Cultul lui Nicolae Ceausescu

Introducere
În perioada Războiului Rece, Președintele României Nicolae Ceaușescu a
fost subiectul celui mai pronunțat cult al personalității din blocul răsăritean.
Inspirat de cultul personalității lui Kim Il-sung din Koreea de Nord, a început în
1971 prin Tezele din iulie care a schimbat perioada de liberalizare din anii 1960 cu
o ideologie naționalistă strictă. Inițial cultul personalității era centrat în jurul lui
Nicolae dar, începând cu anii 1980, și soția sa Elena a început să fie subiectul
acestui cult. Începând din iulie 2015, cultul dictatorului Nicolae Ceaușescu este
interzis prin legea nr. 217, ca urmare a condamnării acestuia la genocid.

Origine
Începuturile cultului personalității se găsesc în aclamarea lui Ceaușescu în
urma discursului său în care condamna invazia trupelor Pactului de la Varșovia în
Cehoslovacia din 1968 cu scopul de a curma seria de reforme cunoscută ca
Primăvara de la Praga. Începând cu acea dată, România a fost tot mai puternic
identificată cu Ceaușescu, atât în media națională cât și în declarațiile oficialilor.

Ceaușescu a început să fie reprezentat în media națională drept un

teoretician comunist de geniu care a adus contribuții importante ideologiei
Marxist-leniniste și drept un lider politic ale cărui "gânduri" erau sursa tuturor
realizărilor naționale. Lucrările sale erau republicate la intervale regulate și erau
traduse în diferite limbi. Lucrările au ajuns la câteva zeci de volume, sub titulatura
„România pe drumul construirii societății socialiste multilateral dezvoltate”,
care erau omniprezente în librăriile din România. Elena era reprezentată drept
„Mama națiunii” iar vanitatea și dorința ei de onoruri le-au depășit pe cele ale
soțului ei.
 În ianuarie 1978, aniversarea vârstei de 60 de ani a conducătorului a
declanșat o beție a cuvintelor fără precedent, el fiind numit „Cârmaci înțelept”,
„conducător vizionar”, „strateg genial”, „stegar viteaz”, „al nostru Erou”, „Eroul
națiunii”, „neobosit Erou”, „cel mai de seamă Erou printre eroii neamului”,
„Eroul păcii mondiale”, „ctitor de geniu”, „carpatic scut”, „simbol viu al
năzuințelor”, „stejar de vis, de-avînt, de omenie”, „vântul care mișcă pădurea”,
„marele tribun al neamului”, „fiu luminat al patriei”, „titan modern”, „marele
contemporan”, „fondatorul României socialiste”.

Media a folosit expresia de "Epoca de Aur a lui Ceaușescu" și o paletă întreagă de

apelative precum "garantor al progresului și independeței națiunii" și "arhitect
vizionar al viitorului națiunii". Dan Ionescu, scriitor la Europa Liberă, a realizat o
compilație de apelative adresate lui Ceaușescu de diferiți scriitori. Acestea
includeau "arhitect", "corp ceresc" (Mihai Beniuc), "demiurg", "zeu secular"
(Corneliu Vadim Tudor), "geniu", "sfânt" (Eugen Barbu), "miracol", "luceafăr"
(Vasile Andronache), "navigator" (Victor Nistea), "Făt-Frumos" (Ion Manole),
"mântuitor" (Nicolae Stoian), "soare" (Alexandru Andrițoiu), "titan" (Ion Potopin)
și "vizionar" (Viorel Cozma).

Totuși, a fost descris drept un om de origini umile care a ajuns în frunte prin
efoturile proprii, fiind astfel legat simbolic de alți rebeli din istoria României
precum Horea și Avram Iancu. De asemenea, numele său era adesea alăturat
marilor conducători din istoria României, precum Vlad Țepeș, Ștefan cel Mare,
Mihai Viteazul și Alexandru Ioan Cuza.

Caracteristici
Gama de omagii pentru cuplul Ceauşescu a fost extrem de diversă, debutând cu
simple scrisori şi ajungând până la cele mai elaborate şi chiar în unele cazuri
sofisticate ca tehnică de realizare, finalizate cu costuri foarte mari, kitch-uri,
evident fără nici o valoare artistică. Dintre acestea amintim: manifestaţiile
grandioase organizate pe stadioane – cu participarea a zeci de mii de persoane,
mesaje de recunoştinţă, tipărirea a numeroase lucrări – poezie, proză –, festivalul
naţional „Cântarea României”, imnuri, ode, cântece şi dansuri închinate lor,
realizarea de picturi şi sculpturi – unele reprezentându-l alături de marii voievozi,
redarea cuplului alături de pionieri, muncitori şi ţărani, albume placate cu metal
preţios,machete, etc. În pofida eforturilor aparatului propagandistic al partidului
şi al apogeului cultului personalităţii, care după cum am văzut a îmbrăcat o gamă
variată de forme şi metode, necunoscute până atunci pe meleagurile româneşti,
afirmându-se că ţara traversează o „epocă de aur”, realitatea era cu totul alta.

În 1981, la Editura Politică a apărut volumul Tinerețea revoluționară a tovarășului

Nicolae Ceaușescu, în care autorul Olimpiu Matichescu scotea în evidență
personalitatea de revoluționar comunist a tânărului Ceaușescu, încă de la o vârstă
foarte fragedă.

Artiști precum Sabin Bălașa realizau lucrări comandate de stat în care era
reprezentat Ceaușescu.Unele reprezentări erau de-a dreptul hilare. Astfel, Dan
Hatmanu a realizat cu ocazia zilei de naștere a lui Nicolae Ceaușescu, 26 ianuarie,
o pictură reprezentând-i pe Nicolae și Elena Ceaușescu ciocnind un pahar cu
Ștefan cel Mare care scoate o mână cu paharul, dintr-un tablou înrămat agățat pe
perete.

Pe lângă artele vizuale, Ceaușescu era omagiat și printr-o serie de cântece

patriotice precum "Partidul, Ceaușescu, România", "Lui Ceaușescu, ziditor de
țară", "Vibrant omagiu", "Cutezător fiu al poporului", "Făurarul României
Socialiste" și "Trăiască omul țării cel mai bun".

România lui Ceauşescu era o societate închisă, caracterizată prin represiune în

toate domeniile existenţei umane: limitări ale dreptului de proprietate, condiţii
grele de muncă şi salarii mici, lipsa libertăţii de mişcare, obstacole birocratice
împotriva emigrării, violările drepturilor minorităţilor naţionale, dispreţ pentru
credinţele religioase şi persecutarea practicilor religioase, austeritate economică
drastică, cenzură permanentă în domeniul culturii, reprimarea tuturor vederilor
disidente şi un omniprezent cult în jurul preşedintelui şi familiei sale.
În loc să-l apropie de popor, cultul personalității l-a făcut pe Ceaușescu indezirabil
în inima și mintea propriilor supuși. În decembrie 1989, la doar o lună după ce
fusese reales în unanimitate în fruntea PCR, Nicolae Ceaușescu și soția lui aveau
să fie executați.