Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Printre protagonistii vietii politice românesti care au conlucrat pentru a aduce România în
starea precara în care se gaseste astazi si care se afla în cele doua tabere rivale se numara
Traian Basescu, Calin Popescu-Tariceanu, Dinu Patriciu, Bogdan Olteanu, Adrian
Nastase, Mugur Isarescu, Emil Boc, Elena Udrea si grupul economic din spatele acesteia,
– ca sa-i amintim pe cei mai reprezentativi. Acestia sînt cei care au creat un „curent
contraorganizational al mediului vietii colective”, care a dus la formarea „subspatiilor
neguvernabile”. Agregarea acestor subspatii, în timp, a determinat actualul „razboi
subnational” dintre carteluri si institutiile statului national. Asa s-a ajuns la o veritabila
deriva institutionala, formelor de organizare politica imputîndu-li-se lipsa de legitimitate,
ceea ce pune în primejdie atît Statul, cît si Natiunea. Trasaturile dominante ale acesteia
sînt schimonosite si falsificate de uzurpatorii Statului Român, a caror tinta este demolarea
efigiilor si a reperelor identitatii noastre nationale. Ei au constituit „structuri alternative”,
formînd retele de „colegii invizibile”, pentru a captura centrul Puterii în România. Cadre
recrutate din zone periferice au fost plasate în toate partidele, la toate publicatiile, în toate
guvernele, dobîndind astfel accesul sau chiar controlul în institutii-cheie ale României, de
la Ministerul Afacerilor Externe la Presedintie, de la Guvern la Parlament si, nu în
ultimul rînd, în „societatea civila”, devenita vîrf de lance al manipularilor puse la cale.
Lansarea în spatiul public a politicii grupului de interese a reprezentat o mutatie majora,
un eveniment care a modificat fundamental peisajul politic al României. Pîrghiile statului
au fost preluate si sînt folosite de carteluri si mafii organizate într-un complicat mecanism
al infractiunilor, care a reusit crearea unei baze a organizatiilor negre ale societatii
românesti. Are loc o lupta pe viata si pe moarte pentru conversia puterii politice a statului
în putere financiar-politica a unui grup hegemonic, transpartinic si vadit antinational.
Obtinerea controlului României nu este însa o întreprindere particulara, privata, ci este un
obiectiv geopolitic al unor importante puteri mondiale. Practic, acest obiectiv este pe cale
sa se realizeze în prezent, fiind consecinta conditiilor în care au actionat gruparile
respective. În aceste cazuri, influenta externa a fost extrem de puternica, iar ea a fost
exercitata prin Serviciile de Informatii din tarile lor de origine - CIA, Mossad, FSB.
Miza: afaceri extrem de profitabile pe teritoriul României.
Cei care pun totul la bataie pentru uriasele profituri de miliarde de euro pe care le
estimeaza sînt personaje extrem de controversate din lumea afacerilor si a masoneriei,
care cumpara tot ce se scoate pe piata: ciment, produse metalurgice, aluminiu, petrol,
gaze, energie etc. Unul dintre aceste personaje este Marc David Reich, nascut în
decembrie 1934 în orasul Anvers, din Belgia, provenind dintr-o familie evreiasca din
clasa mijlocie. Pentru a evita persecutia nazista, familia lui a emigrat în SUA, în 1942.
Tot din cauza fascismului, familia viitorului afacerist si-a schimbat numele din Reich în
Rich. S-a ridicat prin afaceri internationale tenebroase si este conectat la Mossad,
serviciul israelian de spionaj. Are tripla cetatenie: israeliana, spaniola si elvetiana. Rich
are resedinta în Zürich, Elvetia, iar vila sa este pazita non-stop de garzi israeliene
înarmate pîna-n dinti. Cu toate ca a fost condamnat în SUA la ani grei de închisoare
pentru diverse escrocherii - în ianuarie 2001, fostul presedinte american Bill Clinton l-a
gratiat pe Rich în ultima zi de mandat. Demersul Casei Albe s-a datorat finantarii
campaniei electorale a democratului Al Gore. Ziarele „New York Post” si „New York
Times” au dezvaluit ca printre cei care au facut presiuni pentru gratierea lui Rich s-au
numarat Shabtai Shavit, fostul sef al Mossad, ex-premierul Israelului, Ehud Barak, dar si
actualul prim-ministru Ehud Olmert, pe atunci primar al Ierusalimului. Într-o scrisoare
catre Bill Clinton, Shavit îi transmite acestuia în termeni conventionali ca Marc Rich „a
oferit consultanta agentiilor de spionaj israeliene, înregistrînd rezultate dincolo de
asteptari”. La rîndul sau, Ehud Barak a elogiat contributiile lui Rich la securitatea
nationala a Israelului. Ulterior, Casa Alba a confirmat oficial ca fugitivul este considerat
de Tel Aviv „un aliat de importanta critica”. Toate acestea completeaza un raport MI 6
(serviciul britanic de spionaj) devenit public, în care se semnaleaza apartenenta lui Rich
la Mossad. Numele de cod „Mega”, folosit de Rich, a fost aflat de englezi în februarie
1997 prin interceptarea unei convorbiri telefonice dintre un ofiter Mossad, încartiruit la
Ambasada Israelului din Washington, si superiorii sai din Tel Aviv. Mai mult, ziarele din
Statele Unite, preluate de „Jerusalem Post”, au vehiculat si apropierea lui Marc Rich de
CIA. Rich e activ pe pietele petrolului, aluminiului, metalurgiei, agriculturii si, mai nou,
pe cea imobiliara. Implicat în retele transfrontaliere de spalare de bani si contrabanda,
Marc Rich s-a remarcat si în scandalul furnizarii de pasapoarte israeliene catre mafia
rusa. Împreuna cu membrii acesteia a derulat afaceri ilegale de mare amploare cu
armament în Orientul Mijlociu, avîndu-l drept complice pe celebrul terorist palestinian
Abu Nidal. De asemenea, într-un document al Departamentului american al Trezoreriei
se arata ca Rich a încalcat embargoul impus Iugoslaviei la începutul anilor ‘90, livrînd
regimului Milosevici cupru si petrol. Conform publicatiei specializate”„Oil Daily”, în
afacere a fost implicata si România, unde Marc Rich a procesat petrolul destinat
Iugoslaviei. Acest adevarat maestru al combinatiilor internationale a capusat cît a putut si
Statul Român. Fiecare schimb comercial se ridica la zeci de milioane de dolari, iar Rich
raspundea prompt comenzilor. La esaloanele inferioare ale Puterii, afaceristul a utilizat
oameni din comertul exterior. Imediat dupa 1989, el a fost reprezentat în România de
Florian Stoica, fost director în Ministerul Comertului Exterior si ex-ambasador în Sudan.
Cea mai importanta companie a lui Rich este Casa de Comert Marc Rich & Co AG
(Zug). Ulterior, firma si-a schimbat numele în Glencore International AG, iar în România
a actionat prin firma Glencore România, coordonata de australianul Steven Frank
Kamlin, nimeni altul decît vicepresedintele companiei-mama Glencore International AG
din Zug. Desi Marc Rich a fost o prezenta constanta pe piata din România dupa 1989,
unde avusese niste afaceri si mai înainte, mai mereu tranzactiile în care a fost implicat au
fost învaluite în mister. În decembrie 1990, guvernul condus de Petre Roman aproba o
hotarîre privind „cooperarea cu firma Marc Rich & Co (n.n.: care a devenit apoi Glencore
International) pentru modernizarea unor instalatii din cadrul societatii comerciale
Petromidia SA”.