Marea Neagra-Gheorghe I.

Bratianu
Marele istoric Gheorghe I. Bratianu a subliniat in lucrarea sa, Marea Neagra, rolul complex
al spatiului pontic in dezvoltarea civilizatiilor timpurii. Istoricul justifica demersul scrierii
monografiei prin faptul ca teatrul oferit de bazinul Marii Negre favorizeaza, consideratii ce
depasesc problemele regionale si se raporteaza la evenimentele care au modelat istoria
universala.

Gheorghe I. Bratianu a incheiat redactarea cartii Marea Neagra. De la origini la cucerirea

otomana la sfarsitul anului 1948 in conditiile domicilierii fortate impuse de autoritatile
comuniste pana in 1950, situatie care nu i-a permis sa se documenteze in biblioteci, sa aiba
contacte cu reprezentanti ai lumii stiintifice si sa finalizeze trei din ultimele cursuri predate
la Universitatea din Bucuresti, intre acestea si Chestiunea Marii Negre.

Gheorghe I. Bratianu si-a exprimat speranta ca lucrarea sa va deveni o contributie la

progresul cercetarii istorice. Traseul lucrarii amintite s-a dovedit a fi anevoios. Aparitia ei a
fost posibilă la 16 ani dupa ce Gheorghe I. Bratianu a incetat din viata, Marea Neagra
vazand lumina tiparului in 1969 la München in limba franceza.

Cuprinsul lucrarii impresioneaza prin imortalizarea unei lumi diverse, spatiul Marii Negre si
al litoralului acesteia fiind atestate inca de dinainte de aparitia indo-europenilor, adica in
zorii epocilor istorice, din neolitic in Epoca bronzului.

Dupa aparitia triburilor indo-europenilor este atestata in arealul pontic prezenta grecilor,
acestia din urma fiind urmati de sarmatii si germanii care ii vor intalni aici pe geto-daci. Evul
Mediu cunoaste pendulari de varii civilizatii care vin in contact cu zonele limitrofe Pontului
Euxin: goti si alani, iar apoi mesagerii lumii orientale, hunii condusi de Atilla atrasi de zona
Marii Negre, asemenea bizantinlor, in primele secole dupa Hristos. Se vor remarca apoi
slavii, bulgarii, chazarii si varegii, cei care intemeiaza Rusia Kieviana, pentru ca mai apoi sa
urmeze o suprematie bizantina in paralel cu noi miscari ale popoarelor stepei: pecenegi,
cumani si uzi. In secolul al XI-lea isi fac aparitia semintiile turcice. Evul Mediu in spatiul
geografic al Marii Negre este puternic marcat de comertul occidental. Partea finala a cartii
este consacrata cuceririi otomane a zonei Marii Negre si a instalarii monopolului sultanilor,
de unde si utilizarea sintagmei despre aceasta suprematie "lac turcesc".

Gheorghe I. Bratianu a schitat cateva repere menite sa ilustreze interesul provocat de

Marea Neagra din partea unor Mari Puteri si dupa secolul al XV-lea cu care isi incheia
cercetarea odata cu cucerirea Constantinopolului de catre turci. Adnotările sale aduc in
vedere expansiunea Imperiului tarist din sec. XVIII, urmată de tratative cu privire la
reglementarea statutului international al Marii Negre si al Stramtorilor, la Londra, Paris si
Berlin. Litoralul Marii Negre ii permite lui Gheorghe I. Bratianu sa evalueze, prin comparatie,
existenta unei realitati geografice demna de mentionat deoarece: "Este greu sa aduni in
jurul unei mari aproape izolate de marile curente ale navigatiei de pe glob, a carei intindere
nu atinge dublul suprafetei marilor lacuri interioare ce separa Canada de Statele Unite, o
serie mai reprezentativa de personaje care ocupa, totusi, locul din fata pe scena istorica a
lumii."

Gheorghe I. Bratianu a fost preocupat de evidentierea rolului Marii Negre in evolutia statala
si politica a tarilor Romane si ulterior a Romaniei. Istoricul asociaza inceputurile organizarii
vietii statale romanesti cu factorii naturali determinanti: Muntele si Marea: "Din puncte
diferite au pornit intemeietorii statului nostru, descalecatorii, si se pare ca si-au atins
obiectivul atunci cand si-au putut intinde stapanirea de la munte la mare, pana la Marea
cea Mare". Cele doua state romanesti se vor situa in deplinatatea dezvoltarii lor economice
atunci cand reusesc sa-si intinda autoritatea pana la Dunare si la Marea Neagra. Din 30
martie 1392 dateaza, emis de domnitorul Moldovei, Roman I, un act de cancelarie in care
figureaza prima mentiune a intinderii statului feudal Moldova pana la Marea Neagra:
"Marele singur si stapanitor, din mila lui Dumnezeu domn, stapanind tara Moldovei de la
munte pana la mare (…)".La 1478 in fata senatului Venetiei solul Moldovei aducea in fata
senatului Venetiei cuvintele lui Stefan cel Mare: " Caci sunt sigur ca Turcul iarasi va veni
impotriva mea, in vara aceasta pentru cele doua locuri ale mele, Chilia si Monchastro,
Cetatea Alba – Akkerman de la varsarea Nistrului." Si pentru Tara Romaneasca apropierea
de Marea Neagra face parte dintr-un proces istoric, documentul emanat de cancelaria
domneasca a lui Mircea cel Batran fiind edificator pentru ilustrarea intinderii Tarii
Romanesti: "Io, Mircea, mare voievod si sluger stapanitor, domn a toata tara Ungrovlahiei si
a partilor de peste munti inca si peste partile tataresti (...), inca pana la Marea cea Mare."
Asadar atat Moldova cat si Tara Romaneasca, state feudale de sine statatoare, se vor
invecina cu Marea Neagra si isi vor exercita aici autoritatea administrativa la sfarsitul
secolului XIV si inceputul celui de al XV-lea.

Meritul principal al autorului este acela de a fi subliniat importanta Marii Negre in contextul
international al fiecarei epoci, de a fi aratat locul ei in politica marilor puteri, rolul sau
economic si comercial si, bineinteles, caracterul cosmopolit al societatii sale (…).
Intemeindu-si cercetarile asupra spatiului geografic romanesc, a vecinatatilor romanilor,
Gheorghe I. Bratianu concluzioneaza sub raport geopolitic esenta evolutiei romanilor in
timp si spatiu: "Istoria noastra, muntii ocupati si marea inchisa ne sugruma libertatea si
viata nationala (…) Marea libera si muntii in mainile noastre sunt pentru noi nu numai
spatiul vital dar conditiuni vitale, sau mai bine zis, insesi elementele existentei noastre".