Zece dezvăluiri şocante despre industria farmaceutică

americană

Oricât de absurdă ar fi ideea de a face publicitate unui medicament,

publicul este tot mai des asaltat de astfel de reclame. Acestea
speculează mai ales frica de durere şi perpetuarea unor obiceiuri
nesănătoase, cum ar fi consumul excesiv de alimente. Dacă în România publicitatea la
medicamente este abia la început, în SUA ea a atins apogeul. Cea mai mare parte dintre
reclamele americane la medicamente înfăţişează personaje fericite şi radiind de
sănătate. Mesajul este de regulă următorul: „da, medicamentele sunt scumpe, dar merită
să daţi aceşti bani. Preţul ridicat este o garanţie a calităţii şi ar trebui să vă bucure,
întrucât el reflectă uriaşele investiţii pe care companiile farmaceutice le fac în
cercetare.” Singura parte reală din aceste mesaje publicitare este că medicamentele sunt
într-adevăr foarte scumpe. De aceea ele şi aduc profituri uriaşe companiilor
producătoare, obţinute însă cu preţul sănătăţii şi uneori al vieţii „consumatorilor”.

Preţul medicamentelor creşte în ritmuri năucitoare

Cum se vorbeşte mai tot timpul de progresele medicinii, ar fi fost de aşteptat ca sănătatea
oamenilor să fie tot mai bună şi serviciile medicale tot mai ieftine. Lucrurile stau exact
invers. Oamenii sunt tot mai bolnavi, uneori ajungând în această situaţie tocmai din cauza
consumului exagerat de medicamente şi mai ales a efectelor secundare pe care
majoritatea dintre acestea le au. În plus, fiind nişte produse care se vând foarte bine,
medicamentele sunt tot mai scumpe.

În cartea „Adevărul despre companiile farmaceutice”, medicul Marcia Angell dezvăluie

faptul că preţul medicamentelor este primul element care creşte pe facturile de servicii
medicale, mai mult decât orice altceva. Dr. Angell arată că pacienţii cheltuiesc din ce în
ce mai mulţi bani pe medicamente pentru simplul motiv că medicii, la presiunea
reprezentanţilor companiilor farmaceutice, tind să le prescrie acestora din ce în ce mai
multe medicamente. Preţurile, mai ales cele ale medicamentelor care se vând cel mai
bine, sunt mărite cu regularitate, în unele cazuri chiar de câteva ori pe an.

Dr. Angell arată că americanii au cheltuit în anul 2002, 200 de miliarde de dolari pentru
medicamentele prescrise. Această sumă este echivalentă cu cea pe care China o alocă
reînnoirii platformei energetice şi cu suma estimată de experţi a fi necesară pentru a
reconstrui oraşul New Orleans după trecerea uraganului Katrina.

„Noile” medicamente nu sunt tocmai noi

Atât medicilor, cât şi pacienţilor li se spune că preţurile mari se datorează faptului că

medicamentele sunt unele noi. Noutatea ca garanţie a eficienţei sau a calităţii nu este însă
decât o stratagemă publicitară şi încă una intens folosită în societatea de consum. Pentru
a evita plictiseala „consumatorilor” şi a rămâne în atenţia acestora, într-o lume în care
 schimbarea este cuvântul de ordine, multe companii recurg la acest
truc. Astfel că ele modifică uneori doar ambalajul, scot periodic pe
piaţă câte un produs uşor modificat faţă de cele existente sau aplică
pur şi simplu eticheta „nou“ pe vechile produse.

În plus, mai ales în domeniul medical, noutatea nu are cum să

reprezinte o garanţie a eficienţei curative. Din contră, sănătatea este
un domeniu în care valoarea unui remediu sau a unui medicament se măsoară prin
stabilitatea în timp a efectelor sale şi prin numărul mare de cazuri vindecate de-a lungul
vremii. Ar trebui deci să se pună preţ mai ales pe acele remedii a căror eficienţă este
dovedită de sute sau chiar mii de ani, cum sunt cele ale aşa zisei medicini alternative.

Companiile farmaceutice însă îşi înşeală clienţii atunci când justifică preţurile exorbitante
prin noutatea produselor. Site-ul euractiv.com dezvăluie faptul că „două treimi din
medicamentele aprobate de Food&Drug Administration (FDA) din SUA între 1989 şi
2000 erau de fapt identice cu medicamente deja existente sau reprezentau versiuni uşor
modificate ale acestora.”

Companiile farmaceutice cheltuiesc mai mulţi bani pentru publicitate decât pentru
cercetare

Un alt aspect care explică uriaşele preţuri ale medicamentelor este dezvăluit de un studiu
realizat de doi cercetători de la Universitatea din York, SUA şi citat de Science Daily.
Acesta arată că industria farmaceutică din SUA cheltuie aproape dublu pe promovare, în
comparaţie cu sumele alocate cercetării şi dezvoltării. Cu toate acestea companiile
farmaceutice continuă să susţină cu neruşinare că preţurile mari ale medicamentelor se
datorează costurilor ridicate cu cercetarea necesară dezvoltării unor medicamente de
ultimă generaţie. Astfel, din cei 234,4 miliarde de dolari care au reprezentat profitul anual
realizat de companiile farmaceutice din SUA în 2004, acestea au cheltuit 24,4 % pentru
publicitate şi doar 13,4% pentru cercetare. „Corporaţiile farmaceutice americane sunt
orientate numai spre vânzare, concluzionează studiul, dar pozează într-o industrie
orientată spre cercetare şi salvarea de vieţi omeneşti”.

Aceste sume investite în reclamele pentru medicamente nu sunt doar mai mari decât cele
alocate cercetării, ci depăşesc uneori chiar bugetele din domenii recunoscute ca apelând
masiv la publicitate. AARP Bulletin arată că „gigantul farmaceutic Merck a cheltuit mai
mulţi bani pentru reclama la medicamentul Vioxx decât Pepsi Cola şi Budweiser, firme
care au o tradiţie în ceea ce priveşte stilul publicitar agresiv. Suma se apropie de cele 169
milioane de dolari cheltuiţi de General Motors pentru promovarea automobilului Saturn,
cea mai promovată maşină în SUA.”

Medicamentele de firmă au adeseori adaosuri de 1 000%

Societatea de consum şi sistemul de publicitate pe care ea se bazează au creat o adevărată

goană a clienţilor după produse „de firmă”, aşa numitele branduri. Acestea aparţin de
regulă unor companii cu o mare puterea financiară care investesc masiv în publicitate şi
 de aceea au şi vânzări uriaşe. În mintea marii majorităţi a
cumpărătorilor brandul este asociat cu ideea de calitate, deşi de cele
mai multe ori pot fi cumpărate produse de aceeaşi calitate la preţuri
sensibil mai mici, doar pentru că nu aparţin unor firme renumite.
Moda de a cumpăra numele firmei, mai degrabă decât produsul ar putea avea un oarecare
sens în ceea ce priveşte achiziţionarea de aparate electrice, automobile sau pantofi. În
domeniul sănătăţii ea este însă la fel de absurdă ca şi ideea de a face publicitate la
medicamente.

Studiile realizate în domeniul farmaceutic arată că preţurile medicamentelor de firmă sunt

mult umflate de companiile farmaceutice, fără ca acest lucru să fie justificat de utilizarea
unor ingrediente mai noi, mai scumpe, mai eficiente în combaterea bolii respective sau
mai puţin generatoare de efecte secundare. Se ajunge chiar ca unele medicamente să aibă
adaosuri de 1000% doar pentru că sunt produse de o firmă de renume. De exemplu,
pacienţii plătesc 215 dolari pentru 100 tablete de Claritin pentru că sunt produse de
Pfizer, în timp ce costul ingredientului activ necesar pentru a fabrica cele 100 de tablete
este de doar 71 de cenţi.

Ziarul New York Times scria despre procesul pe care statul California l-a intentat mai
multor companii farmaceutice, acuzându-le că i-au adus un prejudiciu de sute de milioane
de dolari prin practicarea de costuri exagerate. Una dintre companiile care a pierdut
procesul este Abbott, despre care s-a dovedit că a comercializat un ser fiziologic la preţul
de 9,73 de dolari, în timp ce preţul real al acestuia, practicat şi de alte companii de profil,
era de doar 95 de cenţi.

Medicamentele uzuale sunt considerate produse care sparg piaţa

În jargonul de marketing produsele care realizează vânzări în valoare de un miliard de

dolari într-un an se numesc blockbuster (produse care sparg piaţa). Pe lista de blockbuster
ajung relativ puţine produse, şi în principal cele al căror preţ este oricum mare (cum este
cazul automobilelor sau al unor aparate). Cine s-ar fi aşteptat ca pe această listă să apară
şi anumite medicamente? Şi totuşi în 2001, 29 de medicamente au devenit produse
blockbuster în SUA, de două ori mai multe decât în 1999. Însumate, ele au făcut vânzări
în valoare de 52 de miliarde de dolari, reprezentând 34% din totalul de vânzări de pe
piaţa farmaceutică americană.

Priosec este printre primele în top: el a făcut vânzări de 5 miliarde de dolari în 2000, iar
un an mai târziu a ajuns la 6 miliarde. Priosec nu este nici măcar un medicament stringent
necesar, nu vindecă vreo boală mortală, ci a fost prezentat publicului drept o „pilulă-
minune care le permite oamenilor să mănânce burrito-urile şi curry-urile pe care în mod
obişnuit sistemul lor digestiv nu le-ar tolera”. Secretul acestor profituri uriaşe este faptul
că Priosec, poreclit nu se ştie din ce motive „Purple Jesus”, creează dependenţă. Lăcomia,
ignoranţa şi publicitatea intensă care încurajează astfel de comportamente absurde au
făcut din Priosec un blockbuster, care aduce profituri comparabile cu cele obţinute din
vânzarea sistemului de operare Windows al Microsoft.
 Cei mai mulţi reprezentanţi ai companiilor farmaceutice nu au
pregătire medicală şi nici măcar ştiinţifică

Atunci când se întâlnesc cu un reprezentant al unei companii

farmaceutice mulţi medici presupun că au de-a face cu un specialist,
care îi poate consilia cu privire la cât de bun este acel medicament
pentru pacienţii lor, care este structura lui chimică, ce acţiuni
terapeutice şi efecte secundare are el. ABC News arată că medicii se înşeală amarnic.
Reprezentanţii companiilor farmaceutice sunt în cea mai mare parte dintre cazuri doar
nişte buni comercianţi, selectaţi în funcţie de puterea lor de convingere şi formaţi pentru a
vinde cât mai mult. Pentru astfel de persoane puţin contează dacă vând automobile,
terenuri, asigurări, ţigări, băuturi sau medicamente, important este să îşi atingă „targetul
comercial” (cantitatea de produse pe care compania a stabilit că trebuie să o vândă într-o
anumită perioadă de timp şi în funcţie de care este plătit). Sănătatea celor care ajung să
consume produsul este ultimul lucru care îi preocupă pe oamenii de vânzări.

Pentru a-şi atinge „targetul” reprezentanţii de vânzări folosesc orice mijloace. Un fost
reprezentant al companiei farmaceutice Eli Lilly, Shahram Ahari, a depus mărturie în faţa
Congresului american dezvăluind faptul că „firmele farmaceutice angajează chiar foste
majorete şi top-modele ca să cineze împreună cu medicii, pentru a-i determina să închidă
ochii faţă de efectele secundare ale unor medicamente”. El a mai explicat cum a fost
învăţat „să forţeze posibilităţile de cumpărare ale celor mai importanţi clienţi, intrând pe
sub pielea acestora, stabilind relaţii de „prietenie”, oferindu-le cadouri personale şi
profitând de tensiunea sexuală.”

Medicul poate avea alt interes decât sănătatea pacientului atunci când prescrie o
reţetă

În vechime un medic era considerat cu atât mai bun cu cât fiinţele de sănătatea cărora se
ocupa se îmbolnăveau mai rar sau chiar deloc. Astăzi, medicii sunt cu atât mai apreciaţi
cu cât au mai mulţi bolnavi şi cu cât prescriu mai multe medicamente. Iar companiile
farmaceutice au grijă să îşi manifeste aprecierea faţă de medici prin mijloace chiar foarte
palpabile. Ele recurg deseori la „stimulente” de diferite tipuri pentru a-i convinge pe
medici să prescrie medicamentele pe care le comercializează ele şi nu pe cele ale
concurenţei. Astfel că medicii ajung să se transforme treptat în adevăraţi agenţi de
vânzări ai companiilor în cauză.

În 2007, ziarul St. Petersburg Times a vorbit despre cadourile pe care reprezentanţii
companiilor farmaceutice le fac medicilor pentru a-i stimula să prescrie medicamentele
pe care ei le vând. Aceste cadouri ajung de la bonusuri în bani până la forme mai voalate
de şpagă cum ar fi: invitaţii la restaurant, plata cheltuielilor de transport şi cazare pentru
diferite manifestări medicale, cărţi de specialitate, postere, stilouri, mostre gratuite de
medicamente, etc.

Compania AstraZeneca Inc. a fost nevoită să plătească suma de 280 de milioane de dolari
 în amenzi civile şi 63 de milioane în amenzi penale guvernului
federal, după ce s-a descoperit că „i-a mituit pe medicii de la
Medicare şi i-a instruit cum să-şi determine pacienţii să cumpere un
medicament împotriva cancerului de prostată.”

În alte cazuri, medicii care nu se lasă angrenaţi în aceste jocuri

murdare şi au curajul să expună sistemul, sunt pur şi simplu excluşi sau marginalizaţi.
Când compania farmaceutică Merck a aflat că unul dintre produsele lor, Vioxx (pentru
care se cheltuiseră sume uriaşe pe publicitate) măreşte riscul de atac de cord, a căutat să
minimalizeze dovezile în loc să retragă produsul de pe piaţă. Cardiologul clinicii din
Cleveland, dr. Eric Topol i-a acuzat în mod public pe cei de la Merck de conduită
ştiinţifică necorespunzătoare. Consecinţa acestui fapt a fost că două zile mai târziu dr.
Topol a fost eliminat din conducerea clinicii.

Medicii pot alege să facă publice sau să păstreze secrete înregistrările prescripţiilor
medicale făcute de-a lungul timpului

Reprezentanţii companiilor farmaceutice au acces la bazele de date care conţin

prescripţiile făcute de un medic de-a lungul timpului. Pot stabili astfel un profil al
preferinţelor medicului în cauză şi apoi utiliza aceste informaţii pentru a-şi construi
strategia de abordare a acestuia. Înţelegând obiceiurile unui medic în ceea ce priveşte
recomandările medicamentoase, reprezentantul companiei farmaceutice îl va putea mult
mai uşor convinge să prescrie un anumit medicament. Totuşi, New York Times afirmă că
nu toţi medicii cad în această capcană. În 2006, Asociaţia Medicală Americană a hotărât
să ofere acestora posibilitatea de a-şi păstra înregistrările în afara privirilor
reprezentanţilor companiilor farmaceutice, pentru a putea prescrie reţetele în mod
imparţial.

Industria farmaceutică, printre cele mai profitabile din lume

Când sunt nevoiţi să accepte preţuri majorate la benzină, americanii pun imediat la
îndoială profiturile record şi salariile înfloritoare ale celor aflaţi la conducerea
companiilor petroliere. La fel ar trebui să procedeze şi în cazul industriei farmaceutice,
care are un impact mult mai mare şi mai direct asupra sănătăţii lor. Ar putea afla spre
exemplu că Ernesto Bertarelli, directorul executiv al gigantului farmaceutic Serono se
află pe un loc fruntaş în topul Forbes al celor mai bogaţi oameni din lume, cu o avere de
8,4 miliarde de dolari.

Revista Fortune a desemnat compania farmaceutică Pfizer pe locul cinci în rândul celor
mai profitabile firme din SUA. Corporaţia Watch a arătat publicului larg cât de mare este
de fapt averea principalelor companii farmaceutice. Raportul său publicat în săptămânalul
The Guardian dezvăluie faptul că „valoarea combinată a profiturilor celor mai mari cinci
companii farmaceutice din lume este de două ori mai mare decât venitul naţional brut
cumulat al tuturor ţărilor subdezvoltate din Africa”.
Unele companii farmaceutice profită de situaţia ţărilor subdezvoltate pentru a
realiza experimente medicale

Wired.com semnalează că ţările sărace din Asia şi Africa devin un loc din ce în ce mai
căutat de companiile farmaceutice pentru realizarea de experimente şi testarea unor noi
medicamente. „Din ce în ce mai multe companii farmaceutice”, arată expertul Sean
Philpott, redactor şef la Jurnalul american de bio-etică (The American Journal of
Bioethics), „fac experimente în ţările în curs de dezvoltare. Aici supravegherea
guvernamentală este mult mai puţin severă, iar cercetările pot fi realizate cu costuri
minime. Asemenea practici ridică o mare problemă etică, continuă el. Cei care sunt pe
post de cobai pentru aceste experimente sunt de regulă persoane fără educaţie, care
împinse de sărăcie ajung să-şi pună sănătatea sau chiar viaţa în pericol pentru sume de
câte o sută dolari.”