Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Interviu din 2001 reaparut in revista "raum&zeit” in numarul special din 2008
Doresc sa va prezint traducerea unui interviu luat in 2001 Domnului Doctor Heinrich
Kremer de catre Hans-Joachim Ehlers, redactor-sef al revistei germane „raum&zeit”.
Am tinut sa mentionez anul in care a fost luat acest interviu, pentru a se putea observa
faptul ca, asa cum veti vedea din randurile de mai jos, problema cancerului si a AIDS ar
fi putut fi de mult solutionat?, dac? acest lucru s-ar fi dorit cu adevarat. Ins? nu numai
ca nu se doreste rezolvarea problemei cancerului sau a AIDS, dar insasi medicamentatia
prescrisa in cazurile de AIDS, spre exemplu, provoaca exact boala pe care ar trebui
aparent sa o vindece. Cu ajutorul preparatelor cum ar fi Bactrim, AZT, etc. industria
farmaceutica sustine nu chiar ca ar putea vindeca boala, dar ca, aparent, poate astfel
prelungi viata pacientului. In realitate tocmai substantele continute de aceste
medicamente conduc la slabirea sistemului imunitar intr-o masura atat de mare, incat in
cele din urma survine decesul pacientului. Iar socanta realitate ca aceste lucruri SUNT
CUNOSCUTE atat industriei farmaceutice cat ?i medicilor alopa?i (si m? refer aici in
primul rand la Consiliile de Profesori Universitari care aproba terapiile standard) nu
cred ca poate sa gaseasc? nici un fel de justificare. Pentru mine, din punct de vedere
juridic, acest lucru se nume?te crima cu premeditare, iar din punct de vedere moral, nu-
mi pot imagina c? o fiit?? uman? poate decadea mai mult, decat atunci cand trimite la
moarte cu buna stiinta alte fiinte umane, sub masca „vindecatorului” ?i sub juramantul
lui Hippocrat. Daca industria farmaceutica nu este interesata de altceva decat de
sporirea beneficiului financiar, corpul medical ar trebui totusi sa fie in primul rand
interesat de ceea ce este(sau mai exact, ar trebui sa fie) misiunea sa principala,
vindecarea omului bolnav. Sau ma insel? Chiar daca in principal este vorba de categorii
sociale cum ar fi cele ale dependentilor de droguri sau homosexualilor (culmea este ca
prostituatele nu sunt o categorie de risc, de abea daca se cunosc cateva cazuri in randul
acestui grup de persoane, desi se spune ca AIDS este o boala cu transmitere sexuala; si
aici va rog sa nu veniti cu argumentul "prezervativului" caci nu este un argument solid) ,
nu avem voie sa uitam nici o clipa ca, cel pu?in din punct de vedere moral si crestin, si
acestia sunt fratii si surorile noastre, astfel ca aceste categorii au cu atat mai mult
nevoie de ajutorul nostru.
Dr.Heinrich Kremer
H.-J. Ehlers: (Pe viitor in acest text HJE) Domnule Doctor Kremer, ati scris o carte
absolut remarcabil?, „Die stille Revolution der AIDS- und Krebsmedizin” (Revolutia
tacuta a medicinei AIDS si cancerului). Pentru inceput o intrebare: ce are in comun
medicina cancerului cu cea a AIDS-ului?
Dr. Kremer: (Pe viitor in acest text Dr.K) In urm? cu 20 de ani (mai exact in 1981) s-a
relatat pentru prima oara despre aparitia unei forme foarte rare de cancer, sarcomul
Kaposi, la pacien?i homosexuali americani in vast? de circa 35 de ani. Sarcomul Kaposi
este o tumoare a celulelor spinoase derivate din linia celulelor endoteliale. Sarcomul
Kaposi poate fi clasificat in 4 tipuri: epidemic asociat cu AIDS, imunocompromis, clasic
sau sporadic si endemic. Sarcomul Kaposi asociat cu AIDS apare la pacientii cu infectie
HIV avansat? si este cea mai comuna prezentare a sarcomului, sustine medicina alopat?.
Sarcomul Kaposi imunocompromis apare dupa transplantul de organ solid sau la pacientii
care primesc terapie imunosupresiv?. Incidenta sa este crescuta de pana la 100 de ori
dupa un transplant. Alti pacienti homosexuali, cu sau mai ales fara sarcomul Kaposi,
sufereau de infectii fungice pulmonare sau a altor organe. Multi dintre acesti pacienti au
decedat la vremea respectiva datorit? faptului ca chemo-antibioticele folosite nu au reusit
sa aduca vindecarea dorita. Marea majoritate a pacientilor dezvolta o cahexie, o pierdere
a masei celulare a corpului (sindromul Wasting), care nu putea fi combatuta prin metode
specifice de nutritie. Trasatura comuna a acestor pacienti cu cancer si infectii era
pierderea capacitatii de aparare imunitara celulara, contra agentilor patogeni intra-
celulari, in timp ce linia extra-celulara, de aparare contra microbilor si care este
reprezentata de anticorpi, aparea complect intact?, ba chiar suprastimultata, cu un numar
mult mai mare de anticorpi decat ar fi fost normal. Aceast? constelatie patologica –
pierederea de masa celulara, infectiile fungice si eventual sarcomul Kaposi – a fost
ulterior denumita „deficienta imunitara dobandita”, adica in englez? AIDS (SIDA).
Esential insa era faptul ca aceasta combinatie de simptome era absolut identica cu cea
care aparea la pacientii care urmau sa primeasca un transplan de organ, care deja din anii
60 erau tratati cu Azathioprin, o substanta puternic imuno-subpresiva, in ideea de a
preintampina o respingere a organului transplantat. Deci legatura dintre cancer si
deficienta imuno-celular? indusa (AIDS) era cunoscuta deja medicilor de cel putin doua
decenii, la momentul in care in 1981 au fost relatate aceste prime cazuri in USA.
HJE: Dar medicii din clinicile americane au relatat la vremea respectiva ca acesti
pacienti fusesera, pana la momentul declansarii bolii, persoane perfect sanatoase si nu
fusesera, anterior aparitiei bolii, terapiati cu medicamentatie imunosubpresiva.
Dr.K: Aceste diagnostice erau aparent corecte, dar departe de realitate. Aceste diagnoze
false au condus pana astazi la una dintre cele mai grave si mai absurde erori medicale ale
medicinei moderne. In baza identitatii absolute de simptome ar fi fost logic sa ne
intrebam daca nu cumva „AIDS” avea ca si cauza substan?e care aveau un profil
asemanator cu Azathioprin, deci cu efect imunosubpresiv si toxic celular, inainte de a
decreta aparitia unei „noi epidemii infectioase mortale transmisibile prin sex”. Ar fi fost
normal ca mai intai sa se caute si sa se cerceteze astfel de substante, care nu fusesera insa
„prescrise“, ca in cazul pacientilor cu transplant de organe, ci fusesera consumate
voluntar de catre respectivele persoane.
Dr.K: Da. Printre homosexualii din Europa si USA faceau furori prin anii 70 a?a-
numitele inhalatii Poppers, adica inhalarea de gaze de azot ca drog sexual, cu rol de
relaxare muscular? (anala) si de prelungire a starii de erectie a penisului. In experimentele
efectuate pe animale oamenii de stiinta au constatat ca astfel de gaze pe baza de azot,
cum ar fi Amylnitrit dar si altele, aveau actiune imunosubpresiva deosebit de periculoasa.
In publicatiile medicale poate oricine citi ca in rapoartele asupra acestor primi pacienti
homosexuali, se raporta faptul ca acestia practicau frecvent inhalarea de astfel de
substante periculoase (nitriti). Nitritii si grupul Aza din Azathioprin au un profil azotic
similar. Aceste substanae dau nastere la nitrozothiole si astfel inhiba anumiti fermeti in
organelele respiratorii ale celulelor umane, adic? in mitocondrii.
Dr.K: Consecinta este blocarea respiratiei celulare dependente de oxigen. Celulele mor
sau se „re-cupleaz?” pe modalitatea de castigare de energie prin fermentare, care este
tipica celulelor canceroase, deci alimentare energetica anaeroba, independenta de oxigen
(bazata pe fermentatie). Dar nu numai practica inhal?rii acestor substante duce la aceste
transformari, ci si larga raspandire a folosirii de antibiotice imunosubpresive. Nenum?rate
cercetari din anii 70 au aratat ca homosexualii care practicau frecventa schimbare de
parteneri (promiscuitivi) erau grupul cel mai periclitat din randul homosexualilor, atat in
USA cat si in Europa. Ca arma-minune contra multi-infectiozitatii, la acea vreme era
folosit medicamentul Bactrim, care continea pe langa un sulfonamid, si substanta
Trimethoprim. Homosexualii promiscuitivi erau grupul care folosea cel mai frecvent
Bactrim, medicament considerat a fi „una dintre substantele cele mai de succes care au
fost vreodata descoperite”, asa cum se lauda producatorul acestui medicament, concernul
farma Hoffmann-La Roche. In realitate Bactrim este una dintre substantele cele mai
periculoase! Bactrim este anual prescris la circa 5% din populatia planetei! Datorita
similitudinilor structurale azotoase dintre Azathioprin ?i Timethoprim, au fost inca in anii
70 efectuate in Anglia experimente si cercetari de laborator pe animale, pentru cercetarea
actiunilor imunosubpresive ale Trimethoprim-ului. Iar rezultatele au fost mai mult decat
concludente: Trimethoprim, in dozaj similar cu cel folosit in Bactrim pentru terapia
umana, impiedica respingerea de transplant de piele la fel de mult timp ca si Azathioprin.
În 1971 a fost deja certificat faptul ca terapierea cu Bactrim, deja in dozajul terapeutic
normal si pe perioada normal? de administrare, favoriza apari?ia infectiilor cu Candida,
unul dintre indicatorii principali ai unui diagnostic AIDS. In 1981 s-a dovedit ca Bactrim
provoca masive daune ADN-ului celular uman, chiar si dupa o scurta administrare. La
inceputul anilor 80 s-au efectuat experimente pe animale in cadrul carora au fost
administrate antibiotice similare Bactrim impreuna cu diferite gaze pe baza de azot.
Consecinta evidenta? Cancer!
Dr.K: Absolut niciuna. Desi cauza AIDS si a cancerului la pacientii homosexuali era
evidenta, s-a decretat AIDS si bolile de cancer ale acestora ca fiind „misterioase” si astfel
s-a ajuns la postularea unui „NOU VIRUS” ca agent patogen. Caci altminteri s-ar fi ajuns
la o CATASTROFA cu consecinte inprevizibile pentru industria farmaceutica, ca urmare
a proceselor pentru despagubiri! Exista o paralela istorica in lumea medical?: in anii 60
au aparut in Japonia o serie destul de mare de cazuri misterioase, cu daune serioase si
chiar foarte grave ale sistemului muscular si nervos, si cu o mare rata de mortalitate.
Virologii au presupus ca au descoperit un nou virus, iar prezumtia si noua boala a fost
imediat preluata in mai toate manualele de medicina din intreaga lume. (Nota Quibono:
Lucrul acesta il fac de fiecare dat? dansii, virologii. Descopera mereu noi virusuri, dar pe
nici unul dintre acestia nu reusesc sa-l analizeze, sa-l fotografieze, sau sa-l combata
terapeutic. Nu vi se pare ciudat?) Ani mai tarziu catorva medici li s-a parut suspect faptul
ca toti acesti bolnavi aparent infectati de un misteros virus, fusesera terapiati anterior cu
un preparat contra diareei provocate de amoebe, care provenea de la concernul farma
Ciba-Geigy si care purta denumirea de „Entero-Vioform”. Preparatul a fost retras de pe
piata ca urmare a proceselor de despagubiri intentate respectivei firme, iar boala a ....
disparut ca prin minune. Impreuna cu „virusul” nou descoperit de virologii nostrii harnici.
Ce este insa si mai interesat pentru noi aici este faptul ca „Entero-Vioform” are o actiune
toxica asupra mitocondriilor, similar? Azathioprin, Bactrim, nitratilor, etc.
Dr.K: Nu. S-a construit suplimentar o teorie simpla, dar aparent plauzibila prin care
presupusul virus provocator de AIDS era cuplat cu cauzalitatea cancerului. Cercetatorii
din domeniul retrovirologiei au postulat in 1983 ca retrovirusurile nu „ocupa” direct
celulele si le transform? in celule canceroase, ci ca „retrovirusul HIV” distruge celulele
T4-imunitare, care sunt responsabile cu apararea imunitara intracelulara. Datorita
colabarii sistemului imunitar, celulele tumorale „clonate”, care exista in toate
organismele ca urmare a mutatiilor intamplatoare, nu mai pot fi tinute „in sah” si astfel se
pot multiplica nestingherit. Astfel a fost „creat” sarcomul Kaposi fara substante
imunosubpresive induse. La primul Congres International AIDS din 1983 s-a cerut a se
efectua o serie de experimente umane pentru a verifica aceasta teorie. Deoarece intre
timp, in cazurile pacientilor cu transplanturi, datorit? folosirii altei substan?e
imunosubpresoare, Cyclosporin A, a aparut nu numai sarcomul Kaposi, dar si cancer al
celulelor limfatice in creier precum si carcinomuri solide in diferite alte organe.
HJE: Ati fost unul dintre primii cercetatori care, in baza rezultatelor studiilor
internationale asupra monoxidului de azot, ati relevat adevaratele mecanisme de
functionare ale unor preparate ca AZT si Bactrim, si de asemenea unul dintre primii
care au semnalat faptul ca administrarea de lunga durata a acestor medicamente are ca
urmare multiple daune corporale si in cele din urma decesul.
Dr.K: AZT are acelasi profil azotic ca si Azathioprin. Grupul Azido din AZT blocheaz?
respiratia celulara din mitocondrii, identic cu grupul Aza din Azathioprin si cu grupul
analog din Trimethoprim. Urmarile, conform legilor biologice, sunt cu certitudine AIDS,
cancer precum si degenerare musculara si nervoasa, asa cum sute de studii clinice ale
medicinei AIDS-ului si cancerului evidentiaza fara orice fel de indoiala. Materialul
probator publicat este impresionant si edificator.
HJE: Au reusit cercetatorii din domeniul AIDS si cancerului prin experimentele lor
perverse pe pacienti umani sa certifice teoria lor asupra genezei cancerului prin
controlul imunitar?
Dr.K: Nu, deoarece ei sunt „fixati” pe ideea mutatiei genetice in ADN-ul din nucleul
celular si pe conceptul conform celulele cancerigene sunt celule straine organismului,
astfel incat oricum ei cauta intr-un loc gresit. Ei nu au reusit nici descifrarea aparentului
„mister AIDS”. Ceea ce nu puteau prevede este faptul c? intre timp au aparut noi
cunostinte fundamentale in afara medicinei AIDS-cancer ortodoxe, cunostinte care
conduc catre absurd teoriile cercetatorilor virologi.
Dr.K: Toate celulele umane au rezutat ca urmare a mostenirii unei „uniuni celulare” care
a avut loc cu 1,5-2 miliarde de ani in urma. La acea vreme unele monocelule, cu castig
energetic oxidativ, au ocupat (populat) alte monocelule, care erau dependente de oxigen
pentru obtinerea energiei. Primele, denumita mitocondrii, traiesc ca si colonii de celule in
toate celulele de alge, plante, ciuperci, animale ?i oameni. Mostenirea genetica a celor
dou? tipuri de celule a fost cuprinsa (unificata) in nucleul celular actual. Mitocondriile au
pastrat un „rest” de mostenire genetica care sluje?te la sinteza proprie de proteine, in
cooperare cu proteinele codate in nucleul celular, care au fost „importate” mitocondriilor.
In medie cele circa 1.300 de mitocondrii care se gasesc in fiecare celula umana poseda
impreuna circa 50.000 de gene active, adica mai multe gene active decat sunt in nucleul
celular. Intre coloniile de mitocondrii, care in faze alternative de pauza si activitate
furnizeaza circa 90% din necesarul energetic al intregii celule, si celula „gazda” care le
contine, mai exista pe deasupra, prin intermediul cailor de legatura mitocondriene, un
complex schimb import-export de fluxuri de protoni si electroni, un schimb permanent de
ioni, pregatirea si punerea la dispozitie de molecule ATP, care sunt moleculele de
transport al energiei precum si complexe produse metabolice. Deoarece ATP nu poate fi
depozitat si conservat, el este produs zilnic de catre mitocondrii (din care posedam de
peste o mie de ori mai multe decat celulele pe care le avem in organism) in cantitati
foarte mari, aproximativ in aceasi masa (greutate) ca cea a insasi corpului nostru.
Mitocondriile, si acesta este elementul nou, revolutionar, care nu de mult timp a fost
recunoscut si confirmat, sunt coordonate cu ajutorul unei mixturi gazoase formate din
monoxid de azot si anioni superoxid. Ultimii rezulta ca produs al lantului respirator
oxidativ in mitocondrii. Gazul de monoxid de azot a fost de abea pe la mijlocul anilor 80
descoperit ca fiind prezent in toate celulele umane ca si gaz functional arhaic. Intre
coloniile de mitocondrii ?i celula în întregul ei are loc un permanent schimb de punere la
dispozi?ie a energiei care este coordonat si controlat sub forma gazoasa In timpul fazei
tarzii a diviziunii celulare, in faza timpurie de vindecare a ranilor sau in faza embrional?
pân? în momentul nasterii producerea de energie se desfasoara (este conectata) exclusiv
prin producerea de molecule ATP pe cale neoxidativa, fermentativa. Acest lucru slujeste
la protejarea partilor de material genetic al celulelor-gazda arhaice, care in sus-numitele
faze de diviziune celulara sunt mai sensibile (in comparatie cu mitocondriile) la oxizi si
produsele respective derivate. Deci mostenirea noastra celulara este o simbioza celulara
care poseda material genetic „dublu”, provenit din doua tipuri de celule arhaice. Din
punct de vedere evolutionist-biologic putem spune ca suntem „hermafroditi”. Toate
procesele bioenergetice si biochimice, desigur indeosebi in mitocondrii, sunt dependente
de un potential Redox variabil puternic negativ, ca si conditie de baz? biofizicala pentru
complexele curgeri de protoni si electroni. (Potentialul Redox este o unitate de masura
pentru capacitatea de oxidare, respectiv reducere oxidativa. Sistemele cu potential Redox
negativ pot reduce sistemele cu potantial Redox pozitiv, dar pot si fi oxidate de catre
acestea). Acest potential Redox negativ este in principal asigurat de catre exceptionala
tripeptida Glutation, care pune la dispozitie, prin protoni liber convertibili din grupul sulf-
hidrogen al moleculei sale centrale, aminoacidul Cystein.
HJE: Care sunt consecintele acestor noi cunostinte pentru intelegerea genezei cancerului,
a AIDS si pentru terapia cancerului si AIDS?
HJE: Este acesta bolcare a proceselor de re-cuplare din cazul celulelor cancerigene
ireversibila?
Dr.K: Aceasta este intrebarea cardinala din punct de vedere terapeutic. Disparitia
sarcomului Kaposi ca urmare a eliminarii adminstrarii de Azathioprin, care provoaca, ca
de altfel toate nitro-substantele, un mare consum de Glutation, pledeaza exemplar pentru
o astfel de posibilitate de de-blocare. Dar avem intre timp o gramada de alte dovezi.
Experimentele de laborator pe animale au aratat ca putem complect elimina celulele
tumorale si chiar metastazele atunci cand este stimulata producerea de monoxid de azot.
Cele mai impresionante rezultate de vindecare a cancerului au fost obtinute prin
echilibrarea Cysteinului si Glutationului in dozaj inalt, prin regularea potentialului Redox
cu ajutorul preparatelor cu o bun? disponibilitate biologica.
HJE: Este suficienta terapia Glutationului sau mai sunt necesare si alte masuri
terapeutice?
Dr.K: Pe cei atinsi de un astfel de diagnostic cat si pe membrii familiilor lor in sfatuesc
sa nu intre in panica datorit? aflarii unui astfel de diagnostic, ci sa aiba rabdarea si
puterea de a se informa si intelege ca celulele cancerigene nu sunt „corpuri straine”, ci
reactii biologice conditionate programate de-a lungul evolutiei biologice, reactii care in
principiu sunt reversibile, atata timp cat organismului i se da ceea ce are nevoie cu
adevarat.
HJE: Care sunt consecintele pentru cauza, diagnosticul si terapia in cazul HIV/AIDS?
Dr.K: Acesta este asa numitul efect al „masinii de tuns iarba” (taierea vegetatiei la o
anumit? dimensiune, uniform, fara a tine cont de ce anume plante cresc pe terenul
respectiv). Cei mai frecventi agenti patogeni oportunistici, fungiile si protozoarele,
poseda de asemenea mitocondrii, al caror lan? respirator este inhibat de asemenea de
catre AZT, Bactrim etc. Acest efect insa nu trebuie confundat cu fictiva „inhibare HIV”.
Si hotarator este faptul ca unele fungii si protozoare, la fel ca si unele celule cancerigene,
pot supravietui atacului chimic prin contra-regulare. Aceasta este asa numita „problema a
rezistentei”. Raul principale este acela ca deficitul primar de Glutation si productia
deficitare de monoxid de azot dependenta de acesta, nu va fi reechilibrat (refacut), si deci
organismului i se refuza mijlocul de supravietuire, sistemul reparator si de autovindecare.
In loc de aceasta, ca urmare a chemoterapiei, statutul deficitar se agraveaza si pe deasupra
sunt stimulate mecanismele de contra-regulare, de castigare a rezistentei de catre fungii ?i
protozoare (paraziti rezistenti), respectiv de celule cancerigene rezistente, iar capacitatea
detoxifiana a mitocondriilor in celulele imunitare si ne-imunitare este fortata pana la
punctul critic. Deci prelungirea vietii in cazul aparentei „infectii mortale inevitabile” este
in realitate imaginea in oglinda a erorii terapeutice, care creaza conditiile declansarii unui
„cerc diabolic”. Mai multe studii clinice efectuate in USA au confirmat intre timp ca
tocmai acei pacien?i decedeaza, la care asa-zisa „incarcatura virala”, m?surat? in aceste
cazuri prin foarte indoielnica metoda PCR, scazuse datorit? terapiei combinate, lucru
aparent confirmat si prin cresterea num?rului de celule T4 din serumul sangvin. Relativa
cre?tere a num?rului celulelor T4 se datoreaza „reintoarceii” in circuitul sangvin a
celulelor TH2, care nu-si mai pot efectua functia de ajutoare in celulele producatoare de
anticorpi, deoarece dezvoltarea acestor celule este blocat? prin chemoterapie. Aparenta
scadere a ARN-ului apartinand HIV din serumul sangvin este un efect al consumului
masiv de ARN in vederea proceselor reparatorii ale ADN-ului defectat prin
chemoterapie. Asadar avem de a face pe termen lung cu aparente succese terapeutice,
care in fapt mascheaza efectele reale ale chemoterapiilor si chemoantibioticelor. Fara o
terapie consecventa de echilibrare, este doar o chestiune de timp si de stare a pacientului,
pana la momentul in care, ca urmare a intoxicarii de durata, lantul respirator al celulelor
imunitare va atinge „the point of no return” (punctul din care nu mai exista intoarcere).
Trebuiesc foarte serios luate in considerare efectele „in timp” ale terapiei de lunga durata
cu AZT , Bactrim, etc. care sunt administrate pacientilor „HIV-pozitivi”, terapie care la
un anumit moment „critic” este oprita. Pacientii par a fi trait cativa ani „aparent sanatosi”,
dupa care apar caderi fatale ale anumitor organe, infarct, sepsis, coma cerebrala sau
hepatica. Aceste evolutii nu au nimic de a face cu „HIV”, desi medicina alopata
sugereaza aceasta. Este vorba in fapt de efectele tarzii ale terapiilor chemo (profilaxia de
durata anti-AIDS) care provoaca daune ireparabile ADN-ului mitocondrial. Astfel pot
apare caderi fatale ale organelor si tesuturilor care sunt bogate in mitocondrii sau, in
cazul unei contra-regulari celulare, dezvoltarea unor tumori cancerigene. HJE: Cercetarea
ortodoxa HIV/AIDS sustine de câtiva ani teoria conform careia inhibarea proteazei
introdusa în 1996, impreuna cu AZT, Nevirapine, etc. a produs o revolutie in terapia
AIDS si vorbeste despre „eliminarea HIV” in circa 3-4 ani. Mass-media vorbeste chiar de
un „efect Lazar” (nume preluat de la personajul din Noul Testament, decedat si inviat de
catre Iisus Hristos). Dr. K: Campania in favoarea Crixivan, Viramune, etc. a fost
condusa, din 1996, de catre cunoscuta firma publicitara Burson-Marsteller, partenera a
megacompaniilor farmaceutice Glaxo Smith Kline, Pfitzer, Eli Lily, Bristol Myer Squibb,
etc.Toate promisiunile de vindecare au trebuit „retrase”, infirmate incepand din 1999,
deoarece urmarile negative ale medicamentatiei cu Nevirapine, AZT si inhibatorii de
proteaza cum este Crixivan erau prea evidente pentru a mai putea fi puse pe seama
„HIV”. Crixivan (si celelalte medicamente din aceasi familie) a produs caderea ficatului,
pancreasului, rinichilor, a provocat diabet, masive dereglari ale metabolismului
grasimilor, hipertensiune, atacuri cardiace, apoplexii, etc. Conform studiilor clinice este
in esenta vorba despre afectiuni mitocondriale provocate farmacotoxic. Cazurile de
colabare a ficatului ca urmare a terapiei cu Crixivan etc. nu sunt considerate a fi decese
provocate de AIDS, deoarece aceste situa?ii apar deseori inainte de a a apare vreuna
dintre cele 29 de boli cuprinse in catalogul Sindromului AIDS, aparand chiar si la
pacienti care nu prezentau nici un fel de simptome AIDS. De atunci au aparut articole
care sustineau ca o complecta eliminare HIV necesita intre 10 pana la 60 de ani!!! Doar
ca, din nefericire, perioada de timp in care organismul poate suporta o astfel de terapie cu
AZT, Nevirapine si inhibatori de proteaza nu este mai lunga de maximum 2-3 ani!
Obsesia colectiva fixata viral permite medicinei HIV/AIDS, intr-un spatiu lipsit de
legalitate, sa actioneze total iresponsabil si fara a fi trasa la raspundere pentru prea
multele consecinte fatale ale terapiilor pe care le aplica. A nu sti sau a nu dori s? stii nu
poate insa constitui un alibi pentru degradanta indiferenta cu care autoritatile,
organizatiile medicale, mass-media si mai toti ceilalti oameni obisnuiti asist? la ruinarea
fara precedent a eticii stiintific-medicale.