Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Primele ceasuri pe arc au apărut în anul 1842. Ele au fost aduse de la Odesa, iar șapte ani
mai târziu, un vânt puternic a smuls cadranul, iar mecanismul a funcționat pînă în anul
1881, și a trebuit să fie înlocuit. Noul mecanism a fost achiziționat în Austria. Ceasul real a
lucrat fără reparații pînă la începutul războiului, când a fost lovit de bombardamentele din
anul 1941.
În 1945, pe pereții Arcului au fost instalate plăcuțe cu numele luptătorilor armatei sovietice
și a cetățenilor Moldovei, care au luptat pe teritoriul Basarabiei în cel de-al Doilea Război
Mondial și au primit distincția de "Erou al Uniunii Sovietice". Plăcuțele au fost scoase în
1991, după obținerea independenței.
Circul de Stat din Chișinău
Cupola, surmontată de un tambur cilindric, este susținută de patru piloni pătrați în secțiune, care preiau greutatea prin intermediul a patru arce dublouri și
a patru pendantivi. Învelitoarea cupolei parabolice, cu coastele radiare, era din tablă de fier. Prin tamburul larg, de 13 m lărgime, cu 12 ferestre, interiorul
este inundat de lumină. Suprafețele interioare ale pereților și bolților au fost pictate cu subiecte biblice și evanghelice. Părțile tencuite sugerau impresia
dalelor din marmură.
Catedrala a suferit în timpul celui de al doilea război mondial, turla și cupola, interioarele fiind reconstruite cu abateri de la formele inițiale.
Clopotnița a fost construită concomitent cu catedrala, amplasată la 40 m distanță de ea, simetric cu catedrala și față de centrul geometric al cartierului
catedralei. Are patru niveluri, trei prismatice, cu latura în retragere succesivă, iar al patrulea sub forma unui foișor circular în plan, pentru camera
clopotelor, acoperit cu o cupolă. La primul nivel se afla o capelă, intrarea în care avea loc printr-un portic cu două coloane, amplasat în latura sudică.
Porticuri identice împodobeau fiecare fațadă a clopotniței, realizându-se o repetare, la o scară micșorată a compoziției catedralei, armonizând cu aceasta și
prin forma cupolelor. A fost demolată în anii ’60 ai secolului al XX-lea și reconstruită în 1998 după imaginile de epocă.
Porțile Sfinte. Pentru cel mai mare clopot, ferestrele camerei clopotelor s-au dovedit a fi prea mici. Pentru a găzdui clopotul mare s-a luat decizia de a fi
construită o clopotniță specială, autorul acesteia fiind arhitectul Luca Zaușkevici, în care a fost comasată funcția de clopotniță cu cea a porții de intrare.
Clopotnița-poartă a obținut forma Arcului de triumf, amplasat la intrarea pe teritoriul scuarului catedralei din direcția Mitropoliei
Clădirea primăriei municipiului
Chișinău
Clădirea Parlamentului Clădirea Președinției Clădirea primăriei municipiului Chișinău este un
Clădirea Parlamentului Republicii Moldova Clădirea Președinției Republicii Moldova este o monument de arhitectură și istorie de însemnătate
este o clădire cu destinație administrativă clădire cu destinație administrativă situată pe națională, introdus în registrul monumentelor de
Bulevardul Ștefan cel Mare din municipiul Chișinău, istorie și cultură a municipiului Chișinău la
situată pe Bulevardul Ștefan cel Mare din
capitala Republicii Moldova. Clădirea care găzduiește
municipiul Chișinău, capitala Republicii în prezent Președinția Republicii Moldova a fost
inițiativa Academiei de Științe. Clădirea, ridicată
Moldova. În prezent, aici se află sediul construită între anii 1984–1987, avându-i ca autori pe în două niveluri, cu planul în formă de careu,
Parlamentului Republicii Moldova. arhitecții Iuri Tumanian, A. Zalțman și V. Iavorski. ocupă colțul cartierului, mărginit lateral de strada
Proiectată de la început ca edificiu cu profil Vlaicu Pârcălab, construită cu fațadele principale
administrativ cu scopul de a găzdui Sovietul Suprem
al RSS Moldovenești, această clădire a fost pregătită
pe liniile roșii ale străzilor.
la începutul anilor '90 ai secolului al XX-lea, fără
modificări esențiale, pentru amplasarea aparatului
Președinției Republicii Moldova.