Sunteți pe pagina 1din 30

Am facut un efort de amalgamare si concentrare a unor date, amestecand surse

deschise cu surse secrete, ce ofera o imagine aparte a infiltrarilor capitalului


serviciilor secrete rusesti de la noi, a retelei de afaceri rusesti care a luat sub
control importante repere economice ale Romaniei. Boris Golovin apare subliniat
inca mai accentuat decat alte nume deoarece este personajul cheie care i-a netezit
traseul catre Moscova lui Mircea Geoana, in cele trei intalniri secrete la Kremlin,
din 2009, intalniri in cadrul carora i s-a promis intreg sprijinul Rusiei. A lipsit doar
un infim procent pentru a se rezolva situatia asa cum se stabilise.

RETEAUA RUSEASCA DIN ROMANIA


preambul
Romania intra in procesul de emergenta al frontierei central europene fie ca vrea fie
ca nu iar acest proces va determina prefaceri profunde ale sistemului de aparare si
securitate. Se desfasoara chiar acum un episod din lupta geopolitica de la frontiera
NATO cu CSI-ul si Rusia, episod care cuprinde si confruntarea pe ramura, in
cazul de fata pe frontul nevazut.
Etapa actuala, de tranzitie, este din punct de vedere politic si economic incercarea
de conversie a posturilor politice, a puterii represiv-politice ale unor fosti
nomenclaturisti avantajati - cei ce raspundeau de comertul exterior, anumite
segmente ale Securitatii, unii dintre tehnocratii mai bine plasati, cu o anumita
experienta in functionarea mecanismului economic atat socialist cat si occidental in putere financiar-politica.
Se adauga interventia masiva in acest proces mediata tot de fostul Aparat a unor
forte si grupari straine, cea mai masiva si mai coerenta forta fiind reprezentata de
reteaua reprezentantilor unor institutii cu caracter militar din Rusia.
De o buna bucata de timp serviciile militare rusesti sunt cele care lucreaza
prioritar zona noastra. De altfel GRU a avut o insertie mult mai puternica decat
KGB in spatiul romanesc. Un mare numar de cadre de comanda ale Armatei au fost
recrutate in perioada anilor 60 in timpul stagiilor de pregatire la Academiile
sovietice. Aceste cadre au condus mari unitati si au avut in legatura un numar
important de ofiteri din sistem. Ulterior, in anii 80 structura informativa si a
agentilor de influenta s-a imbogatit prin preluarea disidentilor lucrare a KGB
de aceasta data - cresterea acestora si plasarea lor in spatiul politic, dupa 1989.
Dupa 1989 Moscova a revenit in forta in Romania. Domenii industriale cheie sunt
achizitionate, controlul energetic se inaspreste, Romania plateste cel mai mare pret
pe gaze etc. Toate acestea exprima un interes geopolitic realizat exclusiv prin
intermediul agenturii adanc infiltrate in structurile de Partid si in aparatul

Securitatii. Toate marile privatizari din Romania au fost executate dupa acelasi
sablon.
In toate se observa influenta membrilor retelei. Rusia duce o ofensiva politica,
economica si militara la nivel mondial pentru recastigarea statutului de putere
globala. Energia, inclusiv energia nucleara, este principalul obiectiv.
Atomoenergoprom un nou consortiu guvernamental rus va regrupa cele mai
importante societati din domeniul nuclear al Federatiei Ruse, peste 20 de centrale
nucleare, pana in anul 2030 devenind treptat un al doilea Gazprom, un adevarat
stat in stat, cu jumatate de milion de angajati, controland o mare parte a presei si a
sectorului bancar din Federatia Rusa si CSI.
Atomoenergoprom va avea, ca si Gazprom si Transneft, dreptul sa desfasoare
propriile operatiuni armate, pe deasupra institutiilor federale ruse de securitate.
Noile unitati armate ale Atomoenergoprom vor beneficia si de asistenta serviciilor
de informatii civile si militare rusesti, urmand ca treptat acest conglomerat sa aiba
propria structura de informatii.
Ruperea din patrimoniul Romaniei a unor resurse strategice are nu doar implicatii
economice, ci si consecinte geopolitice semnificative. Romania este o placa turnanta
- se afla pe o falie geopolitica, la frontiera Vestului cu Estul, astfel ca aici se duc
lupte in toata regula (si) pentru controlul acestei importante resurse: energia.
RUSO ISRAELIENII
Reteaua agenturii rusesti din Romania este foarte complexa si include mii de
colaboratori, inclusiv si mai ales din randurile cetatenilor din R. Moldova. La
vedere pot fi enumerate sute de firme, zeci de fundatii si asociatii, numeroase forme
de parteneriat comercial si/sau cultural, inclusiv pe linie masonica. Mai in
profunzime se gasesc centre de comanda, unde activeaza persoane cu vechime, unii
de peste doua-trei decenii, cum este cazul lui Mark Rich.
O schita sumara evidentiaza intersectia dintre liniile de actiune in spatiul economic,
politic si media. Sunt direct implicate in penetrarea si preluarea unor ramuri
strategice firme ale unor fosti si actuali ofiteri de informatii din Rusia, Romania si
Israel dintre care se remarca mai ales Mark Rich, cel care a stat la baza ascensiunii
multora dintre oligarhii rusi. Mark Rich, prezent de mai bine de 30 de ani in spatiul
romanesc este numitorul comun al oligarhilor rusi cu interese in Romania.
La inceputul anilor 80 Mark Rich printr-una din firmele sale, Philip Braders, care
a detinut monopolul exporturilor de neferoase din Romania a cumparat toata
productia anuala de aluminiu si cupru a Romaniei pentru a da un tun in SUA.
Tunul i-a reusit si s-a umplut de multi bani. Rich este si in spatele combinatului
Marco International care a cumparat Alum, achizitie care a creat o pozitie de
monopol rushilor, care au inhatat cam tot ce misca pe aluminiu, material strategic,
feroaliaje, la Tulcea, industria specializata a prelucrarii metalului, la COS
Targoviste.

Rich a revenit in anii '90 la Bucuresti incercand sa preia Hotelul Athene Palace.
Atat Rich cat si FrankTimis (evreu de origine ca si Rich) sunt adanc implicati si in
industria petrolului si gazelor din Romania. Dar si in spatiul rusesc. Frank Timis sia inceput in 1996 afacerile petroliere din Ucraina, iar Rich era la un moment dat cel
mai mare dealer de aluminiu si petrol din Rusia. La noi, acum, Timis, prin Regal
Petroleum, detine cel mai important rezervor de gaze din Romania, dupa cel detinut
de Compania Romgaz. Regal are doua licente de exploatare pe o arie care
totalizeaza 10, 388 km patrati.
Rich si-a intins tentaculele peste Europa de Est inca din timpul comunismului iar in
timpul lui Eltin a fost direct beneficiar al faimoaselor privatizari din Rusia, in
cadrul programului terapiei de soc, gandit de specialistii magnatului evreu
George Soros si ai partenerului sau, Jeffrey Sachs consilier economic al lui Eltin.
Tripleta evreilor Rich Soros si Sachs a produs Terapia de soc din anii 90 care a
provocat superinflatia si haosul economic in Rusia care au reverberat in tot blocul
fostelor state estice. Lovitura a zguduit toate economiile fostelor state socialiste inca
aflate in conexiune cu Rusia.
Rich a fost asociat cu figuri inalte din partidul comunist si din KGB. Facea afaceri si
cu directorii companiilor de stat care-i vindeau marfa la 5%-10% din pretul
pietelor internationale. Cei care-l ajutau pe Rich primeau comisioane in conturi din
Elvetia, tara identificata drept un centru important de spalare a fondurilor rusesti.
Mark Rich, adevaratul boss din spatele lui Frank Timis si Tender, partenerul lui
Timis, au fost parteneri si cu Dick Cheney, vicepresedintele american, proprietar si
la Halliburton, care se asociase la un moment dat cu cei de mai sus, incercand sa
preia Petrom. Petre Roman a fost primul implicat in povestea aurului din Apuseni,
a urmat Alecsandru Sassu, alt suporter politic al afacerii aurului - toti acestia sunt
oameni politici, sau care au de-a face cu politica si/sau servicii secrete. Servicii din
Romania, Rusia, Israel s.a.m.d.
Gabriel Bivolaru, Tender, Talpes, VGB Group, Balkan Petroleum, Rafo Onesti,
Regal Petroleum sunt companii si oameni care au in comun interese si participatii la
diferite nivele ce provin din acelasi grup politic: "oamenii presedintelui Ion Ilici
Iliescu".
Rich a fost cel care i-a invatat pe oligarhii rusi sa ocoleasca legile prin suveici
internationale de companii off-shore si conturi anonime elvetiene. Majoritatea
firmelor anonime ale elitei de carton rusesti au fost infiintate in cantonul elvetian
Zug.
Tot in Zug sunt inregistrate si companiile paravan prin care oligarhii rusi au
preluat o felie din economia Romaniei. Cea mai importanta companie a lui Rich este
casa de comert Marc Rich&Co AG (Zug) care a bulversat piata aluminiului din
Rusia. Ulterior, firma si-a schimbat numele in Glencore International AG.

Marc Rich a preluat pe nimic toata productia de aluminiu a Rusiei apoi l-a vandut
pe pietele occidentale, provocand scaderea cotatiilor internationale cu 30 % si
amenintand cu falimentul producatorii vestici. Producatorii cu care lucra Rich erau
companiile Rusal a lui Oleg Deripaska si KraZ condusa de Mihail Cernoi.
Mihail Cernoi e omul din spatele controversatei afaceri Rafo, iar oamenii lui
Anatol Ciubais au luat la ochi bursa energiei. Boris Golovin, un fost ofiter al GRU
este omul din Romania al lui Ziuzin si Deripaska. Oleg Deripaska e interesat de
aluminiul romanesc si de industria auto, Igor Ziuzin, oligarhul rus care a preluat
COS Targoviste si Industria Sarmei SA, si-au stabilit deja o parte din afaceri in
Romania. Miza: consolidarea pe teritoriul celui mai nou stat membru al Uniunii
Europene, Romania si controlul afacerilor cu aluminiu, petrol, energie.
FILIERA AMERICANA
Conform Jospeh D. Douglas, expert in probleme privind securitatea nationala si fost
cadru al Agentiei pentru Proiecte Avansate de Aparare a Departamentului de
Aparare, Rich a jucat un rol important in operatiunile ce au facilitat nomenclaturii
Partidului Comunist mentinerea controlului asupra Rusiei si a restului Uniunii
Sovietice, dupa asazisa prabusire a conducerii comuniste. Intr-un interviu acordat
New American Magazine, dr. Douglas, un expert in problematica crimei
organizate si a rolului sau in strategia rusa/sovietica pe termen lung, a dezvaluit:
Nici o revolutie nu a avut loc in Rusia sau alte republici sovietice care ar fi putut
provoca desfiintarea statului sovietic. Nimic nu a fortat Partidul Comunist al
Uniunii Sovietice sa abandoneze monopolul sau asupra puterii. De fapt, Partidul
Comunist mai degraba si-a diversificat proprietatile, decat sa abandoneze
monopolul.
Douglas a mai declarat ca sefii Partidului Comunist ori au creat noi partide sau au
preluat conducerea unora deja existente. El a mai spus ca inaintea sfarsitului
Uniunii Sovietice, Partidul Comunist si KGB au organizat toate structurile a ceea
ce ei au denumit economia de partid invizibila.
Aceasta se intampla la inceputul anilor 1980, inainte de venirea lui Gorbaciov si a
reformelor sale. Datorita suprastructurilor pe care Rich si colegii sai din KGB leau creat, membri ai nomenclaturii comuniste au acaparat noua economie
privatizata. Douglas a mai adaugat ca aceasta s-a intamplat in aproape toate
tarile din fostul bloc sovietic. In cuprinsul fostei Uniunii Sovietice putem gasi lideri
reformisti al caror CV cuprinde un stadiu in Komsomol - Liga Tinerilor
Comunisti) si o oarecare pozitie de conducere in Partidul Comunist. Si putem vedea
aceasta in aproape toate tarile fostului bloc sovietic. Mark Rich a fost o componenta
importanta in crearea economiei de partid invizibile a URSS.
Pe 23 august 1990, Nikolai Kruchin, directorul administrativ al Partidului
Comunist Sovietic, a dat publicitatii un material intitulat Masuri de Urgenta
pentru organizarea activitatii economice comerciale si exterioare a partidului care
presupuneau folosirea unor companii mixte cu Vestul pentru a crea sistematic

structuri ale unei economii de partid invizibile. Un an mai tarziu, seful KGB,
Vladimir Kryuchkov, a emis un ordin prin care definea noua misiune a agentiei ca
fiind aceea de a apara reformele economice impotriva noilor elemente criminale,
in fapt apararea economiei de partid invizibile.
Pana in 1992 cel putin 80% din companiile mixte din Federatia Rusa erau ori
controlate, ori infiltrate de KGB. Americanul Armand Hammer a fost primul om
de afaceri occidental care a participat in companiile mixte controlate de KGB din
Uniunea Sovietica. Supranumit printul capitalist de catre KGB, Hammer a servit
loial interesele sovietice peste 70 de ani si a devenit primul si singurul capitalist
american caruia a fost acordat Ordinul Lenin.
Spectaculoasa si corupta cariera a lui Hammer a fost ajutata in numeroase moduri
de catre senatorul de Tennessee, Albert Gore, care era partener al acestuia in
numeroase afaceri pentru mai mult de patru decenii. Conform documentelor lui
Edward Jay Epstein din Dosarul, recenta biografie a lui Hammer, batranul Gore
l-a ajutat pe Hammer sa initieze relatii cu presedintii americani si si-a folosit
relatiile pentru a ajuta compania lui Hammer, Occidental Petroleum, sa aiba acces
direct la lideri politici straini. Dar, cel mai important, relatiile lui Gore au oprit
FBI-ul sa initieze o ancheta asupra industriasului sub acuzatia de a fi agent sovietic
de influenta. Cand batranul Gore s-a retras din Senat, si tanarul Gore a fost ales in
1980 in Senat a continuat traditia inceputa de tatal sau.
CULOARUL MOLDOVENESC
Imediat dupa demantelarea URSS, serviciile de spionaj ruse si-au reorientat o buna
parte din activitati in campul comercial si industrial prin firme care au devenit
foarte repede dominante in sistemul economic al noii Rusii. Zona de frontiera
Republica Moldova - a devenit o baza puternica de lansare catre Vest. Un numar de
mari afaceristi romani au devenit (mai) bogati datorita contactului cu rusii via
fratii moldoveni. La loc de frunte - Dinu Patriciu, facut om de un fost cadru
KBG, moldoveanul Ion Sturza, fost premier al Moldovei. Si Sorin Ovidiu Vintu
beneficiaza insa de consilierea unor moldoveni mai putin faimosi, dar foarte
operativi. Voiculescu deasemenea s-a bucurat de oficii similare. Din orientarea si
concentrarea fortelor ruse in Basarabia, in spatiul de afaceri si nu numai, se poate
estima intentia Rusiei de a-si largi aria de cuprindere si asupra restului teritoriului
romanesc. Revansa ruseasca, dupa izgonirea, pe moment, in 1999, din Balcani, va
avea loc prin incercarea de obtinere a controlului energetic in regiunea sud est
europeana in care se afla si Romania.
Oligarhii rusi au intrat puternic in Romania pe numeroase aliniamente, intai in
armura industriala si apoi in zona petroliera. Vagit Alexperov si Leonid Fedun
controleaza grupul petrolier LUKOIL, ce a cumparat pachetul majoritar de actiuni
de la rafinaria Petrotel si detine pozitia a treia pe piata petroliera din Romania; Igor
Ziuzin si Vladimir Iorich controleaza holdingul Mechel care detine Mechel

Targoviste si Mechel Campia Turzii etc. Casele de comert Conef si Imex Oil, aflate
in proprietatea lui Vitali Matsitski, detinatorul ALRO Slatina, controleaza jumatate
din gazele naturale pe care Romania le va importa in urmatorii 25 de ani de la
Gazprom. Astfel gigantica firma ruseasca, cea pe care se bazeaza noua strategie
imperiala a Rusiei vinde gaze in Romania printr-un intermediar rus, sustinand
astfel afacerile firmelor rusesti in Romania.
Printre primii investitori puternici din Rusia care au patruns in Romania au fost cei
de la LUKOIL, care, in 1998, au preluat rafinaria Petrotel. LUKOIL are in
Romania aproximativ 100 de benzinarii. Firma mama este LUKOIL Black Sea
Romania Ltd. LUKOIL Downstream Romania SRL se ocupa de reteaua de
distribuire a carburantilor, iar proprietara benzinariilor este MV Properties SRL.
LUKOIL Black Sea Ltd. este inregistrata in Insula Man, Marea Britanie, cunoscut
paradis fiscal.
Acestor firme li se adauga "Petrotel LUKOIL" SA Ploiesti, care a fost protagonista
unor scandaluri de rasunet legate de traficul ilegal de produse petrolier practicat de
aceasta rafinarie. In Republica Moldova a luat fiinta o banca al carei vicepresedinte
este directorul general al LUKOIL Downstream SRL Romania, N. T. Ciornii. Din
Consiliul bancii face parte si directorul general al LUKOIL Europe Ltd., V.P.
Golovuskin.
In aprilie 2001, presedintele LUKOIL din Federatia Rusa, Vagit I. Alekperov, s-a
intalnit cu Adrian Nastase. Cu aceasta ocazie, Nastase a apreciat "rolul important"
pe care LUKOIL il joaca pe piata petrolului romanesc, iar Alekperov s - a plans ca
firma are probleme economice. La cererea companiei ruse Guvernul Nastase, in
vara lui 2002, a sters penalitatile pe care LUKOIL le datora catre buget, de aproape
3 milioane dolari, (facilitate de care nu au beneficiat companii straine cu renume
occidentale, precum OMV sau Shell).
Pachetul majoritar al actiunilor Companiei Alum Tulcea a fost achizitionat de firma
Pioche Consultants Ltd, inregistrata in Belize, dar de fapt, in spatele off shore-ului
este un consortiu format din Marco International, Marco Acquisitions din Anglia si
Conef din Bucuresti. Marco International este condusa de rusul Vitali Matsitski, la
randul sau apropiat al lui Victor Pinciuk, ginerele fostului presedinte ucrainean
Leonid Kucima. Companiile lui Viktor Pinciuk si ale lui Renat Ahmetov, patronul
clubului de fotbal Sahtior Donetk, controleaza industria din Bazinul Donbas,
societatea Krivorijstal, cea mai importanta fabrica de otel din Ucraina, precum si
combinatul siderurgic Dzerjinski si fabrica de feroaliaje de la Nikopol.
Ahmetov a beneficiat direct de relatia cu Kucima de pe vremea cand acesta era
presedintele Uniunii industriasilor si intreprinzatorilor din Ucraina, inainte de a fi
ales sef de stat, in 1994. Kucima a fost in permanenta un pion al intereselor rusesti
facand parte inca din tinerete dintr-o arma strategica, rachete. A activat timp de 22
de ani pe cosmodromul de la Baikonur, din fosta URSS.

Rusii au cumparat si societatea tulceana Feral, singurul producator de feroaliaje din


Romania, achizitionata de Compania Feral UK Ltd, cu capital ucrainean, tot din
Marea Britanie. Aceasta este administrata de Olexii Martinov, care face parte de
asemenea din anturajul ginerelui lui Kucima, Victor Pinciuk, casatorit cu Olena
Kucima. Olexii Martinov este proprietarul unor combinate siderurgice din Ucraina,
Bulgaria si SUA si al bancii Bank IBU din Ucraina. Pinciuk controleaza capacitatile
siderurgiei ucrainene si are nevoie de canalul Bastroe, pentru a-si transporta
fabricatele spre Europa occidentala. Importanti demnitari ucraineni proveniti din
fostul KGB au demonstrat interese directe in realizarea canalului Bastroe.
Deripaska Oleg Vladimirovici. Avere 4,5 miliarde de dolari. Originar din tinutul
Krasnodar, Deripaska a devenit oligarh la 24 de ani, cand a inceput sa se ocupe de
afaceri cu aluminiu in componenta echipei lui Soskovet (in anul 1992). Deripaska a
desfasurat o activitate furtunoasa, inca din perioada in care studia la facultatea de
fizica a MGU. La 22 de ani, in anul 1990, tanarul student a devenit directorul
financiar al Companiei militare pentru investitii si comert.
In luna noiembrie 1994 Deripaska cu sprijinul lui Lisin a devenit directorul general
al uzinei de aluminiu din Sainsk. Atunci cand gruparea lui Korjakov a fost distrusa,
Deripaska nu s-a pierdut si a trecut in clanul familial. In luna iulie 1996
Deripaska a intemeiat compania Aluminiul Siberiei si acum se ocupa de afaceri
impreuna (compania Rusal. In conducerea Aluminiului Siberiei intra generalcolonelul V. Pecenkin, fostul adjunct al directorului FSB (anii 1997 - 2000). Acesta
se ocupa de afaceri cu uraniu respectiv vindea catre SUA materiale extrase din
rachetele nucleare rusesti, date la topit. Cauza succesului in afaceri a lui Deripaska
este simplu de explicat - in spatele sau se afla oameni seriosi de la Lubianka. Mult
timp Deripaska era considerat a fi mirele fiicei lui Berezovsky, insa intr-un final s-a
casatorit cu fiica lui Yumasev (anul 2001). Si acum in sensul direct a devenit
membru al familiei lui Eltin.
Anatoli Ciubais este presedintele gigantului EES "Rossia", care detine monopolul
energiei electrice in Rusia. Ciubais este in acelasi timp om de afaceri si politician,
unul dintre liderii Aliantei Fortelor de Dreapta (AFD). In perioada mandatului lui
Boris Eltin, Anatoli Ciubais a fost de mai multe ori vicepremier, ministru de Finante
si sef al Administratiei Prezidentiale. Ciubais este deosebit de implicat in politica
Moldovei prin omul sau de casa fostul sef al SIS moldovenesc Valeriu Pasat si are
importante investitii imobiliare si in Romania.
Viktor Rasnikov, directorul general al Combinatului Metalurgic Magnitogorsk,
partener traditional al Grupului Conares care detine COST si Industria Sarmei
Campia Turzii, Kaha Bendukidze, presedintele OMZ, proprietarul UPET Targoviste.
Ginerele lui Kucima, unul dintre cei mai bogati oameni din Ucraina, Victor Pinciuk
controleaza capacitatile siderurgiei ucrainene si are nevoie de canalul Bastroe,
pentru a-si transporta fabricatele spre Europa occidentala. Ruta de transport de la
Combinatul de concentrate de fier de la Krivoi Rog, aceasta sursa vitala pentru

functionarea siderurgiei galatene in care Romania a investit peste o jumatate de


miliard de dolari risca sa fie controlata tot de Pinciuk.
Canalul trebuia sa scurteze ruta de transport maritim dintre Krivoi Rog si
combinatul Ispat Sidex de la Galati. In timpul administratiei lui Leonid Kucima, un
grup de demnitari ucraineni proveniti din fostul KGB au demonstrat interese
directe in realizarea canalului Bastroe. Cel mai activ sustinator al acestui proiect a
fost ministrul Transporturilor de la Kiev si prietenul personal al presedintelui
Kucima, Ghiorghi Kirpa. Intre timp, acesta a fost impuscat in cap dupa cum i s-a
intamplat si altui sustinator al proiectului Bastroe, fostul ministru al Internelor, Iuri
Kravchenko.
Pe langa milioanele de dolari pe care le manevra Kirpa pentru Bastroe si conturile
Sistema si ginerele lui Kucima, V. Pinciuk, era deosebit de motivat de faptul ca una
din companiile pe care le detine, "Ukrainian farvater", era cel de-al doilea
contractor pentru saparea canalului Bastroe, pe langa firma de stat Delta Lotsman.
Delta Lotsman a continuat lucrarile de dragare la canalul Bastroe la inceputul
acestui an. Datorita faptului ca antreprenorul german, Moebius Bau AG, nu si-a
primit banii, acesta si-a retras navele din zona canalului Bastroe, lucrarile fiind
continuate in prezent cu dragorul ucrainean Prorvin. Directorul Delta Lotsman, V.
Bezdolny a furat peste 160.000 de dolari din fondurile companiei, acesta fiind
cercetat pentru evaziune fiscala.
Pinciuk a facut obiectul unei investigatii americane, in septembrie 2003 in legatura
cu fostul premier Pavlo Lazarenko, arestat in SUA pentru spalare de bani si
asociere criminala. Lazarenko a fost acuzat de regimul de la Kiev ca ar fi ordonat
doua asasinate, acesta a fugit in SUA, iar in 1999 a fost inculpat si pus sub arest la
domiciliu, unde asteapta sa fie citat si judecat. Echipa americana i-a vizitat si pe
presedintele Kucima, pe vicepremierul Azarov si pe ministrul Apararii, Marciuk.
Lazarenko spala bani produsi prin activitati criminale pentru Kucima si apropiati
ai presedintelui Kucima, direct interesati de constructia canalului, Renat Ahmetov,
Olexii Martinov si Volodimir Pop.
Companiile lui Viktor Pinciuk si ale lui Renat Ahmetov, patronul clubului de fotbal
Sahtior Donetk, care controleaza industria din Bazinul Donbas, au achizitionat, cu
aproape un miliard de dolari, 93 de procente din pachetul de actiuni ale societatii
Krivorijstal, cea mai importanta fabrica de otel din Ucraina. Ahmetov a beneficiat
direct de ralatia cu Kucima de pe vremea cand acesta era presedintele Uniunii
industriasilor si intreprinzatorilor din Ucraina, inainte de a fi ales sef de stat, in
1994. Kucima a fost in permanenta un pion al intereselor rusesti facand parte inca
din tinerete dintr-o arma strategica, rachete. A activat timp de 22 de ani pe
cosmodromul de la Baikonur, din fosta URSS.
Ahmetov a mai cumparat si actiunile combinatului siderurgic Dzerjinski si pe cele
ale fabricii de feroaliaje de la Nikopol. Ahmetov figureaza la pozitia 6 din topul
miliardarilor est-europeni, cu o avere cifrata la 1,7 miliarde de dolari, cu afaceri in
extractia carbunelui, metalurgie, constructii de masini si fotbal. Olexii Martinov

este administratorul societatii Feral (UK) Ltd. din Marea Britanie, cu capital
ucrainean, care a cumparat societatea Feral SRL din Tulcea, singurul combinat din
tara care produce feroaliaje. Este proprietarul unor combinate siderurgice din
Ucraina, Bulgaria si SUA si al bancii Bank IBU din Ucraina. Societatea Feral (UK)
Ltd. intentiona sa achizitioneze intreaga infrastructura a societatii Deltanav din
Tulcea, pentru a prelua sub controlul ei activitatile portuare si transporturile
maritime ce se desfasoara in judetul Tulcea.
Prin schizitionarea societatii Deltanav din Tulcea de catre Martinov valoarea
manoperei de incarcare/ descarcare va creste discretionar sau va intarzia
operatiunile, blocand productia de la Ispat Sidex Galati si Alum SA Tulcea. Feral
UK Ltd intentioneaza sa achizitioneze infrastructura societatii Deltanav, tot din
Tulcea, astfel incat sa poata controla si intreaga activitate portuara, dar si
transporturile fluviale si catre mare din acest port. Este evident ca cele doua
combinate au nevoie de acces si facilitati portuare pentru transportul materiei
prime si a celei finite in conditii ecologice. In acest moment, aceste conditii nu sunt
indeplinite de portul de la Deltanav. O data cu preluarea companiei Deltanav de
catre Martinov toate transporturile de minereuri catre ISPAT Galati si catre Alum
se vor efectua in functie de interesele celor care alcatuiesc acest grup.
In 2004 la invitatia ginerelui presedintelui Leonid Kucima, Viktor Pinciuk, la Kiev a
sosit intr-o vizita de doua zile George Bush senior care s-a intalnit cu seful statului si
cu membri ai guvernului. Deplasarea a avut menirea de a lustrui imaginea familiei
Kucima. Ginerele acestuia, pana nu demult un mediocru om de afaceri din
Dnepropetrovsk, in prezent un prosper miliardar, intentiona sa-si creeze o imagine
internationala in ajunul plecarii socrului din fotoliul prezidential. Pinciuk a fost
initiatorul si altor vizite americane miliardarul George Soros si politologul
Zbigniew Brzezinski. Pinciuk a intrat in consiliul de sustinatori al International
Crisis Group introdus de Brzezinski, unde va fi coleg cu fostul secretar general al
NATO, George Robertson, si cu ex-seful Fondului Monetar International, Stanley
Fischer.
Pe raza Judetului se afla doua mari repere industriale: Compania Alum Tulcea, a
fost vanduta de Grupul Balli din Londra in urma unei oferte lansate pe Bursa
Electronica Rasdaq. Principalii actionari erau la data achizitionarii companiei de
catre acest consortiu international, Balli Metal Bucuresti SA - 67,69% (4.417
milioane de actiuni), SIF Banat-Crisana - 23,87 % (1,557 milioane de actiuni),
diferenta, de 8,47% (0,551 milioane de actiuni) apartinand mai multor actionari.
Pachetul majoritar al actiunilor Companiei Alum Tulcea a fost achizitionat de firma
Pioche Consultants Ltd, inregistrata in Belize, dar de fapt, in spatele off shor-ului
este un consortiu format din Marco International, Marco Acquisitions din Anglia si
Conef din Bucuresti, care isi anuntasera in mai multe randuri intentia de a
achizitiona societatea din Tulcea. Marco International este condusa de rusul Vitali
Matsitski, la randul sau apropiat al lui Victor Pinciuk, ginerele fostului presedinte
ucrainean Leonid Kucima. Actionarul din umbra al Marco International este Mark
Rich, partenerul de afaceri al lui Soros.

In mediul de afaceri din metalurgie se stie ca tranzactia rusilor face parte dintr-o
strategie mai ampla de concentrare a intregii productii de aluminiu din Romania
intr-o singura mana, astfel incat sa se poata dicta si preturile in functie de un
anumit monopol care s-ar putea instaura pe piata romaneasca de profil.
Grupul Marco International a mai incercat sa cumpere in urma cu aproape trei ani
compania din Tulcea si pentru ca Balli a refuzat, s-a incercat boicotarea activitatii
prin refuzul de a mai cumpara materia prima necesara elaborarii aluminiului, ceea
ce a condus la inchiderea, la inceputul anului 2003, pentru trei luni a combinatului.
In urma cu doi ani, unul dintre cei trei frati Alaghband, care sunt patronii Grupului
Balli, a fost arestat de politia elvetiana pentru fraude financiare.
Dezvoltarea retelei de desfacere a aluminei catre alti parteneri bloca interesele
rusilor de la consortiul Marco si, o data cu dezvoltarea combinatului, acestia l-au
achizitionat. Noul proprietar a achitat pentru SC Alum 7,3 milioane de dolari, in
timp ce patrimoniul combinatului este estimat la mai mult de 45 milioane de euro,
iar profitul pe anul trecut depaseste trei milioane de euro. Vitali Matsitski este si
proprietarul Grupului de firme Rinko, specializat in productia petroliera, si are o
avere estimata la peste zece miliarde de dolari.
Societatea din Tulcea este unul dintre principalii furnizori de materie prima pentru
ALRO Slatina, si a intrat in proprietatea grupului Balli din Marea Britanie in anul
1995. Balli este un grup international de companii, cu sediul la Londra si
reprezentante in peste 20 de tari.
In Romania, grupul britanic a detinut pachete majoritare de actiuni la RoBank,
participatie vanduta bancii ungare OTP in anul 2003, si la Asigurarea AngloRomana, companie care si-a pierdut licenta de functionare dupa ce Balli a renuntat
sa mai sustina financiar societatea si a pierdut contractul de asigurare a flotei
Tarom. Consortiul este actionarul principal al producatorului de aluminiu ALRO si
Alprom, ambele din Slatina. Alprom fabrica table, benzi, folii, profile si tevi, toate
din aluminiu.
Al doilea mare reper industrial din Tulcea, este societatea tulceana Feral, singurul
producator de feroaliaje din Romania, cumparata de Compania Feral UK Ltd din
Marea Britanie. Aceasta este administrata de Olexii Martinov, care face parte din
anturajul ginerelui lui Kucima, Victor Pinciuk, casatorit cu Olena Kucima. Este
deputat in Rada de la Kiev. Pinciuk are sub influenta o mare parte din mass-media
si organizatii nonguvernamentale din Ucraina, prin intermedul aparatului SBU.
MARK RICH RUSIA - UCRAINA
Privatizarile in beneficiul lui Igor Ziuzin, au fost demarate si executate in principal
de Guvernul Adrian Nastase. Vitali Machitski si Oleg Deripaska, au preluat
intreaga industrie de aluminiu din Romania in urma unor procese de privatizare
realizate tot in timpul regimului Iliescu-Nastase, dintre care cel de la ALRO Slatina
a fost investigat oficial, fara a se da curs concluziilor procurorilor.

Implicat in ALRO este si Mihail Cernoi, exponent al mafiei ruse si fost partener al
lui Deripaska. Cernoi se afla in spatele rafinariei Rafo Onesti - care a beneficiat de
facilitati fiscale acordate de statul roman, tot in timpul lui Nastase. Marc Rich este
elementul de legatura dintre oligarhii rusi pomeniti mai sus. De Rich se mai leaga si
numele lui Mikhail Fridman, magnat care detine Alfa Group, finantatorul celor mai
importanti oligarhi rusi cu interese in Romania. Rich e activ in pietele petrolului,
aluminiului, metalurgiei, agriculturii si, mai nou, cea imobiliara. In Romania Petre
Roman a fost un om cheie pentru Rich. La esaloanele inferioare ale puterii,
afaceristul a utilizat mai ales securistii din comertul exterior. Imediat dupa 1989, el
a fost reprezentat in Romania de Florian Stoica, fost director in Ministerul
Comertului Exterior si ex-ambasador in Sudan.
Rich a intermediat exporturi de grane din SUA in Romania, inca de la finele anilor
80, in cadrul unui program subventionat de statul american. Companiile lui au
primit 95 de milioane de dolari ca sa cumpere cereale destinate pietelor din China,
URSS, Arabia Saudita si Romania. Rich a intermediat si vanzarile de petrol ale
regimului Ceausescu, iar ulterior, cu sprijinul autoritatilor romane, a SRI si cu
protectia lui Iliescu a incalcat embargoul impus Iugoslaviei la inceputul anilor '90,
livrand regimului Milosevici cupru si petrol.
Liderul Ligii Anti-Defaimare, Abraham H. Foxman intr-un articol din New York
Times (24 martie 2001), declara ca s-a folosit de relatia apropiata a lui Rich cu
Petre Roman care, a oferit suport unor pretentii legate de asa zise atitudini
antisemite din Romania. Pretextul a oferit oportunitatea solicitarii unor mari sume
de bani statului roman. Foxman a recunoscut ca organizatia sa a fost finantata de
fundatiile lui Marc Rich care sunt conduse de Avner Azulay, unul dintre
locotenentii magnatului ce a facut parte din conducerea Mossad.
Interesele lui Marc Rich sunt prezente in Romania prin mai multe antene, printre
care cea mai vizibila este firma Glencore Romania, controlata de australianul
Steven Frank Kamlin, vicepresedintele companiei-mama Glencore International AG
din Zug. Kamlin conduce in Elvetia mai multe dintre ramificatiile corporatiei lui
Rich. Glencore Romania detine in Romania societatile Rombarge Transport si
Barter Port Operator. Prima, profilata pe transporturi, este implicata in
operatiunile de comert ale Glencore desfasurate in zona. A doua, un trader de
deseuri metalice neferoase si cereale, este operator portuar, exploatand o dana la
Agigea.
In 1997, reprezentantii Glencore International AG au exprimat public intentia de a
imprumuta asociatia salariatilor de la ALRO pentru achizitionarea a 80%-90% din
actiunile fabricii de aluminiu. Ulterior, la privatizarea ALRO in favoarea grupului
Marco International detinut de oligarhul Vitali Machitski, Glencore a protestat fata
de faptul ca privatizarea s-a facut prin majorare de capital. Cel care conducea
Marco, Alan Kestenbaum, fondase firma in 1983, impreuna cu Marc Rich.

Companiile Marc Rich Group Ltd si Glencore au fost mentionate, in anul 2005, in
raportul Petrol contra hrana al Comisiei Volcker, printre companiile care au
mituit regimul Saddam Hussein pentru a primi titei. Glencore a luat si un milion de
barili de la Rompetrol, care, la randul sau, il obtinuse tot de la irakieni. Un raport
CIA a confirmat ca Glencore a mituit regimul Saddam Hussein in cadrul
programului irakian Petrol contra hrana. Cele doua companii au fost anchetate
de justitia din Elvetia, fara efect.
Timp de multi ani, reprezentantul Glencore in regiunea balcanica a fost bulgarul
Stamen Stantchev. Acuzat de spionaj in Romania, in dosarul privatizarilor din
energie, Stantchev a fost ofiter de informatii in Armata bulgara. Glencore este unul
dintre principalii furnizori de titei catre RAFO Onesti si Petrom si a primit
contracte de stat si la Termoelectrica - pentru pacura. In ultimii ani, reprezentantii
Glencore in Romania au mai fost Alexandru Bittner - seful Mafiei de Baneasa si
Yoav Stern, sotul vedetei TV Oana Cuzino. In decembrie 1990, guvernul condus de
Petre Roman aproba o hotarare privind cooperarea cu firma Marc Rich Comp
pentru modernizarea unor instalatii din cadrul societatii comerciale Petromidia
SA.
In lucrari a fost implicat si un om de afaceri roman, Gheorghe Alexandru Hetel,
care a primit subcontractari. Fost director in Petromidia inainte de 1989, el i-a fost
recomandat lui Rich de angajatii rafinariei, iar pe o parte dintre acestia i-a preluat
la firma sa, HGA Servimpex. Hetel a primit contracte la Petromidia de la consortiul
format de Marc Rich si grupul petrolier francez Total. Hetel, patron al mai multor
companii in constructii, petrol si energie l-a insotit pe presedintele Ion Iliescu intr-o
vizita in Orientul Mijlociu. Printre asociatii sai se numara fratele unui fost
parlamentar PNL, Adrian Calimente.
Dupa retehnologizare, Rich a devenit furnizor de titei pentru rafinarie, preluand
produsele petroliere. Pana in 1997, Rich a luat 40-50 la suta din ce se prelucra la
Petromidia, iar restul, compania petroliera de stat. In perioada 1994-1996, el a facut
aceste operatiuni prin Glencore (noul nume al companiei Marc Rich&Co).
In 1993 cand s-a terminat contractul pentru modernizarea rafinariei, Rich a vrut sa
cumpere. S-a opus, insa, un secretar de stat pe domeniul petrochimic. Petre Roman
a afirmat ca Rich nu a reusit sa cumpere fiindca guvernul Vacaroiu nu era atasat de
ideea de privatizare.
Petromidia a fost facuta sa acumuleze pierderi imense, pentru a fi impinsa la
privatizare, astfel ca in iunie 1997, gaura neagra Petromidia avea datorii de 300
de milioane de dolari, fiind, practic, in sapa de lemn.
In acelasi an, compania controlata de Rich, Glencore AG, face un parteneriat
strategic in Romania. Asociatii lui Rich erau Dan Voiculescu si Stefan Margineanu
(fost ofiter DIE ), patron in industria metalelor.

La sediul companiei lui Voiculescu, locotenentul lui Rich, Willy R. Strothotte,


anunta perfectarea consortiului Glencore-Grivco-Metanef (firma lui Margineanu).
Trioul punea la bataie 650 de milioane de dolari pentru privatizari in Romania in
petrol si metalurgie feroasa si neferoasa.
Voiculescu si paravanul lui Rich s-au inscris in cursa pentru Petromidia, rafinaria
ravnita de magnat inca dupa Revolutie. In perioada 1998-2000, Rich a pierdut
cursa in fata Rompetrolului lui Dinu Patriciu. Glencore a pierdut si cursa pentru
Petrom, care a revenit, in anul 2004, austriecilor de la OMV.
Deripaska un soldat al presedintelui Vladimir Putin a debutat in afacerile cu
aluminiu in umbra escrocilor internationali, Marc Rich si Mihail Cernoi. Este sotul
nepoatei lui Boris Eltin, fostul presedinte al Rusiei. A devenit unul dintre apropiatii
lui Vladimir Putin. Beneficiind de sustinerea Kremlinului, la doar 39 de ani,
Deripaska a ajuns cel mai bogat oligarh al Rusiei. Potrivit revistei moscovite
Finans, de profil economic, el a acumulat o avere de 21,2 miliarde de dolari.
Procurorii rusi l-au pus sub acuzare pentru achizitionare ilegala de active, dar
dosarul nu s-a finalizat. In 2005, Deripaska a vandut compania Sibneft catre
Gazprom (13 miliarde de dolari). In prezent, magnatul controleaza oficial grupul
Ruskii Aluminii (Rusal), cel mai mare concern din industria ruseasca a laminatelor,
unde are actiuni si Roman Abramovici, patronul clubului Chelsea.
In Rusal, au avut interese atat Marc Rich, cat si Mihail Cernoi, un alt personaj
controversat al oligarhiei postsovietice. In Romania, Deripaska a preluat
combinatul Alor din Oradea prin Dilcor International, un off-shore din Insulele
Virgine. Casuta postala a fost investigata de politia din Liechtenstein cu privire la
conexiunile dintre Deripaska, Mihail Cernoi si Iskander Mahmudov - personaj
prezent si in afacerea Rafo Onesti.
Alor, singurul producator de alumina tubulara din Europa, a fost inchis. Deripaska
mai detine si producatorul de autoturisme GAZ, fabrica de avioane Aviacor,
Ingosstrakh - companie de asigurari si grupul RusPromAuto (autobuze), grup
implicat in Romania, intr-o afacere de anvergura, derulata prin fosta intreprindere
de stat UCM Resita.
In business sunt implicati mogulul energiei, Nicolae Bogdan Buzaianu si Boris
Golovin - fostul ofiter GRU. In octombrie 2006, ziarul rusesc Komerssant anunta
cea mai spectaculoasa fuziune din istoria industriei de aluminiu. Companiile Rusal,
Sual si Glencore International au format United Company Rusal, cel mai mare
conglomerat mondial, detronand firma americana Alcoa.
Fuziunea a fost aprobata in prealabil de Vladimir Putin. Rusal detine 66% din noul
grup, al carui presedinte a devenit Deripaska. Firma elvetiana Glencore, infiintata
in Zug de Marc Rich, participa in giganticul concern cu propriile active de
aluminiu. Glencore actioneaza pe piata mondiala, in general, ca trader de petrol.

Politica de monopol dezvoltata de Deripaska si Rich se reflecta si in Romania.


Tentativa lui Deripaska de a prelua in bloc industria autohtona de aluminiu este
continuata de proiectul preluarii uzinei Daewoo de la Craiova, cu concursul direct si
interesat al guvernului Tariceanu.
Deripaska vaneaza ALRO Slatina, Alprom Slatina si Alum Tulcea, toate privatizate
de guvernul Nastase in favoarea grupului Marco, infiintat de Marc Rich si preluat
de magnatul Vitali Machitski. Negocierile dintre acesta din urma si Oleg Deripaska
sunt mai vechi. La randul sau, in Zug, Machitski a parafat legaturi cu Marc Rich.
La fel, si fostul angajat al lui Machitski, Alexander Krasner. Acesta, tot rusoisraelian, s-a ocupat in 2002 de preluarea efectiva a Alro de catre Machitski.
Imediat, Krasner a devenit presedintele combinatului slatinean, din noiembrie 2002
pana in 2004.
Inainte sa lucreze pentru Vitali Machitski, Alexander Krasner a fost director
executiv al firmei Marc Rich Investments Ltd. Grupul OAO Mechel, cotat la Bursa
din New York a adunat toate combinatele metalurgice controlate de Ziuzin. Printre
acestea se numara si COS Targoviste si Industria Sarmei Campia Turzii SA,
privatizate cu scandal (Cosmin Gusa a fost direct implicat) in timpul guvernarii
PSD, dar si o intreprindere croata, alta bulgara, plus doua rusesti.
Combinatele romanesti au fost cumparate prin intermediarul Conares Trading,
care a operat pana de curand in numele grupului Mechel. Casa de comert a
oligarhului rus, Mechel International Holdings AG, a fost inregistrata tot in Zug, la
aceeasi adresa cu Conares.
Pana in 2001, Igor Ziuzin si partenerul sau Vladimir IoRich exploatau cateva mine
de carbune in regiunea ruseasca Kuznet (Muntii Urali). Ei aprovizionau Uzina
Metalurgica Celiabinsk, un colos din era sovietica, al doilea ca marime din Rusia,
uzina detinuta de compania Glencore, a lui Marc Rich. Casa de comert a
combinatului din Celiabinsk se numea Conares Trading AG si era inregistrata in
cantonul Zug (Elvetia), exact la aceeasi adresa cu multe dintre companiile lui Rich,
printre care si Marc Rich&Co Investments.
Ziuzin este implicat in continuare in afaceri cu Marc Rich. Potrivit documentelor de
la US - Securities and Exchange Commission, grupul Mechel este controlat printr-o
suveica de firme off-shore, care se ramifica din Cipru pana in Insulele Virgine
Britanice.
Reprezentantul din Romania al lui Ziuzin, Boris Golovin, este atat promotorul
intereselor lui Deripaska in tara noastra cat si al TVEL Corporation, mare
corporatie rusa de stat in domeniul nuclear.
Golovin, nascut in Republica Moldova, a fost ofiter al trupelor speciale din cadrul
GRU, a luptat in Afganistan, stie bine limba romana si este implicat mai toate
afacerile cu energie si nu numai - din Romania. Conexiunile de afaceri ale lui

Boris Golovin includ moguli ai energiei cum ar fi Nicolae Bogdan Buzaianu, dar si o
serie de personaje provenite din SRI sau din serviciile de informatii israeliene.
Printre legaturile sale se numara Horia Constantin Bejan, fost director de relatii
internationale in Ministerul Industriilor. Acesta este partener traditional al lui Boris
Golovin si, indirect, al lui Nicolae Bogdan Buzaianu. Cat timp a fost in functie a
facut afaceri cu controversatul Constantin Iavorski, fostul angajat al lui Roman
Abramovici.
Vladimir Soare ofiter acoperit, a fost, pe rand, viceguvernator BNR, presedinte al
Bancorex si presedinte al grupului Gelsor, patronat de Sorin Ovidiu Vintu. A facut
studiul de fezabilitate pentru o afacere de anvergura initiata la UCM Resita, de
Boris Golovin si Nicolae Bogdan Buzaianu. In acest business are interese si Oleg
Deripaska.
Mihail Cernoi si Anatoli Ciubais, sunt alti doi oligarhi rusi care actioneaza pe piata
resurselor naturale, in domeniul petrolier, respectiv al energiei dar si in imobiliare.
Mihail Cernoi locuieste in Tel Aviv, unde a primit cetatenia israeliana. A fost asociat
cu Oleg Deripaska si cu Marc Rich in compania Rusal. Acum, Cernoi se judeca cu
Deripaska, revendicand 20 la suta din grupul Rusal.
Mihail Cernoi a crescut in Uzbekistan, dar s-a stabilit in Rusia, unde a dat marile
tunuri ale tranzitiei. A fost arestat in Elvetia, a primit interdictie de intrare in SUA
si a fost expulzat din Bulgaria, unde detinea o companie de telefonie mobila si clubul
de fotbal Levski Sofia. Omul sau de incredere era Todor Batkov, avocatul bulgar
amestecat si in afacerea Rafo Onesti. Cernoi ca si Rich are o fundatie in Tel Aviv,
profilata pe terorismul din Israel si pe victimele sale.
Seful consiliului director al RAO UES, Alexander Volosin, a condus administratia
prezidentiala in primii ani ai mandatului lui Vladimir Putin. Numele lui apare pe
lista clientelei regimului Saddam Hussein, primind titei in cadrul programului
Petrol contra hrana, conform raportului ONU.
Omul de incredere al lui Anatoli Ciubais din Republica Moldova, Valeriu Pasat
(consilier la RAO UES), a fost condamnat la inchisoare pentru comercializarea
ilicita a avioanelor de lupta ale Chisinaului. Pasat a fost ministru al apararii si sef al
serviciilor secrete. Intre timp dosarul lui Pasat s-a rezolvat si acesta revine in
viata publica a Moldovei.
RAO UES detine centrala de la Cuciurgan (din Transnistria), furnizorul a jumatate
din energia necesara Republicii Moldova. Dupa achizitia Moldovskaia GRES,
RAO UES s-a apropiat de piata Balcanilor. Aici, potrivit rapoartelor de companie,
Romania reprezinta o piata importanta vizata de Ciubais pentru vanzarea energiei,
inclusiv cea produsa in regiunea separatista transnistreana.
Corneliu Paltanea. Fost sef al unitatii prahovene a SRI. A fost arestat in dosarul
furtului de combustibil de la rafinaria ploiesteana Astra Romana. Este asociat cu

grupul de la Centrul de Afaceri Romano-Rus (CARR), infiintat de fostii ofiteri GRU


(serviciul de spionaj al Armatei Rosii) monitorizati pentru spalare de bani si pentru
devalizarea Nova Bank. Paltanea a lucrat si pentru fratii Pileri, doi afaceristi italieni
cercetati penal in Palermo pentru apartenenta la Mafia. Unul dintre cei doi frati a
fost ofiter de informatii militare.
Afaceristi rusi proveniti din serviciile sovietice de spionaj militar au infiintat in
Romania un organism hibrid, cu rol de ONG, dar si de societatate comerciala. Se
numeste Centrul de Afaceri Romano-Rus (CARR) si a atras in randurile sale ofiteri
de informatii controversati, precum si personaje care au avut probleme cu legea.
GRU SI LEGATURILE ROMANESTI
Anatoli Patron. Fost ofiter GRU si partener cu Boris Golovin. Presedinte al Nova
Bank si considerat initiatorul operatiunii de decapitalizare a acesteia. Este unul
dintre fondatorii CARR, controlat prin suveici off-shore si firme-mama, infiintate
in Zug (Elvetia), la aceeasi adresa cu multe dintre companiile lui Marc Rich.
Iuri Ustinov. Fost ofiter GRU. A fost primul presedinte al CARR, implicat in
inginerii financiare (cazul Nova Bank), spalare de bani si cartelizarea licitatiilor
de furnizare a carbunelui. Ustinov se lauda in mediul de afaceri ca a fost consilierul
lui Evgheni Primakov - fost sef al KGB si actualul presedinte al Camerei de Comert
a Rusiei.
Constantin Samson. L-a urmat pe Iuri Ustinov la sefia CARR. A fost partener de
afaceri cu sotia lui Nicolae Vacaroiu, presedintele Senatului. Este cercetat penal de
Parchet pentru fraude fiscale, dar dosarele sunt tergiversate. A devalizat
intreprinderea de stat Postavul Azuga, pe terenurile careia inalta un complex
turistic de lux. In afacere este asociat cu un magnat rus, stabilit in America.
Mircea Popa. In vremea lui Ceausescu, a fost cercetat de Securitate, fiind banuit ca
este agent KGB. Mircea Popa a condus Agentia de Presa Rusia La Zi, controlata de
un off-shore din Insulele Virgine Britanice, reprezentat la noi de un cetatean
moldovean, Vitalie Dobanda, conectat la afacerile lui Sorin Ovidiu Vintu.
Rusia la Zi era sponsorizata de Mechel. In perioada PSD, Mircea Popa a fost
consilierul politic al lui Cozmin Gusa, care s-a remarcat in peisajul public, prin
discursurile sale proruse. Gusa are vila la Cornu pe aceeasi proprietate cu Horia
Bejan, omul lui Boris Golovin.
Yacov Goldovsky omul lui Cernoi, ii reprezinta interesele in Rafo, pe care
Goldovsky o controleaza, acum, prin compania Petrochemical Holding, cu sediul in
Austria. In 2001, a fost arestat pentru delapidarea combinatului rusesc Sibur
(petrochimie), unde era partener cu Gazprom. A stat sase luni in inchisoare, timp in
care Gazprom a reusit sa-l faca sa-si vanda actiunile pe 90 de milioane de dolari.
Marin Anton este omul care apare in toata odiseea Rafo, entitate pe care a conduso, prin firma sa de management, impreuna cu alti directori proveniti de la Tofan

Group. Mecanismul stingerii datoriei: Termoelectrica SA (de care apartine CET


Mintia) ia in primire utilajele rusesti, apoi vireaza, esalonat, contravaloarea
acestora la bugetul de stat. Planul a esuat insa partial. In 2003, rusii au scapat de
datorie, dar echipamentele furnizate de ei zac de ani buni in curtea termocentralei
din Deva. Nefolosite si cu garantia expirata.
Intelegerea privind compensarea datoriei a fost urmata, in 2000, de acordarea
contractului de retehnologizare a centralei, prin ordonanta de urgenta, unui
consortiu. Fara licitatie, prin incredintare directa catre firmele cu epoleti.
Victor Vaida, directorul general al CET Mintia din acea vreme, sucursala a
Termoelectrica Bucuresti, pe atunci, a devenit director tehnic al termocentralei.
Fost lider al PSD Hunedoara, a fost ajutat pe linie politica sa capuseze CET Mintia,
prin firma sotiei lui.
Sustinut de Moscova, consortiul era format din companii ale unor fosti ofiteri de
informatii corupti din Rusia, Romania si Israel. Firmele membre: Global
International 2000 SA ( Romania ), M.T.Il. Projects&Systems Ltd. (offshore din
Cipru) si Babcock Borsing Power/Austrian Energy ( Austria ).
Prin Global s-au livrat echipamentele energetice pentru CET Mintia, valorand peste
20 de milioane de dolari. Kremlinul are interese directe in firma: sediul social este in
Bucuresti, Piata Charles de Gaulle, chiar in cladirea fostei misiuni comerciale
sovietice din Romania. Impozantul imobil apartinea, de fapt, presedintiei Rusiei.
Din firma gazduita de Kremlin o cincime este detinuta de Engineering Company
Ziomar, casa de comert a gigantului industrial de stat, ZiO Podolsk, producator rus
de masini nucleare si energetice, implicat in numeroase scandaluri internationale,
inclusiv in programul de imbogatire a uraniului din Iran.
Ziomar este reprezentata in Romania de Victor Ustinov, fostul atasat comercial al
Rusiei la Bucuresti. O parte din profitul casei de comert este manevrat printr - un
off-shore (Mardima Company Ltd.) din Insulele Virgine Britanice, actionar in
Ziomar.
In LMZ (Leningradsky Metallichesky Zavod) are interese si Vladimir Potanin, un
oligarh influent, absolvent al Academiei KGB si fost adjunct al premierului. Unul
dintre pionii lui Golovin&Ziomar e Horia Bejan, fost director in Ministerul
Industriilor. Din anii 80 pana in 2001, Bejan a fost adjunct al directiei generale de
comert exterior. Era in functie in 2000, cand guvernul a emis ordonanta de
modernizare a CET. Tot atunci, era actionar minoritar in Global.
Legaturile lui Bejan in spatiul fostei URSS dateaza din anii 80, cand acesta a
gestionat participarea romaneasca la constructia combinatului ucrainean de la
Krivoi Rog. In timp ce activa in minister, Horia Bejan a fost asociat in afaceri si cu
Constantin Iavorski - fost angajat al oligarhului rus, Roman Abramovici, si fost
ministru al energiei in Republica Moldova.

Ofiter KGB, la origine, Iavorski a monopolizat ani la rand furnizarea de


combustibili energetici (carbune si pacura) catre termocentralele romanesti,
angajand la firmele sale fosti ofiteri SRI. Tot tranzactiile cu carbune i-au adus fatan fata pe Bejan si Golovin.
Societatea primului (Putna SA) a intermediat importurile de carbune facute de
compania Infinity, a fostului ofiter GRU. Pe langa Global, Horia Bejan mai este
asociat cu Golovin si in alte afaceri cu iz rusesc. M.T.Il. Projects&Systems Ltd, a
doua firma din consortiul desemnat in 2000 sa retehnologizeze CET Mintia, este un
off-shore din Cipru. In jurul casutei postale s-a dezvoltat grupul de afaceri al
israeliencei Tonya Halpern, implicata in scandalul privatizarii Hotelului Bucuresti.
Tonya Halpern si defunctul ei sot, Moshe, proveneau din structurile AMAN serviciul de spionaj al armatei israeliene. Aliatul in afaceri al Tonyei Halpern a fost
Constantin Iavorski, alaturi de care a cartelizat licitatiile de furnizare a carbunelui
catre termocentralele romanesti.
Al treilea membru al consortiului era Babcock Borsig Power (BBP) - Austrian
Energy. Din 1999, VA-Tech detinea 10 la suta din colosul german BBP (care
preluase Austrian Energy, divizie a VA-Tech). In 2000, aceeasi VA-Tech controla
VA Tech Hydro, firma implicata in scandalul retehnologizarii Portilor de Fier I si
II. Asadar, entitatile VA Tech primeau contracte avantajoase, fara licitatie, de la
statul roman. Firma era reprezentata in Romania de Nicolae Bogdan Buzaianu fondatorul Energy Holdings si prietenul lui Boris Golovin.
Contractul de consultanta juridica pentru modernizarea CET Mintia a revenit
atunci tocmai casei de avocatura Bostina&Asociatii, partenerul traditional al lui
Buzaianu. BBP a dat faliment in 2002, fiind preluata de japonezii de la Hitachi.
Uzina ZiO Podolsk si casa ei de comert, Ziomar, functioneaza intr-un holding numit
EMAlliance-Atom, preluat in 2006 de Atomenergomash, unul dintre
pilonii industriei nucleare din Rusia. Tranzactia a fost finantata de grupul Alfa
Bank, al controversatului oligarh Mikhail Fridman. Mikhail Fridman, magnatul
care detine Alfa Group, este finantatorul celor mai importanti oligarhi rusi cu
interese in Romania.
Fridman Mihail Maratovici, cu o avere de 5,2 miliarde de dolari este probabil unul
dintre cele mai sinistru personaje din varful oligarhiei ruso-evreiesti. De la simplu
bisnitar de bilete la teatru a devenit unul dintre stapanii Rusiei. Cazul sau este
ilustrativ. A terminat Institutul de Oteluri si Aliaje din Moscova dar in timpul
studiilor Fridman se ocupa cu specula cu bilete pentru Teatrul Balsoi. Devine
turnator pentru KGB si in anul 1988 Fridman se lanseaza in cea mai tare afacere de
pe atunci comertul cu calculatoarele afacere aflata sub controlul serviciului de
spionaj extern.
Fridman a organizat comertul cu covoare orientale efectuate manual din Asia
Centrala, si Caucaz, Turcia, Iran, Afganistan. Banca Alfa-bank a fost pusa la

punct de KGB si PCUS la inceputul anilor 90 pentru spalarea banilor mafiei de


droguri columbiene deveniti cash investit in economia Rusiei. Conducatorii Alfa bank Fridman si Aven au organizat un canal de transferare a heroinei din Birma
prin Extremul Orient in Germania, in mari transporturi de zahar si faina.
Toate aceste operatiuni au fost programate de Kremlin. Obiectivul: realizarea unui
sistem integrat de stat al companiilor nucleare rusesti. Monopolul are si un nume:
TVEL Corporation - prin care guvernul rus controleaza Atomenergomash,
EMAlliance - Atom (ZiO Podolsk si Ziomar), precum si alte uzine atomice
mostenite din era sovietica.
In 2004, fostul ofiter KGB Serghei Prikhodko a fost numit director general al TVEL
Corporation de Vladimir Putin. Pana atunci fusese seful adjunct al administratiei
prezidentiale, dar si consilierul lui Putin pe politica externa. Numirea lui face parte
din politica tarului de a-si pune apropiatii in functiile de decizie ale marilor
companii de stat. Asemenea lui Putin, majoritatea provine din KGB.
Partenerul lui Fridman, Kuzmiciov Alexei Viktorovici, cu o avere estimata la 1,9
miliarde de dolari, a studiat impreuna cu Fridman la Institutul de Oteluri si Aliaje
din Moscova. Acum conduce compania Crown Resources AG.
Presedintele Alfa-bank, Aven Petr Olegovici. Avere 2,1 miliarde de dolari, a fost
ministrul pentru relatii de economie externa n guvernul Gaidar (anul 1992).
In 2001, oligarhul Igor Ziuzin, seful lui Boris Golovin, a aparut brusc pe
firmamentul bogatilor lumii. Atunci, el a preluat oficial Uzina Metalurgica
Celiabinsk direct de la Glencore International, compania de intermediere fondata
de Marc Rich in Elvetia. Ulterior, marele combinat din Celiabinsk - un colos al
industriei sovietice, a devenit nucleul grupului Mechel, detinut, oficial, de Ziuzin. In
acea perioada, rusul imbogatit peste noapte a inceput ofensiva de achizitii in Europa
de Est.
In 2002, fostul COS Targoviste (Mechel Targoviste, noul nume) a fost privatizat de
guvernul Nastase in favoarea lui Ziuzin. Un an mai tarziu, a venit randul societatii
Industria
Sarmei
Campia
Turzii
SA
(Mechel
Campia
Turzii).
Uzinele romanesti au fost incluse in grupul OAO Mechel, alaturi de combinatul
metalurgic din Beloretk, intreprinderea Viantilski (ambele din Rusia), fabrica de
tevi Zeljezara din Croatia si gigantul Mechel din Celiabinsk. In acelasi trust au
fost integrate si minele lui Ziuzin din Kuzbass (regiunea Urali), care furnizeaza
carbune, prin intermediari, catre numeroase termocentrale romanesti.
In Insulele Virgine Britanice (BVI) a fost infiintata casuta postala Britta
Investments Limited, una dintre firmele-mama care au actiuni in Mechel. Adresa:
Pasea Estate din Road Town - capitala coloniei britanice din Caraibe. Concret,
Britta a fost inregistrata la firma de administrare Morgan&Morgan, al carei sediu
este chiar la adresa mentionata. Morgan&Morgan este o societate de consultanta,
specializata in gestionarea firmelor off-shore din BVI.

In Road Town, aceeasi Morgan&Morgan mai gestioneaza o alta casuta postala cu


interese in Romania. Este vorba despre Dilcor International Ltd., off-shore - ul prin
care oligarhul rus Oleg Deripaska a preluat de la controversatul Constantin
Iavorski fostul combinat de stat Alor Oradea. Alor a fost singurul producator de
alumina tubulara din Europa. Dilcor a fost investigata de politia din Liechtenstein,
datorita conexiunile dubioase financiare dintre Deripaska, Mihail Cernoi si
Iskander Mahmudov - personaj prezent si in afacerea Rafo Onesti.
Afacerile lui Ziuzin cu traderul Marc Rich au traditie. Un contract comercial din
august 2001, incheiat de Glencore cu firma elvetiana Conares Trading si intrat in
posesia noastra, releva o tranzactie uriasa parafata de Ziuzin cu oamenii lui Rich.
Primul se obliga sa livreze catre intermediarul Glencore peste 32.000 de tone de
nichel rusesc in perioada 2001-decembrie 2004.
Conares Trading este o casa de comert infiintata in cantonul Zug din Elvetia, la
aceeasi adresa cu multe dintre firmele lui Marc Rich, cel supranumit Nasul
Kremlinului. Initial, Conares a functionat ca trader pentru combinatul de la
Celiabinsk. Apoi, aceasta fost preluata in 2001 de Ziuzin, cu tot cu Conares.
Casa de comert a oligarhului Ziuzin se numeste Mechel Trading si a fost
inregistrata tot in Zug, la aceeasi adresa cu Conares. Ba chiar a facut si un pui in
Romania : Mechel Casa de Comert SRL din Bucuresti este detinuta suta la suta de
firma-mama din tara cantoanelor. Prin traderii sai, rusul deruleaza exporturi
masive din tara noastra, iar printre clientii sai de baza figureaza companiile
dezvoltate in umbra lui Marc Rich.
Boris Golovin care detine in Bucuresti si Romcar Russian Buses este cel care
tranzactioneaza pentru Ziuzin achizitionarea unei termocentrala din Giurgiu, Uzina
Termoelectrica SA, care apartine de consiliul judetean. Aceasta ar crea o sursa de
energie pentru intreprinderile pe care colosul rus Mechel, al carui proprietar e
Ziuzin.
Firma lui Golovin isi are sediul chiar in casa lui Nicolae Bogdan Buzaianu din zona
Piata Aviatorilor. Magnatul pentru care lucreaza acesta, Ziuzin controleaza
mineritul de carbune, productia de otel si energia vrea sa controloleze si productia
de energie electrica pentru intreprinderile sale si sa obtina controlul total al
preturilor.
Procedurile de privatizare la Giurgiu au fost initiate, cel putin pe hartie, in urma cu
exact doi ani. Uzina face parte din grupul celor 34 de intreprinderi de stat ale caror
datorii urmeaza sa fie sterse, conform unei ordonante de urgenta a cabinetului
Tariceanu. ANAF isi propusese, la finele lui 2006, sa execute silit termocentrala, insa
a suspendat procesul pentru ca populatia sa nu ramana fara caldura. Datoriile
depaseau zece milioane de euro.

Presedintele Consiliului Judetean Giurgiu, Victor Boiangiu, a confirmat atunci ca


negocierile s-au referit la preluarea de catre Mechel a productiei de energie pentru
populatie. Un furnizor de carbuni al centralei de la Giurgiu este Petlon
Entreprises, compania Tonyei Halpern, israelianca implicata in afacerile lui Boris
Golovin sustinute de statul rus.
Infiintat in Cipru, Petlon Entreprises e, de fapt, intermediar pentru carbune din
Rusia. Firma lui Halpern, fosta lucratoare a serviciilor de spionaj militar ale
Israelului, a primit la Giurgiu, un contract de 5 milioane de dolari, prin care Petlon
Entreprises furnizeaza 60 de mii tone de carbune rusesc, produs de grupul Mechel.
Firma Tonyei Halpern a cartelizat licitatiile de furnizare a huilei catre CET-urile
romanesti, printre care si SCUT Giurgiu, clientul sau traditional.
Ziuzin a vizitat Giurgiu impreuna cu proprii specialisti din Rusia. Ziuzin priveste si
spre Ruse, unde e si acolo o termocentrala de vanzare. Centrala de la Ruse este in
functiune si se afla la trei kilometri de Dunare. CET-ul bulgaresc seamana cu cel din
Romania. Directorul executiv al Toplokicacia Ruse (termocentrala), Tonyo Tomov a
afirmat ca se negociaza vanzarea termocentralei catre compania de stat din
Slovenia, Holding Slovenske Elektrarne, selectata pentru negocieri finale. Printre
cele sapte firme care s-au inscris au fost firma lui Ziuzin - Mechel International AG
din Zug (Elvetia), dar si Inter RAO UES, reprezentantul colosului de electricitate
RAO UES din Rusia. Si Gazprom a fost interesat, dar Overgas, firma in care aparea
actionar, nu s-a calificat.
Suma cu care slovenii au intrat in negocierile finale a fost de 85 de milioane de euro.
In final, ei devin proprietarii unei termocentrale pe care, in anul 2004, o castigasera
la licitatie rusii de la RAO UES. Din motive neclare, au renuntat la plata celor 185
de milioane de euro cu care castigasera.
Carbunele bulgarilor vine tot din Rusia din zona Kuznetk, prin Mechel. In cadrul
proceselor de privatizare a combinatelor COS Targoviste si Industria Sarmei
Campia Turzii SA, beneficiarul Conares Trading (actuala Mechel Trading - casa de
comert a lui Ziuzin) a beneficiat de serviciile de consultanta, oferite de o firma
autohtona: Romair Consulting, patronata de Gheorghe Boeru.
Acesta a fost, timp de 15 ani, ofiter in Armata Romana, dupa care s-a reprofilat, in
1995, pe afaceri. Boeru are legaturi directe cu gruparea Bittner. El este
administratorul fostei firme de stat Piscicola Arad, cumparata pe nimic sub
guvernarea Nastase, de Petre Ion, omul lui Bittner.
Pentru Conares Trading, a prestat si societatea de avocatura Anastasescu, care a
reprezentat juridic in Romania firma lui Igor Ziuzin. Patroana, Marieta
Anastasescu, este avocata firmelor infiintate de Alexandru Bittner si este vecina lui
Adrian Nastase in blocul de pe Zambaccian. Ea a fost avocata celebrei matusi
Tamara, pe care Bittner o consilia in afaceri.

Conexiunile lui Alexandru Bittner conduc tot spre oligarhii rusi. Primul indiciu se
reflecta in Mastertrade Ltd., o firma din Marea Britanie care detine actiuni in
societatile infiintate de Bittner la noi.
Mastertrade este administrata de avocatul englez Matthew Cunningham, judecat la
New York, alaturi de oligarhul Mikhail Fridman, in procesul Norex, pentru
spalare de bani si mituirea unor oficiali guvernamentali.
In acelasi proces sunt judecate Gillian Norah Caine si Susan Christine Cubbon,
directoarele suveicii off-shore din Insula Man (Marea Britanie), care controleaza
compania Heavy Industry din Anglia reprezentata de Bittner. Heavy Industry
detine 65% din firma Piscicola Tour, careia guvernul Nastase i-a concesionat
jumatate din Delta Dunarii.
La un an dupa vizita lui Basescu la Moscova, in august 2006, guvernul Tariceanu
emite o ordonanta de guvern prin care modifica actul normativ al cabinetului
Isarescu. Retehnologizarea Electrocentrale Deva SA (numele actual al CET Mintia)
urma sa intre in linie dreapta. Potrivit unei ordonante a guvernului Tariceanu,
termocentrala urma sa contracteze un credit in valoare de 67,9 milioane euro
pentru asigurarea partiala a resurselor financiare necesare reabilitarii Grupului 1,
urmand sa aiba loc si incredintarea contractului de modernizare. Valoarea totala a
acestuia e estimata la aproximativ 100 de milioane de euro.
Practic, rusii sunt favorizati de un cerc vicios. Au lichidat datoria URSS prin
echipamente, dat tot ei mizeaza in continuare ca vor castiga bani din punerea lor in
functiune. In conditiile in care utilajele au garantia expirata, este uzual ca numai
firmele producatoare (LMZ si ZiO Podolsk) sa emita alta noua.
Globalul a castigat licitatia de furnizare de carbune la Iasi, Suceava si Deva.
Carbunele e din Rusia, adus de fostul ofiter GRU, Boris Golovin. Contractele de la
Iasi si Suceava valoreaza impreuna 10,2 milioane de dolari.
Pana acum, colosul energetic din Deva a suferit cateva transformari de natura
juridica. In 2001, CET Mintia s-a transformat din simpla sucursala a
Termoelectrica in societatea comerciala Electrocentrale Deva, avand personalitate
juridica distincta si functionand ca filiala in cadrul companiei de stat.
Transformarea a permis reluarea finantarii, de catre Banca Mondiala, a lucrarilor
de modernizare care in 2000 se sistase. Astfel, este posibila contractarea de credite,
dar si pastrarea in functiune a complexului energetic in caz ca Termoelectrica intra
in faliment.
Spargerea Termoelectrica in parti profitabile ori paguboase a fost solutia gasita de
autoritatile romane pentru a multumi Banca Mondiala si FMI care, de la mijlocul
anilor 90 si pana in timpul guvernarii PSD, aratau cu degetul spre datoriile de
miliarde de dolari acumulate de marile companii energetice - faimoasele arierate.
MACHITSKI-DERIPASKA-CERNOI

Oleg Deripaska a primit sarcina de la presedintele Rusiei sa revigoreze industria


automobilelor rusesti, spune Boris Golovin. In Romania, interesele oligarhului se
leaga de Uzina Constructoare de Masini Resita, detinuta de oamenii mogulului
energiei, Nicolae Bogdan Buzaianu. Acesta are legaturi mai vechi cu afaceristii din
spatiul ex-sovietic, cum ar fi asocierea sa cu Constantin Iavorski, fost angajat al lui
Roman Abramovici. Compania lui Deripaska, GAZ Ruskii Autobus, e un gigant rus
care a cumparat Gaz Volga, fabrica de pe vremea URSS.
Autobuzele sunt produse la Resita, iar piata vizata e cea interna. Caroseria se face
in Rusia, licentele sunt cumparate de la grupul lui Deripaska. Producatorul e firma
Robus, controlata de UCM Resita. Golovin detine un procent foarte mic in Robus,
in schimb, controleaza Romcar Russian Buses SA, casa de comert pentru acest
proiect.
Printre actionarii si administratorii Romcar ii regasim pe Horia Bejan (fostul
director din Ministerul Industriilor), Vlad Soare (fost presedinte Bancorex si al
grupului Gelsor, al lui Sorin Ovidiu Vintu) si Corneliu Rosu, fost candidat al PNG
la Primaria Capitalei. Soare, administrator al firmei, i-a facut lui Golovin planul de
afaceri.
UCM Resita privatizata la sfarsitul anului 2003 a fost ofertata de Firma INET AG
din Elvetia, in consortiu cu asociatia salariatilor. INET AG avea insa ca obiect de
activitate detinerea de actiuni la alte intreprinderi, conform registrului elvetian al
comertului. Firma e administrata de Beat Corpataux, asociat cu Buzaianu in
afacerea Energy Holding.
Suma achitata pentru UCM a fost 13,1 milioane euro. Dupa cum au spus cei de la
Resita, statul s-a angajat sa le stearga datoriile istorice, dar in 2006 firma era
mentionata printre marii debitori.
Presedintele UCM Resita, Adrian Chebutiu (si el un apropiat al lui Buzaianu si fost
vicepresedinte al Energy Holding), a recunoscut ca Buzaianu a negociat privatizarea
de la Resita. UCM era subcontractant in afacerea Portile de Fier, revenindu-i 12
milioane de franci elvetieni din afacerea gestionata de acelasi Buzaianu, ca
reprezentant al VA-Tech.
Mechel e un gigant din domeniul carbunelui si otelului. In Romania, a preluat
Combinatul de Oteluri Speciale Targoviste si Industria Sarmei Campia Turzii.
Companiile metalurgice ale Mechel ar putea fi preluate de Rosoboronexport, o
corporatie rusa de stat care intermediaza importurile si exporturile de armament.
Rosoboronexport a decis sa-si creeze o divizie speciala, care se numeste Russian
Special Steel (RusSpetsStal), destinata producerii de otel pentru armament. Igor
Ziuzin, bossul Mechel, a primit sarcina direct de la fostul presedinte rus Vladimir
Putin.

Ziuzin Igor. Avere 1,1 miliarde de dolari. De profesie - inginer minier. In anul
1990 Ziuzin a devenit adjunctul directorului pentru comert la una dintre minele din
regiunea Kemerovo. Apoi s-a apucat de privatizarea minelor de carbune si a
devenit stapanul companiei Kuzbassul de Sud. Incepand cu anul 2001 Ziuzin a
inceput sa cumpere intreprinderi metalurgice. In anul 2003 el a intemeiat Grupul de
Oteluri Mechel, in care intra nu numai uzinele rusesti, ci si intreprinderi din
Romania. Ziuzin a cumparat portul Posiet din Extremul Orient gestionand astfel un
important lant de transport din Asia spre Europa.
Fratii Mihail si Lev Cernoi, au incercat preluarea intregii industrii a aluminiului de
catre grupul Ruskii Aluminii (Rusal), controlat de Deripaska. Acesta este ruda cu
Boris Eltin, fostul presedinte al Federatiei Ruse, si a facut afaceri cu Mihail Cernoi,
ambii fiind veterani ai "razboaielor aluminiului" din anii 90, soldate cu fraude si
asasinate de tip mafiot.
Pe teritoriul Romaniei, reprezentanti ai grupurilor economice ce apartin sau au
legaturi cu fratii Cernoi au dezvoltat afaceri in Romania poate fi mentionat grupul
RINKO, proprietarul casei de comert Marco din Statele Unite, care, la randul ei,
controleaza "perlele" industriei romanesti de aluminiu: ALRO Slatina, ALPROM
Slatina si ALUM Tulcea. Grupul RINKO este patronat de un alt oligarh al noii
generatii, Vitali Machitski.
Cernoi are interese intr-o ampla operatiune de preluare a intreprinderilor
romanesti din industria de profil. Rusal are intentia de a prelua firmele din Slatina
si Tulcea. Personaj important al crimei organizate ruso-israeliene, Cernoi a profitat
de situatia politico-economica din Rusia anilor 90. Atunci, milioane de tone de
aluminiu de provenienta ruseasca au inundat piata mondiala, iar Cernoi a preluat
de la stat combinate din fosta URSS, prin compania sa, Trans World Ltd. In 2005,
Machitski vroia sa-i vanda lui Deripaska intreprinderile de aluminiu din Romania,
aceasta fiind strategia grupului RINKO. Practic, Cernoi, fostul partener lui
Deripaska, ar deveni astfel unul dintre potentialii beneficiari ai preluarii in bloc a
industriei romanesti de laminate.
Declansata la sfarsitul anilor 90, privatizarea industriei de aluminiu din Romania
urma sa-l aiba ca actor principal pe nepotul lui Eltin. Grupul sau, Rusal, s-a retras
insa de la privatizarea ALRO, cumparand doar combinatul ALRO din Oradea.
Acesta era controlat, in 2002, prin Dilcor International, un off-shore din Insulele
Virgine, al carui nume aparea intr-o ancheta a politiei din Liechtenstein cu privire
la legaturile dintre Deripaska, Cernoi si Iskander Mahmudov (personaj prezent si in
afacerea RAFO). In noiembrie 2006, Cernoi a revendicat in justitie 20 la suta din
Rusal, afirmand ca detine aceste actiuni (peste 3 miliarde de euro) pe numele lui
Deripaska.
Firma din Slatina face profit si din importurile de gaz de la Gazprom. In Romania,
o firma controlata de ravnita societate ALRO intermediaza importurile de gaz din
Rusia. Astfel, partenerul Gazprom (firma prin care se semneaza contractele de

livrare a gazului) este compania Conef SA, controlata de aceiasi oameni de afaceri
de la ALRO adica de grupul Marco, al magnatului Vitali Machitski, care detine
99,97 % din Conef prin compania din Slatina. Practic cel care aduce gaze in
Romania este grupul Marco, in spatele caruia sta Machitski.
Conef SA intermediaza in Romania aproape jumatate din cantitatea totala de gaze
pe care Gazprom o livreaza tarii noastre. In 2005, Conef a adus 1,5 miliarde de
metri cubi de gaz rusesc. Acordul semnat de firma inregistrata in Romania cu
Gazprom este valabil timp de 25 de ani si confera Conef o pozitie dominanta pe
piata distributiei.
In Romania, Conef a dezvoltat o vasta suveica de firma, participand direct in alte
societati. Unul dintre pionii grupului rusesc este Dan Victor Alesandru, fost secretar
de stat in Ministerul Economiei si Comertului (MEC) pana in august 2005.
Alesandru fusese numit in functie din partea Partidului Conservator condus de Dan
Voiculescu.
Implicat in mai multe scandaluri cu bani publici, Dan Victor Alesandru este acum
administratorul firmei Conef Gaz, controlata in proportie de 70 % de companiamama, Conef SA. Interesele rusilor de la Conef graviteaza si in zona IMGB, fostul
colos industrial ceausist.
La randul sau, Romplumb SA Baia Mare, cel mai mare producator autohton de
plumb primar, a fost luat in vizor de oamenii lui Machitski. Conef a preluat un
pachet minoritar (2,49 %) in Romplumb, fiind asociat direct cu statul roman, prin
MEC, care este inca actionar majoritar.
Cernoi era interesat sa investeasca in Romania sume importante de bani, in special
prin achizitionarea unor agenti economici reprezentativi din domeniul industriei
petrochimice. Printre actionarii care s-au perindat pe la rafinaria din Onesti se afla
fosti asociati ai oligarhului Cernoi care a cumparat, in 2005, o parte din datoriile
RAFO, si i le-a vandut fostului sau asociat, Yacov Goldovski.
Anatoli Ciubais, oligarhul din umbra lui Boris Eltin si Vladimir Putin, e de profesie
economist. Nascut in Belarus este unul dintre artizanii terapiei de soc din anii 90,
cand patrimoniul URSS a fost preluat, pe doi bani, de noii magnati ai Moscovei.
Vicepremier in timpul lui Eltin, in perioada in care au fost inventati oligarhii.
Ciubais a supravietuit rotatiei de la Kremlin, conducand, in mandatul Putin,
compania de stat RAO UES. Aceasta controleaza intreaga retea de electricitate
precum si instalatiile de generare a electricitatii de pe teritoriul Rusiei. Ciubais a
supravietuit unui atentat, in 2005. Mana dreapta a lui Ciubais este Vladimir
Potanin.
Potanin Vladimir Nikolaevici. Averea 5,4 miliarde de dolari. Tatal lui Potanin era
reprezentantul comercial in Noua Zelanda. In continuare totul este clar: in anul
1983 Potanin a terminat MGIMO si de asemenea a inceput sa lucreze in asociatia
Soiuzpromexport. In anul 1990 Potanin cu sprijinul adjunctului ministrului

MVES Silin si alti functionari a intemeiat propria firma Interros si s-a apucat de
exportul materiei prime. In anul 1993 a intemeiat ONEKSIM-bank-ul. In luna
decembrie 1995 ONEKSIM-bank a cumparat 51% din actiunile Nikel din Norilsk
pentru 170 de milioane de dolari (pentru a afla pretul real trebuie inmultit cu
coeficientul lui Ciubais, adica cu 100). De asemenea a fost cumparat pachetul de
control al companiei petroliere SIDANKO la aceleasi preturi.
In luna august 1996 Potanin a fost numit primul prim-ministru. In aceasta functie el
s-a ocupat doar de pomparea banilor din vistieria de stat in structurile proprii.
Licitatiile de gaj au inceput la propunerea lui Potanin si el a luat de pe urma
acestora mai mult decat toti oligarhii. Potanin era favoritul lui Ciubais, de aceea
cele mai grase bucati au ajuns la el. Berezovsky s-a simtit profund jignit, atunci
cand in vara anului 1997 25% din actiunile Sviazinvest-ului au ajuns la Potanin si
nu la el.
ENERGIA. ALUMINIUL. LEGATURI
In spatele Inteltra sta o retea de firme strans legate de RAO UES (Sistemul Unificat
de Energie), corporatia de stat din Rusia. Suveica de firme care se ocupa de
comertul cu energie are ca punct de plecare Londra. Unitrade Services LLP, firma
care controleaza, suta la suta, societatea Inteltra din Romania, a fost detinuta de alte
doua companii din domeniu, cu sediul in Dublin : Scaent Europower Limited (SEL)
si Nordbalt Energy Limited (NEI).
In urma unei tranzactii, actionar unic al Unitrade Services a ramas SEL. Fostul
actionar NEI ramane legat de firma-mama, fiind detinut, acum, in parti egale, de
Edgars Kvalis, cetatean leton, si de Unitrade Services - parte a Unitrade Group. In
acelasi grup ramane insa si SEL, care e, potrivit site-ului companiei, o subsidiara a
Unitrade Group, impreuna cu firma-sora Scaent A.B.
Toate aceste companii, reunite sub palaria Unitrade Group - detinut de
investitori privati - arata ca ele sunt legatura dintre compania rusa de stat RAO
UES si pietele din Suedia, Norvegia, Finlanda, tarile baltice si chiar Bulgaria.
Grupul a intermediat numeroase tranzactii legate de statul rus.
In 2007, Scaent Europower Ltd. a castigat licitatia pentru export de energie intre
enclava ruseasca Boris Gleb si Norvegia. Aceeasi firma, precum si sora Scaent AB
controleaza exporturi la granita dintre Rusia si Finlanda.
In 2004, Scaent semneaza un contract de livrare de energie in zona de frontiera a
Bulgariei. Compania vinde energie inclusiv tarilor din UE si vizeaza piata
Balcanilor. JSC ERC, bratul de la Vilnius, are drept exclusiv de import de energie
ruseasca in Lituania pana in anul 2010.
Unitrade a vrut sa cumpere, anul trecut, compania de energie a Republicii
autonome Adjaria (parte a Georgiei), insa a pierdut licitatia, la care se inscrisese si
Inter RAO UES. Cursa a fost castigata de Energo Pro din Cehia. Romania e una

dintre pietele-cheie pentru RAO UES, arata un raport al Inter RAO UES.
Dezvoltarea pietei din Romania impreuna cu cresterea capacitatii de export din
Republica Moldova (din Transnistria) au devenit prioritati.
Inter RAO UES (divizie a RAO UES) si-a dorit sa foloseasca Romania si pentru
exportul in Balcani. Planul dateaza din 2002, cand rusii formasera Inter RAO EESBalkany, din care mai facea parte statul moldovean si o centrala transnistreana.
RAO UES gigantul rus al energiei, este si proprietarul centralei de Cuciurgan din
Transnistria.
Societatea romaneasca de stat Electrica a angajat, recent, importuri de energie din
aceasta republica considerata ilegitima de Bucuresti si nerecunoscuta pe plan
international. Nu ar fi prima tranzactie catre teritoriul romanesc - producatorul de
aluminiu ALRO Slatina (controlat tot de rusi) importa deja energie de la
Cuciurgan.
Asa cum toate sectoarele strategice, primordiale in economia Rusiei, industria
petrolifera, Gazprom, industria nucleara, minele de uraniu, industria spatiala, sunt
controlate de catre grupul de la Dresda al ofiterului KGB Vladimir Putin, tot astfel
si in Romania ofiterii rusi conduc si controleaza ramuri industriale strategice
pentru industria de razboi. Istoria preluarii aluminiului romanesc de catre rusi
incepe imediat dupa Revolutie.
ALRO Slatina a fost infiintata in ianuarie 1991, ca societate pe actiuni, prin
preluarea unei cote de 65% din patrimoniul Intreprinderii de Aluminiu Slatina.
Uzina de Aluminiu Slatina a fost infiintata in martie 1961 si constituia un segment
important al industriei de aparare a Romaniei. Societatea ALRO este singurul
producator de aluminiu primar din Romania si cel mai mare din Europa de Est si
este listata la Bursa de Metale de la Londra (LME). ALRO poate produce anual
peste un milion de tone de alumina, 420.000 de tone de aluminiu primar si 120.000
de tone de produse din aluminiu. ALRO are piete de desfacere in intreaga lume.
ALRO si, ulterior, restul industriei de aluminiu au intrat treptat sub controlul unei
grupari a serviciilor rusesti. Tranzactia face parte dintr-o strategie mai ampla de
concentrare a intregii productii de aluminiu din Romania intr-o singura mana, ceea
ce a dus la premiza monopolului pe piata romaneasca de profil.
Totul pleaca de la acelasi nume: Marco. Marco de la Mark Rich, partenerul de
afaceri al lui Soros. Interfata, Marco International este condusa de rusul Vitali
Matsitski, la randul sau apropiat al lui Victor Pinciuk, ginerele fostului presedinte
ucrainean Leonid Kucima. Vitali Matsitski este si proprietarul Grupului Rinko,
specializat in productia petroliera, si are o avere estimata la peste 10 miliarde de
dolari. Firmele companiei Marco au inhatat cam tot ce misca in zona strategica din
Romania.
In 2005, participatia Marco Industries la capitalul social al combinatului ALRO
Slatina a crescut de la 76,08 la 85,26%, in detrimentul actionarilor minoritari. A

fost o a doua etapa prin care Marco Industries si-a intarit controlul asupra ALRO
tot printr-o majorare de capital, prin care participatia companiei Marco crescuse de
la 74,2 la 76,08%.
AVAS a contestat majorarea de capital din iunie 2005, prin care grupul Marco
Industries si-a marit participat ia la capitalul ALRO de la 76,08% la 85,26%, ceea
ce a intarziat operatiunea de fuzionare a ALRO Slatina cu Alum Tulcea programata
initial pentru 2005.
Ulterior, in vara anului 2006, ALRO a fuzionat prin absorbtie cu Alum Tulcea
integrand pe verticala productia intregii industrii a aluminiului. Astfel, Combinatul
de Aluminiu ALRO controleaza pachetele majoritare de actiuni ale firmelor Alum
si Alprom, care impreuna insumeaza o cifra de afaceri de aproape 800 de milioane
de euro.
Societatea Alum din Tulcea este unul dintre principalii furnizori de materie prima
pentru ALRO Slatina si a intrat in proprietatea Grupului Balli din Marea Britanie
in anul 1995. Balli este un grup international de companii, cu sediul la Londra si
reprezentante in peste 20 de tari.
In Romania, grupul britanic a detinut pachete majoritare de actiuni la RoBank,
participatie vanduta bancii ungare OTP in anul 2003, si la Asigurarea AngloRomana. Consortiul este actionarul principal al producatorului de aluminiu ALRO
si Alprom, ambele din Slatina. Alprom fabrica table, benzi, folii, profile si tevi, toate
din aluminiu.
Compania Alum Tulcea a fost vanduta de Grupul Balli din Londra in urma unei
oferte lansate pe Bursa Electronica Rasdaq. Principalii actionari erau la data
achizitionarii companiei de catre acest consortiu international, Balli Metal Bucuresti
SA - 67,69% (4.417 milioane de actiuni), SIF Banat-Crisana - 23,87 % (1,557
milioane de actiuni), diferenta, de 8,47% (0,551 milioane de actiuni) apartinand mai
multor actionari.
Pachetul majoritar al actiunilor Companiei Alum Tulcea a fost achizitionat de firma
Pioche Consultants Ltd, inregistrata in Belize, dar de fapt, in spatele off shorului
este un consortiu format din Marco International, Marco Acquisitions din Anglia si
Conef din Bucuresti, care isi anuntasera in mai multe randuri intentia de a
achizitiona societatea din Tulcea. CONEF este o filiala a producatorului roman de
aluminiu, ALRO care, la randul sau face parte din Marco Group. CONEF a fost
infiintata in 1992 si pana in 2002 s-a dezvoltat in special ca o companie in sectorul
roman de aluminiu. Incepand cu anul 2002, CONEF s-a concentrat asupra
importurilor de gaz natural si asupra comert ului de gros, precum si asupra
furnizarii de energie electrica la instalatiile de aluminiu, ALRO si Alprom.
In 2005, deja CONEF intrase in al cincilea an de contract de furnizari de gaz
natural rusesc catre Romania cu compania ruseasca Gazexport, cel mai mare
exportator de gaz din lume. Grupul Marco International a mai incercat sa cumpere

in urma cu aproape patru ani compania din Tulcea si pentru ca Balli a refuzat, s-a
incercat boicotarea activitatii prin refuzul de a mai cumpara materia prima
necesara elaborarii aluminiului, ceea ce a condus la inchiderea, la inceputul anului
2003, pentru trei luni a combinatului. Unul dintre cei trei frati Alaghband, care sunt
patronii Grupului Balli, a fost arestat de politia elvetiana pentru fraude financiare.
Dezvoltarea retelei de desfacere a aluminei catre alti parteneri bloca interesele
rusilor de la consortiul Marco si, o data cu dezvoltarea combinatului, acestia l-au
achizitionat.
Al doilea mare reper industrial din Tulcea este societatea tulceana Feral, singurul
producator de feroaliaje din Romania, cumparata de Compania Feral UK Ltd din
Marea Britanie. Aceasta este administrata de Olexii Martinov, care face parte din
anturajul ginerelui lui Kucima.
Victor Pinciuk, casatorit cu Olena Kucima. Este deputat in Rada de la Kiev. Victor
Pinciuk, ginerele lui Kucima, unul dintre cei mai bogati oameni din Ucraina,
controleaza capacitatile siderurgiei ucrainene si are nevoie de canalul Bastroe,
pentru a-si transporta fabricatele spre Europa Occidentala. Una din companiile pe
care le detine, Ukrainian farvater, era cel de-al doilea contractor pentru saparea
canalului Bastroe.
Pinciuk a facut obiectul unei investigatii americane, in septembrie 2003 in legatura
cu fostul premier Pavlo Lazarenko, care spala bani produsi prin activitati criminale
pentru Kucima si apropiati ai presedintelui Kucima, direct interesati de constructia
canalului, Renat Ahmetov (deputat in Rada Suprema a Ucrainei), Olexii Martinov
si Volodimir Pop. Ahmetov a beneficiat direct de relatia cu Kucima de pe vremea
cand acesta era presedintele Uniunii Industriasilor si Intreprinzatorilor din
Ucraina, inainte de a fi ales sef de stat, in 1994.
Companiile lui Viktor Pinciuk si ale lui Renat Ahmetov, patronul clubului de fotbal
Sahtior Donetk, care controleaza industria din Bazinul Donbas, au achizitionat, cu
aproape un miliard de dolari, 93 de procente din pachetul de actiuni ale societatii
Krivorijstal, cea mai importanta fabrica de otel din Ucraina. Ahmetov a mai
cumparat si actiunile Combinatului Siderurgic Dzerjinski, si pe cele ale fabricii de
feroaliaje de la Nikopol.
Ahmetov figureaza la pozitia 6 din topul miliardarilor est-europeni, cu o avere
cifrata la 1,7 miliarde de dolari, cu afaceri in extractia carbunelui, metalurgie,
construct ii de masini si fotbal. Olexii Martinov este administratorul societatii Feral
(UK) Ltd. din Marea Britanie, cu capital ucrainean, care a cumparat societatea
Feral SRL din Tulcea, singurul combinat din tara care produce feroaliaje. Este
proprietarul unor combinate siderurgice din Ucraina, Bulgaria si SUA si al Bancii
Bank IBU din Ucraina.
.. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. ..

etc samd...mai urmeaza inca vreo 70 de pagini. Prietenii rusi ai lui Mircea Geoana
au deja pus bine piciorul in economia intregii zone a istmului ponto -baltic, iar
asezarea unui tovaras de nadeje pe scaunul de la Cotroceni ar fi marit avantajul
Moscovei in plan regional.