduri; iar deasupra lor,
pe nori, Mihail într-o lumină mare, ţinînd o sabie
de flăcări.
13. Mihail apără biserica sa din Hone de vii­
tura apelor. — Un templu şi în mijloc Sf. Arhip,
bătrîn cu barba ascuţită, rugîndu-se, iar Mihail,
în picioare dinaintea templului, loveşte cu o pră­
jină în temeliile lui şi desprinde o piatră; de sus,
dinspre munţi, vin apele mari din două rîuri care,
întîlnindu-se dinaintea bisericii, se scurg prin lo­
cul pietrei. Şi deasupra, în munţi, oameni cu sape
şi săpăligi curăţa albia nurilor.
14. Arhanghelii Mihail şi Gavriil scapă copilul
de înnec în apele mării. — Marea şi în miljocul ei
o corabie cu pînze şi în ea trei monahi, unul la
cîrmă şi ceilalţi doi ţinînd un bolovan mare legat
la gîtul copilului şi aruncîndu-1 pe acesta în mare,
cu capul în jos; iar cei doi arhangheli, zburînd
de-o parte şi de alta a copilului, îl ţin. Afară din
mare o mănăstire şi în ea o biserică şi în aceasta
copilul, adormit, cu piatra de gît, şi stareţul mă­
năstirii stînd în picioare lîngă el, îl atinge cu o
vergea; în urma stareţului mulţime de monahi tul­
buraţi şi minunîndu-se foarte.
43. Minunile înaintemergătorului.

1. Proorocul Zaharia aflînd de la înger ve

zămislirii înaintemergătorului. Un templu şi un
altar şi Zaharia, în picioare dinaintea altarului,
priveşte în sus avînd în mîna dreaptă o cădel-
209 niţă şi mîna stîngă ridicată; din înaltul altarului,
Gavriil îi zice: „Nu te teme, Zaharia, căci ruga
ta a fost împlinită". Afară din templu mulţime
de evrei, femei şi bărbaţi, rugîndu-se.
2. Naşterea Inaintemergătorului. — Case şi
Elisabeta zăcînd pe un pat în aşternuturi şi dina­
intea ei o fată o răcoreşte făcîndu-i vînt, iar altă
fată intră pe uşă purtînd bucate şi aducîndu-le
dinaintea ei. Lîngă pat alte fete spală copilul în-
tr-o copaie; şi Zaharia, şezînd, scrie pe un sul:
„Ioan fi-va numele său".
3. Elisabeta, luîndu-l pe Ioan, fuge în deşert.
Munţi şi Elisabeta, ţinînd în braţe pe Ioan prunc,
fuge privind îndărăt; iar dinaintea ei o stîncă
mare, crăpată de sus pînă jos, şi ea stă aproape
ascunsă în crăpătură; şi în urmă un ostaş cu sabia
scoasă o caută fugind după ea.
4. înaintemergătorul propovăduind în apro­
pierea apei Iordanului botezul întru pocăire. Mul­
ţime de bărbaţi şi femei purtînd în spate şi în
braţe copii şi în mijlocul lor Botezătorul care
zice pe un sul desfăşurat: „Pocăiţi-vă, căci se
apropie..." .
5. Inaintemergatorul dînd învăţătură iudeilor
şi fariseilor. Mulţime de oameni şi cărturari şi fa­
risei, iar lîngă aceştia copaci mari şi o secure în­
fiptă la rădăcina unuia. în mijlocul oamenilor
înaintemergătorul arată cu o mînă securea, iar cu
cealaltă ţine un sul, care zice: „Fii de viperă,
c e . . . " ; şi lîngă copacul cu securea, slovele aces­
tea: „Iată securea este asupra rădăcinii tale".
6. înaintemergătorul botezînd norodul. — Mul­
ţime de bărbaţi, femei şi copii; unii se despoaie,
alţii intră în apă, iar înaintemergătorul, bote­
zînd un bărbat, zice pe un sul: „Eu vă botez cu
apă; veni-va . . . “.
7. înaintemergătorul dojeneşte pe Irod din pri­
cina Irodiadei. — Un palat domnesc şi în ea re­
gele Irod bătrîn, şezînd pe un tron, iar lîngă el
Irodiada, şi ea pe un tron, şi în juru-le ostaşi,
înaintemergătorul, în picioare dinaintea lui Irod,
îi arată pe Irodiada, zicînd pe un sul: „Nu ţi-e
îngăduit să o ai"; şi doi ostaşi ţinîndu-1, 210
 8. Inaintemergătorul dus la temniţa. — O tem­
niţă întunecată şi în faţa uşii un ostaş care ţine
cu o mînă pe Botezătorul, care este legat, şi cu
cealaltă mînă deschide uşa cu o cheie; şi îndără­
tul Botezătorului, alţi ostaşi, ţinîndu-1.
9. Tăierea capului Sfîntului Ioan. — Un palat
regesc şi înlăuntrul lui o masă şi aşezat la aceasta
Irod şi cu el dregători şi domni; şi două slugi aduc
bucate de la o altă slugă ce se iveşte cu pieptul şi
mîinile printr-o uşă din margine. înaintea mesei
o fată bogat înveşmîntată dănţuieşte; şi într-o
parte a mesei o încăpere şi în ea Irodiada, şezînd,
cu veşminte regeşti şi în faţa ei o copilă purtînd
pe un talger capul Botezătorului. Mai departe de
palat temniţa cu o uşă avînd o stea pe dînsa şi,
afară din temniţă, Botezătorul cu capul tăiat ză-
cînd la pămînt, iar călăul ţinînd capul într-o
mînă îl aşază pe un talger pe care o copilă i-1
ţine dinainte. Ceva mai departe apostolii Andrei
şi Ioan aşază trupul într-un mormînt.
10. Prima aflare 'a cuviosului cap al înainte-
mergătorului. — O casă cu uşă şi de la uşă spre
înlăuntru o scară abia. zărită şi dedesubtul scării
un mormînt deschis şi într-acesta capul înainte-
mergătorului; şi un monah, ţinînd o săpăligă cu
doi dinţi, trage lespedea de pe mormînt, în vreme
ce altul, în faţa lui, poartă o lădiţă. Iar mai de­
parte iarăşi monahii aceştia, unul ţinîndu-şi veş-
mîntul pe umăr, înfăşurat pe un toiag şi celălalt
dînd unui om capul înaintemergătorului, aşezat în
lădiţă; şi în faţa lor o cetate şi slovele acestea: „Ola­
rul ia capul Botezătorului din mîinile monahilor".
11. A doua aflare a cuviosului cap al Inainte-
mergătorului. — O peşteră şi în ea un ulcior şi
în acest ulcior capul Botezătorului; şi din înaltul
peşterii raze de lumină pogorînd asupra capului
şi un preot, ţinînd în mîini o cădelniţă şi o lumi­
nare, îl tămîiază; şi dinaintea lui un monah puţin
aplecat ţine într-o mînă o Iumînare, iar cu cea­
laltă arată capul. în spatele peşterii- o casă abia
văzută şi mai departe, în munţi, un monah bă-
brîn cu barba lungă şi albă fuge privind îndărăt;
211 şi doi mireni îl urmăresc şi-l lovesc cu toiege, şi
deasupra lor slovele acestea: „Eustaţie Arianul
urmărit de dreptcredincioşi, căci a făcut negoţ
cu minunile cuviosului cap al Botezătorului".
12. A treia aflare a cuviosului cap al Inainte-
mergătorului. — Un templu şi în el capul sfînt
într-un chivot de aur şi dinaintea acestuia un
sfeşnic mare cu luminări aprinse şi doi diaconi
de-o parte şi de alta purtînd sfeşnice de aur cu
luminări, iar un arhiereu tămîiază cu o cădelniţă
şi lîngă el un împărat cu barba dintîi, stînd în
picioare cucernic; iar în spatele împăratului epar-
hul său şi alţi dregători; şi de cealaltă parte preo­
ţii şi doi cîntăreţi cu scufii lungi şi albe mişcîn-
du-şi degetele; în mijlocul lor un diacon înalţă
un imn, iar un alt cîntăreţ se află lîngă împărat;
şi în jur mulţime de norod şi deasupra slovele
acestea: „Cuviosul cap al Botezătorului slăvit de
împărat şi de tot norodul".

44. Minunile apostolului Petru1

1. Petru vindecînd pe şchiopul din născare. —

Un templu cu scară şi pe scară, dinaintea uşii
templului, un om aşezat, cu capul înfăşurat într-o
năframă şi cu o desagă atîrnîndu-i în spate, iar
el cu ochii şi mîinile către Petru; în stînga şi în
dreapta lui două toiege sprijinite de zidul tem­
plului; şi Petru, în picioare dinaintea lui, îl bine-
cuvîntează cu o mînă, iar în cealaltă ţine un sul
înfăşurat; iar în spatele lui, Ioan Teologul, tînăr
fără barbă.
2. Petru aducind moarte lui Anania şi Safirei.
— Case şi Petru în picioare în faţa acestora, cu
mîna întinsă şi la picioarele lui, Safira moartă; şi
mai departe doi oameni îl duc pe Anania, soţul
ei, fără de viaţă, şi în spatele lui Petru ceilalţi
apostoli şi mulţime mare de oameni.
3. Petru înviind pe Tavita. — O casă mare şi
în ea o femeie pe un pat, şi Petru o ţine de mînă
şi o binecuvîntează cu dreapta; iar în jur femei
văduve şi sărace, purtînd cămăşi şi alte veşminte
şi arătîndu-i-le lui Petru.
 4. Petru botezînd pe Cornelie şi dimpreună cu
el pe ceilalţi. — Apă şi în ea Cornelie aproape
cărunt, cu barbă lungă, despuiat, şi alţi cinci; şi
Petru, ţinînd dreapta pe capul lui Cornelie şi,
afară din apă, mulţime de bărbaţi şi femei.
5. Petru slobozit de înger din temniţă. — O
temniţă şi înlăuntru Petru, şezînd între doi oşteni
adormiţi, şi avînd la picioare încălţările şi lîngă
el, la pămînt, două lanţuri, iar dinaintea lui un
înger, întinzîndu-i dreapta.
6. Petru dînd moarte lui Simon Magul. — Case,
un templu şi doi diavoli zburînd prin văzduh, şi
Simon Magul zăcînd la pămînt, cu capul spart,
iar Petru, cu mîna întinsă în sus, dojeneşte pe
diavoli, şi în jurul lui mulţime de oameni.
7. Petru moare răstignit cu capul în jos. — O
cruce înfiptă în pămînt şi sf. Petru răstignit pe
ea cu picioarele în sus şi capul în jos şi mulţime
de ostaşi în juru-i, iar unii îi bat piroane în mîini
şi alţii în picioare.

45. Minunile apostolului Pavel

1. Pavel strigat pe drum de către Domnul. —

Sf. Pavel zăcînd la pămînt cu faţa în jos şi cu
mîinile la ochi, deasupră-i cerul şi într-acesta
Hristos; iar din cer pînă la creştetul lui Pavel o
lumină nesfîrşită şi, deosebindu-se în ea, o rază
cu slovele acestea: „Saule, Saule, de ce mă prigo­
neşti?" Şi lîngă Pavel patru bărbaţi purtînd pe
cap cuşme şi turbane, stau în picioare, ţintuiţi de
uimire.
2. Pavel botezat de Anania. — Pavel despuiat,
în picioare în mijlocul apei, şi Anania cu mîna
pe creştetul aceluia, de pe ochii căruia cad ca
nişte solzi de peşte.
3. Pavel, agăţat de un coş, scapă, aţară dintre
ziduri, din mîinile iudeilor. — O cetate şi pe zi­
duri oameni purtînd pe Pavel agăţat de un coş,
aproape de pămînt.
4. Pavel orbind pe magul Bar-Isus. — Un prinţ
şezînd pe un tron şi purtînd diademă, iar dina-
213 intea lui magul ce-şi ţine ochii în mîini; şi, în
faţa lui, Pavel întinzînd mîinile către ochii ma­
gului, iar în spatele lui Pavel, Varnava şi în jurul
lor mulţime uimită de femei şi bărbaţi.
5. Pavel lecuind pe femeia cotropita de duh
diavolesc. — Pavel, Varnava şi Luca, în picioare,
privesc îndărăt şi în spatele lor o copilă îngenun­
cheată, cu mîinile întinse spre ei şi un diavol îi
iese din gură, iar Pavel o binecuvîntează.
6. Pavel, făcînd să cadă în foc vipera ce-l muş­
case, o face să ardă cu totul. — O flacără izbuc­
nind din tufişuri uscate şi vreascuri, şi Pavel în
picioare, cu mîna întinsă în sus, deasupra focului;
şi, atîmată de degetul cel mare, o viperă care îl
muşcă şi lîngă el, sf. Luca; iar alţi bărbaţi şi oş­
teni, aşezaţi în jurul focului, se încălzesc.
7. Sf. Pavel moare de sabie. — Pavel în ge­
nunchi, cu ochii legaţi cu o năframă, şi deasu-
pră-i gîdele ţinînd sabia şi în jur oşteni, iar ceva
mai departe o femeie saşie privind către Pavel.

46. Minunile Sfîntului Nicolae

1. Sf. Nicolae aruncă arginţii în casă. — O
casă înaltă şi în ea un om mort şi puţin mai de­
parte cele trei fiice ale sale, iar sf. Nicolae, stînd
în picioare lîngă uşă şi ţinînd arginţii legaţi în-
tr-o năframă, îi aruncă pe fereastră în casă.
2. Sfîntul hirotonisit diacon. — O biserică, un
altar, o masă şi sfîntul, tînăr cu barba rotundă,
aplecat dinaintea sfintei mese şi un arhiereu, bă-
trîn cu barba lungă, îşi ţine mîna, bederniţa şi
capătul omoforului pe creştetul sfîntului; iar dea-
supră-i, înconjurat de raze, sfîntul duh; de o parte
şi de alta, doi diaconi poartă sfeşnice cu trei braţe,
şi afară din biserică sfeşnice cu lumînări aprinse
şi mulţime de oameni.
3. Tot astfel este hirotonisit preot şi episcop;
dar slujesc trei ierarhi.
4. Sfîntul în corabie învie din morţi pe coră-
bier. — Marea şi pe ea o corabie, iar înlăuntru
sfîntul rugîndu-se şi un corăbier mort, ce zace cu
faţa în sus, şi în juru-i alţi corăbieri, uimiţi.
 5. Sfîntul în închisoare primeşte evanghelia de
la Hristos, iar de la Maica Domnului un omo-
for. — O închisoare şi înlăuntru sfîntul şi Hris­
tos la dreapta lui, purtînd evanghelia, iar la stingă
Maica Domnului, ţinînd un omofor; şi i le dau
lui.
6. Sfîntul slobozeşte pe osîndiţii fără de vină.
— O cetate şi afară din ea munţi şi trei oameni
osîndiţi în genunchi, cu ochii legaţi cu năframe şi
mîinile legate la spate; şi îndărătul lor gîdele cu
sabia afară din teacă, iar sfîntul, în picioare în
spatele lui; îl apucă mînios, şi lingă rfînt trei oa­
meni cu blănuri şi cuşme şi principele Eustaţiu
închinîndu-se în faţa lui pînă la pămînt, şi îndă­
rătul lui un cal cu hamuri da aur.
7. Sfîntul se iveşte în vis împăratului Constan­
tin şi lui Avlavie. — Palate şi Constantin cel
Mare adormit pe un pat de aur, acoperit pînă la
piept cu învelitori ţesute cu aur; şi sfîntul în pi­
cioare, deasupra capului său, îl înspăimîntă; iar
ceva mai departe un alt palat şi Avlavie adormit;
şi pe acesta îl înspăimîntă sfîntul.
8. Moartea sfîntului. — Sfîntul zace fără viaţă
pe un pat, în veşmînt preoţesc, şi în jurul lui
ierarhi cu evanghelii deschise, şi unul din ierarhi
îl îmbrăţişează, şi diaconi cu cădelniţe, sfeşnice şi
suluri desfăşurate şi mulţime de monahi şi de
mireni, iar unul dintre aceştia, ţinînd o toacă,
loveşte în ea.

47. Minunile sfîntului Spiridon.1

1. Sfîntul se roagă împotriva secetei. — Sfîntul

în genunchi, cu mîinile şi ochii către cer, iar sus
nori şi ploaie, acolo şi în juru-i.
2. Sfîntul, preschimbînd şarpele în aur, îl dă
săracului. — Case şi în pragul porţii un om săr­
man întinzînd mîna către sfînt şi acesta, stînd în
picioare în afara porţii, îi da un şarpe de aur.
3 . Sfîntul, trecînd rîul fără să se ude, scapă pe
prietenul său de la moarte. — Un rîu despărţit la
215 mijloc şi pe mal sfîntul ţinînd de mînă pe prie-
tenul său; şi puţin mai departe de rîu, o cetate;
între rîu şi cetate un prinţ călare privind către
sfînt, şi cu el oşteni.
4. Sfîntul întreabă pe copila moartă despre sme­
renia văduvei. — O biserică, un mormînt şi un
om cu barba dintîi care ridică lespedea de pe mor­
mînt, iar în mormînt o copilă moartă cu capul
puţin ridicat şi mîna întinsă către sfînt, ca arătîn-
du-i ceva; iar sfîntul, în picioare lîngă mormînt,
într-o mînă ţine o cîrje, iar cealaltă o întinde către
ea; şi îndărătul lui văduvă şi alţi oameni.
5. Sfîntul tămăduind pe împăratul Constantin.
— Un palat împărătesc şi jos, în pragul porţii,
ostaşi şi o scară ce urcă pînă sus şi deasupra, în
palat, sfîntul şi în spatele lui un monah tînăr;
dinainte-i, împăratul în genunchi, cu capul plecat;
şi sfîntul cu dreapta îl binecuvîntează, iar în stînga
ţine o cîrje; îndărătul împăratului este tronul său
înalt, cu totul de aur.
6. Sfîntul învie din morţi pe fiul barbarului.
— Sfîntul în picioare, împreună cu diaconul lui,
la picioarele lui zace la pămînt un copil cu ochii
deschişi şi capul puţin ridicat, şi o femeie stă în­
genuncheată lîngă copil, cu mîinile şi ochii către
sfînt; iar sfîntul cu dreapta binecuvîntează copilul
şi în stînga ţine o cîrje.
7. Sfîntul slujeşte liturghia împreună cu îngerii.
— O biserică şi sfîntul cu veşminte preoţeşti dina­
intea altarului, iar deasupra lui îngeri ţinînd suluri
desfăşurate ce zic: „Şi cu duhul tău“. Şi afară din
biserică doi oameni în picioare, uimiţi.
8. Sfîntul, după ce a dojenit pe cei ce îi fura­
seră oile, le dăruieşte două dintre acestea. — O
tîrlă cu oi şi înlăuntru doi oameni cu mîinile legate
la spate, iar dinaintea porţii de la tîrlă sfîntul, ţi­
nînd cîrja şi cu mantia pe umăr; şi într-o altă
parte a tîrlei, iarăşi sfîntul, înveşmîntat în mantie,
sprijinindu-se cu o mînă de cîrje, iar cu cealaltă
mînă binecuvîntîndu-i; dinainte-i stau îngenun­
cheaţi furii, ţinînd legaţi cu o funie doi berbeci.
9. Moartea sfîntului, ca aceea a sfîntului
Nicolae. 216
 48. Minunile Sfîntulni Qheorghe.

1. Sfintui vorbeşte cinstit lui Diocleţian. —

Un palat şi împăratul Diocleţian şezînd pe un
tron şi lîngă el procuratorul său Magnenţiu aşezat
pe un tron mai scund şi cu cunună mai mică; şi în
spatele împăratului două străji, şi alăturea, alţi
ostaşi şi dregători; iar sfîntul, în picioare dina­
intea împăratului, întinde mîna către el, şi doi
ostaşi îl împung cu două prăjini în pîntece.
2. Sfîntul întemniţat. — O temniţă şi înlăuntru
sfîntul zăcînd cu faţa în sus, cu picioarele într-un
butuc pe care un ostaş îl încuie cu lacăt, în vreme
ce alţi doi ostaşi aşază o piatră mare pe pieptul
lui.
3. Sfîntul tras pe roată. — O bucată de lemn
în patru colţuri cu fiare înfipte într-însa şi, dea­
supra, roata şi sfîntul cu mîinile şi picioarele legate
de ea; doi gîzi, ţinînd cu mîinile nişte funii, învîrt
roata; iar împăratul şade în faţa roatei pe un tron,
şi Magnenţiu, stînd.în picioare dinaintea lui, i-1
arată pe sfînt. Deasupra roatei, un înger pluteşte
pe nori, aproape de sfînt, şi-l dezleagă; şi afară
din cetate doi prinţi şi mulţi oşteni descăpăţînaţi
de gîzi.
4. Sfîntul cu încălţările aprinse. — Sfîntul şe­
zînd, cu mîinile legate la spate, iar un ostaş îi
ridică un picior, alţi doi ţin cu cleşti una dintre
încălţări arzînd cu flacără şi-l încalţă; iar dindă-
rătul lor un foc şi cealaltă încălţare arzînd în el.
5. Sfîntul bea otrăvuri ucigătoare. — împăra­
tul şezînd pe un tron şi tot astfel Magnenţiu, amîn-
doi cu mîinile întinse către sfînt; iar sfîntul, în
picioare dinaintea lor, bea veninul dintr-un ulcior
de lut, şi magul Atanasie, stînd în picioare în faţa
lui, ţine un alt ulcior în mîna stingă, iar cu dreapta
îl arată împăratului; şi lîngă el mulţime de oşteni.
6. Sfîntul învie un mort. — împăratul şezînd
pe un tron şi tot astfel Magnenţiu, şi alături magul
Atanasie, uimit; şi puţin mai departe în faţa lor,
sfîntul rugîndu-se, iar în faţa lui un mormînt des­
coperit şi înlăuntru mortul înviat ce stă în picioare,
217 şi, alături, mulţime de oameni care se minunează;
puţin mai departe, magul Atanasie şi omul înviat
sînt descăpăţînaţi de gîde.
7. Sfîntul în groapa cu var nestins. — Sfîntul
despuiat, cufundat în var nestins pînă la brîu, cu
mîinile ridicate spre cer; şi din amîndouă părţile,
doi oşteni cu lopeţi îl scot din var, iar alăturea
mulţime de oameni ce se minunează.
8. Sfîntul învie boul plugarului. — Sfîntul, aflat
în temniţă, binecuvîntează, iar dinaintea lui, afară
din temniţă, boul lui Glicherie, viu şi în picioare, şi
lîngl el Glicherie îngenuncheat, cu mîinile şi ochii
către sfînt.
9. Tăierea capului sfîntului Gheorghe. — Sfîntul
în genunchi şi gîdele asupra lui cu sabia, şi puţin
mai departe împărăteasa Alexandra, zăcînd moartă
pe o lespede, iar un înger îi primeşte sufletul.

49. Minunile sfîntului Dimitrie.

1. Sfîntul judecat de Diocleţian. — Uri palat

împărătesc şi împăratul şezînd pe un tron, cu o
mînă întinsă către sfînt, iar sfîntul, în picioare
dinaintea lui, îi întinde mîinile; trei ostaşi îl ţin,
şi un dregător cu veşmînt de blană şi cuşmă, şezînd
lîngă împărat, i-1 arată acestuia pe sfînt.
2. Sfîntul este dus la temniţă. — Sfîntul cu mîi­
nile legate la spate şi în faţa lui un ostaş care cu o
mînă îl ţine de funie şi cu cealaltă deschide uşa
temniţei; şi în spatele sfîntului alţi doi oşteni pur-
tînd lăncii.
3. Sf. Dimitrie binecuvîntează pe Nestor. — Sf.
Nestor îngenuncheat, cu mîinile ridicate şi în faţa
lui o baie şi sf. Dimitrie, abia văzut de la fereastra
băii, îl binecuvîntează.
4. Sf. Nestor ucide pe Lie. — Sf. Nestor în
picioare, cu un cuţit mic în mîna dreaptă şi dina­
intea lui, Lie cel uriaş, cu mustăţile pînă la urechi,
lovit în piept, zace mort la pămînt, cu faţa în
sus; în spatele lui Nestor, veşmîntul său roşu arun­
cat pe jos; iar împăratul şezînd pe un tron mare
dinaintea lor, vorbeşte cu principele mai înainte
zis, arătînd către Sf. Nestor. 218
 5. Uciderea sţîntului Nestor. — Munţi în afara
cetăţii şi Sf. Nestor zăcînd în ţarină cu faţa în
jos; iar principele mai înainte pomenit, deasupra
lui, îi ţine cu o mînă falca iar cu cealaltă, în care
poartă un cuţit, îi taie beregata.
6. Sf. Dimitrie moare, străpuns în coaste de o
lance. — O baie cu bolţi arcuite şi în ca sfîntul,
cu dreapta ridicată; iar trei oşteni îl lovesc cu
lănciile în coaste, şi sf. Lup (slujitorul sfîntului),
în picioare în spatele lui, strigă ţinînd în mîini
mantia sfîntului.

50. Minunile sfintei Ecaterina

1. Sfînta primeşte învăţătură de la duhovnic. —
O peşteră şi înlăuntrul ei un monah duhovnic, aşe­
zat pe un scăuiaş, cu mîinile întinse către sfîntă,
iar sfînta în picioare dinaintea lui e plină de
uimire; şi maica ei se află alăturea de ea.
2. Sfînta, nefiind încă botezată, Hristos o oco­
leşte. — O casă şi in ea sfînta în picioare, aflată
în rugăciune şi dinaintea ei Maica Domnului pur-
tînd în braţe pe pruncul Iisus, care îşi întoarce
obrazul aşa fel ca sfînta să nu-1 vadă.
3. Sfînta botezată de duhovnic. — O peşteră
şi înlăuntrul ei monahul mai înainte pomenit,
botezînd pe sfîntă; iar alăturea maica ei ţinînd
în mînă o lumînare aprinsă.
4. Sfînta primeşte un inel de la Domnul. — O
casă şi în ea sfînta, în picioare, cu dreapta întinsă;
şi Maica Domnului, stînd dinaintea ei, ţine cu o
mînă pe pruncul Iisus şi cu cealaltă mînă dreaptă a
sfintei, iar Iisus cu o mînă pune un inel pe degetul
mic de la dreapta sfintei şi cu cealaltă ţine un sul
ce zice: „Iată, astăzi drept soţie preacurată te iau“.
5. Sfînta vorbeşte pe faţă împăratului. — Un
templu cu idoli înlăuntru şi dinaintea lor jertfel­
nice cu vieţuitoare arse şi oameni (dintre aceştia
unii trag cu funii vite şi oi, alţii aduc păsări
şi alţii fac jertfe); iar împăratul şade pe un tron şi
lîngă el străji şi sfînta, dinaintea lui, îl dojeneşte.
6. Sfînta vorbeşte cu cei cincizeci de retori. —
219 Un palat şi înlăuntru împăratul şezînd pe un tron
şi cincizeci de retori aşezaţi de amîndouă părţile,
cu năframe înfăşurate pe cap; şi un retor (cel mai
bătrîn din toţi), în picioare, dinaintea tronului său
şi lîngă împărat, vorbeşte cu sfînta, arătînd-o
celorlalţi retori; şi minunîndu-se cu toţii (unii se ţin
de bărbi, alţii vorbesc între dînşii) o arată pe
sfînta.
7. Cei cincizeci de retori care au crezut întru
Hristos, luminaţi fiind de sfînta, mor în flăcări.
— Sfînta în picioare şi retorii închinîndu-se
dinainte-i, iar alăturea un foc mare; şi cîţiva
ostaşi, legîndu-i pe retori, îi aruncă în flăcări.
8. împărăteasa se închină dinaintea sfintei în
temniţă. — O temniţă şi înlăuntru sfînta în
picioare şi împărăteasa îngenuncheată la picioarele
ei, şi alături un sutaş cu suta lui de oşteni, iar pe
fereastra temniţei un porumbel ce ţine în cioc
pîine.
9. Sfînta trasă pe roată. — Patru roate străbă­
tute de un lemn şi avînd prinse de ele fiare ascu­
ţite, iar sfînta întinsă pe jos sub roate, cu mîinile
şi picioarele legate; şi un înger, în picioare lîngă
sfîntă, îî desface legăturile; de amîndouă părţile
roatelor mulţime de ostaşi ciopîrţiţi şi omorîţi şi
împăratul şezînd pe un tron în faţa acestora; iar
împărăteasa, ieşind pe poarta unei case, îl dojeneşte
cu asprime; în jur mulţime de oameni şi puţin mai
departe iarăşi împărăteasa, descăpăţînată de un
gîde; şi altă mulţime de oşteni cu capetele tăiate
de alţi gîzi, căci credeau întru Hristos.
10. Tăierea capului sfintei. — Sfînta în ge­
nunchi şi gîdele asupra ei cu sabia şi mulţime de
bărbaţi şi femei jelind.

51. Minunile sf. Antonie.

1. Sfîntul lovit de diavoli. — Un mormînt şi

înlăuntru sfîntul zăcînd jos, şi în juru-i cîţiva
diavoli care-1 lovesc cu toiege, în vreme ce alţii
trag lespedea mormîntului.
2. Sfîntul ispitit de diavoli. — Un mormînt
descoperit cu pereţii stricaţi şi sfîntul zăcînd,
sprijinit într-o mînă, cu cealaltă înălţată spre cer, 220
 priveşte în sus cu capul puţin ridicat; şi cîţiva
diavoli strică pereţii cu pari de lemn, în vreme ce
alţii cu înfăţişare de lei, de şerpi ori de alte fiare
se reped asupră-i; iar deasupra cerul şi în el
Hristos, şi o rază ce coboară de la el pînă pe creş­
tetul sfîntului.
3. Sfîntul, fugind în pustie, găseşte pe drum
discosul şi aurul. — Munţi, un drum şi o tipsie
mare de argint în mijlocul drumului şi ceva mai
departe o grămadă mare de galbeni; iar sfîntul,
purtînd pe Umăr un toiag cu veşmîntul său, fuge
repede, privindu-le.
4. Sfîntul dă învăţătură monahilor în pustie. —
O. cetate veche şi dintre zidurile ei fug diavoli,
iar unii dintre ei privesc îndărăt; şi mulţime de
monahi în picioare în faţa porţii cetăţii, şi sfîntul,
sprijinit în toiag, le propovăduieşte din afara
porţii.
5. Sfîntul lucrează pămîntul. — Un ogor mic,
avînd pe el verdeţuţi şi într-un colţ o peşteră; iar
sfîntul, ţinînd o săpăl'igă cu doi dinţi, sapă ver-
deţurile.
6. Sfîntul dojeneşte lighioanele care îi strică se­
mănăturile. — Un ogor cu grîu şi verdeţuri şi pe
el felurite lighioane, cerbi, iepuri şi alte sălbăti­
ciuni; iar sfîntul, ţinînd pe una dintre ele de
urechi, le priveşte pe celelalte cu mîna întinsă spre
ele. Lîngă ţarină un izvor şi felurite vieţuitoare
care se adapă.
7. Sfîntul, rugîndu-se, face să izvorască apă. —
O pustie, şi sfîntul îngenuncheat, cu mîinile ridi­
cate şi dinaintea lui apă care ţîşneşte din pămînt
şi trei monahi care beau din ea, şi alţi doi zăcînd
la pămînt, în leşin; şi alţii încă, purtînd oale cu
apă, ridică puţin capetele celor doi şi le dă să bea;
şi îndărătul lor, ceva mai departe, o cămilă legată
cu o funie de o piatră.
8. După ce a pus în încurcătură pe înţelepţi,
sfîntul vindecă pe cei locuiţi de diavol. — Sfîntul
în picioare şi trei oameni locuiţi de diavol zăcînd
cu faţa în sus dinaintea lui şi diavoli ieşind din
221 gura lor, iar trei înţelepţi, stînd în picioare alătu-
rea, cu capetele înfăşurate în năframe, se arată
tulburaţi şi se minunează.
9. Sfîntul, călăuzit de leu, ajunge la peştera
sfîntului Pavel. — U n deşert şi sfîntul mergînd,
iar dinaintea lui un leu; şi departe, abia văzută
între copaci şi m unţi, peştera sf. Pavel.
10. Sf. Antonie, găsindu-l pe sf. Pavel, îl îmbră­
ţişează. — O peşteră şi afară sf. P avel din Teba
(înveşm întat de la umeri la genunchi într-o rogo­
jină) şi sf. A ntonie se îmbrăţişează, iar un corb,
aşezat pe un copac, ţine în cioc o bucată de pîine.
11. Sfîntul îngroapă trupul sf. Pavel. — O peş­
teră şi afară sf. Pavel zăcînd la pămînt fără viaţă
şi sf. Antonie îl înfăşoară în veşmînt monahicesc,
iar alăturea doi lei sapă cu labele dinainte o groapă
în pămînt.
12. Moartea sfîntului Antonie. — O groapă
proaspăt săpată şi doi monahi (unul în groapă şi
celălalt în afară), care poartă trupul sfîntului înfă­
şurat în veşmînt monahicesc; şi lîngă ei o sapă cu
doi dinţi şi o lopată aruncate la pămînt; iar dea­
supra sfîntului mulţime de îngeri, cu lumînări şi
cădelniţe, îi călăuzesc sufletul care, înveşmîntat în
alb, se înalţă la ceruri.
*

Şi iată că înfăţişat-am îndestul minuni şi muce­

nicii ale unor sfinţi vestiţi între toţi. Şi tot astfel,
zic, se înfăţişează şi minunile altor sfinţi, ori pe
de-a-ntregul, ori numai în parte; iar cel ce voieşte
să le zugrăvească, să ia aminte cu grijă la vieţile
lor şi la cele ce se povestesc despre ei.

IV. Cum se înfăţişează mucenicii

din fiecare lună a anului.
52. Luna septembrie.
1. Sfinţii fraţi Evod, Callista şi Ermoghen morţi
de sabie. — înfăţişare: Evod şi Ermoghen zac la
pămînt descăpăţînaţi, unul bătrîn, celălalt tînăr;
iar lîngă ei sfînta Callista în genunchi şi asupră-i
gîdele cu o sabie.
 2. Sf. Mucenic Mamant moare cu pîntecele sfî-
şiat. — înfăţişare: Munţi şi pe ei o casă şi sf.
Mamant, tîn lr fără barbă, zăcînd cu faţa în sus;
iar asupră-i un ostaş cu un trident înfipt în pîn­
tecele sfîntului.
3. Sf. Mucenic Antim moare de sabie. — înfă­
ţişare: O cetate şi afară, lîngă poarţă, sfîntul
tînăr cu barba dintîi, în veşmînt preoţesc, în ge­
nunchi şi cu capul tăiat; iar asupra lui gîdele ţinînd
o sabie însîngerată, iar un alt gîde în faţa lui ţine
capul tăiat.
4. Sf. Vavila ţi trei prunci care sint cu el mor
de sabie. — înfăţişare: Vavila în veşmînt preoţesc,
bătrîn cu barba bogată, descăpăţînat şi lîngă el cei
trei coconi îngenuncheaţi, plecînd capetele, iar
gîdele asupra lor, cu o sabie.
5. Proorocul Zaharia, tatăl Botezătorului, este
ucis între templu şi jertfelnic. — înfăţişare: U n
tem plu şi în el un acoperăm înt şi sub acesta o
masă, în picioare dinaintea mesei sfîntul, bătrîn cu
barbă lungă şi cu "veşminte de preot evreu, cu
m îinile şi ochii ridicaţi spre cer, iar un ostaş,
ţinîndu-1 de păr, îi înfige sabia în gîtlej.
6. Sfinţii Eudoxie, Zenon, Romul şi Macarie mor
de sabie. — înfăţişare: Eudoxie şi Zerton, tineri cu
barba dintîi, în genunchi, cu mîinile înălţate către
cer şi capetele tăiate, care zac la pămînt în faţa
lor, iar asupră-le un gîde care-şi bagă sabia în
teacă, şi alături sf. Romul, bătrîn cu capul tăiat
de alt gîde şi sf. Macarie, tînăr fără barbă, înge­
nuncheat şi gîdele îi înfige sabia în gîtlej.
7. Sf. Sozont, stîlcit cu bîtele, moare. — înfăţi­
şare: Sfîntul zace la pămînt iar doi ostaşi, deasupra
lui, îl bat cu lemne mari şi groase.
8. Sfinţii R uf şi Rufin mor de sabie. — înfăţi­
şare: Unul cu barbă ascuţită, celălalt aproape că­
runt, descăpăţînaţi; iar asupra lor gîdele cu sabia.
9. Sf. Severian moare spînzurat de zid cu o
piatră legată de picioare. — înfăţişare: O cetate
şi pe ziduri doi ostaşi care aţîrnă pe sfînt de zid,
şi o piatră mare legată de picioarele lui.
10. Sfintele Minodora, Mitrodora şi Nimfodora
223 mor în cazne. — înfăţişare: Sfintele zac la pă-
mînt, despuiate pînă la brîu, cu capetele înfăşurate
în năframe, şi trei oşteni le lovesc cu bîte.
11. Sfinţii Diodor, Diomid şi Didirn mor bătuţi.
— înfăţişare: Diodor bătrîn, iar Dionid şi Didim
tineri fără bărbi, zac pe jos, cu răni pe tot trupul.
Şi trei gîzi îi lovesc cu vine de bou.
12. Sf. Autonom moare lovit cu bîte şi pietre.
— înfăţişare: Sfîntul, tînăr cu barba rotundă,
îngenuncheat, cu mîinile ridicate spre cer şi asu-
pră-i patru ostaşi, unii lovindu-1 cu pietre, alţii
cu bîte.
13. Sfinţii Hronid, Macrovie, Leontie şi Sera-
pion mor aruncaţi în mare. — înfăţişare: Marea
şi în mijlocul ei o corabie mică şi în aceasta ostaşi
care aruncă pe sfinţi în mare: Macrovie bătrîn (pe
jumătate în corabie, pe jumătate în afară), Cronid
diacon tînăr, ceilalţi doi aproape cărunţi.
14. Sf. Teoclu moare de sabie. — înfăţişare:
Sfîntul, tînăr fără barbă, zace la pămînt cu capul
tăiat, şi asupră-i stă gîdele cu sabia.
15. Sf. Nichita moare în foc. — înfăţişare: Un
foc mare şi în el sfîntul, tînăr cu barba dintîi, cu
mîinile şi ochii ridicaţi spre înalt, iar doi ostaşi
aruncă lemne în foc.
16. Sf. Eufemia, aruncată ca hrană urşilor şi
leilor şi neatinsă de aceştia, îşi încredinţează su­
fletul Domnului. — înfăţişare: Lei şi urşi şi sfînta
îngenuncheată printre ei, cu mîinile şi ochii spre
cer.
17. Sfintele Elpis, Pistis şi Agapi împreună cu
maica loA, mor de sabie. — înfăţişare: Munţi şi
case şi lîngă acestea sfintele: două zăcînd la pă­
mînt cu capetele tăiate, celelalte două în genunchi,
cu capetele plecate; şi asupra lor gîdele cu sabia.
18. Sfintele Sofia şi Irina mor de sabie. — înfă­
ţişare: — Două femei zăcînd cu capetele tăiate şi
gîdele punîndu-şi sabia în teacă.
19. Sfinţii Trofim şi Dorimedont sînt descăpă-
ţînaţi cu sabia iar Savatie moare stîlcit în bătaie.
— înfăţişare: Trofim, cu barba dintîi, zace cu1

1 Sofia, mama celor trei: Credinţa, Speranţa, Cari­

tatea, sau Vera, Nadejda, Liubov.
 capul tăiat, şi Dorimedont, fără barbă, în genunchi,
cu mîinile legate la spate, şi gîdele ţine sabia pe
gîtul lui, iar Savatie zace cu faţa în sus, cu răni
pe tot trupul, iar asupră-i doi ostaşi cu bîte: unul
îl loveşte, celălalt ridică măciuca.
20. Sf. Eustatie dat flăcărilor dimpreună cu ai
săi într-un bou de aramă. — înfăţişare: Un bou
de aramă şi înlăuntrul lui sfîntul, aproape cărunt
cu barba rotundă, dimpreună cu fiii şi femeia lui,
şi dedesubtul boului doi ostaşi care aruncă lemne
pe foc.
21. Sf. Cadrat moare de sabie. — înfăţişare:
Sfîntul bătrîn, îngenuncheat, cu mîinile spre cer
şi asupra lui gîdele ţinînd sabia.
22. Sf. mucenic Foca moare de sabie. — înfăţi­
şare: Sfîntul, bătrîn în veşmînt preoţesc, zace cu
capul tăiat, şi sub picioarele lui foc, iar gîdele se
întoarce cu spatele.
23. Sfinţii Petru şi Antonie cu bărbăţiile tăiate
şi tatăl lor Ioan, ucis dinaintea lor, şi Andrei, stră­
puns de două lănciiţ mor toţi împreună. — înfă­
ţişare: Petru şi Antonie, tineri fără barbă, zac la
pămînt despuiaţi şi cu răni (unul mort, celălalt viu
încă); iar fierarul, ţinînd un cleşte înroşit, smulge
cu amîndouă mîinile bărbăţiile unuia; şi aproape
de ei un foc aprins şi, în faţa acestuia, împăratul
lîngă tronul său, ţinînd pe Ioan, tatăl lor, de barbă,
îi împlîntă sabia în gîtlej; şi ceva mai departe,
iarăşi împăratul, călare, ţinînd o lance şi lovindu-1
în spate pe Andrei, bătrîn, care mai are o lance
înfiptă în piept.
24. Crăpînd o stîncă, sfînta Tecla, strecurată în
crăpătură, moare. — înfăţişare: Munţi şi o peş­
teră, iar ceva mai departe, în faţa peşterii, o stîncă
mare crăpată, cu sfînta ascunsă în crăpătură pînă
la brîu şi doi ostaşi, în afară, îi apucă mantia, şi
deasupra ei, în nori, Hristos o binecuvîntează cu
dreapta, iar cu stînga arată stîncă.
25. Sfinţii Pavel şi Tatta, supuşi la cazne îm­
preună cu fiii lor, mor. — înfăţişare: Case şi
munţi şi în faţa lor Pavel, bătrîn, şi Tatta, bătrînă,
şi fiii lor: Savinian cu barba rotundă, Maxim cu
225 barba dintîi, Ruf tînăr fără barbă, Evmenie copil
— toţi în afara acestuia despuiaţi, cu răni şi fără
de viaţă; iar doi ostaşi ţinînd copilul, unul de
picioare, celălalt de cap, îl căznesc.
26. Sf. loan Teologul moare îngropat de uce­
nicii săi. — înfăţişare: Pămînt şi o groapă şi
dinaintea ei şapte învăţăcei ai sfîntului (unii cu
sape, alţii cu sapăligi, alţii cu lopeţi) şi sfîntul în
groapă pînă la gît; şi alţi doi învăţăcei îl leagă la
ochi cu o năframă.
27. Sf. Calistrat şi învăţăceii lui mor de sabie.
— înfăţişare: Un templu şi în el idoli năruiţi şi
fărîmaţi, iar alături sfinţii, tineri şi bătrîni, unii
cu capetele tăiate, alţii în picioare, alţii îngenun­
cheaţi şi gîdele lovindu-i cu sabia; lîngă aceştia sf.
Calistrat, bătrîn, în genunchi, cu mîinile legate la
spate, iar gîdele asupră-i cu sabia.
28. Sfinţii Marcu, Alexandru, Zosima, Alfie mor
ţintuiţi de stîncă. — înfăţişare: Munţi şi pe ei
sfinţii: Alexandru aproape cărunt şi alţi doi cu
barba dintîi, ţintuiţi de nişte stînci şi morţi, iar
Marcu, cu părul alb şi lung pînă la picioare,
ţintuit şi el de o stîncă, e încă viu şi asupră-i stă
gîdele cu o sabie.
29. Sf. Govdelc, cu picioarele legate de un cal
şi Dadachie, tăiat în bucăţi, mor, iar Casdoa se
află în grădina împăratului. — înfăţişare: Munţi
şi în ei sf. Govdele, tînăr fără barbă, cu picioarele
legate cu funii de un cal şi tîrît de acesta printre
pietre; Dadachie, bătrîn cu barba lungă şi veş-
mînt de preot, zace la pămînt tăiat bucăţi şi în
jurul lui ostaşi cu săbiile lor, iar într-o grădină sf.
Casdoa primeşte de la un preot sfintele taine şi
lîngă ea se află un înger.
30. Sf. Mardonie moare cu cărbuni aprinşi pe
pîntece. — înfăţişare: Case şi într-una din ele
sfîntul, aproape cărunt, cu barba ca papura, zace
pe jos, cu faţa în sus, şi lîngă el un foc iar un
ostaş, luînd cărbuni din foc cu o lopăţică, îi
aruncă pe pîntecele sfîntului.
Iată aşadar că ţi-am înfăţişat îndestul pe muce­
nicii dintr-o lună. Tot astfel înfăţişează pe ceilalţi
mucenici de peste tot anul, fiecare după muceni- 22t
 cia lui. Ci mai caută alte chipuri de sfinţi şi în
sinaxare.1

Luna octombrie.

1. Apostolul Anania moare bătut cu pietre.

Bătrîn cu barba ascuţită.
2. Sf. Ciprian şi Iustina mor de sabie. Bătrîn
cu barba rotundă, dar caută-1 şi mai înainte.
3. Sf. Dionisie Areopagitul moare de sabie.
Bătrîn purtîndu-şi capul în mîini.
4. Sf. Capitolie moare cu ochii scoşi şi răstig­
nit. Tînăr cu barba mijind.
5. Sf. Haritina moare cu unghiile de la mîini
şi de la picioare smulse.
6. Apostolul Toma moare lovit cu lăncile de
cinci ostaşi.
7. Sfinţii Serghie şi Vah mor, unul în cazne,
celălalt de sabie. Tineri fără bărbi.
8. Apostolul Iacov moare răstignit. Tînăr cu
barba ascuţită.
9. Sfinţii Evlampie şi Evlampia şi cu ei cei
cinci ostaşi mor de sabie. Evlampie tînăr cu barba
dintîi; ceilalţi, de vîrste felurite.
12. Sfinţii Prov, Tarah, Andronic mor tăiaţi în
bucăţi. Tarah, bătrîn, ceilalţi doi, tineri.
13. Sfinţii Carp, Papii, Agatador, Agatonica
mor de sabie. Carp, bătrîn; Papii, cu barba dintîi;
Agatador, fără barbă.
14. Sfinţii Ghervasie, Nazarie, Protase, Cels.
Nazarie aproape cărunt; Cels, copilandru; cei­
lalţi doi, tineri.
15. Sf. Longhin12 cu doi ostaşi moare de sabie.
Bătrîn cu barba rotundă; ostaşii, tineri.
16. Sf. Andrei Criteanul3 moare tîrît de ostaşi
1 Sinaxar (menolog), calendar ortodox care menţio­
nează numele şi mucenicia sfinţilor prăznuiţi în fie­
care zi a anului bisericesc. Temă iconografică speci­
fică picturii murale, reprezentată în pronaos.
2 de fapt 16 oct. Notele de subsol la sinaxar în­
dreaptă o serie de neconcordanţe constatate în textul
lui Dionisie faţă de calendarul Bisericii Ortodoxe
Române.
227 3 de fapt pa 17 oct.
ţi cu un picior tăiat de o custură. Bătrîn cu barba
lungă.
17. Sf. Marin, bătrîn, moare de sabie.
18. Sf. U ar1 moare de sabie. Tînăr.
19. Sfinţii Gaius, Darie, Zotie. Tineri şi bătrîni.
20. Sf. Artemie moare de sabie. Tînăr cu barba
dinţii.
21. Cei şapte copilandri din Efes.
23. Sf. Iacov, fratele Domnului, în timp ce se
roagă într-o aripă a altarului, moare lovit de iudei
în cap cu un lemn.
24. Sf. Areta şi cei dimpreună cu el mor de
sabie. Sfîntul, bătrîn; ceilalţi de vîrste felurite.
25. Sfinţii Marcian şi Martirie mor de sabie.
Tineri fără barbă.
26. Sf. Dimitrie.
27. Sf. Nestor.
28. Sfinţii African, Terentie, Maxim, Pompie
şi alţi treizeci şi şase mor de sabie. African, bătrîn;
Terentie şi Maxim, cu barba dintîi; Pompie, tînăr
fără barbă.
29. Sf. Anastasie.
30. Sfinţii Zenovie şi Zenovia. Tînăr cu barba
dintîi.
31. Sfinţii apostoli, dintre cei şaptezeci, Urban,
Apelie, Narcis.
Luna noiembrie.
1. Sfintele Chiriana şi Iuliana mor în foc.
2. Sfinţii Achindin, Pigasie, Aftonie, Elpidifor,
Anempodist mor aruncaţi într-un cuptor încins.
Achindin, tînăr cu barba ascuţită, Pigasie bătrîn
cu barba rotundă; Aftonie şi Elpidifor cu barba
dintîi; Anempodist, fără barbă.
3. Sfinţii Achepsima, Iosif şi Aitala mor în
cazne felurite. Achepsima, tînăr; Iosif, bătrîn;
Aitala, cu barba dintîi.
4. Sfinţii Nicandru şi Ermie, bătrîni.
5. Sfinţii Galaction şi Epistimia mor de sabie.
Tînăr cu barba dintîi.
6. Sf. Pavel Mărturisitorul moare slujind litur-

1 d e fa p t p e 19 oct. 228
 ghia, înăbuşit de arieni cu chiar patrafirul său.
Tînăr cu barba scurtă şi despicată în două.
7. Sfinţii Onisifor şi Porfirie, tineri.
8. Sf. Orest, aproape cărunt.
11. Sfinţii Mina, Victor, Vichentie mor în cazne
felurite. Mina, bătrîn cu barba rotundă; Victor şi
Vichentie, tineri.
12. Sfinţii Antonie, Nichifor, Zavina, Gherman
mor de sabie. Antonie, bătrîn, iar ceilalţi tineri.
14. Sf. Filip.
15. Sfinţii Gurie şi Samsona, cu barba dintîi;
Aviv, fără barbă.
16. Apostolul Matei, cu mîinile şi picioarele
ţintuite la pămînt, moare în flăcări.
17. Sf. Lazăr zugravul, bătrîn cu barba lungă,
pleşuv.
18. Sf. Platon moare de sabie. Tînăr fără barbă.
19. Sf. Varlaam, luînd în mînă foc şi tămîie şi
făcîndu-i-se mîna scrum, moare. Bătrîn cu barba
ascuţită.
20. Sf. Dasie, tînăr fără barbă.
22. Sf. Valerian şi Tiburtie, tineri.
23. Sf. Sisinie, bătrîn.
24. Sf. Clement1, bătrîn cu barba lungă.
25. Sf. Ecaterina.
27. Sf. Iacob12, tînăr cu barba despărţită în două.
28. Sf. Ştefan3, aproape cărunt.
29. Sf. Paramon, tînăr.
30. Sf. Andrei4 moare răstignit cu capul în jos.
Bătrîn.

Luna decembrie.
1. Sf. Anania, tînăr cu barba mijind.
2. Sf. Meropi.
3. Sf. Teodor din Alexandria moare de sabie.
Bătrîn, cu barba despărţită în două.
4. Sf. Varvara moare de sabie, omorîtă chiar
de tatăl ei.

1 Clement Romanul.
2 Iacob Persul.
3 Ştefan cel Nou.
229 * Andrei Apostolul.
 5. Sf. Anastasie, cu barba dinţii.
6. Sf. Atenodor, gata să fie tăiat în bucăţi,
îndepărtează de pe umerii săi mîna gîdelui cu
sabie şi, prin rugăciune, îşi încredinţează sufletul
Domnului. Bătrîn cu barba lungă.
8. Sfinţi apostoli dintre cei şaptezeci Sosten,
Apolo, Kefa, Tichikos, Epafrodit, Onisifor, Cezar
mor în cazne felurite.
9. Sfinţii Sositen, Narset, bătrîni; Isac, tînăr.
Mor de sabie.
10. Sfinţii Mina, Eugraf, Ermoghen, mor de
sabie. Mina tînăr cu barba ascuţită; Ermoghen,
cu barba dintîi.
11. Sfinţii Achepsim şi Aitala mor de sabie.
Achepsim, bătrîn, Aitala, diacon tînăr.
12. Sf. Sinet moare de sabie. Tînăr cărturar1 cu
părul lung.
13. Cei cinci mucenici.
14. Sfinţii Tirs (tăiat cu ferăstrăul), Leuchie şi
Calinic mor de sabie. Tirs, bătrîn; ceilalţi, tineri
cu barba dintîi.
15. Sf. Elefterie moare de sabie. Tînăr cu barba
dintîi, mucenic.
16. Sf. Prov şi Ilarion mor în foc. Tineri cu
barba dintîi.
17. Sfinţii Partemuţie, Copret (bătrîni), Alexan­
dru, cu barba dintîi, mor de sabie.
18. Sf. Sevastian moare străpuns de săgeţi. Tî­
năr cu barba dintîi. Cei dimpreună cu el, de vîrste
felurite.
19. Sf. Bonifatie moare de sabie. Tînăr.
20. Sf. Ignatie Teoforul, sfîşiat de lei. Bătrîn cu
barbă lungă.
21. Sfînta Iuliana moare de sabie. Tînără şi
lîngă ea mulţime de bărbaţi şi femei tăiaţi în bucăţi.
22. Sf. Anastasia moare în foc.
23. Cei zece mucenici din Creta mor de sabie.
24. Muceniţa Eugenia moare de sabie.
25. Mucenicul Eftimie moare bătut cu vine de
bou timp de opt zile. Bătrîn.

1 cărturar, cititor sau „ceteţ“, cel ce citeşte sau

cîntă la strană. 230
 27. Sf. întîiul mucenic Ştefan, tînăr fără barbă,
bătut cu pietre; şi sf. Pavel, tînăr fără barbă, pur-
tînd cuşmă, şade privind veşmintele ostaşilor.
28. Cei douăzeci de mii de mucenici din Nico-
midia mor arşi în biserică.
29. Sfinţii 14 000 de prunci ucişi de Irod.
29. Sf. Anisia moare rănită într-o parte de sabia
unui ostaş.
30. Sf. Zotic preotul moare legat de catîri şi
tîrît de aceştia.
Luna ianuarie.
1. Sf. Teodot moare de sabie. Tînăr.
2. Sf. Teoghen moare aruncat în mare. Bătrîn.
3. Sf. Gordie moare de sabie. Tînăr cu barba
dintîi.
4. Sf. Zosima, răstignit cu capul în jos şi slo­
bozit pe neaşteptate, dimpreună cu procuratorul
Atanasie, mor intrînd în crăpătura unei stînci.
Bătrîni.
5. Sf. Mucenic Teopemt moare de sabie. Teona
îngropat într-o groapă. Bătrîni.
8. Sfinţii mucenici Iulian şi Vasilisa mor de
sabie. Aproape cărunt; pe un munte, o mănăs­
tire care arde.
9. Sf. Poliuct moare de sabie. Tînăr.
10. Sf. Mairos moare în bătăi. Cu barba dintîi.
11. Sf. Tatiana1 moare de sabie.
12. Sfinţii Ermil şi Stratonic12 mor aruncaţi
într-un rîu. Ermil, diacon cu barba dintîi; celălalt,
bătrîn cu barba rotundă.
13. Cei ucişi în Sinai şi Rait3.
14. Sf. mucenic Pansofios, aproape cărunt.
15. Sfinţii Speusip, Elasip, tineri; Melesip, copi­
landru, şi maica lor Neonila, bătrînă. Mor în foc.
16. Sfînta Teodula şi cele dimpreună cu ea mor
aruncate într-un cuptor.
17. Sfînta Eufrasia moare de sabie.
18. Sfinţii Vas, Evtihie, Eusebie mor în cazne

1 de fapt 12 ian.
2 13 ian.
231 3 14 ian.
felurite. Vas, bătrîn, iar ceilalţi tineri cu barba
dinţii.
21. Sf. Neofit moare cu inima străpunsă de o
lance. Tînăr fără barbă.
22. Sf. Timotei moare lovit de închinătorii la
idoli. Tînăr cu barba rotundă.
23. Sf. Clement, tînăr cu barba lungă. Agatan-
ghel, tînăr cu barba dintîi. Mor de sabie.
24. Sfinţii mucenici Teodoţion, cu capul tăiat,
Pavel şi Pausiriu aruncaţi într-un rîu, mor. Teo­
doţion, aproape cărunt; Pavel, tînăr cu barba
ascuţită, iar celălalt cu barba dintîi.
25. Sf. Medula moare în foc cu tovarăşele ei.
26. Cei doi mucenici din Frigia mor stîlciţi în
bătăi.
28. Cei şapte sfinţi mucenici Filotei, Iperechie,
Aviv, Iulian, Roman, Iacob, Parigorie mor spîn-
zuraţi, cu capetele ţintuite în cuie. De vîrste felu­
rite.
29. Sf. Teofil cel tînăr moare de sabie.
Luna februarie
1. Sf. Trifon moare de sabie. Tînăr fără barbă.
2. Sf. Agatodor moare cu şalele străpunse de
lăncii şi tîmplele găurite de suliţi. Cu barba dintîi.
3. Sfinţii Adrian şi Eubul mor de sabie. Adrian,
tînăr cu barba rotundă; celălalt, cu barba dintîi.
4. Mucenicul Avramie, bătrîn cu barba lungă
şi bogată.
5. Sf. Agata moare în temniţă.
6. Sfinţii Evilasie, Maxim, Fausta mor arun­
caţi într-o tingire înroşită în foc. Evilasie, tînăr;
celălalt, cu barba mijită.
7. Cei o mie de mucenici din Nicomedia mor
de sabie.
8. Sf. Teodor Stratilat moare de sabie.
9. Sf. Nichifor moare de sabie.
10. Sf. Haralambie şi cei dimpreună cu el mor
de sabie. Bătrîn cu barba albă.
11. Mucenicul Vlasie moare de sabie. Bătrîn cu
părul cîrlionţi şi barba ascuţită. Şi doi copii cu
capetele tăiate. 232
 12. Sfinţii Satumin şi Plotin mor de sabie. Sa-
turnin, bătrîn cu barba bogată; celălalt, fără barbă.
13. Sfinţii apostoli Acvila şi Priscila mor de
sabie.
15. Apostolul Onisim moare cu picioarele frînte.
16. Sfinţii Pamfil, Valentin, Pavel, Seleuc, Ilie,
Ieremia, Isaia, Samoil, Daniil, Iulian, Teodul,
mor în cazne felurite. De toate vîrstele.
17. Sf. Teodor Tiron moare în foc. Cu barba
neagră şi părul peste urechi.
18. Sfinţii Leon şi Parigorie. Parigorie, tînăr cu
barba dintâi; Leon, pleşuv, cu barba oa stuful.
19. Apostolii Arhip, Filimon şi Ap fia mor în
cazne felurite.
20. Mucenicul Sadoc, bătrîn, şi cei dimpreună
cu el mor de sabie.
21. Sfinţii Mauriciu şi cei şaptezeci, legaţi îm­
preună cu el de stîlpi, ca să fie muşcaţi de viespi,
îşi încredinţează, după ce s-au rugat, sufletele
Domnului; aproape cărunţi, iar fiul lui, Fotin, tînăr
fără barbă, dinaintea lui, cu capul tăiat.
22. Sfînta Antusa1 moare de sabie.
23. Sf. mucenic Policarp moare în foc. Bătrîn
cu barba lungă despicată în două.
24. Mucenicul Righin moare de sabie. Cu barba
cHntîi.
25. Sf. Fotinia cu fiii şi surorile ei mor în
cazne.
26. Sf. Ghelasie moare de sabie. Tînăr.
27. Mucenicul Proterie moare străpuns de trestii
ascuţite. Bătrîn cu barbă bogată.
Luna martie.
1. Sfînta muceniţă Evdochia moare de sabie.
2. Sfinţii Nestor şi Tribim mor de sabie. Nes-
tor, bătrîn; Tribim, cu barba dintîi.
3. Sfinţii Cleonic şi Eutropie mor răstigniţi,
iar Vasilisc aruncat în temniţă. Cleonic, tînăr cu
barba îndoită; Eutropie cu părul cîilionţat şi barba
scurte; Vasilisc, tînăr fără barbă.

233 1 de fapt 12 apr.

 4. Sf. Pavel (tînăr cu barba dintîi) şi Iuliana
mor cu feţele şi trupurile arse cu torţe.
5. Sf. Conon, cu picioarele ţintuite în cuie,
silit să fugă înaintea carului împăratului, moare
după ce s-a rugat. Bătrîn.
6. Cei patruzeci şi doi din Aimoreea mor de
sabie. De vîrste felurite.
7. Sfinţii mucenici Efrem, Vasile, Evghenie,
Agatodor, Elpidie mor în cazne felurite. Efrem,
bătrîn; Vasile, cărunt; Evghenie, cu barba lungă;
ceilalţi, cu barba dintîi.
8. Sf. Dion moare de sabie. Cu barba dintîi.
9. Cei patruzeci de sfinţi mucenici din Sevasta
într-o mlaştină.
10. Sfinţii Codrat, Ciprian, Anect, Crisc mor de
sabie. Codrat, cu barba dintîi; ceilalţi, fără barbă.
11. Trofim, bătrîn; Lalu, aproape cărunt, mor
răstigniţi.
13. Sf. Urpasian moare aruncat într-o colivie
de fier şi ars cu torţe. Bătrîn pleşuv, cu barba
ascuţită.
14. Sf. Alexandru moare de sabie. Tînăr fără
barbă.
15. Sfinţii Agapie, Plisie, Romul, Timolau, cei
doi din Alexandria, cei doi Dionisie mor de sabie.
Agapie şi Plisie, bătrîni, iar ceilalţi tineri.
16. Sf. Savin moare cu o piatră legată de gît
şi aruncat într-un rîu. Bătrîn cu barba lungă.
17. Sf. Pavel moare în foc pentru sfintele icoane.
Cu barba dintîi.
18. Cei zece mii de mucenici mor de sabie.
19. Sfinţii Hrisant şi Daria (tineri) mor arun­
caţi într-o groapă şi acoperiţi cu pămînt.
21. Sfinţii Filimon şi Domnin mor de sabie. Cu
barba dintîi.
22. Sf. Viasilie preotul moare cu pîntecele şi tot
trupul străpuns.
23. Mucenicul Nicon cu cei o sută nouăzeci şi
nouă de învăţăcei moare de sabie. Bătrîn.
24. Sf. Artemon moare de sabie. Bătrîn cu barba
lungă.
26. Cei douăzeci şi şase de sfinţi mucenici goţi
mor în foc, întqr-o biserică. De vîrste felurite. 234
 27. Sfinţii Ionia şi Varachisie mor de sabie. Iona,
tîniâr; celălalt cu barba ca papura.
28. Sfîntul Filit şi cei dimpreună cu el, arun­
caţi într-un cazan cu ulei clocotit şi ieşiţi de acolo
nevătămaţi, mor după ce au înălţat rugăciuni. De
vîrste felurite.
29. Mucenicul Marcu1 (bătrîn) şi Chirii diaconul
şi cei dimpreună cu ei mor în cazne felurite.
30. Sf. Ipatie12, aruncat de eretici într-o pră­
pastie şi bătut ou lemne, pietre şi săbii, este lovit,
în timp ce se roagă, de o femeie cu o piatră în
tîmplă şi moare. Bătrîn cu barba ascuţită.
Luna aprilie

1. Sfinţii Gherontie şi Vasilid mor de sabie.

Gherontie, tînăr; celălalt cu barba dintîi.
2. Sfinţii Amfian şi Edesie mor aruncaţi în mare.
Amfian bătrîn, celălalt, tînăr cu barba rotundă.
3. Sf. Elpidifor moare străpuns de o săgeată.
Tînăr fără barbă.
4. Sfinţii Teodul şi Agatopod3 mor aruncaţi
în miare. Tineri fără barbă.
5. Sfîntul Claudie şi tovarăşii lui mor de sabie.
Bătrîn.
6. Cei doi mucenici din Ascalona mor împlîn-
taţi în pămînt pînă la şale. Cu barba dintîi.
7. Sf. Caliopie moare răstignit cu capul în jos.
Tînăr fără barbă.
8. Sfinţii apostoli dintre cei şaptezeci Irodion,
Agav, Ruf, Flegon şi Hermes.
9. Sf. Eutihie moare de sabie. Tînăr.
11. Mucenicul Antipa moare într-un bou de
aramă înroşit în. foc. Bătrîn cu barba lungă.
12. Sfinţii Dimitrie şi Protion mor de sabie.
Dimitrie, cu barba dintîi; celălalt, cu barba înco­
voiată.
13. Sfinţii Maxim, Chintilian, Dada, mor de
sabie. Maxim, tînăr; Chintilian, bătrîn; Dada, cu
barba dintîi.

1 Marcu, apostolul şi evanghelistul.

2 de fapt 31 martie,
235 3 de fapt 5 apr,
 14. Apostolii Aristarh, Pud, Trofim1 mor de
sabie.
15. Sf. Grescent moare în foc. Cu barba dintîi.
16. Sfintele Irina, Agapia şi Hionia mor în
cazne felurite.
17. Sf. Simeon, bătrîn, şi cei o mie o sulă cinci­
zeci cu el, mor supuşi la cazne felurite.
18. Sf. Sava Stratilat2.
19. Sf. Teodor3 şi cei dimpreună cu el mor în
cazne felurite.
20. Sfinţii Hristofor şi Teona, cu barba dintîi
şi Antonie, fără barbă, mor în foc.
21. Mucenicul Ianuarie şi cei dimpreună cu el
mor de sabie.
22. Sf. Nearh moare în foc. Tînăr fără barbă.
24. Sf. Sava Stnatilat, înfăţişat mai sus, tînăr
cu barba bălaie, frumos.
25. Sf. Victoria moare de sabie.
26. Mucenicul Vasile moare de sabie. Cu barba
dintîi.
27. Mucenicul Simeon, ruda Domnului, moare
răstignit. Foarte bătrîn, de ani o sută zece.
28. Sfinţii Teognit, Ruf, Teosticos, Artemas,
Magn, Teodot, Sosipatru, Taumasie, Filimon mor
de sabie. De vîrste felurite.

Luna mai

1. Sf. Vatas persul moare de sabie. Bătrîn cu

barba rotundă.
2. Sf. Esper şi soaţa lui Zoe cu fiii Chiriac şi
Teodul mor aruncaţi într-un cuptor încins. Cu
barba dintîi.
3. Sf. Timotei şi Mavra mor de sabie. Tînăr cu
barba ca papura.
4. Sf. Palaghia (moare) într-un taur de aramă
înroşită în foc.
5. Sf. Irina moare de sabie.

1 de fapt 15 apr.
2 de fapt 24 apr.
3 de fapt 20 apr.: Teodor Trihina. 22 apr.: Teodor
şîcheotuj, m
 6. Sf. Acachie1 moare de sabie. Tînăr fără
barbă.
9. Proorocul Isaia (moare) ferăstruit. Bătrîn.
10. Simon Zilotul moare răstignit. Bătrîn ple­
şuv, ou barha rotundă.
11. Mucenicul Mochie moare de sabie. Tînăr cu
barba puţină.
12. Sf. Teodot moare de sabie. Bătrîn cu barba
rotundă.
13. Sf. Glicheria aruncată ca hrană fiarelor.
14. Sf. Isidor din Chios (moare) de sabie, ase­
menea sfîntului Artemie.
16. Sfinţii Vahtis, Isachie, Simeon şi tovarăşii
lor mor în foc. Vahtis, bătrîn; ceilalţi, de vîrste
felurite.
17. Sfinţii Solohon, Paulin, Venedim mor stră­
punşi de săgeţi. Solohon, tînăr cu barba rotundă.
Ceilalţi, cu barba dintîi.
18. Sfinţii Dionisie, Petru (bătrîn) şi tovarăşii
lor (tineri cu barba dintîi) mor îngropaţi sub
pietre.
19. Iar sf. Cristina deasupra lor (moare cu
capul tăiat) de sabie.
20. Sf. Patrichie şi tovarăşii lui mor de sabie.
Patrichie, bătrîn; Acachie şi Menandru, cu barba
dintîi; Polieu, fără barbă.
21. Sf. Taleu12 (moare) de sabie. Tînăr cu barba
neagră.
22. Sf. Vasilisc moare de sabie. Tînăr.
25. Sf. Pancarie (moare) de sabie. Aproape că­
runt.
26. Sf. Averchie moare de sabie. Tînăr cu barba
lungă.
27. Mucenicul Eladie moare jupuit. Bătrîn.
28. Mucenicul Eutichie moare de sabie. Tînăr
cu barba bogată.
29. Sf. Teodosia fecioara moare aruncată în
mare.
30. Sf. Ermia3, răstignit cu capul în jos, e des-
căpăţînat. Cu barba dintîi.
1 de fapt 7 mai.
2 de fapt 20 mai.
237 3 de fapt 31 mai.
 Luna iunie
1. Sf. Justin Filosoful moare bînd otravă. Bă-
trîn cu barba lungă.
2. Sfinţii Luchilian, Paula şi cei trei copii dim­
preună cu ei mor în cazne felurite. Bătrîn cărunt.
5. Mucenicul Dorotei moare biciuit. Bătrîn
pleşuv, cu barba lungă.
7. Mucenicul Teodot moare de sabie. Aproape
cărunt.
8. Caliopi (moare) de sabie. Tînără.
9. Sf. Pelaghia din Antiohia moare aruncîn-
du-se de pe o casă înaltă, ca să-şi apere fecioria.
10. Sf. Alexandru şi Antonina mor cu mîinile şi
picioarele tăiate şi aruncaţi în foc. Cu barba
dintîi.
11. Apostolii Vartolomeu şi Varnava mor, unul
răstignit, celălalt bătut cu pietre.
13. Sf. Achilina moare de sabie.
14. Mucenicul Chirii moare de sabie. Tînăr cu
barba dintîi, pleşuv.
15. Sf. Dulas moare jupuit. Tînăr.
16. Sfinţii Manuil, Savel1, Ismael mor de sabie.
Cu barba dintîi.
17. Sfinţii Ipatie, Leontie12, Teodul, supuşi la
cazne felurite, mor. Ipatie, aproape cărunt; Leon­
tie, cu barba dintîi; Teodul, tînăr.
18. Apostolul Iuda3, fratele Domnului, moare
spînzurat şi străpuns de săgeţi.
19. Mucenicul Metodie (moare) de sabie. Bă­
trîn cu barba lungă.
20. Sf. Afrodisie moare strivit între pietre. Tî­
năr cu barba lungă.
21. Mucenicul Eusebie moare lovit în cap cu
un olan de o femeie. Bătrîn cu barba bogată.
22. Sf. Agripina moare în cazne.
25. Sf. muceniţă Fevronia, după ce i s-au tăiat
mîinile, picioarele, sînii, limba şi i s-au scos din­
ţii, pierde şi capul, tăiat de sabie.

1 de fapt 17 iunie.
2 de fapt 18 iunie.
3 de fapt 19 iunie; apoi, pînă la 25 iunie, următorii
sfinţi sînt decalaţi cu o zi.
 27. Sf. Anect, jupuit de două fîşii din pielea
lui, de la gît la picioare, moare de sabie. Cu barba
dinţii. Jupuit, aruncă o curea în obrazul regelui.

Luna iulie

1. Sfinţii fără de arginţi Cosma şi Damian sînt

bătuţi cu pietre pe un munte de către învăţătorul
lor. Cu barba dintîi; învăţătorul, bătrîn.
2. Sf. Chint moare de sabie. Tînlr.
3. Sf. Iachint moare în temniţă, supus la cazne
mari. Cu barba dintîi.
4. Sf. Teodot moare de sabie. Bătrîn pleşuv.
5. Sf. Agnesa moare de sabie.
6. Sf. Lucia fecioara moare de sabie cu vicarul
Rexos. Rexos, cu barba dintîi.
7. Sf. Chiriachi, gata să fie tăiată în bucăţi,
moare după ce s-a rugat.
8. Sf. Procopie (moare) de sabie. Fără barbă.
9. Mucenicul Pangratie moare aruncat într-o
rîpă. Aproape cărunt, cu barba ascuţită.
10. Sfinţii Leontie, Mavrichie, Daniel şi An­
tonie mor aruncaţi într-un cuptor. Leontie, bă­
trîn; Mavrichie, cu barba dintîi; ceilalţi, fără barbă.
12. Sf. Proclu (bătrîn) moare străpuns de să­
geţi. Ilarie (tînăr) moare de sabie.
14. Sf. Just moare aruncat într-un cuptor ar-
zînd. Tînăr cu barba dintîi.
15. Sf. Chirie, de trei ani, moare lovit cu pi­
cioarele în pîntece de către rege, aruncat pe trep­
tele palatului şi cu capul spart. Sfintei Iulita,
maica lui, i se taie capul.
16. Mucenicul Atinogen (moare) de sabie. Bă­
trîn.
17. Sf. Marina (moare) de sabie.
18. Sf. Emilian moare într-un cuptor de foc.
19. Sfinţii Teofil, Just, Trofim mor de sabie.
Teofil, cu barba dintîi; ceilalţi, fără barbă.
21. Mucenicul Foca1 moare aruncat într-o cadă
înroşită în foc. Bătrîn cu barba rotundă.

239 1 de fa p t 23 iu lie .
 25. Sf. Cristina1 moare străpunsă cu lăncii de
către ostaşi.
26. Sf. Paraschevi (moare) de sabie.
27. Sf. Pantelimon, legat de un măslin, moare
de sabie. Tînăr, fără barbă.
28. Apostolii dintre cei şaptezeci Prohor, Ni-
canor, Timon, Parmena, supuşi la cazne felurite.
29. Sf. Calinic moare aruncat într-un cuptor.
Tînăr cu barba ascuţită.
30. Sf. Iulita moare aruncată într-un cuptor.

Luna august

1. Cei şapte sfinţi copii Macabei, învăţătorul

lor Eleazar şi maica lor Solomona mor în cazne
felurite, cu mîinile şi picioarele tăiate şi aruncaţi
într-o tingire; în faţa lor, maica moare în pace,
rugîndu-se.
2. Sf. Foca moare de sabie. Tînăr cu barba ro­
tundă.
3. Mucenicul Ştefan (moare) de sabie. Bătrîn
cu barba ascuţită.
4. Sf. Tatuel moare spînzurat de un măr. Cu
barba dintîi.
5. Sf. Evsignie moare de sabie. Bătrîn.
7. Sf. mucenic Dometie cu cei doi învăţăcei
moare bătut cu pietre. Bătrîn; învăţăceii, cu barba
dintîi.
8. Sfinţii Elefterie şi Leonid mor în foc; unul
cu barba dintîi; celălalt, fără barbă.
9. Apostolul Matia, care a împlinit numărul
celor doisprezece, moare spînzurat de un stîlp.
Bătrîn cu barba rotundă.
10. Sfinţii Ipolit şi Sixt (papi ai Romei), Lau-
renţiu arhidiacon mor în cazne felurite. Ipolit, cu
barba încovoiată; Sixt, bătrîn cu barba lungă;
Laurenţiu, cu barba dintîi.
11. Sf. Evplu (moare) de sabie. Diacon tînăr,
fără barbă.
12. Sfinţii Fotie, Anichit, tineri.
14. Mucenicul Marcel moare pus pe foc. Bătrîn.

1 d e fa p t 24 iu lie . 240
 16. Sfîntului Diomid i se taie capul pe cînd
doarme. Tînăr cu barba ascuţită.
17. Sf. Miron moare de sabie. Preot bătrîn.
18. Sfinţii Fior, Lavru mor aruncaţi într-un
puţ. Tineri fără barbă.
19. Sf. Andrei Stratilat (bătrîn cu părul cîr-
lionţat) şi două mii cinci sute nouăzeci şi trei dim­
preună cu el mor de sabie. De vîrste felurite.
20. Cei treizeci şi trei de mucenici din Biţia, în
Tracia, mor în foc, cu mîinile şi picioarele tăiate.
De vîrste felurite.
21. Sfînta Vasa şi fiii ei ^Teognid, Agapie şi
Pistos) mor de sabie. Tineri fără barbă.
22. Sfinţii Irineu (diacon tînăr), Or şi Orops
(cu barba dintîi) mor de sabie.
23. Sf. Lup moare de sabie.
24. Sf. Gheorghe moare ars, cu nasul şi capul
tăiat. Bătrîn.
26. Sf. Adrian moare cu mîinile şi picioarele
tăiate. Tînăr, cu barba dintîi. Sf. Natalia, soţia
lui, pune picioarele pe nicovală, iar gîdele i le taie.
27. Sf. Eftimia moare de sabie.
28. Sf. Moise Etiopianul, negru bătrîn, cu barba
rotundă.
29. Sf. Ioan Botezătorul, de sabie.
30. Cei şaisprezece sfinţi mucenici din Teba mor
de sabie. De vîrste felurite.

Iată aşadar, cu vorbe puţine, pe mucenicii de

peste tot anul. Ci tu, care vrei să-i înfăţişezi, mai
caută-i încă şi citeşte-i cu luare aminte în sina-
xare; şi tot astfel, chipul unora dintre ei mai cau-
tă-1 în urmă.
CARTEA A ŞASEA

Felurite

1. Cum se înfăţişează viaţa monahului adevărat.

— înfăţişează un monah răstignit pe cruce, în-
veşmîntat în rasă şi cu camilafcă, desculţ, cu pi­
cioarele ţintuite în cuie pe stinghia de jos a crucii,
cu ochii închişi, gura strînsă, iar lîngă creştetul
lui, pe cruce, slovele acestea: „Pune, Doamne,
strajă gurii mele şi uşă de îngrădire împrejurul
buzelor mele" (Psalmul 140, 3); arată-1 ţinînd în
mîini lumînări aprinse, iar lîngă lumînări slovele
acestea: „Aşa să lumineze lumina voastră înaintea
oamenilor, încît să vadă faptele voastre cele bune
şi să slăvească pe tatăl vostru (cel din ceruri)"
(Matei 5, 16); monahul acesta avea-va pe pieptul
său un sul desfăşurat, în chip de bederniţă, pe
care stă scris: „Inimă curată zideşte întru mine,
Dumnezeule, şi duh drept înnoieşte întru cele
dinlăuntrul ale mele". (Psalmul 50, 12); şi pe pîn-
tecele lui zugrăveşte un alt sul cu slovele acestea:
„Nu te lăsa înşelat, o monahule, de îndestularea
pîntecelui"; şi mai încolo, pe partea de jos a pîn-
tecelui, alt sul desfăşurat care grăieşte: „Omorîţi
mădularele voastre pămînteşti" (Către Coloseni 3,
5). Şi mai jos încă, sub genunchi, alt sul desfăşurat
care zice: „Aşezaţi-vă picioarele voastre pe calea
evangheliei celei de pace". Sus, la capătul crucii,
ţintuieşte acest înscris: „Iar mie, să nu-mi fie a 242
 mă lăuda decît numai în crucea Domnului nostru"
(Către Galateni 6, 14). La celelalte trei capete ale
crucii fă peceţi, iar pe cea din dreapta scrie aces­
tea: „Cel ce va răbda pînă la sfîrşit se va mîntui".
(Matei 10, 22); pe cea din stînga scrie: „Cine de
toate ale sale nu se leapădă, acela ucenic al lui
Hristos nu poate să fie"; iar pe pecetea ce se află
sub stinghia de jos a crucii să scrii: „Strimtă şi
îngustă este calea care duce la viaţă" (Matei 7,
14). De-a dreapta crucii fă o peşteră întunecoasă
şi înlăuntrul ei un balaur mare care se răsuceşte,
şi scrie acolo: „Iadul cel lacom"; şi sus, în gura
balaurului, fă un tînăr despuiat, cu ochii legaţi
cu năframă, care poartă un arc şi-l săgetează pe
monah; şi, înfăşurat pe arc, un sul ce zice: „Să-
vîrşeşti desfrînarea". Şi aceste alte slove: „Pofta
de desfrînare". Deasupra peşterii fă şerpi mulţi şi
scrie: „Remuşcările". Lîngă iad fă un diavol ce
trage de cruce cu o funie şi grăieşte: „Nu se poate
apăra carnea care e slabă". Iar la capătul din
dreapta al stinghiei *de jos a crucii fă o lance, o
cruce şi o flamură şi scrie pe cea din urmă: „toate
le pot întru Hristos, cel ce mă îmbracă cu pu­
tere" (Filipeni, 4, 13). La stînga crucii fă un turn
cu poartă şi un om ieşind de acolo călare pe un
cal alb; omul poartă cuşmă şi veşminte cusute cu
fir de aur şi blănuri şi ţine în dreapta un pahar
de vin, iar în stînga o lance cu un burete în vîr-
ful ei; şi, înfipt în lance, un sul care zice: „Bucu­
raţi-vă de bunurile lumeşti"; iar omul arată slo­
vele acestea monahului. Şi mai scrie pe călăreţul
acesta: „Lumea cea deşartă". Sub el fă un mor-
mînt şi moartea care iese de acolo purtînd pe
umeri o coasă mare şi pe cap un ceas cu nisip1;
moartea priveşte pe monah; iar deasupra ei, scrie­
rea: „Moartea şi mormîntul". Sub mîinile mona­
hului, de amîndouă părţile, fă doi îngeri care ţin
suluri. Pe sulul celui din dreapta scrie acestea:
„Domnul m-a trimis în ajutorul tău"; pe sulul
celui din stînga scrie: „Fă binele şi nu te teme".
Deasupra crucii fă cerul şi în el pe Hristos care

243 1 clep s id ră .
ţine la piept evanghelia deschisă, cu slovele: „Cine
voieşte să vină după mine, să se lepede de sine,
să-şi ia crucea şi să-mi urmeze mie“ (Marcu 8,
34); el ţine în dreapta lui o cunună împărătească,
iar în stînga o cunună de (flori); iar dedesubtul
lui, de cealaltă parte, doi îngeri care, privind spre
monah, îl arată pe Hristos şi ţin amîndoi un sul
lung, cu slovele acestea: „Străduieşte-te să cîştigi
cununa dreptăţii şi Domnul va aşeza asupra ta
o cunună de nestemate"; mai pune şi scrierea
aceasta: „Viaţa monahului celui adevărat".
2. Scara cea care mintuie sufletul şi urca, la ce­
ruri. — O mănăstire şi afară, dincolo de poarta
ei, mulţime de monahi, tineri şi bătrîni, şi dinain­
tea lor o scară înaltă şi mare ce ajunge la cer; iar
pe scară monahi, unii suind, alţii aflîndu-se numai
'la începutul urcuşului; şi deasupra lor îngeri ce
zboară ca pentru a le veni într-ajutor. Sus, în cer,
Hristos şi dinaintea lui, pe treapta cea mai de
sus a scării Sf. Ioan Scărarul1 întinde mîinile
către Hristos, privind la dînsul; iar Domnul, în-
tinzînd o mînă, îl primeşte cu bucurie, iar în cea­
laltă mînă ţinînd o cunună de flori de toate cu­
lorile i-o aşază pe creştet, zicîndu-i: „Veniţi la
mine toţi cei osteniţi şi împovăraţi şi eu vă voi
odihni pe voi" (Matei 11, 28). Şi sub scară o mul­
ţime de diavoli care zboară şi îi trag pe monahi
de rase; pe unii îi apucă, fără a răzbi să-i do­
boare, pe alţii îi depărtează de scară; pe alţii
încă, aproape că izbutesc a-i prăbuşi (dar şi aceş­
tia se agaţă de scară, care cu o mîna, care cu
amîndouă); dar unii sînt doborîţi de pe scară cu
totul, iar diavolii îi ţin de mijloc, cu faţa în jos;
şi dedesubtul lor iadul cel lacom, cu chipul unui
balaur mare şi grozav care ţine în gura lui un mo­
nah cu faţa în jos, de i se văd numai picioarele.
Scriere
Uită-te la scara către cer îndreptată,
şi cugetă drept la temeliile virtuţilor.
Aşadar, fugind cu grabă de viaţa cea deşartă,

1 Io a n S c ă ra ru l, sau Io a n C lim a x . 244

 la scară mergi şi urc-o cu strădanie multă;
şi, avînd într-ajutor cetele îngereşti, tu putea-
te-vei scutura de tovărăşia diavolilor haini,
pentru ca, urcîndu-te la porţile cereşti,
să primeşti cunună din mîna Domnului.
3. Moartea monahului care manînca pe ascuns.
— Un monah înfăşurat în velinţe şi un şarpe
mare ieşind din gura lui; şi deasupră-i un diavol
care îi înfige în inimă o cange cu trei dinţi.
Scriere.
Orişicine mănîncă pe ascuns şi vede pilda
aceasta,
îndreaptă-se îndată către căinţă;
iar tu să ştii cu adevărat că de mănînci fără
încetare,
numai şarpele este acela care te împinge la
aceasta;
iar după aceea fi-vei aruncat în focul Gheenei
şi acolo
fi-vei chinuit de foame veşnică;
căci dacă, prefăcîndu-te, îi înşeli pe oameni,
pe Dumnezeu nu-1 vei putea nicicînd înşela în
dreapta lui judecată.
4. Moartea celui drept. — Un om cu barba
dintîi zăcînd cu faţa în sus pe o rogojină, dar ară-
tîndu-se mîndru în umilinţa lui; el are ochii în­
chişi şi mîinile încrucişate pe piept, iar deasupră-i
un înger îl priveşte cu bucurie şi blîndeţe şi-i pri­
meşte sufletul în mare cinste şi preţuire.
5. Moartea unui păcătos. — Un bătrîn despuiat
zace răsturnat pe un pat, acoperit pînă la mijloc
cu o velinţă de preţ; el îşi roteşte ochii cu mare
spaimă, dă din picioare şi îşi întinde mîinile în
toate părţile; iar deasupră-i un diavol îi înfige
în inimă o cange cu trei dinţi, îl sfîşie fără de
milă şi-i tîrăşte cu silnicie sufletul.
6. Cum se înfăţişează viaţa cea deşartă a lu­
mii acesteia. — Fă un rotocol mic şi în mijlocul
acestuia închipuieşte un om bătrîn cu barba ro­
tundă, ce poartă pe creştet cunună şi are veşminte
245 împărăteşti; şezînd într-un jilţ, cu amîndouă mîi-
 nile întinse, el ţine o năframă, aşa cum e înfăţi­
şată Lumea dedesubtul apostolilor de sărbătoa­
rea Rusaliilor; iar în jurul rotundului scrie aces­
tea: „Lumea cea deşartă, înşelătoare şi plină de
ispită". în afara rotocolului dintîi, desenează un
altul, mai mare: înlăuntrul celor două cercuri de­
senează apoi patru jumătăţi de cerc în cruce şi
înlăuntrul lor fă cele patru părţi ale anului —
Primăvara, Vara, Toamna şi Iarna. Iar sus fă
Primăvara, astfel: un om aşezat între flori şi ver­
deaţă şi care, purtînd pe creştet cunună de flori şi
ţinînd în mînă o lăută, cîntă. La dreapta înfăţi­
şează Vara în felul acesta: un om, cu pălărie de
paie şi cu coasa în mînă îşi coseşte cîmpul. Jos în­
făţişează Toamna în felul acesta: un om scutură
cu o prăjină copacii din care cad pe pămînt roa­
de şi frunze. La stînga fă Iarna în felul acesta: un
om înveşmîntat în blănuri şi purtînd cuşmă şade
şi se încălzeşte la focul dinaintea lui. în afara ro­
tundului al doilea fă un altul mai mare şi între
acesta şi al doilea fă, de jur împrejur, douăspre­
zece despărţituri şi în ele cele douăsprezece semne
de zodiac ale celor douăsprezece luni; şi aibi grijă
să pui lîngă fiecare parte din an semnele care se
potrivesc, adică îngrijeşte-te să pui lîngă Primă­
vară, Berbecul, Taurul şi Gemenii; lîngă Vară,
Racul, Leul şi Fecioara; lîngă Toamnă, Balanţa,
Scorpionul şi Săgetătorul; lîngă Iarnă, Capricor­
nul, Vărsătorul şi Peştii. Apoi îngrijeşte-te să le
pui în bună rînduială împrejurul rotundului, scri­
ind şi numele fiecăruia împreună cu numele luni­
lor, astfel: lîngă Berbec scrie „martie", lîngă Taur
scrie „aprilie", lîngă Gemeni scrie „mai", lîngă
Rac scrie „iunie", lîngă Leu „iulie", lîngă Fe­
cioară „august", lîngă Balanţă „septembrie",
lîngă Scorpion „octombrie", lîngă Săgetător „no­
iembrie", lîngă Capricorn „decembrie", lîngă Văr­
sător „ianuarie", lîngă Peşti „februarie". în afara
rotundului al treilea, care este cel mai mare, în­
făţişează un copil ce suie şi scrie-i dinainte, pe
rotund: „Copil" (ani 7); mai sus fă un altul mai
mare şi scrie „Copilandru" (ani 14); mai sus încă
fă un bărbat cu mustaţa mijită şi scrie „Tinerel" 246
 (ani 21). Sus, deasupra rotundului, fă alt om,
cu barba dinţii, şezînd jos pe un tron; acesta îşi
sprijină picioarele pe o pernă şi are amîndouă mîi-
nile întinse, purtînd în dreapta un sceptru şi în
stînga un săculeţ cu bani; iar pe creştet poartă
cunună şi are veşminte împărăteşti; sub acesta
scrie pe rotund „Tînăr" (ani 28). Mai jos, în
stînga, fă un alt om, cu barba ascuţită, ce zace
pe spate şi priveşte în sus, şi scrie „Bărbat" (ani
48); mai jos de acesta înfăţişează un altul zăcînd
cu faţa în jos, aproape cărunt, şi scrie „Bătrîn"
(ani 56); mai jos încă, dedesubtul acestuia, fă alt
om cu barbă albă, pleşuv, zăcînd pe brînci, cu
braţele atîrnînd şi scrie „Moşneag" (ani 75). De­
desubtul rotundului închipuie un mormînt şi în
el un balaur mare care ţine în gură un om cu faţa
în jos (care se iveşte pînă la mijlocul său), şi
lîngă el Moartea, şi aceasta înlăuntrul mormîn-
tului, cu o coasă mare agăţată de gîtul moşneagu­
lui, pe care îl trage în jos. Mai scrie şi slovele
acestea, lîngă gurile ©amenilor: lîngă primul, adică
lîngă copil, scrie: „Ci cînd oare, urcîndu-mă,
ajunge-voi sus?". Lîngă al doilea, altminteri zis
lîngă copilandru, scrie: „Roteşte-te, o, timpule,
degrabă, ca eu să ajung mai repede". Lîngă ti­
nerel: „Iată, aproape ajuns-am să şed pe tron".
Lîngă cel tînăr: „Cine e ca mine, cine este mai
presus de mine?". Lîngă bărbat: „Ci a trecut, cum
văd, o, timpule, vîrsta tinereţii?" Lîngă bătrîn:
„O, lume, cum m-ai înşelat pe mine, nenorocitul!"
Lîngă moşneag: „Vai, vai! O, moarte, cine poate
să-ţi scape?" Lîngă mormînt: „Iadul cel lacom
şi Moartea". Lîngă acela înghiţit de balaur slo­
vele acestea: „Vai! Oare cine mă va mîntui de
iadul cel lacom?". La stînga şi la dreapta rotun­
dului fă doi îngeri care au pe creştetele lor cea­
suri de nisip şi învîrt rotundul cu nişte funii,
iar lîngă îngerul din dreapta scrie „Ziua" şi lîngă
cel din stînga „Noaptea"; deasupra rotundului
pune scrisul acesta: „Viaţa deşartă a lumii celei în-
247 şelătoare".
 Despre cum se zugrăvesc bisericile
7. Despre bisericile cu cupola. — De vrei să zu­
grăveşti o biserică, sus în cupolă fă un rotund cu
felurite culori, asemenea curcubeului care se iveşte
dintre nori pe vreme ploioasă, iar înlăuntrul ro­
tundului fă pe Hristos binecuvîntînd şi ţinînd la
piept evanghelia, şi scrie aceasta: „Iisus Hristos
Atotputernicul"; iar în jurul rotundului fă o mul­
ţime de heruvimi şi tronuri şi scrie acestea: „Ve­
deţi dar că eu sînt şi nu este alt Dumnezeu în
afară de mine (Deuteronomul 32, 39). Eu am fă­
cut pămîntul şi omul de pe el eu l-am zidit. Eu
cu mîinile mele am întins cerurile". (Isaia 15, 12).
Dedesubtul Pantocratorului1, de jur împrejur, .fă
celelalte cete îngereşti şi, în mijlocul lor, la răsă­
rit, Fecioara, cu amîndouă mîinile întinse, şi dea­
supra ei scrie acestea: „Maica Domnului, stăpîna
îngerilor"; şi în faţa ei, spre apus, zugrăveşte pe
înaintemergătorul, mai jos prorocii şi, sub aceş­
tia, în jurul cupolei scrie troparul acesta: „Spri­
jinul acelora care au crezut în tine: păzeşte,
Doamne, Biserica ta pe care ai dobîndit-o cu prea-
sfîntul tău sînge". Mai jos, în unghiurile bolţilor12,
fă pe cei patru evanghelişti; între aceştia, în creş­
tetul arcului din afara bolţilor3, fă la răsărit
sfînta năframă, la apus sfîntul potir, şi la dreapta
pe Iisus Hristos ce ţine evanghelia şi zice: „Eu
sînt via,, voi sînteţi mlădiţele" (Ioan 15, 5); la
stînga pe Emanuil4 ţinînd un sul care zice: „Duhul
Domnului este peste mine, pentru că m-a uns"
(Luca 4, 18). Zugrăveşte şi ramuri care ies din
cele patru mlădiţe şi ajung pînă dedesubtul evan-
gheliştilor, în colţurile bolţilor5, iar apostolii prin-

1 Pantocrator: (atotputernic, atotştiutor, atoatefă-

cător) tip iconografic în care Iisus Hristos apare în­
făţişat cu toate atributele puterii cereşti şi pămînteşti,
binecuvîntînd cu mîna dreaptă, în stînga ţinînd
evanghelia. Reprezentare obligatorie în cupola naosu­
lui, şi icoană împărătească, pereche a Hodighitriei.
2 pandantivi; 3 pe arhivoltă.
4 Iisus adolescent, binecuvîntînd.
5 pandantivi.
 tre ramurile acestea. înlăuntrul bolţilor, în partea
de sus a fiecăreia, fă trei proroci cu suluri, ce
prorocesc sărbătorile de dedesubtul lor: fiecare
arată cu degetul sărbătoarea prorocită de el.
Începutul întîiului şir de chipuri1. înlăuntrul
altarului, în mijlocul bolţii de la răsărit, dedesub­
tul prorocilor susnumiţi, zugrăveşte pe Fecioara,
Maica Domnului, şezînd pe tron şi ţinînd pe prun­
cul Iisus, iar deasupra ei scrie acestea: „Maica
Domnului, fiinţă cea decît cerurile mai înaltă".
De amîndouă părţile ei fă pe cei doi arhangheli
Mihail şi Gavril, rugîndu-se pentru alţii; apoi, la
stînga ei, începe zugrăvirea celor douăsprezece
sărbători ale Domnului12, a sfintelor patimi şi a
minunilor de după înviere; înfăţişează-le pe aces­
tea în jurul întregii biserici sub proroci, pînă la
dreapta Precistei. Şi astfel faci şirul dintîi.
Începutul celui de-al doilea şir. — Dedesubtul
Preaînaltei zugrăveşte Dumnezeiasca liturghie, iar
la stînga acesteia îqcepe şirul lucrărilor sfinte şi
ale minunilor lui Hristos şi urmează tot aşa, pînă
la dreapta Dumnezeieştii liturghii; şi astfel se
sfîfşeşte şirul al doilea. Iar pe cele două bolţi lă­
turalnice altarului fă, în aceea a proscomidiei, pe
Hristos în veşmînt preoţesc, şezînd pe nori, bine-
cuvîntînd şi ţinînd evanghelia deschisă, ce zice:
„Eu sînt păstorul cel bun" (Ioan 10, 11); iar dea­
supra lui, slovele acestea: „Iisus Hristos, marele
arhiereu". Şi în jurul lui închipuie heruvimi şi
tronuri, iar mai jos, de jur împrejur, ierarhii pe
care îi voieşti şi, dedesubt, faptele acestora: jertfa
lui Abel şi Cain, jertfa lui Manoa şi (în bolta
proscomidiei) punerea în mormînt. în cealaltă
.boltă, de la miazăzi, fă, înlăuntrul unui rotund,
pe Fecioara cu Pruncul, aceasta ţinînd amîndouă
mîinile întinse, şi scrie acestea: „Maica Domnului,
fiinţa cea mai înaltă a cerurilor". Şi mai jos, de
jur împrejur, cîţi ierarhi vei voi; mai jos de aceş­
tia fă-1 pe Moise care priveşte la tufişul în flă-

1 registru de imagini.
2 praznicele împărăteşti.
cari, pe cei trei copilandri în cuptor, pe Daniel
în groapa cu lei şi ospeţia lui Avraam.
în afara altarului, în cele patru întrebraţe ale
crucii naosului zugrăveşte, în cel dintîi loc, din­
spre miazăzi, pe îngerul marelui sfat într-un nor,
purtat de patru îngeri; el ţine un sul desfăşurat şi
zice: „Ivitu-m-am din voia lui Dumnezeu şi am
venit:, ci nu de la mine am venit, ci el m-a tri­
mis", şi mai scrie acestea: „Iisus Hristos, îngerul
marelui sfat". Şi în cel de al doilea, fă-1 pe Iisus
Emanuil pe un nor, zicînd pe un sul: „Duhul
Domnului este asupra mea, căci m-a uns". în cele
patru părţi ale norului fă-i pe evanghelişti în cele
patru înfăţişări ale lor. în al treilea, fă-1 pe ar­
hanghelul Mihail ţinînd în dreapta o sabie, iar în
stînga un sul care zice:
„împotriva inimilor necurate care în casa
preacurată şi sfîntă a lui Dumnezeu vor să intre,
fără milă scot sabia mea".
în al patrulea din întrebraţe zugrăveşte pe un
nor pe înaintemergătorul ce binecuvîntează cu
dreapta, iar cu stînga ţine o cruce şi un sul, zi­
cînd: „Pocăiţi-vă, căci s-a apropiat împărăţia ce­
rurilor" (Matei 4, 17). Mai jos, pe arcele celui
dintîi braţ, fă-1 pe Moise care poartă tablele legii
şi pe Aaron ţinînd ulciorul de aur şi toiagul înflo­
rit (amîndoi cu veşminte preoţeşti şi cu mitră pe
cap) şi pe Noe, care poartă în mîini arca şi pe
Daniel, care ţine un sul. Pe arcele celui de-al
doilea fă-1 pe proorocul Samuel ţinînd cornul cu
mir şi o cădelniţă, pe Melchisedec purtînd trei
pîini pe o tipsie, pe proorocul Zaharia, tatăl îna-
intemergătorului, cu o cădelniţă — pe toţi aceş-
ţia în veşminte preoţeşti. Şi mai fă-1 pe dreptul
Iov purtînd cunună şi ţinînd un sul care zice:
„Numele Domnului fie binecuvîntat, de acum şi
pînă-n veac". Pe arcele celui de al treilea şi al
patrulea, fă pe cei doisprezece apostoli. La răsă­
rit, deasupra celor două coloane, zugrăveşte bună-
vestirea Maicii Domnului şi, îndărătul fecioarei,
pe regele şi proorocul David ţinînd un sul pe
care zice: „Ascultă, fiică, şi vezi şi pleacă ure­
chea ta" (Psalmul 44, 12); iar în spatele îngerului, 250
 Isaia arătînd-o pe Fecioară cu degetul şi zicînd
pe un sul: „Iată Fecioara va avea în pîntece şi
va naşte fiu şi vor chema numele lui Emanuil"
(Matei 1, 23). Pe cele patru capete1 ale coloanelor
scrie slovele acestea: pe cel dintîi: „Tatăl a clă­
dit casa aceasta"; pe al doilea: „Fiul a întărit casa
aceasta"; pe al treilea: „Duhul a înnoit casa
aceasta"; pe al patrulea: „Sfîntă treime, slavă ţie".
începutul şirului al treilea. înlăuntrul altarului,
sub Dumnezeiasca liturghie, zugrăveşte împărtă­
şania apostolilor cu trupul şi sîngele Domnului.
Iar la dreapta împărtăşaniei, pînă la tîmplă, în­
făţişează acestea: intrarea în biserică a Maicii
Domnului, Moise şi Aaron slujind liturghia în cor­
tul mărturiei. La stînga împărtăşaniei, pînă la
tîmplă, înfăţişează acestea: scara lui Iacov, chi­
votul dus la Ierusalim. în afara altarului, de jur
împrejurul bisericii, de-a stînga şi de-a dreapta
înfăţişează pildele cele mai de seamă, înălţarea
crucii şi întoarcerea în biserică a sfintelor icoane.
Pe partea dinspre aj5us, deasupra uşii bisericii, în­
făţişează adormirea Maicii Domnului şi celelalte
sărbători ale Fecioarei. Şi astfel se sfîrşeşte şirul
al treilea.
începutul şirului al patrulea. — Dedesubtul şi­
rului al treilea, de jur împrejurul bisericii şi alta­
rului, înfăţişează-i pe sfinţi, în rotocoale; înlă­
untrul altarului, ierarhi, iar în afară, deasupra
stranelor, mucenici; la apus sfinţii poeţi şi melozi
pe care îi vrei. Şi aşa se sfîrşeşte şirul al patrulea.
începutul şirului al cincilea. — Dedesubtul şiru­
lui al patrulea, în altar, în jurul pristolului, zu­
grăveşte pe sfinţii ierarhi, la dreapta pe Vasile cel
Mare, la stînga pe Ioan Gură de Aur şi alţi ierarhi
de seamă, cu suluri şi învăţături; iar lîngă prosco-
midie înfăţişează pe sfîntul Petru al Alexandriei
ţinînd un sul care zice: „Cine a împărţit haina ta,
o, Mîntuitorule?“ Lîngă el, înfăţişează pe Iisus
prunc, înveşmîntat într-o cămaşă zdrenţuită, care
îl binecuvîntează cu dreapta, iar cu stînga ţine
un sul şi zice: „Arie smintit şi desfrînat este, o,

251 1 Capiteluri.
Petre". Iar sub bolţi fă-i pe sfinţii diaconi. în
afara altarului, deasupra stranelor, înfăţişează pe
sfinţii mari mucenici, la dreapta pe sf. Gheorghe,
la stînga pe sf. Dimitrie şi pe ceilalţi, după rîn-
duială. Fă şi pe sfinţii fără de arginţi şi pe sfin­
ţii Constantin şi Elena, care ţin împreună Crucea
Domnului. La apus înfăţişează, în dreapta pe sf.
Antonie, în stînga pe sf. Eftimie şi ceilalţi sfinţi
de seamă şi melozi, cu suluri şi scrieri. înlăuntrul
uşii bisericii, la dreapta, fă-1 pe arhanghelul Mi-
hail cu o sabie, ţinînd un sul care zice:
„Căpetenie a oştilor Domnului sînt;
purtînd sabia, pe cei ce intră aicea cu frică, îi
apăr şi îi păzesc;
iar pe cei care vin cu suflet necurat,
fără de milă cu sabia aceasta îi tai".
La stînga, Gavriil ţine un sul şi scrie cu o pană
slovele acestea:
„Ţinînd în mînă o pană care degrabă scrie,
cetele celor care vin le prenumăr;
pe cei ce îndură îi păzesc;
iar de nu, repede nimicesc".
Deasupra uşii înfăţişează pe Iisus, prunc de trei
ani, dormind într-o velinţă, cu o mînă căpătîi, iar
Maica Domnului cu evlavie stă în picioare dinain­
tea lui; şi în juru-i îngeri care, ţinînd ripide, îi fac
vînt cu ele. Sub el fă o pisanie şi pune slovele aces­
tea: „Această sfîntă şi dumnezeiască biserică a sfin­
tei şi dumnezeieştii mănăstiri din .......... fost-a
zugrăvită cu ajutorul lui .......... în anul ..
8. Despre pronaos. — Dacă pronaosul pe care
vrei să-l zugrăveşti are două cupole, într-una din­
tre acestea înfăţişează sus Toată suflarea astfel:
desenează un glob ceresc şi înlăuntru închipuie pe
Iisus cu cetele îngereşti, iar mai jos, de jur împre­
jur, cetele sfinţilor. în cupola cealaltă înfăţişează:
„De sus, prorocii"; desenează cerul şi în jurul lui
scrie: „De sus, prorocii te-au vestit"; şi înlăun­
tru fă pe Fecioara cu pruncul şi îngeri susţinînd-o
şi, mai jos, de jur împrejur, fă-i pe proroci. Mai
jos, unde se îmbină în colţ bolţile1, înfăţişează-i
pe melozi şezînd în jilţuri şi scriind; la
1 p a n d a n tiv i. 252
 dreapta, unde se află „De sus, prorocii",
pe Ioan Damaschinul ce scrie: „Dumnezeu
din Tatăl născut, mai înainte dc toţi vecii,
Cuvînt întrupat în sfînta Fecioară." şi ce
urmează. Şi pe Sf. Cosma ce scrie: „Chip ne­
schimbător şi veşnic al fiinţei, pecete statornică,
fiu, cuvînt, înţelepciune şi braţ drept ial puterii
celei preaînlalte, te slăvim împreună cu Tatăl şi
cu Duhul Sfînt“. Şi pe sf. Anatolie ce scrie: „Vese-
liţi-vă, o, ceruri; sunaţi trîmbiţele, o, temelii ale
pămîntului; ridicaţi imnuri de bucurie, o, mun­
ţilor: căci iată că Emanuil păcatele noastre.. . “.
Pe sf. Chiprian ce scrie: „Minunat eşti, o, Dumne­
zeul nostru şi minunate sînt lucrările tale şi ne­
ştiute căile tale; căci tu eşti dumnezeiască înţelep­
ciune, fiinţă desăvîrşită şi virtute dimpreună veş­
nică şi neţărmurită". La stînga, [tot] unde se află
(„De sus, prorocii"), înfăţişează pe sf. Mitrofan
ce scrie: „Cuvinte ale prorocilor, o, preacurată,
vestit-au naşterea cea din tine tainică şi greu de
pătruns, pe caire noi ca taină am primit-o". Pe
sf. Iosif, ce scrie: „Cel care cu voia lui făcut-a
cerul, un alt cer pămîntesc din tine a făcut, prea­
curată născătoare de Dumnezeu şi el, născut din
tine, a i vi t . . Pe sf. Teofan, ce scrie: „Urmînd
cuvintele sfinţilor prooroci, o tu cea fără de pri­
hană, în tine, născătoare de Dumnezeu credem;
căci tu năseut-ai pe Dumnezeu întrupat. Naşterea
tainică a zămislirii neprihănite, preacurată îngreu-
iere a mumei fără de b ărb at. . . " şi ce urmează.
Dedesubt, în bolţile aşezate în cruce, înfăţişează pe
cîţiva dintre mucenicii de peste an, atîţi cîţi se
poate. De jur împrejur, pe ziduri şi în perechi, la
dreapta şi la stînga, înfăţişează acatistul Maicii
Domnului. Mai jos, la răsărit, deasupra uşii, înfă­
ţişează pe Hristos pe un tron, cu evanghelia des­
chisă ce zice: „Eu sînt uşa: de va intra cineva prin
mine, se va mîntui; şi va intra şi va ieşi şi păşune
va afla" (Ioan 10, 9). Şi de amîndouă părţile fă
pe Maica Domnului şi pe înaintemergătorul rugîn-
du-se la el pentru alţii1, iar la apus înfăţişează

253 1 Deisis.
cele şapte sfinte sinoade ecumenice. Deasupra stra­
nelor din dreapta înfăţişează arborele lui lesei, pă­
catul şi izgonirea lui Adam şi alte fapte din Ve­
chiul Testament. Deasupra stranelor din stînga
înfăţişează pildele şi scara ce mîntuie sufletele şi
urcă spre cer; miai jos fă sfinţi şi melozi.
9. Cum se zugrăveşte un agheasmatar. Sus, pe
boltă, înfăţişează cerul cu soarele, luna şi stelele
şi, în afara cerului, de jur împrejur, fă o mulţime
de îngeri veselindu-se şi, dedesubtul lor, iarăşi de
jur împrejur, închipuie în şirul dintîi cele făcute
de Botezător la apa Iordanului, aşezînd la răsărit
botezul lui Hristos; şi pe creştetul lui Hristos fă
o rază care coboară din cer şi, la capătul razei,
sfîntul duh. înlăuntrul razei, de sus şi pînă jos,
scrie slovele acestea: „Acesta este fiul meu cel
iubit întru care am binevoit" (Matei, 3, 17). Mai
jos înfăţişează, în şirul al doilea, minunile din Ve­
chiul testament, adică pe toate acelea ce grăiesc
despre sfîntul botez, găsirea lui Moise, Moise îndul­
cind apele Mării, cele douăsprezece izvoare (ale
apelor) şi cele şaptezeci de ramuri de finic, apa
gîlcevii, trecerea chivotului prin Iordan, lîna lui
Ghedeon, jertfa lui Ilie, Ilie ce trece Iordanul,
Elisei trecînd Iordanul, Naaman spălîndu-se în apa
Iordanului şi Izvorul vieţii.
10. Cum se zugrăveşte trapeza. — Dacă vrei să
zugrăveşti o trapeză, întîi înfăţişează, pe boltă,
deasupra altarului mare, Cina cea de taină, iar în
afara bolţii, pe părţi, Buna vestire a Maicii Dom­
nului şi, de jur împrejur, minunile acestea ale lui
Hristos: Hristos mîncînd împreună cu vameşii;
apostolii 9mulgînd spicele; Hristos binecuvîntînd
cele cinci şi cele şapte pîini; ospeţiia Martei; femeia
cea păcătoasă ungînd cu mir picioarele Domnului
în casa lui Simon; Hristos la Emaus frîngînd pîinea;
Hristos după înviere mîncînd o bucată de peşte
fript şi miere; Hristos pe marea Tiberiadei, şi pil­
dele pe care le vrei şi minunile sfîntului mănăstirii
şi căderea Satanei; şi astfel se face şirul dintîi. —
începutul şirului al doilea. Sub cina cea de taină
înfăţişează pe ierarhii cei de seamă, cu veşminte 254
 sfinte şi scrieri aşijderea sfinte:
la dreapta, sf. Vasile ce zice pe un sul: „Binele
sufletului cu străşnicie va sa fie apărat: aceasta
cere-va Domnul de la neamul omenesc".
Grigore Teologul ce zice: „înscăunîndu-te tu
păstor al turmei celei cugetătoare, trăieşte în cin­
ste, umilinţă, bunăînvoire şi blîndeţe, căci aşa
spori-vei turma întru Domnul".
La stînga, Sf. Ioan Gură de Aur ce zice: „Dacă
fiecare dintre ei mai înainte s-ar depărta de pă­
cate, chezăşuiesc că toţi s-ar mîntui pre ei".
Sf. Anastasie din Alexandria care zice: „în treime
pe unul Dumnezeu cinstim, iar într-unul Treimea".
Sf. Chirii din Alexandria ce zice: „Cei ce aruncă
de la ei paza postirii, surpaţi sînt de lăcomie şi
năruiţi de păcatul desfrînării".
în afara bolţii, în partea dreaptă, înfăţişează-1
pe Sf. Antonie, cu faţa către masă, zicîrad pe un
sul: „Nu te lăsa înşelat, o, monahule, de îndestula­
rea pîntecelui: ascultarea şi cumpătarea pe diavoli
îi înfrînează". La stînga Sf. Efrem, cu faţa către
masă, zicînd: „O masă în tăcere, slavă înălţînd
Domnului şi cu bucate puţine, lăudată este de în­
gerii cei sfinţi; iar masa fără tăcere, ci cu flecăreli
deşarte şi risipitoare fără de măsură, întru zădăr­
nicie o aduc diavolii". Iar în jurul mesei înfăţi­
şează şi alţi sfinţi, pe toţi aceia ce-i vrei, cu scrisu­
rile lor; şi în jurul pereţilor trapezei înfăţişează
viaţa monahului şi viaţa deşartă a oamenilor. Iar
dacă trapeza este mare, înfăţişează şi Apocalipsa
lui Ioan Teologul şi orice alte lucruri ai să vrei;
în afara trapezei, deasupra uşii, înfăţişează pe
sfîntul mănăstirii.
11. Cum se zugrăveşte o biserică ce are bo
aşezate în cruce. — Dacă vrei să zugrăveşti o bise­
rică avînd bolţile aşezate în cruce, fă la mijloc
Pantocratorul şi în juru-i cetele îngereşti, iar în
colţuri pe cei patru evanghelişti; jos, pe arce,
255 înfăţişează pe patriarhii şi pe prorocii pe care îi
vrei. Dacă biserica e mare şi are cinci cupole, în
aceea din mijloc şi cea mai mare, înfăţişează pe
Pantocrator — ca şi în lăcaşul cu o singură cupolă
— iar în celelalte înfăţişează, într-una îngerul ma­
relui sfat, într-alta pe Emanuil, în cea următoare
Fecioara cu pruncul, şi în cea din urmă pe Bote­
zător, iar mai jos evangheliştii, prorocii şi patriar­
hii, pe arce; pe pereţi, perechi de amîndouă păr­
ţile1, înfăţişează sărbătorile Domnului, sfintele pa­
timi, minunile sfîntului mînăstirii şi ale celorlalţi
sfinţi, cum am spus mai înainte.
12. Cum se zugrăveşte o biserică cu boltă în
leagăn. — Dacă biserica ce vrei s-o zugrăveşti are
bolta în leagăn, sus, în mijlocul bolţii, înfăţişează
pe Pantocrator înlăuntrul unui cerc şi la răsărit,
pe cerul altarului, Fecioara, iar la apus pe înainte-
mergător. De la Fecioară pînă la Hristos şi de la
Hristos la Botezător fă cerul şi pe el mulţime de
îngeri, iar de amîndouă părţile cerului fă patriarhi
şi proroci, de la un capăt la celălalt. Şi dedesubtul
lor înfăţişează în şirul dintîi praznicele Domnului
şi sfintele patimi, iar în bolta altarului chipul
Fecioarei; şi mai jos fă şirul al doilea, ca în bise­
ricile cu cupolă, în afara altarului fă-i pe evan­
gheliştii şi minunile sfîntului mănăstirii şi ale ce­
lorlalţi sfinţi, oa în lăcaşul cu o singură cupolă.
13. De unde am învăţat noi să zugrăvim icoa­
nele şi să ne închinăm lor. — Am învăţat să zu­
grăvim icoanele nu numai de la sfinţii părinţi,
ci şi de la sfinţii apostoli şi, cred eu, chiar de la
însuşi Hristos, Dumnezeul nostru, aşa cum ară-
tat-am la începutul cărţii acesteia. într-o icoană îl
zugrăvim pe Hristos cu chip omenesc, căci aşa
fost-a el văzut pe pămînt şi cu oameni avut-a
de-a face, şi întru totul om a fost ca noi toţi, fără
doar întru păcat (Baruh, 3). Şi tot astfel pe Dum­
nezeu tatăl îl zugrăvim cu înfăţişare de bătrîn,
căci aşa văzutu-l-a Daniel (cap. 7). Sfîntul duh
îl zugrăvim în chip de porumbel, căci aşa ivitu-s-a
el deasupra apei Iordanului (Matei, 3). Şi iarăşi
zugrăvim icoanele Fecioarei şi ale tuturor sfinţilor,

1 s im e tric . 256
 închinîndu-ne cu cinstire lor, iar nu chipurilor,
căci chipul de pe icoană nu-1 credem a fi aievea
Hristos, ori Fecioara, ori sfintui: ci cinstind icoana
cinstirea aceea o trecem asupra celui pe care icoana
îl înfăţişează; fiind icoana la care ne închinăm şi
pe care o sărutăm a lui Hristos, cinstirea ei o tre­
cem asupra lui Hristos însuşi, fiul lui Dumnezeu,
care şade de-a dreapta slavei dumnezeieşti în înal-
turile cerului şi care pentru noi s-a făcut om;
şi privind la icoana lui Hristos răstignit, îndată
gîndim că fiul lui Dumnezeu s-a pogorît din înal­
tul cerului şi, întrupîndu-se din sfînta Fecioară, a
murit pe cruce ca să ne izbăvească pe noi de păcat
şi de .robia duşmanului, ca să-l scoată pe Adam şi
tot neamul lui ^ in iadul întunecat şi să-l aducă
iarăşi la locul lui dintîi. Iar noi nu ne închinăm
vopselelor ori meşteşugului, aşa cum hulesc asupra
noastră duşmanii bisericii, necredincioşii şi ereticii,
ci ne închinăm Domnului nostru Iisus Hristos, ca­
rele este în ceruri; căci cu adevărat, aşa cum zice
Vasile cel Mare, cinstirea icoanei trece asupra celui
înfăţişat în ea. Şi iarăşi, privind la icoana Preacu­
ratei, gîndim că o fecioară atîta slavă primit-a că
i s-a hărăzit să fie maica lui Dumnezeu, fecioară
înaintea naşterii, întru naştere şi aşijderea după
naştere; Şi tot astfel gîndim şi despre icoanele tu­
turor sfinţilor, căci, privind la un mucenic zugră­
vit, îndată ne amintim că mucenicul acela om a
fost ca şi noi, ci, neclintit fiind, a biruit pe tirani,
a ruşinat pe închinătorii la idoli şi a adeverit ou
sîngele lui credinţa întru Hristos. Şi iarăşi, privind
icoana unui ierarh, ne gîndim că acesta, prin vir­
tutea vieţii lui pildă a fost pentru turma sa şi cu
înţelepciune spusele sale pe eretici i-au alungat din
biserica lui Hristos. Iar cînd privim la un sfînt
gîndim că acesta, biruind prin schimnicia lui ispi­
tele diavolului, trupul şi l-a păstrat în curăţenie şi
a trăit oa îngerii. în vorbe puţine grăind, oricine
priveşte un sfînt zugrăvit pe o icoană, îndată îşi
aminteşte de faptele lui, îl slăveşte şi i se închină,
iar cugetul nostru se înalţă la acela căruia i-a fost
zugrăvită înfăţişarea, mulţumind Domnului de a-i
257 fi dat putere să ducă la bun sfîrşit asemenea răz-
boaie şi să întărească şi felul acesta dreapta cre­
dinţă. Drept este aşadar să zugrăvim icoane (...).
14. Despre chipul şi trupul Domnului, cum au
mărturisit cei dinţii privitori. De la Gherman al
Constantinopolului. — Trupul lui Dumnezeu-omul
e înalt de trei coţi, încovoiat puţin şi cu obiceiul
purtărilor blînde, chipul are sprîncene frumoase,
îmbinate la mijloc, ochi frumoşi, nas frumos, cu
pielea de culoarea grîului, părul cîrlionţat şi mai
degrabă bălai; iar barba îi este neagră şi degetele
preacuratelor lui mîini sînt potrivit de lungi. Pur­
tările îi sînt alese şi drepte, ca firea celei ce l-a
născut întru omenie desăvîrşită şi plină de viaţă.
15. Chipul Maicii Domnului. — Prea sfînta năs­
cătoare de Dumnezeu fost-a de ÎTiălţime potrivită
(spun unii că înaltă tot de trei coţi) cu pielea ca
grîul, cu părul bălai şi ochii deschişi la culoare şi
frumoşi, cu sprîncene prelungi, nas potrivit, mîna
prelungă, iar degete aşijderea; purtările le avea
alese şi vioaie, veşmintele îi plăceau să fie de-o
singură culoare, aşa cum stă mărturie omoforul ei,
păstrat în sfînta biserică ei închinată.
16. Cum să înfăţişezi mîna care binecuvîntează.
Cînd faci o mînă care binecuvîntează, nu împreuna
cele trei degete, ci numai degetul mare şi inelarul;
degetul de-al treilea, cel numit arătător, şi cel din
mijloc fac împreună numele IE(IC): căci arătătorul
arată semnul I, iar degetul de alături, încovoiat,
arată semnul E ; degetul cel mare şi inelarul, ce
se împreună pieziş, şi degetul cel mic, fac laolaltă
numele XE ; căci aşezarea piezişă a degetului mic,
pe lîngă inelar, face slova X , iar degetul mic în­
suşi; fiind el încovoiat, arată prin aceasta slova E '
aşadar prin mijlocirea degetelor se alcătuieşte nu­
mele XE(XC); aceasta este pricina pentru care sfînta
pronie cerească, ziditoare a tuturor lucrurilor, a fă­
cut degetele mîinii omeneşti aşa şi nu într-alt fel,
şi n-au fost ele nici mai multe, nici mai puţine, ci
îndestule ca să alcătuiască numele acesta.
 17. Scrisuri pentru Sfînta Treime. — „Tatăl
veşnic. Cel vechi de zile. Fiul cel deopotrivă veş­
nic. Cuvîntul lui Dumnezeu. Duhul sfînt, carele
de la tatăl purcede. Sfînta ţreime, unul Dumnezeu
al tuturor lucrurilor". Pe cruce, unde sînt nimbii
tatălui, fiului şi duhului sfînt, scrie slovele acestea:
„‘(Y'Q N “ (Cel ce sînt), căci astfel a grăit Dum­
nezeu lui Moise aflat în rugăciune, cînd i s-a ară­
tat în tufişul arzător: „Eu sînt cel ce sînt" (Ieşi­
rea 3, 14). Şi scrie slovele astfel: Pe O pune-1 pe
braţul drept al crucii, pe O sus, iar pe N la
stînga.
18.. Scrisuri pentru Sfînta Treime, atunci cînd pe
Tatăl şi pe Fiul îi faci cu filactere. — Pe sulul
Tatălui: „Din sinea mea te-am făcut, înainte de
Satana. Şezi de-a dreapta mea, pînă ce voi pune
pe vrăjmaşii tăi aşternut picioarelor tale" (Psalmul
109, 1, 3). în evanghelia Fiului: „Tată sfînt, eu
te-am preaslăvit pe tine pe pămînt şi arătat-am
numele tău oamenilor" (Ioan, 17, 4, 6) ori încă:
„Eu şi tatăl meu una sîntem: eu sînt întru tatăl
şi tatăl este întru mine" (Ioan 10, 30; 14, 10).
19. Numele adăugate, ce sînt scrise pe icoanele
lui Hristos. — ISXS(ICXC). Pantocratorul. Dătătorul
de viaţă. Mîntuitorul lumii. Milostivul. îngerul
Marelui sfat. Binefăcătorul. Emanuil. Cînd îl înfă­
ţişezi într-a doua venire ori la judecata de apoi:
„Dreptul judecător". Cînd îl înfăţişezi în chip de
preot: „împăratul împăraţilor, mare arhiereu".
Cînd îl înfăţişezi răstignit: „împănatul slavei".
Cînd poartă în spinare crucea: „Mielul Domnului,
ce mîntuie păcatele lumii". Sfînta năframă. Sfîntul
potir.
20. Numele adăugate, care se scriu pe icoanele
Maicii Domnului. — M PH 0Y. Milostiva. Hodi-
ghitria. Fecioara din Gorgopiko. Stăpîna îngerilor,
împărăteasa lumii. Preacurata, Stăpîna. Fiinţa cea
mai înaltă a cerurilor. Cea miai mare decît cerurile.
Izvor de viaţă. Mult iubitoarea. Cea care hrăneşte
cu laptele ei paza preaminunată. Mîntuirea păcă­
toşilor. Mîngîierea celor necăjiţi. Bucuria tuturor.
21. Scrisuri pe evanghelia lui Flristos potrivite
259 locului. — Pentru Pantocrator: „Eu sînt lumina
 lumii; cel ce îmi urmează mie nu va umbla în
întuneric, ci va avea. .. (lumina vieţii) (Ioan, 8,
12). Pentru Mîntuitorul lumii: „învăţaţi-vă de la
mine că sînt blînd şi- smerit cu inima şi veţi găsi
odihnă" (Matei 11, 29). Pentru Dătătorul de viaţă:
„Eu sînt pîinea cea vie, oare s-a pogorît din cer.
Cine mănîncă din pîinea aceasta, viu va fi" (Ioan
6, 51). Pentru îngerul Marelui sfat: „De la Dum­
nezeu am ieşit şi am venit. Pentru că n-am venit
de la mine însumi, ci el m-a trimis" (Ioan 8, 42).
Pentru Emanuil: „Duhul Domnului este peste mine,
pentru care m-a uns să binevestesc săracilor" (Luca
4, 18). Cînd îl înfăţişezi în chip de arhiereu: „Eu
sînt păstorul cel bun. Păstorul cel bun îşi pune
viaţa pentru oile sale" (Ioan 10, 11), Cînd îl înfă­
ţişezi în adunarea celor fără de trup: „Am văzut
pe Satana oa un fulger căzînd din cer" (Luca 10,
18). Cînd îl înfăţişezi printre proroci: „Cine pri­
meşte prooroc în numele meu" (Matei 10, 41). Cînd
îl înfăţişezi printre apostoli: „Iată, v-am dat pu-
„tere să călcaţi peste şerpi" (Luca 10, 19). Cînd îl
înfăţişezi printre ierarhi: „Voi sînteţi lumina
lumii; nu poate cetatea. . . " şi ce urmează (Matei
5, 14). Cînd îl înfăţişezi printre mucenici: „Cînd
cineva mărturisi-va pentru mine înaintea oameni­
lor, mărturisi-voi şi eu pentru e l.. . “ (Matei 10, 32).
Cînd îl înfăţişezi printre sfinţi: „Veniţi la mine
toţi cei osteniţi şi împovăraţi şi eu vă voi odihni
pe voi" (Matei 11, 28). Cînd îl înfăţişezi printre
sărmani: „Tămăduiţi pe cei neputincioşi, curăţaţi
pe cei leproşi" (Matei 10, 8). Cînd îl înfăţişezi în
pragul unei uşi: „Eu sînt uşa: de va intra cineva
prin mine, se va mîntui". (Ioan 10, 9). Cînd îl
înfăţişezi într-un cimitir: „Cel ce crede în mine,
chiar de va muri, va trăi". (Ioan, 11, 25).
22. Scrisuri pentru sulurile purtate de îngeri în
înfăţişarea naşterii Domnului, numită „Trandafi­
rul“. Pe sulul lui Mihail: „Slavă vouă, zori de lu­
mină..." Pe sulul lui Gavril: „O, tu ce făcut-ai spi­
cul dumnezeiesc să rodească". Pe sulul pe care îm­
preună îl ţin: „Trandafir veşnic, slavă ţie, tu, sin­
gur vlăstar. 260
 23. Pe sulurile ce le ţin Maica Domnului şi Bote­
zătorul, cînd îi înfăţişezi lîngă Treime.
Pe sulul ce-l ţine Fecioara:
O, Fiu veşnic şi Cuvînt al viului Dumnezeu,
O, mîntuitorule, născut din Tatăl, fără de sămînţă,
tu care eşti împreună cu el, întrupat în mine,
în vremea împlinită, fără de sămînţă, prin semnul
voii sale,
nu mai judeca păcatele,
ci împlineşte rugile maicii tale.
Pe sulul Botezătorului:
Şi eu aşijderea grăiesc, o, Stăpîne, ca maica ta,
ca glasul mîngîietor ce te-a vestit, o, Cuvînt al
Domnului.
Cei pe care cîştigatu-i-ai cu binecuvîntatul tău
sînge,
răstignit pe cruce şi cu nedreptate jertfit,
cu aceştia iarăşi împacă-te din mare mila ta,
o, Cuvînt milostiv, de ei îndură-te.
Şi iarăşi, numai pe sulul Botezătorului:
„Pocăiţi-vă că ş-a ‘apropiat împărăţia cerurilor"
(Matei 3, 2).
Pe evangheliile ce le ţin ierarhii:
„Zis-a Domnul: Cel ce nu intră pe uşă" (Ioan 10, 1).
„Zis-a Domnul: Aşa să lumineze lumina voastră"
(Matei 5, 16).
24. Scrisuri pentru praznicele înfăţişate în bise­
rică. — Vestirea Maicii Domnului. Naşterea lui
Hristos. întîmpinarea Domnului. Botezul. Schim­
barea la faţă. învierea lui Lazăr. Duminica Florii­
lor. Răstignirea lui Hristos. Punerea în mormînt.
Plîngerea. învierea lui Hristos. încercarea lui Toma.
înălţarea. Pogorîrea Sfîntului Duh. Adormirea
Maicii Domnului.
îngrijeşte-te totdeauna să aşezi răstignirea în
mijloc şi deasupra celorlalte praznice din biserică;
dacă biserica e mare şi vrei să zugrăveşti şi alte
praznice, caută între minunile lui Hristos, între
patimile lui Hristos şi între cele întîmplate după
învierea Domnului, şi vei găsi ceea ce cauţi.
25. Alte scrisuri pentru praznicele Maicii Dom­
nului şi ale sfinţilor. Zămislirea Maicii Domnului.
Naşterea Maicii Domnului şi Intrarea în biserică
a Măriei Fecioara. Cele nouă cete îngereşti. Adu­
narea celor fără de timp. Adunarea celor doispre­
zece apostoli. Toţi sfinţii.
Stihuri pentru înfăţişarea lui Mihail, la uşile
bisericii
Voi muritorilor ce priviţi sabia întinsă,
cei ce netrebnici sînteţi şi leneşi,
şi nu aveţi grabă să vă pocăiţi,
nu vă apropiaţi de uşa cea sfîntă.
Căci eu apărător fost-am făcut al raiului dintîi
şi-apoi paznic al acestuia nou.
Pentru apostolul Petru (stihuri)
Eu cel ce port cheile lăcaşului tău, Cuvînt al
Domnului,
cu încredere deschid tuturor celor ce se roagă.
Pentru îmbrăţişarea lui Petru şi Pavel
întîmpinînd cu dorinţă Petru cinstitul chip al
celui deopotrivă cu el apostol al Domnului,
spre el.
Iar Pavel, vlzîndu-i bucuria,
cu mîinile întinse primeşte pe prietenul său.
Pentru sfinţii TeodorP
încinşi amîndoi cu sfîntă cunună întru slava lui
Dumnezeu,
aduceţi daruri credincioşilor ce se veselesc.
Pentru sf. Antonie
O, Antonie preaînţeleptule, slavă a celor
neînsoţiţi,
aibi-mă în pază şi airuncă de la mine săgeţile
diavoleşti. ( . . . )

1 S fin ţii T e o d o r T ir o n şi T e o d o r S tr a tila t. 262

 GLOSAR 1

Alaun: sulfat dublu de aluminiu şi potasiu (sau

sodiu); denumire populară: piatră acră. Are rol esen­
ţial în procesul de fabricare a vopselelor (coloranţi­
lor) şi a lacurilor* în pictură.

Ambol: amestec de materiale diferite şi pigmenţi

(avînd la bază bolul*); este o pastă colorată, plastică,
omogenă, unguentă, aplicată pe grund în porţiunile
destinate auririi, asigurînd priza foiţei de metal (are
rol de mordant*). Ambolul dă o vibraţie coloristică
suprafeţei acoperite cu foiţe de aur cu tonalitate ver­
zuie rece prin care răzbate uneori, din loc în loc,
tonalitatea roşie caldă a ambolului. Se mai numea
şi poliment.

Azurit (în text denumit „lazur“*. Carbonat natural

bazic de cupru, mineral albastru închis din care se
obţinea pigmentul cu acelaşi nume. Atît strălucirea
şi intensitatea pigmentului, cit şi alegerea liantului
organic potrivit (ulei sau emulsie), determinau mo­
dul de prelucrare a mineralului, gradul de măcinare,
procedeul de spălare şi sortare a particulelor de
mărimi diferite. Măcinat foarte fin, azuritul devine
pal, albastru verzui. Deci, pentru a păstra tonul
foarte apreciat de albastru intens era necesar în
primul rînd ca particulele să rămînă cu granulaţie
destul de mare şi să fie amestecate cu liant de ulei
în stare să le înglobeze şi să le fixeze, şi, în al
doilea rînd, ca pigmentul cu ulei să fie apli­
cat în cîteva straturi pentru a obţine saturaţia voită.
Alegerea unui liant de natură organică este deter-

1 Glosarul cuprinde termenii tehnici din text ur-

263 maţi de un asterisc.
minată de faptul că azuritul îşi schimbă culoarea în
contact direct cu un mediu alcalin cum este varul*.
In text, Dionisie face cîteva afirmaţii din care de­
ducem că termenul de „lazur“ este uneori sinonim
cu cel de azurit, şi anume:
— Spune că „lazurul" mucegăieşte pe zid (paragr.
65) referindu-se probabil la cleiul de „tărîţe“ (pa­
ragr. 68) sau la orice clei, afectat nu numai de umi­
ditatea peretelui ci şi de cea a mediului ambiant;
— Recomandă folosirea „lazurului“ numai pe un pe­
rete uscat (paragr. 68), ştiind că o tencuială* (de
var mai ales) umedă în permanenţă denaturează cu­
loarea albastră, făcînd-o să devină verde (azuritul
transformîndu-se în malachit*).
Bezir: termen arhaizant pentru ulei (indiferent de
natura acestuia). Uleiurile vegetale grase — extrase
din seminţe de in, cînepă, floarea soarelui, mac, din
nuci — sînt uleiuri sicative; din lichide şi fluide
devin groase şi vîscoase. Ele se întăresc prin polime-
rizare, îşi micşorează volumul, modificîndu-şi în timp
aspectul şi culoarea. In tehnicile de pictură uleiurile
au fost folosite atât crude sau nefierte, cit şi fierte sau
coapte (la soare, sub influenţa razelor ultraviolete,
absorbind oxigenul din aer). Procesul de uscare era
grăbit şi îmbunătăţit prin adăugarea de sicativi cum
sînt şi unii pigmenţi de plumb: ceruza* şi plumbul
roşu*. In text, sub denumirea unică de bezir, întîl-
nim uleiul în următoarele variante:
a) uleiul nefiert saponificat este întrebuinţat ca
adaos la ultimele pelicule de preparaţie pentru a
asigura — prin continuitatea mediului de legătură —
priza picturii executate în ulei sau emulsie;
b) uleiul nefiert ca liant pentru pigmentul de ce-
ruză formînd ceruzuiala*;
c) uleiul fiert sau diluat cu ulei crud, în amestec
cu răşini, uneori cu pigmenţi, folosit la prepararea
verniurilor*.
Bol: bolus, argilă fină, grasă; roşu de pămînt, bo­
gat în oxizi de fier; ocru roşu-cald cunoscut sub
denumirea de „bol de Armenia", întrebuinţat ca
diluant solid la prepararea ambolului* şi ca pigment.
In limba românească era denumit şi chilirmeneu, voi,
bol armenesc. Vezi: ocru*.
Carnea trupului sau carnea: Carnaţia, amestecul de
pigmenţi şi tehnica de realizare picturală a carna­
ţiei indicate pentru chipurile şi trupurile diferitelor
categorii de personaje la pictura în tempera, este
un strat aplicat fie pe proplasm*, fie pe glycasm*.
Ceruza (sau albul de plumb) este carbonatul bazic
de plumb, cunoscut şi folosit din antichitate ca pig-
 ment de bază al tuturor tehnicilor de pictură cu
, excepţia frescei sau a picturii murale în medii de
var*.
Din text se pare că autorul se referă la doi pig­
menţi deosebiţi din punct de vedere chimic şi s-ar
părea şi ca denumire, deoarece, pe de-o parte, din
reţeta dată de Dionisie: „Cum pregăteşte plakunti,
adică ceruzâ“ (punctul 44) rezultă că în acel vas „astu­
pat bine“ nu putea să se formeze decît acetat de
plumb (poate mai mult sau mai puţin hidratat), bio­
xidul de carbon şi umezeala neavînd cum să pă­
trundă pentru a descompune acetatul în carbonat
şi hidroxid de plumb. Pe de altă parte apare şi
termenul de „ceruză veneţiană sau din cea bună
frîncească, căreia i-am închinat mai multe cărţi din
această scriere a mea“ (punctul 18) referindu-se pro­
babil la albul de plumb — carbonatul bazic. Oricum
însă, cei doi pigmenţi aveau aceleaşi caracteristici:
densitate şi opacitate (deci putere mare de acope­
rire chiar într-o tentă subţire), culoare albă strălu­
citoare, incompatibilitate cu verdele de aramă* şi auri-
pigmentul în amestecuri.

Ceruza pentru zid: Din textul Erminiei deducem că

denumirea este comună pentru:
a) o tencuială de var* (cu un grad mare de car-
bonatare pe care urma să se execute o pictură mu­
rală cu liant de var sau emulsie;
b) varul însuşi, component, ingredient al acestei
tencuieli;
c) pigmentul alb de var (aproape inactiv, stabil)
folosit singur sau în amestec cu alţi pigmenţi cu care
era compatibil.
Deci termenul de ceruză* ca atare este impropriu
folosit, fiindcă spre deosebire de „ceruza de icoane*1,
care este albul de plumb, ceruza pentru zid este albul
de var. Se mai numea şi suliman sau psimith al pe­
retelui.

CeruzuialS: amestec de ulei* şi ceruză*, formînd o

peliculă subţire acoperitoare, albă strălucitoare, rezis­
tentă în timp. Se aplică peste unele straturi ale pictu­
rii pentru a marca reliefurile pronunţate, luminile, ac­
centele. Se mai numea şi suliman sau psimith.

Chlnovar: Cinabru, sulfură naturală roşie de mercur.

Pigment folosit frecvent în pictura în tempera şi
ulei, datorită strălucirii, intensităţii şi varietăţii sale
de nuanţe, de lâ stacojiu pînă la violaceu. Denumiri
vechi: miniu*, kinabari; se mai numeşte şi vermillon.
265 Cinghiar: vezi verdele de aramă*.
 Cîrmîz, colorant roşu natural, fie de origine vegetală
extras din fructele cîrmîzului, o plantă erbacee Phyto-
lacea decontra, fie de origine animală extras din in­
secta eoccus cacti din ordinul coccide, denumită co-
şenilă sau cîrmîz.
Dichisuri: motive ornamentale imprimate ori inci-
zate în grundul umed sau uscat, dispuse pe nimbi
(aureole) pe fondul icoanelor sau pe rame, pe frize
de lemn în prealabil sculptat (la tîmple), în general
pe suprafeţele destinate a fi acoperite cu foiţă de
aur sau argint. Efectul obţinut se datorează densi­
tăţii ornamentului şi reflecţiei diferite a luminii faţă
de fondul neted.
Ghipsul (sau gips) este sulfatul natural hidratat de
calciu. Intr-o primă etapă de încălzire (ardere)
pierde o parte din apa de cristalizare devenind un
hemihidrat m etastabil al sulfatului de calciu care
este ipsosul; ars de temperatură mai ridicată, elimină
total apa de cristalizare devenind sulfat de calciu
anhidru.
Ghipsul este utilizat la prepararea grundurilor (cu
precădere pe suport de lemn) sub toate cele trei for­
me ale sale (în mod obişnuit denumite cu acelaşi
termen de ghips), grunduri diferite ca proprietăţi, as­
pect şi rezultate după cum cerea tehnica de pictură.
Astfel, ghipsul măcinat putea fi folosit:
a) brut, în stare nativă, amestecat cu clei;
b) sub formă de ipsos căruia adăugîndu-i-se o
mică cantitate de apă se combină cu aceasta recris-
talizînd (,,legîndu-se“) într-o masă compactă repede
întărită, cunoscută şi sub denumirea de „ghips turnat”.
Dacă în loc de apă i se adaugă clei, ipsosul recrista-
lizează mai lent, grundul astfel obţinut (cunoscut sub
numele de gesso grosso=ghips gros) este folosit pen­
tru acoperirea şi nivelarea asperităţilor suportului,
este durabil, se poate şlefui. Dacă ipsosului i se
adaugă după ardere o cantitate mare de apă, aşa
încît particulele să nu se mai poată constitui într-o
masă solidă, el devine gesso sotile sau ghips sub­
ţire care, după uscare şi o nouă măcinare, amestecat
fiind cu clei, constituie unul dintre cele mai omogene,
netede şi fine grunduri (cunoscut sub acelaşi nume),
uneori fiind aplicat peste cîteva straturi de ghips
gros.
c) sulfatul de calciu anhidru se combină ca şi
ipsosul cu apă dînd ghips, însă nu are ca acesta pro­
prietatea de a se lega într-o masă cu cristale intim
întreţesute; era şi el utilizat la prepararea grundu­
rilor, în amestec cu cleiul.
Din textul lui Dionisie nu se poate stabili precis
gradul de ardere al ghipsului; oricum, este vorba de 266
 ipsos şi poate de grunduirea cu ghips subţire. (S-ar
putea ca prin a doua ardere în cuptor să fi urmărit
obţinerea sulfatului anhidru).
Ghips denumire folosită în Erminie ca termen co­
mun pentru orice fel de preparaţie, strat suport al
stratului pictural, cum este de exemplu grundul cu
cretă (carbonat de calciu).
Ghipsuire — operaţia de grunduire a suprafeţelor
care urmau a se picta.
Glycasm (sau „îndulcire"). Pentru a obţine profun­
zimea, reliefarea volumelor carnaţiei, pictura în tem­
pera se făcea prin suprapunerea amestecurilor de
pigmenţi de la tonuri reci, verzui (ocru şi brun) pînă
la cele calde (ocru şi roşu) şi pînă la accentele pu­
ternice cu roşu cinabru şi alb de ceruzâ. Glycasmul
reprezintă prin compoziţia sa cromatică („două părţi
de culoare pentru carne* şi o parte de proplasm*“)
stratul intermediar de trecere, de „îndulcire" de la
proplasm la tentele calde şi deschise ale carnaţiei.
Glycasmul, fie că se juxtapune acestor straturi, fie
că se suprapune proplasmului, fiind acoperit de cu­
loarea cărnii sau de ceruzuială*.
Gogoaşă de risticţ excrescenţă produsă de către
insecte pe frunzele stejarului, bogată în acizi tanic
şi galic, de aceea folosită şi la prepararea cernelii,
de obicei în amestec cu o sare de fier (calaicanul).
Vezi: Kalakanthi*.
Gumă: secreţie cleioasă, gelatinoasă sau vîscoasă,
amorfă (din clasa polizaharidelor) produsă în ţesutu­
rile unor plante sub acţiunea luminii, a aerului sau
a bacteriilor. Solubilă în apă (spre deosebire de ră­
şină) este folosită ca adeziv şi ca apret. Guma con­
stituie un agent de amestec, de temperare, cu mult
mai puternic decît oricare clei animal; adăugată al­
buşului, dezvoltă transparenţa şi saturaţia pigmenţilor
amestecaţi cu ea într-un mod mai complex, strălu­
cirea fiind un efect de vîscozitate. Liantului, avînd la
bază o gumă, i se adaugă miere sau zahăr pentru
a-1 împiedica să devină fragil după uscare, menţinîn-
du-se astfel flexibil. A nu se confunda cu gumele-
răşini, de asemenea sucuri vegetale (ex. sandarac*,
mastic*) avînd proprietăţile ambelor substanţe şi aces
tea folosite adesea în tehnicile de pictură.
Indigo („Xinti", hinti, indih), colorant albastru
violaceu închis, extras din diferite plante aparţinînd
genului Indigofera, originare din India, sau dintr-o
plantă erbacee din familia cruciferelor Istatis tinc-
267 toria, de origine europeană. Denumirea românească
populară de drobuşor credem că vine de la drob,
după modul de extragere a colorantului din bulgării
uscaţi făcuţi din frunzele acestei plante, măcinate
în pulbere, umezite şi lăsate să fermenteze în apă cu
tărîţe. La vopsirea ţesăturilor se aduna la suprafaţa
băii o spumă sau „floare" (flos indici) de culoare în­
chisă purpurie, care era apoi culeasă, uscată şi folo­
sită la obţinerea pigmenţilor albastru indigo. Vezi
Lazur.
Kalakanthi (sau calacan) este calaicanul, denumire
populară a sulfatului de fier bivalent, substanţă cris­
talină verde, solubilă în apă, folosită la vopsitul ţe­
săturilor şi la obţinerea cernelii.
Lacul: (în text denumit lustru*) este un pigment
organic, compusul unui colorant vegetal sau animal
cu alumina (oxidul de aluminiu). Producerea unui lac
depinde de puterea unor reactivi alcalini (de exemplu
leşia, soluţia de carbonat de potasiu) de a determina
precipitarea aluminei din soluţiile de alaun*. Dacă se
adaugă colorantul în soluţia de alaun şi potasă cînd
are loc precipitarea aluminei, aceasta aduce sau ia
culoarea cu sine (ca un burete sau ca o gelatină) şi
o depune; după scurgerea lichidului rămîne pasta
pigmentului propriu-zis, care se usucă, se macină şi
se amestecă cu liantul cu care se execută pictura.
Pigmentul de lac are o culoare mai caldă decît a
colorantului dacă există mai mult alaun în soluţie,
şi mai rece decît a acestuia dacă concentraţia în le­
şie este mai mare. Datorită intesităţii tonului şi trans­
parenţei sale, lacul a fost folosit în aproape toate
tehnicile de pictură.
Lampezi (sau lambez): denumire dată de Dionisie,
probabil miniului de plumb. Vezi: Plumb roşu*.
Lazur: In Erminia sa, Dionisie numeşte cu ace­
laşi termen diferiţi pigmenţi şi anume:
a) pigmentul organic (compusul colorantului tzima-
rismata* cu alumina) — v. paragr. 45.
b) azuritul* — v. paragr. 65, 66, 68.
c) un pigment alb — v. paragr. 46. Din var cu
oţet tare rezultă acetatul de calciu care, prin carbo-
natare în timp, se transformă în carbonat de calciu.
d) lapislazuli („lazurul din Persia")* — v. paragr.
49. Denumirea de „lazur" este comună nu numai
fiecărui pigment în parte, ci şi amestecurilor aces­
tora cu alţi pigmenţi albi (ceruza*, ceruza pentru zid*).
In cele mai muite cazuri lazurul lui Dionisie nu
este albastru propriu-zis, aşa cum îl indică numele,
ci este de fapt un pigment independent sau un ames­
tec de pigment de tonalitate foarte deschisă, neutră sau
rece (cenuşie, albastră, verzuie); într-un context de 268
 culori calde un alb argintiu neutru pare albastru da­
torită efectului optic şi de contrast ce se creează.
Lazur din Persia: pigmentul albastru lapislazuli
(aluminosilicat şi sulfât natural de sodiu), la care pro­
babil se referă Dionisie, deoarece în evul mediu era
importat din Persia unde era denumit „lajoard" (al­
bastru) şi era cunoscut în Europa şi ca azur ultra-
marin spre deosebire de azurul citramarin care este
azuritul, un carbonat natural bazic de cupru.
Linocopie — zeamă de usturoi*, folosită datorită
proprietăţilor sale adezive ca un clei sau ca mordant*
pe suprafeţele pictate cu liant uleios (neabsorbante).
Fiind higroscopică, îşi măreşte volumul; se folosea
pentru pictură murală la interior sau pe picturi cu
suport de lemn.
Loter (sau lotur, lotir), probabil un colorant ve­
getal care se adaugă pentru a potenţa sau a schimba
uşor nuanţa cîrmîzului la prepararea lacului* din
cîrmîz*.
Lustru: vezi Lac*.
Lustruire: operaţiune de frecare cu vîrfuri dure,
rotunjite (dinte de lup, os) a suprafeţelor acoperite cu
foiţe de aur aderente la grund datorită ambolului* şi
rachiului (alcool 50°—60°) pentru a asigura o priză
continuă şi a scoate în evidenţă textura grundului şi
motivele decorative.
Malachit: carbonat natural bazic de cupru. Vezi
Plaka verde*, Azurit*.
Mas tic: răşină galben-verzuie secretată de arborele
asiatic „pistacia lentiscus", folosită la prepararea ver-
niurilor de calitate.
Murdent adică mordant: 1) Substanţă, compoziţie
chimică folosită ca fixativ (sau mijlocitor) al coloran­
ţilor la vopsire, datorită afinităţii sale atît pentru fi­
bra textilă cît şi pentru colorant.
2) Strat de verni fixativ al foiţei de aur pe suprafe­
ţele diverselor materiale (metale, sidef ş.a.m.d.) care ur­
mează a fi poleite; exemplu de mordant pentru aur:
ambolul*.
Ocru: pigment de pămînt galben de diferite nu­
anţe; varietate a argilelor bogate în hidroxizi şi oxizi
de fier (limonit şi hematit) şi de mangan, uneori con-
ţinînd şi săruri colorate. Era folosit, după o pre­
lucrare prealabilă, ca pigment cu tonalităţi variate de
269 galben, roşu, brun, avînd proprietăţi diferite în func-
ţie de compoziţia lui chimică, de gradul de măcinare
şi de liantul picturii. Ocrurile ca şi toate celelalte pă-
mînturi colorate au fost întrebuinţate în toate tehni­
cile de pictură, la inţerior şi exterior, fiind pigmenţi
rezistenţi la acţiunea luminii* a hidrogenului sulfurat,
a acizilor şi bazelor. Conţinutul, de fier măreşte sica-
tivitatea uleiurilor cu care sînt amestecate. Vezi: Bol*,
Umbra*.
Pegula: este răşina de brad cu proprietăţi schim­
bate după topire, devenită sfărîmicioasă, casantă, de
culoare brun-închis; folosită ca atare, sau în amestec
cu alte răşini ori cu uleiuri, la pregătirea verniurilor.
Plaka verde: pigment verde folosit în pictura mu­
rală; probabil pămînt verde (o argilă cu silicaţi de
fier) ori, după denumirea dată, Dionisie se referă poate
mai degrabă la malachit* (carbonat natural bazic de
cupru) deoarece acest minereu cristalizat, care se poate
tăia şi lustrui, are aspect de placă. Se mai numea şi
placudă, lespede, prasin. ,
Plumb roşu (sau „lampezi1**): tetraoxidul de plumb
obţinut prin calcinarea treptată a ceruzei*; pigment
roşu cald. Nu era deloc folosit în tehnica picturii
murale, foarte rar întrebuinţat în pictura de ulei sau
tempera, deoarece se înnegreşte în prezenţa hidrogenu­
lui sulfurat; nu rezistă la acizi, la lumină, este incom­
patibil cu cinabrul şi pigmenţii organici. Sub denumi­
rea actuală de miniu era cunoscut cinabrul: sulfura
roşie de mercur. Vezi Chinovar*.
Proplasma (sau proplasm): Termen arhaizant fo­
losit şi în prezent (grecism: proplase=înseamnă îna­
inte), prin care se înţelege fondul general sau local
al picturii, culoarea ori amestecul de tonuri formind
primul strat aplicat direct pe grundul alb. Acestui fond
i se adăugau (prin suprapunere şi juxtapunere) um­
brele, luminile, modeleul de închis-deschis sau rece-
cald, carnaţia*, liniile desenului de finisaj, accentele.
Exemplu: proplasmul din alb, ocru, verde care dă o
tentă rece, constituie fondul pentru al doilea strat de
culori cu tentă caldă: alb, ocru, roşu.
Răzuire: operaţie finală de netezire a grundului
(ghipsului*), de şlefuire şi lustruire, procedeu mecanic
aplicat grundului uscat sau ud (cu ajutorul unor unelte
speciale: perii, spatule de metal sau de os), pentru a
obţine o suprafaţă omogenă‘ capabilă să asigure ade­
renţa straturilor următoare: ambol*, pictură, otc.
Sandrac, sandarac: răşină provenită dintr-o specie
de tuia, conifer african, folosită la prepararea ver­
niurilor galbene. 270
 Sanguină: un pigment roşu brun; hematit, mine­
ral care conţine oxid feric natural, din el se obţine
sanguina.
Santal: lemn de santal (specia santalacee) frec­
vent în Asia şi Africa, folosit în ebenisterie. In text
apare „Zahăr de santal11, probabil o răşină sau o gu­
mă, esenţă extrasă din acest lemn. Se folosea şl
termenul de santaloz.
Sarisampri, ‘„adică de aloe“: răşină extrasă din
planta liliacee cu acelaşi nume.
Şofran sau croc: substanţă naturală colorantă de
un galben intens, obţinută din florile şi stigmatele us­
cate ale plantei Crocus-sativus, folosită fără altă pre­
gătire decît solubilizarea ei în mediul liant al picturii.
Tencuiala, compoziţie avînd la bază varul* stins,
aplicată în unul sau mai multe straturi (conţinînd,
după natura suportului şi din necesităţi de ordin teh­
nic: nisip, cărămidă pisată, paie, etc.) cu care se aco­
peră zidăria peretelui astfel pregătit pentru a fi pic­
tat. Termeni mai vechi pentru a tencui: a sovatisi,
a murui.
Tencuiala cu paieT sau cu cîlţi (,,opsis“). Paiele to­
cate sau cîlţii măresc elasticitatea acestui ultim strat
suport al picturii murale, şi asigură pierderea lentă
şi treptată a apei care antrenează formarea la supra­
faţă a unei pelicule omogene rezultate din carbona-
tarea varului*, peliculă depusă peste pigmenţii cu lianţi
de apă sau apă de var (soluţie apoasă a hidroxidu-
lui de calciu), la fresca pură făcînd astfel parte din
stratul pictural.
Tipare, sau modele, pauze, copii, izvoade, calcuri,
decalcuri — sînt rezultatele acţiunii de copiere (de
scoatere) exactă, sau la scară, a unei imagini luate
drept model, pentru a executa o alta mai mult sau
mai puţin fjdelă. In text, tiparul se referă atît la co­
pierea conturului general, a desenului, a tentelor de
culoare, a valoraţiei, cit şi la marcarea unor repere
considerate importante.
Tzimarismata: denumirea dată în text materiei
din care se extrage colorantul prin a cărui precipitare
cu ajutorul aluminei se obţine pigmentul numit de
Dionisie „lazur“* (v. paragr. 45). Deoarece pigmentul
rezultat este „roşu sau albastru închis11 colorantul fo­
losit pare să fie indigoul* (indigen ori importat), extras
prin fierberea „tzimarismatei11 în leşie. Deci tzimaris­
mata ar putea fi: a) pulberea vegetală, b) spuma de
indigo (provenită din băile de vopsire) sau c) bucăţile
271 de pînză vopsite deja, constituind o sursă indirectă de
extragere a colorantului (procedeu cunoscut şi practicat
intens în decursul timpului).
Tzougan, nu ştim precis ce material este denumit
astfel în Erminie; poate fi ori un colorant ca şi lote-
rul sau, mai curînd, poate o substanţă alcalină pen­
tru precipitarea aluminei odată cu coloranţii. Vezi:
LiOter*.
Umbra: pămînt de umbră*, pigment brun deschis-
verzui (umbra naturală) sau brun închis maroniu
(umbra arsă). Termenul de umbră are două accep­
ţiuni: cel de pămînt de Umbria (Italia) şi cel de pig­
ment pentru culoarea umbrelor, adică a porţiunilor
umbrite, întunecate ale picturii. Vezi: Ocru*.
Var gras („alifios") adică var stins sau hidroxid de
calciu. Se obţine prin calcinarea sau arderea pietrei
de var (carbonatul de calciu) rezultînd varul nestins
(oxidul de calciu) prin hidratarea căruia se obţine
varul stins. Varul gras are, datorită caracterului său
coloid, proprietatea de a forma împreună cu nisi­
pul o masă consistentă şi aderentă denumită mortar
sau tencuială*. Aceasta se întăreşte prin pierderea
excesului de apă şi prin combinarea cu bioxidul de
carbon din atmosferă, transformîndu-se din nou în
carbonat de calciu, cristalele astfel formate asigură
priza cu suportul, coeziunea internă şi formarea unei
pelicule la suprafaţă.
Verdele de aramă: acetat de cupru, sare colorată
folosită ca pigment în pictură, cunoscut sub numele
de verde de cocleală, verderame, verdigris, vardalam,
cinghiar*.
Vernichiu (=verni): peliculă, strat subţire cu care
se acoperă unele suprafeţe, cu scopul de a le proteja
de acţiunea mediului ambiant sau de a le da strălu­
cire, unitate, profunzime. Este o substanţă ori un
amestec de răşini, uleiuri, coloranţi, într-un solvent.
Dozajul materialelor componente, caracteristicile fie­
căruia — considerate în strînsă legătură cu suprafeţele
pe care se aplică un verni —determină rolul şi as­
pectul acestuia.
Zeamă de usturoi: vezi linocopie*.
 INDICE SELECTIV

A 182, 181, 185, 240, 218,

250, 251, 256, 260, 262
Aaron, proroc, 99, 100,101, Apostoli, cei şaptezeci,
117, 154, 157, 180, 161, 175, i8 6 —188.
250, 251 228, 230, 235, 240
Abel, 94, 113, 147, 249 Arborele lui lesei, v. le­
Abgar, 53 sei.
Acatistul Maicii Domnului Arhangheli, v. Cetele În­
(„Imnul Bunei vestiri") gereşti.
v. Maria, Maica Arie ereticul, 161, 189,
Domnului. 206, 251
Adam, 92, 93, 94, 113, Avacum, proroc, 112, 119,
114, 146, 147, 153, 121, 181
. 157, 163, 185, 253, 257
Aducătoarele de miruri Avram (Avraam), 95, 96,
(miresme), 124, 146, 97, 115, 118, 153, 158.
147, 204 176, 208, 250
Adunarea tuturor duhu­ Athos, muntele, 49, 128,
rilor, 252, 260, 262 169
Agar, 208
Ana, sf., 118, 178, 179 11
Ana, arhiereu, 123, 142, Babei, turnul, 95
143, 144 Babilon, v. Yavilon.
Andrei, apostol, 131, 135, Bătrini, cei douăzeci şl
136, 185, 211, 229 patru, 164, 166, 169,
Antihrist, 171, 173 170, 172
Antonie, sf., 163, 182, Bel (Baal), 111
196-197, 220—222, Bel şa tar, 110, 111
251, 255, 262 Bclzebut, v. Diavol.
Apocalipsa sf. Ioan Teo­ Betleem, 121
logul, 164-174, 255 Botezătorul, v. Ioan Bo­
Apostoli, cei doisprezece, tezătorul
131, 132, 133, 134, 135,
136, 137,138, 139, 140, C
141, 142, 149, 150, 152,
154, 155, 156, 157, 160, Caiafa, 123, 142, 143, 144
273 161, 162, 163, 175, 179, Cain, 93, 94, 249
Cărturari, 130, 131, 132, Dimitrie, sf., 192, 218 —
139, 141, 142, 144, 146, 219, 228, 252
154, 155, 156, 160, Dionisie Areopagitul, 91,
176 179, 189, 227
Cetele îngereşti , 91, 153, Drepţii, 113-118, 159,
155, 157, 158, 162, 203-204
163, 166, 169, 172, Duminica Floriilor, 122,
173, 175, 181, 215,
248, 262 140, 261
Arhangheli, 92, 163, Duhul sfint, v. Sflntul duh
174
Domnii, 92, 163
Hem vi mi, 91, 163,
174, 248, 2;19 Ecaterina, sf., 163, 182,
începătorii, 92, 163 204, 219-220, 229
îngerii diaconi, 92 Egipt, 100, 121
Puteri, 92, 163 Egipteni, 100, 121
Serafimi, 91, 163 Elena, sf., 204, 205, 252
Stăpînii, 92, 163 Elisabeta, sf., 127, 129,
Tronuri, 91, 163, 213, 183, 210
219 Elisei, proroc, 107, 108,
Cetele sfinţilor, 155, 163, 118, 119, 254
184, 252, 260, 262
Emanuil, v. Hristos.
Chivotul sfint, 101, 102, Estcra, 118
104, 105, 169, 176,
181, 251, 254 Eva, 93, 94, 118, 147, 157
Cina cea de taină, 122, Evanghelie (Evanghelii),
112 49, 91, 92, 127, 162,
166, 170, 174, 176,
Constantin, sf. 163, 182, ISO, 186, 204, 215, 242,
203, 206, 215. 216, 252 248, 252, 259, 261.
Conslantinopol, 51, 206,
207, 209 Evanghellşti, 163, 164,
Crctană (tehnică), 79 166, 170, 172, 184,
Cuviosi, 163, 175, 182, 185--186, 248, 250;, 256
196-201 Eufrat, 168, 171
Cuvioase, 205 Evrei, 100, 101, 102, 101,
105, 114, 140, 154, 155,
D 210
Daniel, proroc, 109, 110,
111, 112, 119, 175, F
176, 181, 209, 250, 256 Faraon, 96, 97, 98, 99,
David, 104, 105, 116, 118, 100
121, 122, 123, 124, Farisei, 130, 131, 132,
126, 135, 147, 158, 134, 135, 138, 139,
181, 209, 250 141, 142, 144, 146,
Diaconi, 191 —192, 251 154, 155, 156, 160, 161,
Diavol, 92, 130, 131, 132, 176, 210
133, 135, 137, 147, 151, Fecioara, v. Marin, Maica
152, 153, 155, 156, 157, Domnului.
158, 159, 160, 161, 172,
173, 175, 176, 207, 208, Filip, apostol, 131, 133,
213, 214, 220, 221, 244, 136, 185, 229
245, 254, 255, 257, 259 Filisteni, 103, 104, 105 274
 G Dătătorul de viaţă, 259,
Gavriil, arhanghel, 127, 260
Dreptul judecător, 175,
179, 182, 209, 210, 259
248, 252, 260 Dumnezeu-omul, 256,
Ghedeon, 103, 120, 181, 258
208, 254 F.manuil, 248, 250,
Gheorghe, sf., 163, 182, 251, 255, 260
192, 217—21-8, 241, 251 îngerul Marelui Sfat,
Gomora, 97 250, 256, 260
Greci, v. înţelepţii greci. Mielul Domnului, 130,
Grigorie Teologul, 188, 166, 170, 259
206, 255 Mîntuitorul, 130, 189,
251, 259, 260
II Pantocrator, 248, 256,
259
Heruvimi, v. Cetele în­
gereşti. I
liodighitria, v. Maria, Iacov, patriarh, 97, 99,
Maica Domnului.
102, 115, 117, 118, 121,
Hristos, 51, 53, 92, 108, 123, 154, 180
109, 126, 127-150, Iacov, fiul lui Zevcdeu,
151-161, 162, 163, apostol, 128, 131, 134,
164, 169, 170, 173, 174, 137, 139, 143, 178, 185,
179, 180, 181, 183, 184, 227
189, 213, 215, 219, 221, Iacov (scara lui), 97, 251,
225, 243, 244, 248, 249, 253
251, 252, 253, 254, 257, Iadul, 92, 123, 147, 152,
259 153, 155, 156, 158, 173,
A doua venire a lui 176, 243, 244, 247, 257
Hristos, 174 —175 Ierarhi, sfinţii, 161, 163,
Arătările, 147—150 175, 182, 188-191,
Chipul şi trupul lui 206, 249, 251, 254, 257
Hristos, 53, 68 Ieremia, proroc, 109, 119,
Fapte si minuni, 122, 121, 122, 123, 147, 155,
123, 127-142, 249, 181,
254, 261 Icrihon, 139, 156
Icoana lui Hristos, 151, Ierusalim, 105, 107, 109,
207, 256, 257 119, 122, 124, 140, 155,
Judecata lui Hristos, 156, 171. 251
175 lesei, (Ieseuj, 104, 116, 126
Patimile, 123, 142-147, Arborele lui lesei, 126,
249, 261 254
Pildele, 50, 122, 151 — Iezccliicl, proroc, 92, 119,
161, 254, 256 . 124, 181
Prorociri despre Hris­ lisus, v. Hristos.
tos, 121, 122, 125
Scrieri pentru praz­ Ilie, proroc, 106, 107, 118,
nicele lui Hristos, 119, 137, 168, 254
260, 261 Ioachiin, sf., 118, 178, 179
Stihuri pentru icoa­ Ioan Botezătorul, 129, 130,
nele lui Hristos, 259, 131, 147, 163. 175,.181,
260 209-212, 248, 250,
275 Hristos (nume date lui), 252, 253, 254, 256, 261
loan Gură de Aur, 163, Înţelepţii greci, 125 —126,
182, 188, 251 152.
loan Scărarul, 199, 244
loan Teologul, 131, 133, J
134, 135, 137, 139, 142, Judecata de apoi, 126,
143, 145, 146, 147, 162, 170, 172, 173, 175-177
164, 166, 168, 174, 179,
180, 185, 186, 211, 212,
L
226
Ioasaf, 152, 200 Lazăr, 122, 140, 148, 261
loil, proroc, 119, 124, 175 Liturghia, 162, 249
Iona, proroc, 112, 120, 147 Longhin sutaşul, 145, 147,
Iordan, 102, 107, 108, 130, 227
210, 254, 256 Lot, 96, 97
Iosif din Arimateea, 253 Luca, ap. şi ev., 47, 51, 52,
Iosif ccl frumos, 17, 98, 54, 148, 185, 186, 214
99, 118 Lucifer, 92, 162
Iosif, soţul Măriei, 117, Lumea, 150, 245—246
127, 128, 129, 130, 131,
146, 179, 183 M
Iosua Navi, 101, 102, 117,
208 Macabei, 195—196
Iov, 112, 113, 117, 250 Magi, regii, 128, 129, 183
Irod, 128, 129, 144, 210, Marcu, ap. si ev., 185,
211, 231 186, 235
Irodiada, 210, 211 Maria, Maica Domnului,
Isaac, patriarh, 97, 115, 47, 52, 54, 99, 101,
153, 208 127, 128, 129, 130,
Isaia, proroc, 91, 92, 108, 131, 136, 138, 140,
109, 119, 121, 122, 123, 145, 146, 147, i48, 149,
124, 147, 155, 157, 175, 163, 169, 174, 175,
181, 237, 251 215, 219, 248, 249, 250,
Iuda Iscariotul, 54, 123, 251, 252, 256, 257, 261
142, 143, 144, 162, 175 Acatistul Maicii Dom­
Iudei, 109, 114, 135, 139, nului, 51, 182-185,
140, 141, 144, 145, 154, 252
155, 156, 176, 210, 213, Chipul Maicii Domnu­
228 lui, 50, 151, 207, 257,
Iudita, 113, 118, 177 258
Iustininn ccl Mare, 207 Hodighitria, 50, 208,
248, 259
I Înscrisurile Maicii
Domnului, 259
înaintemergătorul, v. loan Sărbătorile Maicii
Botezătorul, Domnului, 124, 178 —
Î n ă l ţ a r e a c r u c i i, 2 0 5 .
î n c e p ă t o r i i , v . C e te le în g e ­
182, 250, 251, 254.
Scrieri pentru prazni­
r e ş ti,
îngeri, 163, 164, 166, 167, cele Maicii Domnului,
168, 169, 170,' 171, 261, 262.
172, 174, 179, 181, Maria, sora lui Lazăr, 204
222, 243, 244, 250, Maria Magdalena, 146,
252, 254 148, 158, 204
Îngerul Marclu i Sfat , v. Marta, 138, 140, 148, 204,
H ristos. 254 276
 Matei, ap. şi ev., 134, 158,
185, 186, 229
Melhisedcc, 96, 117, 250
Melozi, 201-203, 251,
252, 253
Mihail, arhanghelul, 92,
102, 103, 110, 2 0 8 -
209, 249, 250, 252,
260, 262
Mintuitorul, v. Hristos.
Moartea, 159, 160, 165,
243, 247
Moise, 99, 100, 101, 102,
117, 118, 121, 123,
137, 154, 157, 160, 163,
175, 180, 208, 249, 250,
251, 254, 259
Monahul adevărat, 50,
242-244, 255
Mucenici, 163, 175, 182,
192,-194, 251, 252,
257, 260
Muceniţc, 163, 165, 175,
182, 204-205
Muntele măslinilor, 142,
143
Muscălească (tehnică),* 79
N Rusalii, 124, 246
Nabucodonosor, 109, 110,
111
Natan, proroc, 105, 106,
117, 121
Năframa sflntă, 53, 259
Nestor, 206, 207
Nicolae, sf., 188, 206,
214-215, 255
Ninive, 112
Noe, 94, 95, 114, 153, 250
O Serafimi v. Cetele înge­
Olofern, 113, 118
Osea, proroc, 119, 121,
122, 124
Ori gene, 207
P Simeon, sf., 129, 236
Panselinos, Manuil, pic­
tor, 49, 52, 66, 67
Pantocrator, v. Hristos.
Patimile, v. Hristos.
Patriarhi, 113-115, 153,
277 163, 175, 256
Pavel, apostol, 152, 157,
158, 159, 160, 179,
180, 185, 213-214,
222, 234, 262
Petru, apostol, 131, 133,
134, 136, 137, 142, 143,
147, 149, 153, 162, 163,
179, 181, 185, 2 1 2 -
213, 262
Pilat, 123, 143, 144, 146
Pildele, v. Hristos.
Poeţi, sfinţii, 201 —203
Potirul sfint, 259
Praznicele împărăteşti,
127, 249, 256
Proroci, 118-121, 126,
147, 154, 163, 174, 175,
176, 180, 181, 248,
252, 256
Psalmi, 163
Puteri, v. Cetele îngereşti.
R
Haini, 93, 152, 154, 155,
156, 158, 176, 262
Regii, 116, 126, 147
Roma, 196
S
Samuel, proroc, 104, 117,
118, 250
Samson, 103, 104, 208
Sara, 96, 97, 118
Satana, v. Diavol.
Saul, 104
Sărmani, sfinţii, 196
Scara lui Iacov, v. Iacov.
reşti.
Sfintele, 118
Sf intui duh, 127, 130, 150,
161, 162, 183, 189,
206, 207, 214, 254,
256, 261
Simon Zllotul, apostol,
142, 185, 186, 237
Sinoade ebumenice, 206 —
208, 253
Sodoma, 97
Solonion, 105, 100, 110, Treime, sfînta, 96, 259,
119, 123, 124. 120, 261
181 Tronuri, v. Cetele înge­
Spiridon. sf., 188, 200, reşti.
215-210
Stăpînii, v. Cetele înge­
reşti.
Stîlpnici, 201 Valanin, proroc, 102, 126
Susana, 110, 118 208
Varlaam, 152, 200, 229
T Vartolomeu, apostol, 185,
Tatăl (Dumnezeu), 93, 102, 238
164, 166, 167, 108, Vasile cel Mare, 53, 188,
170, 172, 256, 259, 261 251, 255. 257
Teodosie cel Mare, 200 Vavilon, 111, 170, 171,
Testament, Noul, v. Evan­ 172
ghelii.
Testament, vechiul, 50,91
254
Tctramorf, 91 Zaharia, proroc, 120, 122,
Toma, apostol, 131, 149, 123, 124, 154, 179, 181
180, 185, 227 Zaharia, soţul Elisabetei,
Trandafirul (înfăţişarea 120, 127, 183, 209, 210,
naşterii lui Mristos), 223, 250
200 Zodiac, 246
 CUPRINS

Cuvînt î n a i n t e .......................................... 0
Studiu introductiv: Cartea de pictură a lui Dio-
nisie din F u rn a .................................. 12
î n c h i n a r e ................................................... 47
Tuturor învăţăceilor zugravi . 49
Rînduieli dintîi pentru cel ce va voi să
deprindă meşteşifgul zugrăvirii 51
CARTEA INTÎI
îndreptar pentru meşteşug 55
CARTEA A DOUA
Cum se înfăţişează minunile Vechiul Testa-
m e n t ................................................... 91
CARTEA A TREIA
Cum se înfăţişează sărbătorile Domnului şi
feluritele fapte ale lui Hristos, după Sfînta
E v a n g h e lie .......................................... 127
Patimile lui H risto s.................................. 142
Arătările Mîntuitorului . . . . 147
CARTEA A PATRA
Simbolica
I. Cum se înfăţişează pildele 151
11. L i t u r g h i a .................................. 162
III. înfăţişări din psalmi . . . . 163
IV. Apocalipsa Sfîntului Ioan Teologul 164
V. înfăţişări din cărţile proorocilor şi din
E v a n g h e lie .......................................... 174
CARTEA A CINCEA
Vieţile sfinţilor
I. Cum se înfăţişează sărbătorile Maicii Dom-
n u l u i ................................................... 178
II. Cele şapte sfinte sinoade ecumenice . 206
III. Cum se înfăţişează minunile sfinţilor de
s e a m ă .......................................................................... 208
IV. Cum se înfăţişează mucenicii din fiecare
lună a a n u l u i ......................................................... 222
CARTEA A ŞASEA
F e l u r i t e ................................................... 242
Despre cum se zugrăvesc bisericile . 248
Glosar . . . 263
Indice selectiv . 273

Redactor: GHEORGHE SZEKELY

Tehnoredactor: VALERIA PETROVlCl
Bun de tipar: 17.10.1979. Apărut: 1979.
Coli de tipar: 11,67. Planşe: 30.
Tiraj: 15 000 ex.
întreprinderea poligrafică Sibiu
Şoseaua Alba Iulia nr. 40
Republica Socialistă România
 Biblioteca de artă

26 )

Biografii. Memorii. E$* uri

de pibtură

Prin publicarea Cărţii de pictura, întocmită de Dionisie di

se-'-netezeşte calea unor studii comparative şi se asiguj
specialistului, cît şi iubitorului de artă în general,r^un
eficient pentru ă înţelege originalitatea şi autenticitatea
medievale romăneşti. In acelaşi timp, într-o epocă î,
preocuparea pentru conservarea şi restaurarea picturii
rale din trecut comportă numeroase măsuri de urgenţi
noaşterea materialelor şi metodelor utilizate de zugrd'
odinioară se impune cu necesitate.
VASILE dl

Lei 16