Fascinatia unei carti: "Marea Neagra" de Gheorghe I.

Bratianu

Uscat si apa - Pamant si Mare - notiuni fundamentale geologice si geografice cu sens
antagonic ce definesc contraste ale Terrei, si totusi aparentele sunt inselatoare deoarece,
paradoxal, cele doua mari unitati de relief intra intr-o relatie de complementaritate si se
integreaza in unitatea morfologica a scoartei terestre framantate de miscari telurice din ere
stravechi, imemoriale.
De la o astfel de idee a plecat marele nostru istoric Gheorghe I. Bratianu pentru a sublinia
rolul complex al Marii in general si al Marilor in particular in contrast cu pa-mantul, cu
zonele de uscat, in care includea si muntele, zone care se invecineaza cu intinsele suprafete
de ape inchise sau aproape inchise, dupa cum scria Gheorghe I. Bratianu in al sau Cuvant
Inainte al cartii Marea Neagra: "Mediterana a fost unul din principalii factori de unitate ai
lumii antice; la o scara mai redusa Egeea a fost centrul dezvoltarii elenice." Istoricul
marturiseste ce fel de consideratii a avut in vedere atunci cand a purces la scrierea
monografiei sale deoarece: "(...) am considerat util sa adunam intr-o lucrare conceputa dintr-
un punct de vedere unitar, materia in general dispersata intr-un numar mare de studii diferite,
dintre care unele sunt greu accesibile. Ni se pare, de altminteri, ca teatrul oferit de bazinul
Marii Negre favorizeaza, mai mult ca altele, consideratii ce depasesc problemele regionale si
se raporteaza la fortele care actioneaza asupra campului istoriei universale" (subl.. ns) Intr-
adevar, o apreciere cu valoare de anticipatie confirmata printre altele de interesele strategice
ale turcilor, rusilor, ucrainenilor si mai recent ale americanilor la Marea Neagra! Gheorghe I.
Bratianu a incheiat redactarea cartii Marea Neagra. De la origini la cucerirea otomana, la
sfarsitul anului 1948 in conditiile complet nefavorabile pe care autorul era nevoit sa le
traiasca, intrucat in septembrie 1947 autoritatile comuniste i-au fixat domiciliu fortat pana in
1950, momentele dificile ale existentei sale nu-i dadeau posibilitatea sa se documenteze in
biblioteci, sa aiba contacte cu reprezentanti ai lumii stiintifice si cu alte persoane, si sa
finalizeze trei din ultimele cursuri predate la Universitatea din Bucuresti, intre acestea si
Chestiunea Marii Negre. Din pacate, intentiile sale pe deplin justificate de a continua
cronologic si tematic lucrarea Marea Neagra in epocile moderna si contemporana in care
contextele economice, politice, sociale, diplomatice, culturale si altele iar fi plasat pe romani,
pe vecinii lor si pe altii in zona regiunii respective dar si intr-o configuratie internationala, nu
au mai fost posibile. Dar Gheorghe I. Bratianu cu exigenta si eleganta omului de autentica
cultura stia sa ofere o explicatie de bun simt, plauzibila: "Ragazul involuntar care mi-a fost
oferit cam de un an de zile incoace mi-a dat posibilitatea sa termin redactarea acestui prim
volum, de la origini pana la cucerirea otomana. (...) Al doilea volum ar trebui sa continue
expunerea pana la actualitatea cea mai recenta, sarcina imposibil de realizat in conjunctura
actuala." si mai face Gheorghe I. Bratianu la finalul Introducerii sale la Marea Neagra o
invocare a numelui celebrului calator venetian Marco Polo care a peregrinat prin tinuturile
riverane Marii Negre, reusind sa depaseasca obstacolele inerente ale vremii sale, prefigurand
parca ceea ce, mult mai tarziu, din primii ani postbelici au fost bariere existente intre Est si
Vest. In anii Razboiului Rece s-au produs blocaje politice si diplomatice si in zona Marii
Negre dar isi exprima cu modestie Gheorghe I. Bratianu speranta ca lucrarea sa este o"(...)
contributie la progresul cercetarii istorice. As dori macar sa aminteasca celor preocupati de
destinul Europei faptul ca aceasta trebuie considerata in totalitatea ei si ca spiritul, in ciuda
piedicilor, razbate totusi unde doreste." Se poate deslusi lesne ca istoricul Gheorghe I.
Bratianu credea in unitatea tarilor de pe continent, ceea ce s-a si intamplat peste ani, o Uniune
Europeana in locul unor blocuri militare opuse la care am fost martori pana nu demult.
Traseul lucrarii amintite nu s-a dovedit lesnicios, aparitia ei a fost posibil doar la 16 ani dupa
ce Gheorghe I. Bratianu a incetat din viata in aprilie 1953. Marea Neagra a vazut lumina
tiparului in 1969 la Mnchen in limba franceza. Prima editie in limba romana a aparut in
1988 la Editura Meridiane in Biblioteca de Arta, Arte si civilizatii, epuizandu-se rapid, ceea
ce reprezenta mai mult decat un succes publicistic ci un eveniment editorial iesit din comun.
O trecere in revista a cuprinsului lucrarii fie ea si alerta ingaduie cititorului sa parcurga o
tematica ce impresioneaza prin localizarea in spatiu si trecerea in timp a unei lumi diverse,
complexe si intr-o continua miscare si confruntare de civilizatii, o lume a ciocnirilor si
infruntarilor militare dar si o permanenta cautare de rezolvari, de negocieri si acte
diplomatice, de obtinere de beneficii in activitati, relatii si avantaje economice si comerciale.
Lumea Marii Negre si a litoralului acesteia sunt atestate inca inainte de aparitia indo-
europenilor, adica in zorii epocilor istorice, din neolitic in Epoca bronzului.
Dupa aparitia triburilor indo-europenilor este atestata in arealul pontic prezenta grecilor iar
dupa acestia se perinda sarmatii si germanii care vor intalni aici pe geto-daci. Evul Mediu
cunoaste alte prezente si pendulari de varii semintii care vin in contact cu zonele limitrofe
Pontului Euxin: goti si alani, apoi s-au facut remarcati mesagerii lumii orientale: hunii
condusi de Atilla atrasi de zona Marii Negre, aidoma unui puternic magnet ca si bizantinii, in
primele secole dupa Hristos, imparatul Iustinian fiind preocupat de o politica favorabila
Imperiului pe care-l conducea. Mai tarziu intalnim aici pe slavi, bulgari, apoi pe chazari si
varegi, cei care intemeiaza Rusia Kieviana, pentru ca sa urmeze o suprematie bizantina in
paralel cu noi miscari ale popoarelor stepei: pecenegi, cumani si uzi. In secolul al XI-lea isi
fac aparitia semintiile turcice. Evul Mediu in spatiul geografic al Marii Negre este puternic
marcat de prezenta mongolilor si a italienilor, de comertul occidental si de Imperiul
Trapezuntului. Cucerirea bazinului Marii Negre de catre mongoli contribuie la situarea
acestei mari in postura unei placi turnante a comertului international in secolul XIII si
urmatoarele. Partea finala a cartii este consacrata cuceririi otomane a zonei Marii Negre si a
instalarii monopolului sultanilor, de unde si utilizarea sintagmei despre aceasta suprematie
"lac turcesc" Daca Gheorghe I. Bratianu nu ar fi cazut victima represiuni comuniste si nu ar fi
sfarsit atat de tragic indoliind prin disparitia sa societatea si lumea stiintifica romaneasca si
internationala, creatia sa istorica ar fi adaugat, dupa cum s-a mentionat mai inainte, pagini
remarcabile despre Marea Neagra. El a schitat cateva repere menite sa ilustreze interesul
provocat de Marea Neagra din partea unor Mari Puteri si dupa secolul al XV-lea cu care isi
incheia cercetarea odata cu cucerirea Constantinopolului de catre turci. Imperiul tarilor prin
Petru cel Mare si Ecaterina a II-a va incepe in secolul XVIII o expansiune sustinuta spre
Marea Neagra si Stramtorile Bosfor si Dardanele, care vor intra in atentia intereselor unor
importanti oameni de stat europeni atrasi in aceasta zona potrivit strategiilor lor economice,
politice si militare. Tarul Nicolae I reuseste sa inlature ultimele ramasite ale stapanirii
otomane pe care "omul bolnav " al Europei le mai avea asupra "lacului turcesc". Pretentiile
tariste referitoare la succesiunea de putere in zona Marii Negre si a partii terestre din jurul
acesteia au fost temperate de Occident care desfasura o intensa navigatie spre si de la
porturile Marii Negre. Au urmat tratative si negocieri numeroase si dificile cu privire la
reglementarea statutului international al Marii Negre si al Stramtorilor, la Londra, Paris si
Berlin. S-au implicat in acest carusel diplomatic nume de rezonanta ale politicii europene, de
talia lui: Thiers si Guizot, Palmerston si Cavour, Disraeli si Bismarck. Au urmat dupa Primul
Razboi Mondial intelegeri intre sovietici si fondatorul Turciei moderne, Kemal Mustafa
(Atatrk). In sfarsit, in perioada finala a celui de al Doilea Razboi Mondial cei trei
conducatori ai SUA, Marii Britanii si Uniunii Sovietice
s-au intalnit la Yalta, in Crimeea, pe litoralul Marii Negre care, iata, ii ofera lui Gheorghe I.
Bratianu sa evalueze, prin comparatie, existenta unei realitati geografice demna de a fi
mentionata deoarece: "Este greu sa aduni in jurul unei mari aproape izolate de marile curente
ale navigatiei de pe glob, a carei intindere nu atinge dublul suprafetei marilor lacuri interioare
ce separa Canada de Statele Unite, o serie mai reprezentativa de personaje care ocupa, totusi,
locul din fata pe scena istorica a lumii." In ceea ce priveste atribuirea altor denumiri Marii
Negre de catre locuitorii zonelor limitrofe acesteia si, mai mult decat atat, de catre oficialitati
ale unor state vecine sau de catre unii istorici pentru ceea ce desemna apartenenta amintitei
vaste intinderi de apa, la propriile lor interese de natura economica sau/si politica, trebuie
avute in vedere realitati istorice concludente pentru ilustrarea unor astfel de situatii. De pilda,
un cronicar polonez din secolul al XV-lea denumea Marea Neagra "mare Leoninum", adica
marea Lwov-ului, deoarece orasul polonez practica un comert ce gravita spre zona pontica.
Tot asa era tentat cronicarul francez Geoffroi de Villehardouin (c. 1150 1213) sa se refere
la "Mer Rossie", ceea ce de fapt era o tautologie, explicabila intr-un fel acelor vremuri. A mai
fost numita Marea Neagra si "Bahr al rus" adica Marea rusilor sau a varegilor potrivit unui
studiu aparut la Moscova in 1962 sub semnatura lui V.M. Beilis.

Romanii, muntii si marea lor
Gheorghe I. Bratianu a fost preocupat de evidentierea rolului Marii Negre in evolutia statala
si politica a tarilor Romane si ulterior a Romaniei. Istoricul asociaza inceputurile organizarii
vietii statale romanesti de factori naturali determinanti: Muntele si Mare: "Din puncte
(diferite n.n) au pornit intemeietorii statului nostru, descalecatorii, si se pare ca si-au atins
obiectivul atunci cand si-au putut intinde stapanirea de la munte la mare, pana la Marea cea
Mare". Cele doua state romanesti se vor situa in deplinatatea dezvoltarii lor economice atunci
cand reusesc sa-si intinda autoritatea pana la Dunare si la Marea Neagra. Scria Gheorghe I.
Bratianu despre circumstantele care au facut posibila o astfel de conjunctura de natura
economica: "Dintre cele doua state romanesti, Moldova pare a fi o rezultanta naturala si
logica a cailor de comunicatie care se indreptau dinspre pietele Poloniei si ale Europei
Centrale."Din 30 martie 1392 dateaza, emis de domnitorul Moldovei, Roman I, un act de
cancelarie in care figureaza prima mentiune a intinderii statului feudal Moldova pana la
Marea Neagra: "Marele singur si stapanitor, din mila lui Dumnezeu domn, stapanind tara
Moldovei de la munte pana la mare (...)". Aducea la 1478 in fata senatului Venetiei solul
Moldovei cuvintele lui stefan cel Mare: " Caci sunt sigur ca Turcul iarasi va veni impotriva
mea, in vara aceasta pentru cele doua locuri ale mele, Chilia si Monchastro, Cetatea Alba -
Akkerman de la varsarea Nistrului." si pentru Tara Romaneasca apropierea de Marea Neagra
face parte dintr-un proces istoric firesc. Gheorghe I. Bratianu considera ca Voievodatul tarii
Romanesti constituit la sfarsitul secolului al XIII lea, va ajunge sub conducerea lui Basarab
I sa se orienteze spre sistemul politic al mongolilor prezenti in deceniul trei al secolului XIV
in spatiul geografic situat intre Nistru si gurile Dunarii. In 1330, anul izbanzii lui Basarab I
asupra regelui ungur Carol Robert, voievodul muntean a primit sprijin militar din partea
tatarilor care salasluiau pe litoralul pontic. Urmasul lui Basarab I, Nicolae Alexandru, care a
domnit intre anii 1352 1364 dar si continuatorii sai la tronul tarii Romanesti: Vladislav I
(Vlaicu Voda), Radu I, Dan I si Mircea cel Batran vor inainta spre Dunare si vor ajunge la
Marea Neagra. Titulatura in documentul emanat de la cancelaria domneasca a lui Mircea cel
Batran este edificator pentru ilustrarea intinderii Tarii Romanesti: "Io, Mircea, mare voievod
si sluger stapanitor, domn a toata tara Ungrovlahiei si a partilor de peste munti inca si peste
partile tataresti si Herteg al Amlasului si Fagarasului si domn al Banatului Severinului si de
amandoua partile peste toata Podunavia, inca pana la Marea cea Mare (n.n.) si singur
stapanitor al cetatii Darstor." Asadar atat Moldova cat si Tara Romaneasca, state feudale de
sine statatoare se vor invecina cu Marea Neagra si isi vor exercita aici autoritatea
administrativa la sfarsitul secolului XIV si inceputul celui de al XV-lea.

O carte elogiata, comentata si actuala
Aparitia Marii Negre atunci cand autorul ei nu mai era in viata a reprezentat un eveniment
editorial care a polarizat interesul specialistilor in istoria romanilor dar si in cea a Europei.
Lucrari de sine statatoare, studii, recenzii si note stiintifice s-au constituit intr-un binemeritat
florilegiu demn de a fi cunoscut macar in datele sale esentiale si definitorii. Un eminent
cercetator al istoriei turcilor, roman de origine, Nicoara Beldiceanu scria in 1971 ca "lucrarea
abunda in idei fecunde" si reprezinta "un instrument util pentru toti cei care se intereseaza de
rolul jucat de Marea Neagra in istoria populatiilor pontice si de relatiile acestor popoare cu
lumea europo asiatica si mediteraneana." O cercetatoare din Franta, Hlne Archrweiler a
publicat la Paris in 1969 un important studiu despre legaturile Imperiului bizantin cu spatiul
inconjurator Marii Negre de-a lungul secolelor, evenimente care intotdeauna sunt comandate
de fapte ce au marcat istoria tarilor indepartate, aproape direct sau indirect legate de cele de la
Pontul Euxin: meritul principal al autorului este intr-adevar de a fi inserat Marea Neagra in
contextul international al fiecarei epoci, de a fi aratat locul ei in politica marilor puteri, rolul
sau in afacerile economice si comerciale si, bineinteles, caracterul cosmopolit al societatii
sale (...).
Personalitatea stiintifica a lui Gheorghe I. Bratianu insumeaza realizarile de exceptie ale unui
erudit, un savant in cea mai desavarsita accep-tiune a cuvantului, noteaza cercetatoarea
amintita: "Autorul a putut sa realizeze aceasta sarcina datorita unei culturi istorice intinse si
variate, uneori rod al unor lucrari de mana a doua, dar nimeni nu poate sa pretinda cu
seriozitate ca un singur savant sa aiba acces la izvoare care sa trateze istoria atator popoare si
perioade; astfel se intelege locul detinut de istoria evenimentiala in lucrare: ea constituie, pe
buna dreptate, suportul tuturor reflectiilor autorului asupra activitatii economice in Marea
Neagra, ea explica importanta retelei urbane si ajuta sa trasam si sa urmarim marile axe de
comunicatii ce traverseaza lumea pontica in diversele perioade ale istoriei sale si legand-o de
centre adesea indepartate de care depindeau viata si prosperitatea ei (...) Aceasta lucrare
deosebit de sugestiva incita in mod constant cititorul la o reflectie profunda asupra
evenimentelor ale caror consecinte au marcat legaturile Orientului si Occidentului de-a lungul
multor secole ale istoriei lor."

O revista belgiana de inalta tinuta stiintifica Byzantion publica in 1972 sub semnatura lui E.
Janssens o prezentare a cartii lui Gheorghe I. Bratianu ale carei merite considerate " esentiale
ale lucrarii " constau in "bogatia si originalitatea ideilor, maiestria care se manifesta in
manuirea unei materii atat de intinse si complexe. S-ar fi putut ivi temeri ca autorul, avandu-
se in vedere originea sa, sa fi fost tentat sa acorde un rol privilegiat tarii sale in intamplarile
subiectului ales, astfel incat sa neglijeze orizonturile mai indepartate. Or, constatam
dimpotriva o tratare adecvata a regiunilor atat de diverse si a popoarelor atat de variate al
caror destin s-a plamadit in decursul istoriei, prin vecinatatile Marii Negre (...) Aceasta
sinteza, care nu pierde niciodata sensul generalului, nici chiar al universalului, nu omite totusi
nicidecum aprofundarile detaliilor. De aceea cartea nu este doar revelatia unei unitati istorice
si economice, ci gasim in ea o multime de informatii pretioase asupra unor situatii si
evenimente pe care Occidentul se obisnuise sa le cunoasca numai in formule comode sau
pitoresti, aproape intotdeauna invaluite intr-o ceata mai mult sau mai putin dramatica sau
imaginara." Un reputat bizantolog, Odysseus Lampsides scria in 1972 despre Marea Neagra:
"Cartea este in forma actuala de mare utilitate si instructiva pentru cercetator. Dupa
cunostintele mele este prima incercare de a scrie o astfel de istorie a tinuturilor Marii
Negre(...)" (n.n.)
Francezul Michel Balard, un cercetator consacrat temei colonizarii intreprinse de Genova in
zona litoralului Marii Negre isi exprima in 1974 un categoric accent asupra cartii savantului
roman: "prima mare sinteza scrisa cu eleganta despre istoria acestei mari interioare care a
slujit drept linie de unire intre Orient si Occident de-a lungul anilor." Marea Neagra a fost
cunoscuta si apreciata si pe continentul american, un istoric din SUA, Archibald R. Lewis
mentiona in 1972 despre Marea Neagra aprecieri onorante "o remarcabila opera de sinteza".

Prestigiosi istorici romani au evidentiat virtutile stiintifice ale autorului Marii Negre, acribia
cu care a fost scrisa, utilizarea unor cercetari interdisciplinare, temeincia fondului de idei,
concluziile pertinente si generalizarile de substanta care plaseaza un subiect regional intr-un
perimetru european si universal. Istoricul Lucian Boia, cel care a fost primul autor al unui
portret al lui Gheorghe I. Bratianu, scria in 1978 despre valoarea de sinteza a lucrarii "Opera
de larga respiratie, conceputa intr-o larga perspectiva temporala, centrata pe o zona de
confluenta a marilor civilizatii diverse, ea duce cu gandul, pastrand proportiile la clasicul
studiu al lui F. Braudel asupra Mediteranei, elaborat in aceeasi perioada." Un pas important in
cunoasterea personalitatii si operei stiintifice elaborate de Gheorghe I. Bratianu a intreprins
istoricul Valeriu Rapeanu care intr-un studiu consistent ce a prefatat cartea devenita clasica a
savantului, Traditia istorica despre intemeierea statelor romanesti, se refera si la Marea
Neagra supunand atentiei cititorului unele consideratii facute de autor cu privire la diferentele
dintre manifestarile artistice ale sedentarilor si migratorilor in arealul pontic. Acesta explica
arta popoarelor pornind de la consideratii privitoare la viata materiala si la obiceiuri. Intrucat
nomadul nu este legat de pamant, el nu are o existenta stabila si de aici: " (...) intregul interes
al existentei concentrandu-se asupra animalelor care devin factorul principal. Deoarece
primatul animalului se manifesta in arta stepei care perpetueaza in epoca sarmatica
procedeele scitilor. In arta clasica elementul central este figura omeneasca: proportiile sale ii
determina canonul." Merite deosebite ii revin istoricului Victor Spinei in ingrijirea primei
editii in limba romana a Marii Negre, autorul unui studiu introductiv documentat, al notelor si
bibliografiei care insotesc lucrarea lui Gheorghe I. Bratianu.
In paralel cu temerara si ambitioasa sa intreprindere stiintifica, Gheorghe I. Bratianu a
acordat un interes aparte problemelor geopolitice si geostrategice pe care Marea Neagra si
litoralul pontic le-au ridicat si le mai ridica inca de-a lungul unei istorii ale carei talazuri au
produs ravasiri ale apei dar si revarsari asupra uscatului. Gheorghe I. Bratianu a fost
preocupat de problematica Muntelui si a Marii in contextul geopolitic si geostrategic al
Romaniei in acest zbuciumat colt al continentului european. A fost unul din fondatorii
revistei "Geopolitica si Geoistoria" aparuta intre anii 1941 si 1944. Geopolitica se
intemeieaza pe factorul geografic care insumeaza conditiile naturale in care isi traiesc viata
colectivitatile umane. Intre acesti factori geografici Muntele si Marea au o importanta
capitala pentru destinele popoarelor, iar poporul roman dupa cum scria Gheorghe I Bratianu
evocand si invocand momente grele ale istoriei noastre exemplifica: "Acela care a stapanit
Marea Neagra, in mod necesar a trebuit sa-si intinda stapanirea si asupra teritoriului carpatin
si dunarean." Asa au stat lucrurile la 1878 cand rusii ne-au luat cele trei judete din sudul
Basarabiei incorporandu-le imperiului sau tarist, acesta devenind o putere la Dunare si
instituindu-si dominatia absoluta in Marea Neagra.

Tot interesele geopolitice s-au dovedit precumpanitoare pentru Germania si aliatii sai spre
sfarsitul Primului Razboi Mondial cand s-a incheiat Tratatul de pace de la Bucuresti (24
aprilie / 7 mai 1918) in urma caruia Romaniei i s-a impus sa cedeze Dobrogea si sa accepte
rectificari de frontiera in Carpati prin care se cedau Puterilor Centrale o suprafata teritoriala
de 5600 km2, la care se adaugau conventiile economice inrobitoare in domeniile agricol,
petrolier si forestier etc., un asemenea rapt teritorial il indreptatea pe Gheorghe I. Bratianu sa
constate cu amaraciune si indignare: " Unde au cautat sa margineasca intinderea vietii noastre
nationale ? Spre munte si spre mare, in Carpati si in Dobrogea. Ce a dobandit ca elemente
esentiale Romania Mare cateva luni mai tarziu ? Muntele si Marea" Un scenariu aproape
asemanator din nefericire cu urmari mult mai grave si pe o durata mult mai intinsa a avut loc
peste doua decenii, cand dupa diabolica intelegere de la 23 august 1939 intre Hitler si Stalin,
in vara lui 1940, rand pe rand URSS a ocupat Basarabia, Nordul Bucovinei si tinutul Herta,
Bulgaria si-a intins stapanirea asupra Cadrilaterului iar Dictatul de la Viena impus Romaniei
de Germania si Italia oferea Ungariei nord-vestul Transilvaniei cu consecinte dramatice
pentru tara noastra: restrangerea deschiderii la mare si pierderea controlului de catre statul
roman asupra podisului Transilvaniei si a Carpatilor Orientali. Gheorghe I. Bratianu comenta
aceasta noua drama istorica: "tara noastra, intr-o anumita conjunctura, suporta dusmanii dintr-
o parte si neincredere din alta. Cum s-a incheiat acest proces? Unde? Tot in aceleasi puncte:
muntele si marea" Intemeindu-si indelungile si profundele sale cercetari si studii asupra
istoriei noastre, asupra spatiului geografic romanesc, a vecinatatilor romanilor, Gheorghe I.
Bratianu concluzioneaza sub raport geopolitic esenta evolutiei romanilor in timp si spatiu:
"Istoria noastra, muntii ocupati si marea inchisa ne sugruma libertatea si viata nationala (...)
Marea libera si muntii in mainile noastre sunt pentru noi nu numai spatiul vital dar conditiuni
vitale, sau mai bine zis, insesi elementele existentei noastre".
In anii celui de al Doilea Razboi Mondial, Gheorghe I. Bratianu a prezentat un ciclu de
prelegeri la scoala Superioara de Razboi si un curs despre Marea Neagra la Universitatea
bucuresteana, in care printre alte probleme apartinand acestei teme care-l subjugase stiintific
inca din anii studentiei sale, el isi exprima convingerea ca prin actiunile militare ale armatei
romane din vara si toamna anului 1941, tara noastra reusise sa-si recucereasca pozitiile pe
care le detinea de drept la Marea Neagra.
Gheorghe I. Bratianu a purtat cu el, in suflet si in gand, patosul creator dar si mistuitor al
universalismului. Potrivit marturiei parintelui A. Ratiu, reprodusa de Doamna Maria G.
Bratianu, fiica marelui istoric, in lucrarea: Gheorghe I. Bratianu: lenigme de sa mort. Les
temoignages, Paris, 1992, un detinut incarcerat la Sighet a fost mutat in 1952 intr-o celula de
la parter, numarul 8, in locul istoricului. Detinutul amintit a putut remarca pe unul din peretii
celulei "scrijelit pe un zid, un plan de istorie universala, scris in limba franceza, probabil cu
un cui." La inceputul anului 1953 Gheorghe I. Bratianu era grav bolnav, suferea de disenterie
si complet lipsit de asistenta medicala necesara. O comisie s-a deplasat de la Bucuresti la
Sighet si i-a cerut istoricului sa-si renege scrierile sale despre Basarabia si Bucovina., ceea ce
i-ar fi permis sa beneficieze de ingrijire medicala, dar Gheorghe I. Bratianu a refuzat si a
murit la putin timp cu constiinta demnitatii sale nealterate care i-a insotit atat viata cat si
opera.
Cat despre destinul monumentalei sale opere sunt de remarcat cuvintele academicianului
Alexandru Zub: "un popor care se respecta isi cultiva cartile de temelie, readucandu-le
periodic in actualitate mai bine zis asigurandu-le o prezenta continua", Marea Neagra este o
astfel de carte a patrimoniului de inalta gandire si eruditie a spiritualitatii romanesti.

BIBLIOGRAFIE
- Gheorghe I. Bratianu, Marea Neagra. De la origini pana la cucerirea otomana, volumele I si
II, Editura Meridiane, Bucuresti, 1988
- Gheorghe I. Bratianu, Traditia istorica despre intemeierea statelor romanesti, Editura
Eminescu, Bucuresti, 1980
- Istoria Romaniei, Crestomatie II, Epoca medie, Muzeul National de Istorie a Romaniei,
Bucuresti, 1982
- Petre Otu, Aurel Pentelescu, Gheorghe I. Bratianu, Istorie
si Politica, Editura Corint, Bucuresti, 2003
- Aurel Pentelescu, In fata istoriei, Gheorghe I. Bratianu, (1898 1953), Editura Dacia, Cluj
Napoca, 2003
- John Rogister, University of Durham, Un moment al istoriografiei europene: catre o istorie
universala. Mostenirea lui Henri si Jacques Pirenne, March Bloch si Gheorghe I. Bratianu, in
"Revista istorica ", Serie noua, tomul 4, 1993, 1-2, ianuarie februarie, Editura Academiei
Romane