Economia Rusiei

1. PRODUSUL INTERN BRUT (PIB nominal)

= indicator macroeconomic care reflectă suma valorii de piață a tuturor

bunurilor și serviciilor destinate consumului final, produse în toate ramurile
economiei în interiorul unei țări în decurs de un an.

2. PIB pe cap de locuitor(PIB nominal/populatie)

= reflectă performanța relativă intre diferite țări. Creșterea PIB-ului pe cap de

locuitor semnalează o creștere a economiei și tinde să reflecte o creștere a
productivității.

*Parteneri de export/import

 export: Țările de Jos, China, Germania, Italia, Turcia, Ucraina, Belarus

 import: China, Germania, Ucraina, Japonia, SUA, Franța, Italia

3. Sectoarele economiei rusesti

Rusia și-a câștigat independența în 1991 și, după aceea, țara post-sovietică a
început să-și consolideze economia. Între 1999 și 2008, economia Rusiei si-a
asumat un statut de piață în curs de dezvoltare. După criza economică din
2008, economia rusă a fost forțată să se redreseze, atingand o oarecare
stabilitate intre 2010 si 2012. Înregistrand un alt trend descendent in perioada
imediat urmatoare drept consecinta a eforturilor de restructurare a economiei,
Rusia rămâne în prezent în recesiune economică.

a) Sectorul serviciilor

Industria serviciilor este cel mai important sector al economiei rusești. Acesta
include o mare varietate de activități economice specifice, cum ar fi:

 imobiliare
 turism
 servicii de sănătate
 servicii financiare
 marketing
 comerț
Importanța sectorului serviciilor a crescut semnificativ în ultimele decenii
(1991-38% PIB, in timp ce astăzi, concentreaza aproximativ 63% din forța de
muncă din Rusia).

(crestere sect. servicii=> recesiunea sectoarelor agricole și industriale post

URSS).

b) Sector industrial

Cea de-a doua cea mai mare industrie din Rusia este sectorul industrial, care
este alcătuit din următoarele activități economice:

 construcții
 !PRODUCȚIE: aparatură agricolă, tractoare și echipamente de
construcție, locomotive electrice si automobile,aeronave, produse
chimice si metalurgice, productia de misile, radare, rachete etc.
 energie
 minerit=> minereu de fier, aur, diamante, cupru, titan, platină + carbune
o ENERGIE

Rusia este cel mai mare exportator de energie și al doilea exportator de

petrol (țiței) din lume (dispune de rezerve uriașe de petrol și gaze naturale).

Extracția, producția și vânzarea de produse petroliere, și anume gaze naturale

și petrol, este una dintre cele mai profitabile activități economice din această
țară. De exemplu, în 2014, companiile de petrol și gaze au reușit să producă
98% din toate profiturile obținute în marile corporații, Rusia producand din
2015 aproximativ 10.83 de milioane de barili de petrol pe zi.

=>dependența țării de industria petrolieră=cauza principală a crizei economice,

lipsa diversificării o face mai susceptibilă la prețurile fluctuante ale
aprovizionării globale cu petrol.

o Agricultura

In anul 2020, la 10 ani dupa ce a fost victima celei mai grave secete din ultimii
100 de ani, devastand culturile de cereale, Rusia redevine cel mai mare
exportator de grâu din lume. Astfel, Rusia a trecut de la o ţară dependentă de
importurile de grâu la una care este responsabilă pentru o cincime din vânzările
mondiale, graţie solului fertil care produce recolte mari la preţuri atractive.

POVESTE- Cat de puternica e economia Rusiei in zilele noastre?

Economia Rusiei, in forma cunoscuta de noi astazi, a luat nastere la sfarsitul

anului 1991, dupa dizolvarea URSS, din a carei cenusa au rasarit Federatia Rusa
si tarile baltice(belarus estonia letonia etc. nu uita sa le cauti). Disparitia uneia
dintre cele mai puternice entitati national-teritoriale a vremii respective,
realizata, in definitiv, „peste noapte”, a generat aparitia unui gol imens in
echilibrul puterii. Dupa esecul demersurilor lui Gorbaciov (ultimul lider URSS)
din 1989, acesta paraseste scena politica. Astfel, ajunge la putere Boris Yeltsin,
un fost politician sovietic de rang inalt, devenind conducatorul singluar al nou-
formatei Federatii Ruse. In virtutea unei noi amenintari – redresarea Rusiei
catre vechiul regim, a fost dezvoltat un plan economic pe baza reglementarilor
Fondului Monetar International, in colaborare cu alte institutii financiare.

Sa presupunem ca avem de aface cu un esec economic total: guvernul s-a

dizolvat, moneda nationala nu mai exista, notiunea de proprietate se afla in
ceata, deci totul incepe de la 0. Ce facem? Raspunsul poate fi dat de Consensul
de la Washington = construirea din „ramasitele unei economii deficitare,
esuate” unei noi politici economice, pe baza a 10 principii de baza.

Cel mai important rol in a intelege ceea ce urmeaza il are punctul 8,

privatizarea companiilor de stat.

In cazul Chinei, deschiderea catre comertul international si aderarea la piata

libera a reprezentat oarecum o „scurtatura” catre asigurarea cresterii
economice, cel putin pe termen scrut. Din pacate, acelasi principiu nu a dat
roade in Rusia: in urmatorii 12 ani de la caderea URSS Pib-ul s-a injumatatit.
Justificarea fenomenului sta chiar in privatizarea companiilor de stat. In URSS,
toata industria repreznta proprietatea statului, insa consensul Washington
impune privatizarea ramurilor industriei capabile de a adauga valoare (motive:
piata libera, bazata pe capitalism si imbogatirea rapida=>cine ar putea avea mai
mult de vandut decat un stat comunist?). Dar la cine ar trebui sa ajunga
valoarea insumata a bogatiilor rusesti? Cine sunt cumparatorii? Oameni de
afaceri bogati, relicve ale vechiului regim cu trecere in fata noului guvern. Nu
doar ca aceasta actiune plaseaza intreaga putere economica a tarii in mainile
unui grup restrans de indivizi corupti, insa veniturile obtinute din vanzare nu s-
au ridicat la valoarea lor reala. Cunoscuti sub numele de oligarhi, noii posesori
ai epicentrului economiei rusesti au investit veniturile ilegale peste hotare.
Sustinand eforturile lor de imbogatire, guvernul se afunda in datorii, ceea ce va
conduce, in 1998 la o criza economica de proportii (devalorizarea monedei cu
80%). Banca internationala si Fondul International Monetar au intervenit prin
suplimentarea a 22 miliarde dolari americani. S-a descoperit ulterior ca
aproape o patrime din aceasta suma a fost „sustrasa” de catre oficiali rusi
imediat ce banii au patruns in tara.

Aici intra in scena Vladimir Putin, poate cea mai disputata personalitatea
publica a momentului, intr-un moment de redresare economica (comertul a
inceput sa fie favorizat de pretul barilului de petrol aflat in crestere). Yeltin ii
preda conducerea fostului sau prim-ministru–Putin. Acesta va implementa o
serie de masuri care au favorizat dezvoltarea economica. Bineinteles ca venirea
lui Putin la putere nu a insemnat sfarsitul dominatiei coruptiei, insa companiile
rusesti reusesc sa se integreze in comertul international, iar sectorul domestic a
fost cu adevarat avantajat, avand acces, pentru prima data, la un sistem
financiar ca cel pe care tarile vestice il considera o obisnuinta. Asadar, in 2013
se inregistreaza o crestere inzecita fata de pragul inferior atins in 1998. Odata
cu invazia Crimeei (2014), se demonstreaza ca aceasta presupusa crestere nu a
avantajat cetateanul rus. Chiar daca nu a intampinat o stagnare totala,
economia a urmat o panta descendenta, intreg consumul bazandu-se pe bunuri
produse in interiorul natiunii din cauza interdictiilor si sanctiunilor vestului.
Drept urmare, rata inegalitatii in Rusia e una ingrijoratoare. Situatia sa politica
se poate rezuma astfel: puterea este pastrata prin oferirea de avantaje
aceluiasi grup de oameni care s-au folosit de mita, coruptie si alte ilegalitati
pentru a detine monopolul ramurilor majore ale industriei. Asta ne conduce la
Rusia de acum 4 luni – o tara condusa de minoritatea instarita in interesul
aceleiasi minoritati instarite, o tara care, totusi, a trait in afara oricaror
consecinte ale agresiunilor din trecut.