Proiect Eficienta

Investitiilor

Conceptul de eficienta
economica a investitiilor

Robu Viorel – Bogdan

Grupa 450
Seria E
Anul II
R.E.I
 Cuprins:
Capitolul I - Conceptul de eficienta economica a investitiilor

Capitolul II – Studiu de caz Kober

Capitolul III – Concluzii si propuneri

Capitolul IV – Bibliografie
CAPITOLUL I
CONCEPTUL DE EFICIENTA ECONOMICA A
INVESTITIILOR
Analiza gradului de dezvoltare a unui sistem economic, a
capacitatii lui de supravietuire,a directiei de dezvoltare finala,presupune definirea si
masurarea exacta a eficientei economice.
De aceea un rol important revine conceptului de eficienta
economica,aceasta realizand legatura dintre resursele alocate pentru desfasurarea unei
actiuni si rezultatele obtinute de pe urma acesteia,concept care orienteaza dozarea
resurselor spre acele domenii de activitate unde se asigura folosirea cu eficienta maxima
a acestora in conditiile unei dezvoltari rationale,armonioase a economiei nationale.
Eficienta economica este o conceptie moderna de evaluare a activitaii si
serveste la fundamentarea deciziilor,astfel incat resursele disponibile sa fie consumate in
modul cel mai favorabil pentru societate.
Eficienta este sinonima cu eficacitatea;in anii din urma insa termenul de
eficienta a capatat o larga utilizare.
Termenii de eficienta si eficacitate nu sunt noi,ei fiind folositi inca din
antichitate.Ambele cuvinte provin din latina:eficienta deriva din efficere =a efectua,iar
eficacitatea din efficas-efficacis=care are efecte dorite.
In domeniul economic,referiri la eficienta pot fi intalnite la mari ganditori
ai secolului trecut,cum sunt Adam Smith sau Karl Marx.Conceptul de eficienta a
cunoscut o larga raspandire in secolul nostru.In prezent,el are o aplicabilitate generala la
aplicarea deciziilor,in orice tara,indiferent de oranduirea sa sociala.
Eficienta economica se contureaza deci in urma compararii efectelor unei
actiuni,cu eforturile necesare producerii ei.
O alta definitie ,formulta de V.V.Novojilov este urmatoarea:eficienta
economica,in general,este diferenta dintre efectele utile si celelalte cheltuieli facute
pentru obtinerea lor.
In DEX eficienta economica este definita drept calitatea de o obtine efecte
economice utile,iar in dictionarul de economie politica eficienta este definita ca o
expresie a raportului dintre efectele sau rezultatele obtinute si efortul sau cheltuiala facuta
pentru obtinerea lui.
O definitie care se abate in mod constient de la principiul similaritatii este
cea data de Stefan Matei:eficienta economica a unei activitati este o insusire a acesteia
exprimata de relatia de cauzalitate dintre efectele totale,echivalate ca natura si timp si
resursele totale echivalate ca natura si timp implicate de aceasta activitate,relatie pozitiva
in sine,in comparatie cu alte variante ale activitatii si cu marimile normate ce exprima
cerintele economiei nationale de economisire a resurselor.
Se formuleaza si o alta definitie,astfel:categoria economica de eficienta
exprima relatia de cauzalitate intre efectele rezultate din desfasurarea unei activitati si
efortul ocazionat de acesta.
 Se apreciaza ca cea mai cuprinzatoare definitie a eficientei este data de
economistul Petre Jica.Acesta atribuie notiunii de eficienta patru sensuri,si anume:
1. un sens foarte larg in care eficienta este definita ca si calitatea unei
activitati,actiuni sau a unei resurse de a produce efecte economice pozitive care se
exprima prin compararea efectelor cu eforturile;
2. un sens larg in cadrul caruia se include efectele directe si cele conexe ,respectiv
efortul direct si conex.Avem de a face deci cu eficienta absoluta,care nu presupune
comparatia cu alte alternative ale actiunii respective;
3. un sens restrans care presupune ca raportul efect/efort sau efort/efect sa fie
acceptabil in comparatie cu alte raporturi ale activitatii sau cu alte variante sau cu un
regim normat de eficienta
4. un sens forte restrans care reprezinta abordarea cea mai sintetica si mai
completa a notiunii de eficienta,abordare ce presupune o corelare a eforturilor echivalate
ca natura si timp cu efectele obisnuite,de asemenea echivalate ca natura si timp.
Profesorul Ivan Romanu apreciaza ca termenul de eficienta poate fi
intalnit cu doua sensuri:
 intr-un prim sens el defineste eficienta ca fiind atributul unei actiuni,al unei persane sau
al unui lucru de a produce efecte cat mai favorabile pentru societate;
 al doilea sens este mai restrictiv si compara rezultatele unei actiuni cu resurselepentru
realizarea acesteia;
Prin prisma definitiilor de mai sus se poate concluziona ca eficienta
economica exprima un ansamblu complex de relatii de cauzalitate intre efectele
economice (pozitive si negative)cu care o actiune se soldeaza,obtinute atat de
intreprinzatorul actiunii cat si la alte niveluri,efecte aflate intr-o anumita corespondenta
cu nevoia sociala si cheltuielile totale presupuse de desfasurarea acestora,efectele si
cheltuielile fiind comparabile,relatie ce duce la devansarea cheltuielilor de catre diferenta
dintre efectele economice pozitive si cele negative.
Se poate spune ca eficienta economica este strans legata de procesul de
folosire a resurselor in economie,iar trasatura sa esentiala este raportul de cauzalitate
efort/efecte.
In sistemul concurential al pietei libere activitatea agentilor economici
asigura performanta in masura in care are o eficienta inalta.Orice activitate umana este,in
acelasi timp,consumatoare de resurse si producatoare de efecte.Dezvoltarea economico-
sociala s-a bazat mult timp pe conceptia ca omenirea dispune de un adevarat “corn al
abundentei”din punct de vedere al resurselor naturale.Socurile produse de crizele de
energie si de materii prime,precum si degradarea tot mai evidenta a mediului natural
datorita exploatarii sale nerationale au condus la conturarea unei conceptii tot mai realiste
cu privire la disponibilitatile de resurse la nivel mondial,cat si la nivelul fiecarei tari in
parte.Protejarea rezervelor de resurse naturale,utilizarea lor cat mai rationala,au devenit
coordonate fundamentale ale activitatii in perioada actuala,criterii de eficienta in
adoptarea deciziilor economice.
Eficienta se poate delimita in doua forme:eficienta activitatii si eficienta
economica a activitatii.Ceea ce deosebeste cele doua forme este sfera de cuprindere a
efortului,respectiv a efectelor.In cazul eficientei activitatii se realizeaza comparatia intre
efectele economice si extraeconomice,respectiv efortul economic si extraeconomic,iar in
cel de al doilea caz sfera se restrange la efectul,respectiv efortul economic.
 Eficienta economica e activitatii se imparte in eficienta economica a
formelor activitatii si eficienta economica a tipurilor de resurse dintr-o activitate.In cadrul
primei categorii se pot delimita eficienta economica a productiei,a repartitiei,a circulatiei
sau a schimbului,a consumului.In cea de a doua categorie avem de a face cu eficienta
economica a utilizarii resurselor naturale (minerale,vegetale,silvice),eficienta economica
a resurselor avansate(investitii,cercetare-dezvoltare,invatamant),eficienta economica a
resurselor ocupate(utilizarea fortei de munca,utilizarea mijloacelor fixe) si eficenta
economica a resurselor consumate(costurile de productie).
In general,cand abordam eficienta economica a resurselor avansate sau
alocate,criteriul de eficienta este de economisire a lor.Pentru resursele consumate insa se
pune problema gradului lor de valorificare,adica obtinerea unor efecte economice cat mai
mari pe unitatea de resursa consumata.
Compararea efectelor cu eforturile,pentru determinarea eficientei
economice,reprezinta insa numai o formula de principiu.Conceptul de eficienta
economica asociaza si alte elemente de judecata,fara de care eficienta ar fi definita
incomplet,iar uneori chiar eronat:
- structura resurselor consumate si structura rezultatelor obtinute pot da indicii
de o importanta esentiala in adoptarea deciziilor cu caracter economic.O
actiune considerata ca fiind excelenta prin prisma raportului dintre efecte si
eforturi devine inoportuna daca reclama consumul unor resurse
neindicate,cum sunt materialele din import,sau daca conduce la rezultate
nedorite de societate,cum sunt produsele de care piata este suprasaturata.
- timpul actioneaza asupra eficientei ca un factor care pune in valoare o varianta
cercetata.Este normal ca un procedeu tehnologic sa fie preferat altuia daca
procesul de productie se petrece intr-un interval mai scurt,ceea ce inseamna ca
societatea va beneficia mai devreme de efectele sale utile.
- cea mai semnificativa fateta a eficientei economice o constituie calitatea
efectelor.O activitate eficienta se caracterizeaza prin rezultate dintre cele mai
bune,produsele obtinute trebuind sa fie de performante ridicate,de o deosebita
utilitate pentru societate la momentul considerat.
Acceptiunea notiunii de eficienta se intalneste in practica,
precum si in studiile de specialitate,in doua sensuri:
 performante,rezultate dintre cele mai mari
 efecte cat mai mari in raport cu resursele alocate sau consumate.
Performantele ridivate in productie echivaleaza cu eficienta atunci cand
sunt obtinute in conditiile unei utilizari rationale,intr-un regim economic,a utilajelor si
echipamentelor.Astfel,sporirea productiei este insotita de costuri reduse si profituri
mari,in crestere.Daca, dimpotriva,performantele ridicate sunt obtinute prin
suprasolicitarea utilajelor si echipamentelor,avand consecinte negative (uzura accelerata
si ivirea unor dereglari in functionare)nu avem de-a face cu eficienta.Castigul obtinut sub
forma sporului de produse este anihilat prin pierderile uzurii accentuate premature.Mai
exact costurile urca vertiginos si profiturile scad.
Ultimul sens este cel mai concludent deoarece arata efectul util pe care
unitatea de resursa alocata E/R sau invers,efortul depus pentru obtinerea unei unitati de
efect R/E.Privita prin prisma laturii sale concret aplicative,eficienta se poate defini ca un
raport obiectiv,cantitativ,intre efectele si eforturile depuse in vederea obtinerii lor.
 e=E/R max; maximizarea efectelor obtinute pe unitatea de resursa
alocata,consumata;
e=R/E min; minimizarea consumului de resurse pe unitatea de efect
obtinut;
Natura si caracterul eforturilor si efectelor se reflecta asupra caracterului
eficientei.
Din punct de vedere al resurselor,analiza eficientei unei activitai umane
trebuie sa raspunda la intrebarile:cum se folosesc resursele si cat se consuma din ele?se
are in vedere vedere economisirea lor si gradul de valorificare?In acest context este
necesar caresursele sa fie cat mai riguros structurate ca sa raspunda cerintelor de analiza.
Dupa criteriul regenerarilor in timp,ele se pot imparti in:
- resurse regenerabile: resursele umane,resurse materiale de natura
vegetala,anumite resurse enrgetice;
- resurse neregenerabile: resurse materiale de natura anorganica;
Dupa natura lor,resursele pot fi:
- umane;
- materiale;
- tehnice;
- financiare;
Dupa modul cum participa la circuitul economic,resursele se
pot grupa astfel:
- resurse potentiale: neintrate in circuitul economic
- resurse intrate in circuitul economic
Din punctul de vedere al efectelor,studiul de eficienta
trebuie sa gaseasca raspuns la intrebarile:care sunt efectele in diferite sfere ale vietii
sociale?unde si cand se produc ele?cat de mari sunt aceste efecte?
Efectele pot fi:
- directe: identificabile la locul unde se desfasoara activitatea
- indirecte:identificabile in alte domenii sau sectoare de activitate
Dupa momentul la care se produc putem vorbi de efecte:
- imediate
- posibile,viitoare;de aceea,cand se studiaza eficienta investitiei la
diferite momente ale duratei de viata a unui proiet,trebuie sa se tina cont de caracterul sau
estimativ,potential sau efectiv.
Dupa natura lor,efectele care sunt generate de activitatea umana pot fi :
- economice
- sociale
- ecologice
- tehnice
Din punctul de vedere al naturii efectelor putem vorbi de
productivitatea unei activitati atunci cand efectele sunt de natura productiei.Putem vorbi
de rentabilitatea unei activitati atunci cand efectele sunt de natura venitului net,a
profitului.Putem vorbi de economicitate cand efectele sunt de natura economiilor.
Trebuie delimitat conceptul de eficienta economica privit ca si concept
teoretic,care presupune calitatea unui sistem de a produce efecte economice utile si
masura eficientei care se realizeaza comparand efectele cu efortul.
 Exprimarea eficientei ca si calitate a unui sistem de a produce efecte
economice utile duce la o imagine statica a notiunii de eficienta.In dinamica eficienta
trebuie sa apara sub forma unei tendinte de crestere spre eficienta optima.
Din acest punct de vedere deosebim doua tipuri de sisteme:
 sisteme eonomice in dezvoltare,la care exista un ecart intre efectele obtinute si cererea
de bunuri si servicii de pe piata si la care cresterea eficientei economice presupune
obtinerea unui volum maxim de efecte cu un consum dat de resurse;
 sisteme economice care au ajuns la o dezvoltare cantitativa maxima la care exista o
identitate intre efectele obtinute si cererea de bunuri si servicii si la care cresterea
eficientei economice presupune obtinerea unui volum dat de efecte cu un consum minim
de resurse;
In urma efortului de investitii se obtin diverse efecte eonomice reflectate si
pe plan financiar.Nivelul acestor efecte,in raport cu efortul investitional,da masura
eficientei investitiei.
Efectele economice obtinute,in functie de caracterul investitiei pot fi :
 reducerea costului de functionare a utilajelor (cheltuieli de intretinere si reparatii) pe
seama investitiei de inlocuire a masinilor si utilajelor;
 diminuarea cheltuielilor cu forta de munca,obtinute mai ales pe seama investitiilor de
modernizare si de aplicare a inovatiilor;
 sporirea rentabilitatii activitatii firmei,prin investitii de expansiune,care conduc la
cresterea capacitatii de productie sau/si la adaugarea unui nou produs gamei existente;pe
baza unor astfel de investitii se asteapta castiguri suplimentare mult mai mari decat cele
din micsorarea costurilor;
 obtinerea unor efecte indirecte la investitii de interes general.Ex: cheltuieli facute
pentru sistemul antipoluant dintr-o uzina,care au efecte economice si sociale pe un plan
mai larg.
Eficienta economica prin continutul sau exprima o relatie de dubla
relativitate: pe de o parte presupune obtinerea unor efecte economice maxime cu un
consum dat de resurse,iar pe de alta parte presupune obtinerea unui anumit volum de
efecte cu un consum minim de resurse.Caracterul de relativitate apare si din comparatia
intre mai multe variante in timp si cu un anumit prag de eficienta.
Eficienta investitiilor tebuie apreciata si in corelatie cu interesele de
ansamblu ale economiei nationale,adica sa se tina seama de multiplele efecte create in
avalul si amontele domeniului respectiv al productiei materiale.
Sensul eficientei activitatii productive,a utilizarii resurselor,difera dupa
nivelurile organizatorice ale economiei,interesele care se urmaresc,locul unde se
desfasoara actiunea.Astfel,pe ansamblul economiei eficienta se exprima prin sporul de
produs national net pe unitatea de efort,iar la scara unei societati comerciale eficienta se
exprima prin nivelul productivitatii muncii,al costurilor unitare de productie,al
rentabilitatii.
CAPITOLUL II – STUDIU DE CAZ KOBER

Potrivit unei analize realizate de ˝Ziarul Financiar˝, liderul pietei vopselelor si

lacurilor este Köber, urmat de Policolor si Düfa Romania. Concurenta acerba de pe
aceasta piata a facut ca sumele investite pentru publicitate sa creasca ametitor in ultimul
timp. Astfel, în primele patru luni din 2004, Köber ocupă prima poziţie în topul
advertiserilor de pe piaţa de vopsele, cu 2,2 milioane dolari, urmat de Guzu Chim (cu
marca Savana)-1,19 milioane, respectiv Düfa, cu 1,18 milioane. Cu afaceri estimate la 40
milioane euro în 2004, Köber vrea să ajungă în doi ani la o cotă de 50% din piaţă, faţă de
28% în 2003. Strategia constă în ocuparea cotei producătorilor necunoscuţi, cu o calitate
slabă a produselor, spune Aurel Köber, patronul afacerii. Dinamica acestei pieţe este
confirmată şi de Bruno Negoita, directorul general Düfa Romania, care s-a arătat
impresionat de numărul de reclame pentru vopseluri. Aurel Köber - profil de lider.

Cifra de afaceri a firmei a crescut in medie cu 10% anual, Kober sustinand ca in

anul 2003 cifra de afaceri se va aprecia cu 20%, in conditiile in care producatorul
nemtean de vopsele este unul dintre cei mai importanti de pe piata romaneasca. La
inceputul anului trecut a infiintat compania Pitura, care se ocupa de distributia vopselelor
marca Kober si care, in anul 2002, a inregistrat o cifra de afaceri de circa opt milioane de
dolari. "Am investit 1,1 milioane de dolari in sediul de la Bucuresti si 0,5 milioane de
dolari in implementarea softului SAP", spune Aurel Kober.

Grupul KOBER anunţă o creştere de 14% a cifrei de afaceri în 2003. Într-un

comunicat de presă din februarie 2004, KOBER anunţă o cifră de afaceri pe 2003 de 34
milioane Euro pentru produse peliculogene, în creştere cu 14% faţă de anul 2002. În
perzent, KOBER este lider pe piaţa de retail a vopselelor alchidice pentru lemn şi metal şi
a emailurilor cu o cotă de 38,47%, fiind unicul producător local de vopsele pulberi din
ţară. De la înfiinţarea grupului şi până în present, KOBER a realizat investiţii în valoare
de aproximativ 20 de milioane Euro în fabrică, utilaje şi tehnologie, concretizate
actualmente în următoarele capacităţi de producţie anuale: 6.000 tone lacuri, 30.000
tone vopsele în solvenţi, 50.000 tone vopsele în emulsie apoasă, 15.000 tone răşini şi
1.500 tone vopsele pulberi.

Unele dintre investiţiile esenţiale ale grupului constau în protecţia mediului şi în

domeniul cercetare-dezvoltare. Există, de altfel, un department de cercetare în cadrul
KOBER al cărui rol este crearea de noi produse de calitate. Grupul KOBER are
certificate Sistemul de management (Sistemul de Asigurare a Calităţii şi Sistemul de
Management de Mediu) de către GERMANISCHER LLOYD CERTIFICATION, iar
Sistemul de Asigurare a Calităţii de către TÜV
SÜDDEUTSCHLAND. Pentru a veni în întâmpinarea cerinţelor clienţilor interni,
produsele consacrate ale firmei au fost testate în cadrul laboratoarelor autorizate,
obţinându-se astfel agrementele tehnice ale INCERC Bucureşti şi ale Comisiei de
Agrement Tehnic în Construcţii a MLPAT Bucureşti, atât pentru produsele în solvenţi
organici, cât şi pentru cele în dispersie apoasă.
 Dupa ce a reusit sa impuna ca brand autohton pe piata romaneasca marca de
vopsele Kober, antreprenorul din Turturesti (langa Piatra Neamt) vrea sa faca din
centralele Motan un alt brand pe piata centralelor termice. Grupul Kober concureaza
astfel cu marci internationale puternice precum Vaillant, Ariston sau Bosch,
comercializate de importatori.

Grupul Kober nu a avut nici un an cu pierderi, profitul crescand de la an la an, in

2003 inregistrandu-se un profit brut cu 27 la suta mai mare fata de 2002, in valoare
absoluta fiind 3,1 milioane euro.

Kober este primul mare producator cu capital integral privat in domeniul

produselor periculogene (chituri, grunduri, vopsele, emailuri, lacuri, diluanti) si al
rasinilor sintetice. Cea mai dinamica dezvoltare o are pentru segmentul produselor
decorative, cu o productie anuala de 5.000 tone vopsele decorative. Pana in prezent,
investitiile companiei sunt de aproximativ 20 milioane euro, in fabrica, utilaje si
tehnologie care asigura realizarea anuala a 6.000 tone lacuri, 30.000 tone vopsele in
solventi, 50.000 tone vopsele in emulsie apoasa, 15.000 tone rasini si 1.500 tone vopsele
pulbere. Pentru productia de mediu a investit inca 1 milion euro, iar pentru domeniul
cercetare-dezvoltare inca 8 milioane euro.

CAPITOLUL III – CONCLUZII SI PROPUNERI

In concluzie, Kober este primul mare producator cu capital integral privat in

domeniul produselor periculogene, ceea ce reprezinta un atu pentru firma, ea prezentand
si un personal calificat precum si tehnologie si utilaje de top.

O propunere pemtru firma Kober ar fi aceea de a investi in continuare in

dezvoltare si in atragerea de noi produse pe piata.
 CAPITOLUL IV – BIBLIOGRAFIE

1. www.referate.ro

2. Eficienţa investiţiilor, Editura: Universitara, Autor: Despa Radu, Zirra Daniela,

Avrigeanu Alina, Munteanu Andreea Clara.