Într-un articol din 3 iunie 2012 vorbeam despre un discurs de-al lui Hitler din 1937, care avea

un caracter
foarte pacifist. Unii din comentatorii mei au crezut că acesta nu este altceva decât o “perdea de fum”
pentru ascunderea adevăratelor intenţii războinice ale lui Hitler. Vreau să fiu foarte bine înţeles: nu sunt
un admirator al lui Hitler, îl consider a fi un mare criminal, dar totuşi nu-l consider cel mai vinovat pentru
declanşarea celui de-al doilea război mondial. Iar adevăraţii vinovaţi pentru marea conflagraţie mondială
din 1939-1945 sunt cei din Oculta Mondială (marii bancheri internaţionali din familia Rothschild, dar şi
alţii), precum şi păpuşarii lor politicieni (prim-ministrul britanic Churchill sau preşedintele american
Roosevelt). Dar, istoria e scrisă întotdeauna de învingători, aşa că toată vina a căzut doar pe Hitler,
săracul…

L-au finanţat marii bancheri internaţionali pe Hitler? La început, da…

Mulţi oameni cred în teoria conform căreia Wall Street-ului şi bancherii evrei l-au finanţat pe Hitler.
Există, într-adevăr, o mulţime de documente care arată Wall Street-ul şi evreii bancheri l-au finanţat pe
Hitler la început, din două motive: pentru că dictatorul german a permis bancherilor să se îmbogăţească
şi pentru că aceştia doreau să-l controleze pe Stalin. Totuşi, atunci când Germania nazistă a rupt-o cu
bancherii, aceştia au declarat un război mondial lui Hitler.

Fiul unei bănci Illuminati îi oferă lui Hitler zeci de milioane de dolari

Există documente conform cărora între 1929 şi 1933, înainte de venirea naziştilor la putere, bancherii
internaţionali i-au oferit lui Hitler 25 de milioane de dolari, cu ajutorul cărora acesta a oferit suporterilor
săi alimente şi adăposturi. În procesul de Nurnberg (de după cel de-al doilea război mondial), soţia
generalului Ludendorff a declarat că James Warburg (fiul lui Paul Warburg, fondatorul lui Federal Reserve
din SUA – banca Illuminati), a transferat din Wall Street către nazişti suma de 34 de milioane de dolari.

Situaţia disperată a Germaniei înainte de venirea la putere a lui Hitler

Atunci când Hitler a venit la putere, Germania era cu adevărat falită. Tratatul de la Versailles a impus plăţi
compensatorii poporului german, care trebuia să plătească costurile primului război mondial. Acestea
erau de trei ori mai mari decât valoarea tuturor proprietăţilor de pe teritoriul Germaniei. În ţară, imediat
după primul război mondial, apăru o inflaţie enormă; o pâine ajunsese să coste milioane de mărci
germane!

Situaţia era disperată: trezoreria era goală, şi o mulţime de case şi ferme au fost pierdute de germani în
dauna speculatorilor şi a băncilor evreieşti. Marea majoritate a germanilor mureau de foame şi locuiau în
bordeie. Niciodată în istorie germanii nu se mai confruntaseră cu aşa ceva, aşa că această ţară nu avu
altă soluţie decât să fie sclavii bancherilor evrei internaţionali, până în 1933, atunci când naţional-
socialiştii conduşi de Hitler veniră la putere. În acel moment, guvernul german s-a împotrivit cartelurilor
bancare internaţionale, emiţând propria monedă. Atunci, evreimea mondială a răspuns, declarând un
boicot general împotriva Germaniei.

Miracolul lui Hitler: în 5 ani, Germania deveni cea mai bogată ţară!

Hitler a început un program de credit naţional, prin conceperea unui plan de lucrări publice (construirea
de locuinţe, clădiri publice, drumuri, poduri, canale etc.). Toate aceste lucrări nu au mai fost plătite din
banii proveniţi de la bancherii internaţionali. Pentru a le plăti, guvernul german a emis obligaţiuni de
schimb, denumite Certificate de Trezorerie de Muncă. În acest fel, naţional-socialiştii a oferit de muncă la
milioane de oameni, pe care i-a plătit cu certificate de trezorerie. Sub naţional-socialişti, banii Germaniei
nu-şi mai avea acoperire în aur (acesta fiind deţinut de bancherii internaţionali). Pur şi simplu era vorba
de o chitanţă pentru munca şi materialele livrate guvernului. Hitler spunea că “Pentru fiecare marcă
emisă, cerem echivalentul valorii mărcii pentru munca depusă sau pentru bunurile produse”.

Aşadar, guvernul îşi plătea oamenii în certificate. Oamenii îşi valorificau aceste certificate pentru alte
bunuri sau servicii, creând astfel mai multe bunuri pentru oameni. În acest fel, poporul german a scăpat
de datoriile impuse de bancherii internaţionali.

În doi ani, problema şomajului fu rezolvată, iar Germania era deja pe picioare. Avea o monedă solidă şi
stabilă, fără datorii, fără inflaţie, în timp ce milioane de oameni din SUA şi din alte state occidentale
(controlate de bancherii internaţionali) se aflau în şomaj. În numai 5 ani, Germania deveni din cea mai
săracă ţară din Europa în cea mai bogată.

Germania prospera în timp ce restul lumii se afla în criză

Germania reuşi chiar să-şi refacă comerţul exterior, în ciuda creditului bancar refuzat Germaniei şi în
ciuda boicotului impus de industriile controlate de evrei. Germania a reuşit cu succes să schimbe
echipamente şi bunuri cu alte ţări, în mod direct, prin folosirea unui sistem de barter în care mările bănci
evreieşti au fost scoase din joc. Germania înflorea, din moment ce barterul a eliminat datoriile şi deficitul
comercial. În timp ce restul lumii se afla în criză (datorită lăcomiei bancherilor evrei), Germania
prosperea; în definitiv, era prima ţară din lume care deţinea faimoasele “Autobahn”-uri, autostrăzi de
mare viteză.

“Nu avem bani: acesta e sistemul bancar adevărat”!

Hjalmar Schacht, care era temporar şeful Băncii centrale germane, vorbea cu un bancher american;
acesta din urmă îi spuse germanului: “Dr. Schacht, ar trebui să veniţi în America. Avem o mulţime de
bani. Aici este sistemul bancar adevărat.” Schacht replică “Ar trebui să veniţi la Berlin. Nu avem niciun
ban. Acesta este sistemul bancar adevărat.”

Această libertate economică l-a făcut foarte popular pe Hitler în Germania. Ţara a fost salvată de teoria
economică anglo-saxonă care spunea că toate monezile naţionale trebuie să fie emise de un cartel
bancar secret şi privat (exemplu, Federal Reserve din SUA), decât să fie emise de guvernele naţionale,
pentru beneficiul oamenilor.

Sistemul economico-monetar al lui Hitler, o ameninţare reală pentru marii bancheri internaţionali

Principalul motiv pentru care a izbucnit cel de-al doilea război mondial a fost tocmai acesta: voinţa lui
Hitler de a se detaşa de bancherii internaţionali şi de a crea un propriu sistem monetar, eliberând astfel
poporul german. Dar, această libertate şi prosperitate risca să se răspândească şi în alte ţări! De aceea,
Hitler trebuia oprit cu orice preţ.

Un prieten de-a lui Troţki confirmă spaima bancherilor internaţionali faţă de sistemul economico-
monetar al lui Hitler
Pentru cei care nu cred acest lucru, am să le aduc aminte de interogarea din 1938 a lui C.G.Rakovski, unul
din fondatorii bolşevismului sovietic şi prieten apropiat cu Troţki, adversarul de moarte a lui Stalin.
Conform lui Rakovski, Hitler a fost la început finanţat de bancherii internaţionali, cu scopul de a-l
controla pe Stalin, care a uzurpat puterea de la agentul lor, Troţki. Apoi, cu timpul, Hitler a devenit o şi
mai mare ameninţare decât Stalin, atunci când a creat propriul sistem financiar. Stalin a câştigat puterea
în anul 1924, iar Hitler 9 ani mai târziu (în 1933). Dar, în 1924, la moartea lui Lenin, agentul Illuminati,
Leon Troţki trebuia să preia puterea şi să ducă Rusia definitiv în mâinile bancherilor internaţionali. Dar,
vicleanul Stalin a fost mai perspicace şi a preluat el puterea…

Iată ce a declarat Rakovski (un personaj care ştia foarte multe din secretele lumii, şi nu era admirator al
lui Hitler, pentru a fi suspectat de partizanat): “Hitler a preluat privilegiul fabricării banilor, şi nu doar a
banilor fizici, ci şi a celor financiari. El a preluat controlul asupra maşinăriei falsificării, pe care a pus-o să
lucreze în beneficiul poporului său. Vă puteţi imagina ce s-ar întâmpla dacă acest mecanism ar ajunge şi
în alte state?” Este exact cum am spus mai sus: Hitler era periculos pentru Oculta Mondială întrucât ar fi
exportat modelul prosperităţii germane (fără nevoia bancherilor lacomi) şi în alte state. Puterea şi
bogăţia nemăsurată a bancherilor evrei (şi nu doar a celor evrei) se vedea serios ameninţată. De aceea,
trebuia făcut totul pentru declanşarea celui de-al doilea război mondial.

Un economist confirmă: Cel de-al Treilea Reich a creat cea mai puternică economie din Europa!

Economistul Henry C.K. Liu a scris în 24 mai 2005 în ”Asia Times” un articol intitulat “Nazismul şi
miracolul economic german”. Iată ce lucruri interesante aflăm:

“Naziştii au venit la putere în 1933, atunci când economia germană se afla într-un colaps total, cu
obligaţii de plată pentru primul război mondial şi fără nicio perspectivă a vreunei investiţii străine. Printr-
o politică monetară independentă de băncile internaţionale şi printr-un program masiv de investiţii
publice pentru ocuparea forţei de muncă, Cel de-al Treilea Reich a fost capabil să transforme o Germanie
falimentară în cea mai puternică economică a Europei, în doar patru ani, înainte chiar de începerea
programului de înarmare.”

Germania lui Hitler, scoasă de sub influenţa bancherilor internaţionali

În cartea sa “Miliarde pentru bancheri, datorii pentru popor” (1984), Sheldon Emry scoate şi el în
evidenţă miracolul economic nazist: “Guvernul german şi-a finanţat toate operaţiunile dintre 1935 şi
1945 fără aur şi fără datorii. Atât capitaliştii, cât şi comuniştii au distrus revoluţia germană, şi a adus
Europa înapoi sub influenţa bancherilor.”

Iar aceste lucruri nu prea apar în cărţi, decât extrem de rar, ceea ce arată cât de mult câtă manipulare şi
cât control al informaţiilor există în lumea de astăzi…

Discursul lui Hitler arată că dictatorul german nu-şi dorea războiul

Într-un discurs al lui Hitler ţinut în 1940 în faţa Parlamentului german (şi pe care l-am tradus în premieră
în limba română), se vede ura lui Hitler împotriva bancherilor evrei, francmasonilor şi împotriva celor
care îşi doresc cu orice preţ războiul. În ultima vreme, cercetând o serie de documente şi cărţi, am ajuns
la concluzia că dictatorul german nu-şi dorea cu orice preţ războiul, el fiind aţâţat şi provocat în a face
războaie de către Oculta Mondială, din motivul pe care l-am prezentat mai sus: împiedicarea răspândirii
în lume a “miracolului economic german”, ce nu mai avea nevoie de banii marilor bancheri
internaţionali.

Hitler nu-şi dorea război cu Marea Britanie

Citiţi discursul de mai jos al dictatorului german: deşi deja declanşat războiul, Hitler mai face încă o dată
o propunere de pace Marii Britanii. Desigur că această ţară, condusă de prim-ministrul Churchill, şi aflată
sub controlul francmasonilor şi a bancherilor evrei din familia Rothschild, refuză această ofertă. Că oferta
lui Hitler nu este doar o simplă vorbă aruncată în vânt, ci intenţia reală, acest lucru se poate observa şi
din atitudinea Fuhrer-ului în bătălia de la Dunkirk. În mai 1940, britanicii se aflau pe punctul de a fi învinşi
total. Armata engleză fu prinsă la Dunkirk; în loc să-i facă pe toţi prizonieri sau să-i măcelărească, Hitler
îşi opri generalii pentru trei zile, permiţând 330.000 de militari britanici să scape.

“Sângele fiecărui englez e prea valoros pentru a fi vărsat”, spuse Hitler. “Popoarele noastre sunt legate
rasial şi tradiţional”. Era şi normal. Hitler nu-şi dorea măcelărirea englezilor şi americanilor, pe care îi
considera “veri” ai rasei arienilor. Dar nu asta era şi intenţia anglo-americanilor: Oculta Mondială (ce
controla total SUA şi Marea Britanie) a hotărât că regimul nazist trebuia distrus, pentru că îi punea în
pericol bogăţiile şi puterea.
“Ambiţia mea nu este aceea de a purta războaie, ci de aceea de a construi un nou stat social, de înaltă
cultură”

Mai jos puteţi citi discursul lui Hitler din iulie 1940:

* Încă o dată, conspiraţia jalnică şi coruptă a oamenilor politici şi a magnaţilor financiari lacomi şi-a făcut
apariţia, pentru ei războiul reprezintând un mijloc eficace în a-şi susţine afacerile. Otrava evreiască
internaţională a început să se agite şi să atace minţile sănătoase.

* Intelectualii i-au portretizat pe oamenii decenţi care îşi doresc pacea, numindu-i “persoane slabe şi
trădători”, pentru a denunţa partidele de opoziţie ca “cea de a 5-a coloană”, cu scopul de a elimina
rezistenţa internă la politica lor criminală de război.

* Evreii şi francmasonii, industriaşii de armament şi profitorii de război, comercianţii internaţionali şi

speculanţii de bursă

sunt asemenea “gărzilor negre” politice: disperaţi şi căutători de glorie, pentru care războiul nu
reprezintă altceva decât ceea ce îşi doresc.

* Credeţi-mă, dragi parlamentari, simt un mare dezgust faţă de aceşti distrugători de oameni şi ţări,
lipsiţi de scrupule. E aproape dureros pentru mine că am fost ales de Providenţă pentru a-i înlătura pe
aceşti oameni care ne-au pus în genunchi.

* Ambiţia mea nu este aceea de a purta războaie, ci de aceea de a construi un nou stat social, de înaltă
cultură. Şi fiecare an de război mă ţine departe de munca mea! Şi asta din cauza jafului acestor nulităţi
groteşti, cu o viziune politică mediocră, într-atât încât ticăloşia lor coruptă nu-i face să depăşească
limitele obişnuitului.

* Dl Churchill a repetat declaraţia că îşi doreşte război. În urmă cu 6 săptămâni, el a lansat acest război
într-o arenă în care se crede tare. Un război aerian împotriva populaţiei civile, sub sloganul înşelător: “un
război împotriva obiectivelor militare”. Începând cu Freiburg, aceste obiective s-au dovedit a fi oraşe
deschise, pieţe, sate, case, spitale, şcoli, grădiniţe şi orice decid ei să lovească. Până acum, am răspuns
limitat la aceste atacuri. Deşi nu e în intenţia mea de a semnala, totuşi acesta va fi singurul răspuns
posibil,

sau, dacă va rămâne în acest fel, sunt conştient de răspunsul nostru care va veni, şi care va aduce
suferinţa multor oameni. Desigur, acest lucru nu se va aplica şi dlui Churchill, din moment ce se va
ascunde în Canada, unde banii şi copiii multor profitori de război au fost deja aduşi. Dar, va exista o
tragedie pentru milioane de oameni.

* Iar dl Churchill ar trebui să aibă încredere în mine, atunci când eu ca profet proclam: un mare imperiu
va fi distrus. Un imperiu mondial pe care eu nu am avut niciodată ambiţia în a-l distruge. Sunt perfect
conştient că acest război se va sfârşi prin distrugerea uneia din cele două părţi combatante. Dl Churchill
crede că aceasta va fi Germania, dar eu ştiu că va fi Anglia!

* În acest moment, mă simt obligat în faţa conştiinţei mele, să fac încă un apel la raţiune în Anglia. Cred
că pot face asta, deoarece nu o fac din postura învinsului, ci a învingătorului; de aceea, vorbesc în
numele raţiunii. Nu văd niciun motiv pentru care am forţa continuarea acestui război. Regret sacrificiile
care sunt cerute. Vreau să-mi cruţ propriul popor.

* Ştiu că inimile milioanelor de bărbaţi şi băieţi sunt pline de dorinţa de a purta un război împotriva unui
inamic care, fără niciun motiv rezonabil, ne-a declarat război pentru a doua oară. De asemenea, cunosc şi
inimile mamelor şi femeilor, care, în ciuda disponibilităţii lor de a se sacrifica, cred cu toată puterea lor că
asta este ultima lor opţiune.

* Dl Churchill ar putea din nou minimaliza declaraţia mea, spunând că nu este altceva decât un simptom
al fricii mele, sau al dubiilor mele asupra victoriei finale. Totuşi, nu voi avea conştiinţa încărcată pentru
lucrurile care vor urma.