Dumitru Tudor 11R1

Formarea constiintei istorice

Constiinta istorica a romanilor incepe sa exprime odata cu scrierea istoriei
lor.Consemnarea evenimentelor pune in evidenta doua constante in viata lor
zbuciumata – doua fronturi de lupta : unul extern , reprezentat de
confruntarea cu dusmanii , si unul intern, reprezentat de rivalitati si conflicte
de putere.Varsta eroica a feudalitatii romanesti este dominata de figurile
emblematice ale voievozilor gloriosi , intre care stralucesc Stefan cel Mare si
Mihai Viteazul , despre ale caror fapte de arme povestesc cronicarii.Alte nume
de seama ale istoriei , Constantin Brancoveanu si Dimitrie Cantemir , sunt
fixate in memoria medievala mai ales pentru vitregia destinului lor.In scrierile
timpului este consemnata astfel si cealalta fata a istoriei , legata de luptele
lipsite de glorie , in care se infrunta oameni de acelasi neam si de aceeasi lege.

Trecerea evenimentelor in memorie prin intermediul scrisului presupune

diferite trepte de prelucrare a datelor , in functie de optiunile si de inzestrarea
celui care o face.Istoria se invecineaza cu literatura si , nu intamplator , primele
pagini literare romanesti sunt scrise de cronicari.Din dorinta unor domnitori au
fost realizate primele cronici , intai subiective deoarece istoria era scrisa de
invingatori.Pe de o parte Stefan cel Mare este initiatorul uneia din primele
scrieri despre istoria Moldovei , ,,Cronica lui Stefan cel Mare” , redactata in
limba slavona , limba de cult religios si de cultura umanista in Rasarit ,
impreuna cu greaca veche , precum limba latina in Apus.Pe de alta parte
Neagoe Basarab intretine si el relatii cu papa si cu Venetia , in cadrul carora se
manifesta ca un remarcabil diplomat , si desfasoara o bogata activitate
culturala.El este presupusul autor al lucrarii ,,Invataturile lui Neagoe Basarab
catre fiul sau Teodosie” , comparabila cu ,,Principele” umanistului italian
Niccolo Machiavelli.

Cronicarii au avut o valoroasa contributie cu deosebire in domeniul istoric. Ei

au subliniat pentru prima data la noi necesitatea scrierii istoriei(“sa ramane
feciorilor si nepotilor; sa le fie invatatura, despre cele rale sa se fereasca si sa
se socoteasca, iar despre cele bune sa urmeze si sa invete si sa se indirepteze”-
preciza Grigore Ureche).Grigore Ureche, Miron Costin, Ion Neculce si cronicarii
munteni definesc valoarea multipla a istoriei:documentara, instructiva,
educativa, ca izvor de inspiratie. Cronicile realizeaza cea dintai imagine scrisa a
Dumitru Tudor 11R1

istoriei noastre. Mai intai au aparut in limba oficiala, pe atunci slovona, iar mai
tarziu incepand cu secolul al XVII-lea, in limba nationala, acestea fiind primele
scrieri originale de mare intindere. In Muntenia s-au redactat “Letopisetul
cantacuzinesc” si “Letopisetul Balenilor” cuprinzand intervalul 1290-1688,
“Istoriile domnilor Tarii Romanesti” de Radu Popescu si “Cronica anonima
despre Brancoveanu”.Cele mai realizate sunt, indiscutabil, cronicile
moldovenesti, fiindca nu au fost scrise din ordinul vreunui domnitor, deci
exprima punctul de vedere al autorilor. Acestia au o oarecare independenta
morala fata de autoritatea domneasca, ceea ce permite o atitudine critica. In
seria moldoveneasca intra “Letopisetul Tarii Moldovei” scris in ordine de
Grigore Ureche de la 1359 la 1594, Miron Costin de la 1594 la 1661, Ion
Neculce de la 1661 la 1743, si continuat de alti cronicari de mica valoare.

Grigore Ureche prezinta faptele istorice intr-un mod nu chiar atat de personal
ca cel al lui Miron Costin sau cel al lui Ion Neculce. Intentia lui este de a realiza
un letopiset in care sa fie prezentata evenimentele asa cum s-au intamplat,
incercand sa nu intervina asupra lor cu pareri personale, insa uneori aceste
incercari esueaza.Spre sfarsitul vietii, Grigore Ureche a inceput sa scrie
"Letopisetului Tarii Moldovei", la care a muncit intre anii 1642-1647. E unica
lucrare cunoscuta, cuprinzind evenimentele din perioada 1359-1594, ramasa
nefinisata. Cronicarul motiveaza scrierea acestui letopiset din simplul pretext
"ca sa nu se inece anii cei trecuti" si sa lase urmasilor amanunte despre cele ce
au fost sa se petreaca in anii de demult, dar si din grija ca acestia sa nu ramina
"asemenea fiarelor si dobitoacelor celor mute si fara minte". E de accentuat
importanta pe care o acorda cronicarul istoriei in trezirea si cresterea
constiintei nationale a poporului, "Letopisetul Tarii Moldovei" constituind
inceputul istoriografiei in limba romana.Grigore Ureche a consemnat in mod
obiectiv evenimentele si intimplarile cele mai importante, tinind foarte mult sa
fie nu un "scriitoriu de cuvinte desarte ce de dereptate". El prezinta in
“Letopisetul Tarii Moldovei” evenimentele de la “descalecatul cel de-al
doilea”,adica de la domnia lui Dragos Voda, la domnia lui Aron Voda,
surpinzand astfel schimbari de domnii, comploturi, lupta pentru putere,
obiceiuri de inscaunare, stiluri de viata si fapte exemplare;el se asaza mereu in
judecarea faptelor istorice,dintr-un punct de vedere inalt-si gaseste expresia
sugestiva, uneori chiar artistica.Petru Rares“si-au plecat capul sub
talpele”sultanului, Ilias turcitul “din afara se vede pom inflorit, iar dinauntru lac
imputit”, turcii in lacomia lor neistovita”de ce le dai mai mult, de ce iti fac mai
Dumitru Tudor 11R1

multa nevoie ”.Cronicarul pune accentul pe viata lui Stefan cel

Mare,realizandu-i un potret in linii sobre,zugravindu-i calitatile si defectele de
om,cu aureola de “sfant”-ca in fantezia poporului-pentru
vitejie,intelepciune,fiind un vrajnic aparator al tarii, propunandu-l ca un model
existential deoarece e pus in slujba Domnului si mai ales a tarii,la polul opus
aflandu-se regele polon Albert.

Portretul lui Stefan cel Mare este plasat intr-un punct culminant , dupa multe
acumulari narative , surprinse de regula in succesiune cronoliniara , cu firesti
diminuari si accelerari ale fluxului povestirii.Aici cronicarul ajunge parca pe un
pisc , pe un fel de Ceahlau ridicat in relieful scriiturii , unde , dupa un urcus
anevoios , cu multe obstacole , cu accidente ale istoriei , cu privelisti
paradiziace sau inspaimantatoare , face un popas , arunca o privire de jur
imprejur , mai ales asupra cararilor strabatute.Face o sinteza a unei intre epoci
istorice ilustrate prin figura emblemica a unui persoanj.Textul lui Ureche
reprezinta un nucleu narativ , pentru multe opere literare care au urmat , seria
fiind destul de lunga.Inca din ,,O sama de cuvinte” , Ion Neculce recupereaza
din traditia populara legende cu Stefan cel Mare , iar scriitorii pasoptisti ,
valorificand trecutul istoric , fac din Stefan cel Mare , ca si in cazul lui Mihai
Viteazul , un model de lupta pentru idealurile prezentului.
Apogeul cronicarilor este reprezentat de Dimitrie Cantemir, in cultura noastra
fiind unul dintre cei mai eruditi umanisti. Cele mai valoroase lucrari ale sale
sunt despre istorie, fata de cea a cronicarilor. In timp ce acestia explicau
fenomenul istoric prin vointa fortei divine, Cantemir interpreteaza istoria dand
atentie cauzalitatii. “Descriptia Moldovei”, carte redactata in limba latina,
ilustreaza viziunea enciclopedica a autorului: opera este alcatuita din trei parti:
Geografica (discutand locul in care s-a format si statornicit poporul roman) ,
Politica(tratand institutia domniei, dar si mentalitatile si traditiile moldovenilor)
si De statu ecelesiastico et litterario Moldovie ( cercetand aspecte precum
religia, limba, scrierea etc). Cronicul vedrimei a romano-moldo-vlahilor”
cuprinde perioada de la “descalecatul dacii cu romanii, adeca de la Traian
Marele Imparat” (107) pana la 1274 (cand Dragos Voda revine la tron in
Moldova, iar in Muntenia se inscauneaza Radu Negru Voda). Lucrarea ramane
din pacate neterminata si prezinta originea comuna a tuturor romanilor. Toate
lucrarile lui Cantemir. Fie ca au fost scrise in romana sau in Latina, au un stil
Dumitru Tudor 11R1

erudite, in general retoric,” Cu toate acestea valoarea lor documentala ramane

incontestabila. In cultura si literatura noastra el prefigureaza iluminismul.
In Transilvania, in a doua jumatate a sec al XVIII – lea, latinitatea limbii si
originile romane sunt utilizate politic si devin argument de afirmare a identitatii
nationale.

Din punct de vedere cultural, Scoala Ardeleana, a avut un rol important in

stimularea studiului istoriei si al limbii romane. Invatatii scolii Ardelene, ca si
cronicarii moldoveni sustin orginea comuna a tuturor romanilor ( moldoveni,
munteni si ardeleni), precum si originea pur romaneasca. Ei aduc noi
argumente pentru a demonstra puritatea latina a

romanilor si a limbii pe care o vorbeau acestia. Cele mai importante sunt:

“Istoria, lucrurile si intamplarile romanilor” si “ scurta cunostinta a istoriei
romanilor” de Samui Mincu, “
Hronica romanilor si a mai multor
neamuri” de Gheorghe Sincai,
“istoria pentru inceputul romanilor
in Dacia” de Petru Maior. Alaturi
de acestia apar lucrari lingvistice,
in care teza latinitatii limbii romane
este sustinuta cu argumente
etimologice, ortografice si
gramaticale: “Elementa linguae
romanicae” si “temeiurile gramaticii romanesti” de Ion Budai Deleanu
“Diseratie pentru inceputul limbii romanesti” si “ dialog petnru inceputul
limbei romana intre nepot si unchi” de P. Maior ( in care autorul sustine ideea
ca limba romana provine, nu din Latina culta, ci din Latina populara). Scoala
Ardeleana are meritul de a fi pus bazele cercetarii stiintifice a limbii romane si
a creat un climat favorabil literaturii. Prin I. Budai Deleanu a dat cel dintai mare
poet de talie europeana. Iluminismul Scolii Ardelene reprezinta prima etapa de
modernizare a culturii noastre, inscriindu-se in iluminismul European.
Dumitru Tudor 11R1

Importanta cronicarilor, asa cum o percepem astazi, nu consta neaparat in

valoarea stiintifica a ideilor pe care le-au pus in circulatie ( deci unele dintre ele
s-au dovedit in timp fara temei stiintific, liniile de cercetare abordate de
cronicari au autostiinta majora in dezvoltarea istoriografiei romanesti) , ci mai
de graba impulsul pe care l-au dat formarii constiintei identitare si in
contributia esentiala la instapanirea limbii nationale in cultura. Deasemenea au
avut un rol important in planul realizarii artistice, in formarea constiintei
retorice si literare.

In cultura romana, evocarea solemna a originilor ( mitul fondator) a pendulat

intre exaltarea daciei si cea a imperiului roman si cea a culturii latine. S-au
lansat in decursul timpului ipoteze istorice mai panteziste sau mai realiste, care
indreptateau o revendicare genetica mai curand din daci, sau dimpotriva din
romani, sau admiteau ideea amestecului etnic. Ambele mituri puteau oferi
motive de orgoliu national. La autorii din secolul al XIX lea se manifesta un
current de solidaritate cu limbile si tarile “ surori”. In perioada romantica
trecutul preroman trece adesea in prim-plan; se contesta ideea ca dacii au fost
exterminati. Intre razboaie exista o preocupare pentru cautarea radacinilor
arhaice ale spiritului European. In timpul regimului comunist accentuarea
nationalismului a utilizat politic mitul dacic pentru a justifica izolarea
Romaniei.Tema identitara este actuala, ea se manifesta in dezbateri aprinse pe
tema integrarii Romaniei in U E.

Dimitrie Cantemir, Ion Neculce si Grigore Ureche

Dumitru Tudor 11R1